8.

2 Înscrisurile
8.2.1. Noțiune

Înscrisurile ca mijloc de probă, sunt frecvent utilizate în practica judiciară pentru dezlegarea
raporturilor dintre părți. Ele sunt definite ca declarații ale părților în formă scrisă, cu privire la
anumite acte sau fapte juridice. În mod tradițional, prin înscrisuri se desemnau doar acele
consemnări care se materializau pe hîrtie. Într-o accepțiune mai largă, care este și aceea de mijloc de
probațiune, prin înscris se înțelege orice scriptură, indiferent de obiectul în care se incorporează
(hârtie, cărămidă, o bucată de lemn sau metal, suport electronic etc.).
Potrivit art. 265 NCPC, înscrisul este definit ca "orice scriere sau altă consemanare care
cuprinde date despre un act sau fapt juridic, indiferent de suportul ei material ori de modalitatea de
conservare și stocare ". Caracterul general al definiției date de legiuitor rezultă din elementele pe
care le instituie norma proceduarlă reprodusă mai sus. Avem în vedere referirea legii la "orice
scriere sau consemnare " formulă ce include în conținutul înscrisului nu doar scrierea propriu-zisă, ci
și modalitățile moderne de consemnare a informațiilor. Prin urmare, informația nu trebuie
incorporată neapărat în forma calsică a suportului de hîrtie. Ea poate fi consemnată și pe orice alt
suport ce permite stocarea sau conservarea informațiilor. Datorită acestor elemente, definiția dată de
lege este una modernă și în concordanță cu evoluțiile din ultimile decenii în domeniul stocării și
conservării informațiilor. Drept urmare evoluția spectaculoasă a informaticii a schimbat destinul
probei clasice prin înscrisuri. Ea nu mai poate fi raportată, în principal, la o consemanare a voinței
părților pe un suport de hîrtie. Înscrisurile electronice ocupă un spațiu tot mai important în lumea
juridică actuală fără a exclude însă folosirea înscrisurilor autentice sau a celor sub semnătură privată.
Noi socotim că înscrisurile tradiționale, în special cele autentice, vor ocupa în continuare un loc
semnificativ în cadrul probațiunii judiciare.

8.2.2. Importanţa înscrisurilor

Majoritatea Iegislaţiilor reglementează proba prin înscrisuri tocmai datorită avantajelor pe care
le prezintă. Inscrisurile se întocmesc înainte de ivirea litigiului şi sunt folosite ulterior pentru
dovedirea raporturilor juridice dintre părţi. De aceea, ele se impun chiar de la început ca mijloace de
probă care conservă cu obiectivitate acte şi fapte petrecute în trecut.
Inscrisurile prezintă şi alte avantaje importante: se bucură de o mare credibilitate, întrucât
sunt întocmite înainte de ivirea oricărui litigiu; declaraţiile cuprinse în înscrisuri nu sunt supuse unor
alterări sau deformări datorate unor factori subiectivi (memorie, posibilitate de corupere etc.), astfel
cum s-ar putea întâmpla în cazul probei testimoniale; valoarea probatorie a înscrisurilor nu se poate
altera cu trecerea timpului. (a se vedea: A. lonaşcu, op. cit., p. 97; A. Weill, Fr. Terré, op. cit., p.
383.)
 8.2.10. inscrisurile pe suport informatic
Mijloacele moderne de comunicare nu au format obiect de reglementare in Codul civil anterior
şi nici in Codul de procedură civilă din anul 1865. Ele prezintă o importantă sporită în lumea actuală
a informatici. Noul Cod de procedură civilă aduce importante clarificări în această materie.
Folosirea informaticii în materie de probatiune judiciară nu este lipsită de reale dificultäti de ordin
ştiintific şi practic.
Din punct de vedere ştiintific, obiectiunile care se pot aduce vizează mai cu seamă
posibilitătile de alterare a elementelor pe care le cuprind asemenea "documente". Cu toate acestea,
trebuie să recunoaştem că în lumea fära frontiere a informaticii se poate recurge la asemenea
,,inscripții" spre a exprima un consimțământ sau spre a determina conținutul unui contract
comercial. De aceea, şi în alte legislatii este reglementată în mod expres posibilitatea folosii
inscriptilor informatizate pe plan probatoriu, iar aceasta nu numai în materie comercială, ci şi în
dreptul comun.
Înscrisul pe suport informatic este acel document" care reproduce date susceptibile de a
constitui un mijloc probator, sub conditia să fie inteligibil şi să prezinte suficiente garanții de
credibilitate în privinta continutului şi a semnăturii persoanei de la care emană. Condițiile înscrisului
pe suport electronic statornicite sunt în art. 282 NCPC.