Istoricul Mănăstirii „Naşterea Maicii Domnului”,

Piatra Fântânele, Bistriţa-Năsăud

Acţiunea de construire a Mănăstirii Piatra Fântânele a început în prima jumătate a

lunii septembrie 1928, la iniţiativa credincioşilor din satul Piatra Fântânele, în frunte cu
Vasile Lăzurcă din Bistriţa Bârgăului şi cu profesorul de religie Constantin Flămând din
Bistriţa. Primul stareţ, ieromonahul Vasile Luncan, a sosit aici la 8 noiembrie 1928 şi a
pus bazele primei obşti monahale.
Purtând hramul „Naşterea Maicii Domnului”, construirea bisericii a fost încheiată
în luna mai 1929, iar la 8 noiembrie acelaşi an a fost sfinţită de către episcopul Nicolae
Ivan.
Construită din lemn pe temelie de piatră, în plan treflat, biserica păstrează stilul
bizantin, iar iconostasul ei a fost sculptat în lemn, între anii 1933 şi 1937, de către elevii
Şcolii de Arte şi Meserii din Prundul Bârgăului. Icoanele au fost pictate, în anii 1939 şi
1940, de către profesorul Emil Mihon. Prin grija stareţului, locaşul de rugăciune a fost
înzestrat cu numeroase obiecte de cult de o deosebită valoare stilistică:
 icoana Maicii Domnului cu Pruncul, pictată în 1914, este adusă de la
Mănăstirea românească Prodromu din Muntele Athos;
 candelabrul din lemn de frasin, lucrat în traforaj, este donat în anul 1928 de
către familia Todasca din Coşna;
 opt icoane pe pânză sunt donate de către studentul Andrei Pavel, conform
dorinţei tatălui adoptiv – tenorul Constantin Pavel, întemeietorul Operei
Române din Cluj;
 pictorul Alexandru Cristea donează icoana pe pânză a Pantocratorului şi
icoanele celor patru Evanghelişti, aplicate în turlă şi la baza acesteia.
Odată cu instalarea regimului comunist, mănăstirea de la Piatra Fântânele va avea
aceeaşi soartă ca multe alte mănăstiri din ţară. A fost desfiinţată în anii ’60 şi
transformată în parohie a satului, pentru familiile credincioşilor care s-au adunat la

1
poalele mănăstirii, de-a lungul timpului. Protosinghelul Vasile Luncan, stareţul
mănăstirii, rămâne în continuare ca preot paroh, având în administrarea sa şi cele două
filii: Ciosa şi Dornişoara.
După trecerea la cele veşnice a părintelui Vasile Luncan în anul 1969, la altarul
mănăstirii vor sluji şi alţi preoţi, între care îi amintim pe părintele Dometie Manolache,
părintele Adrian Făgeţeanu (1970-1973), protosinghelulul Iustinian Petrinca (1973-1995).
Acesta din urmă, în anii ’80, ajutat de credincioşi, a refăcut corpul de chilii, care
cuprinde: cameră de oaspeţi, sală de mese şi un paraclis pentru iarnă cu hramul „Sfântul
Ierarh Nicolae”, sfinţit în 1985 de către Preasfinţitul Justinian Chira, episcop vicar al
Arhiepiscopiei Clujului.
Cu binecuvântarea Arhiepiscopului Teofil Herineanu, în anul 1991 parohia se
reorganizează din nou în mănăstire de călugări, administrând totodată parohia Piatra
Fântânele şi filia Ciosa, având ca preot slujitor pe părintele protosinghel Iustinian
Petrinca.
La iniţiativa Arhiepiscopului Bartolomeu al Clujului, în anul 1995 aşezământul
este transformat în mănăstire de călugăriţe. La 11 aprilie 1995, aici vine un grup de maici
de la Mănăstirea Văratec, însoţite fiind de arhiepiscop, de exarhul mănăstirilor – arhim.
Vasile Fluieraş, de protopopul Bistriţei – Viorel Baciu, de consilieri ai Arhiepiscopiei
Clujului şi preoţi slujitori de pe valea Bârgăului.

În luna iunie 1995, părintele Iustinian Petrinca se retrage la Mănăstirea Văratec,

fiind înlocuit de părintele ieromonah Damaschin Mihalescu venit de la Mănăstirea Putna.
El va sluji şi va povăţui duhovniceşte obştea monahală şi credincioşii din parohie şi din
filie până la sfârşitul anului 1998, când se va retrage la mănăstirea de metanie.
În perioada anilor 1999-2000, cu binecuvântarea exarhului de atunci Visarion
Paşca, la altarul mănăstirii vor sluji preoţi de la mănăstirile Nicula şi Parva din Judeţul
Bistriţa-Năsăud.
În anul 2000, la cererea mănăstirii şi la dorinţa credincioşilor, cu binecuvântarea
Arhiepiscopului Bartolomeu, va fi numit preot duhovnic al mănăstirii şi al parohiei
ieromonahul Gavril Horţ, venit de la Mănăstirea Nicula.
La iniţiativa părintelui Gavril, sprijinit de obştea mănăstirii şi de credincioşi din
parohie şi filie, s-a renovat biserica din filia Ciosa. S-a reconsolidat fundaţia, s-a lucrat la

2
exteriorul şi interiorul bisericii şi a fostreînnoit iconostasul. Toate lucrările din lemn au
fost executate de meşteri din Groşii Ţibleşului, satul natal al părintelui Gavril.
Arhiepiscopul Bartolomeu a resfinţit biserica din Ciosa şi, în Jurnalul său din 12 ianuarie
2003, scria:
„Prin tradiţie, creştinii din Ciosa sunt asistaţi de Mânăstirea Piatra Fântânele, din pasul
Tihuţa. Au o biserică de lemn, veche, pe care au prenoit-o prin râvna ieromonahului
Gavril şi cu ajutorul unor meşteri maramureşeni. Curată şi frumoasă ca un chivot,
aştepta să fie resfinţită... Aseară am ajuns la Ciosa într’o sanie trasă de doi bidivii, după
ce străbătusem universul unor zăpezi imperiale, presărate cu diamante şi urme de cerb.
Găzduit la casa parohială, într’o odăiţă curată şi caldă, mi-am citit pravila de seară la
lumina unui sfeşnic cu trei lumânări. Despre lumina de azi-dimineaţă, dumnezeiască, va
face însemnare cronicarul. Eu însemn doar atât: Nu poate avea omul o bucurie mai mare
decât pe aceea de a-şi bucura semenii.”.

La cererea mănăstirii, în anul 2005, filia Ciosa, dependentă până acum de Piatra
Fântânele, se va transforma în parohie, preot paroh fiind numit Liviu Tomoroga din
Prundul Bârgăului.
La iniţiativa Preasfinţitului Vasile Someşanul, cu sprijinul financiar al primăriei
Tiha Bârgăului, obştea Mănăstirii Piatra Fântânele a ridicat în masivul Grui din Munţii
Călimani un monument închinat eroilor căzuţi aici în primul război mondial; sfinţirea lui
a fost săvârşită de către PS Vasile la data de 16 august 2005, la eveniment participând
preoţi şi credincioşi din Bucovina şi Transilvania. În fiecare an, clerici şi credincioşi urcă
masivul Grui la sărbătoarea Înălţării Domnului – Ziua Eroilor –, pentru a comemora jertfa
înaintaşilor.
La îndemnul Mitropolitului Bartolomeu – cu finanţare integrală susţinută de
Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud şi prin grija specială a d-lui Liviu Rusu, preşedintele
Consiliului, la acea dată –, în imediata apropiere a mănăstirii a fost ridicată o cruce
monumentală, proiect al regretatului prof. univ. dr. ing. Liviu Pop din Cluj-Napoca.
Crucea are menirea de a deveni mărturie că această ţară este creştină şi că pământul ei
este udat de sângele martirilor. La data de 25 iulie 2010, crucea a fost sfinţită de către
Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu şi de Preasfinţia Sa Vasile

3
Someşanul, cu participarea unui mare număr de preoţi de pe Valea Bârgăului şi din
Bistriţa, stareţi şi stareţe din Eparhie şi credincioşi din Moldova şi din Ardeal.

Obştea mănăstirii numără astăzi 23 de vieţuitoare, conduse – din anul 1995 – de

maica stareţă Stavrofora Pamfilia Solcan căreia i s-a alăturat din 1999 părintele duhovnic
Protosinghelul Gavril Horţ.
Mănăstirea se îngrijeşte şi de cele 93 de familii din Piatra Fântânele.
De asemenea, mănăstirea se implică în desfăşurarea activităţilor sociale şi
filantropice ale comunităţii săteşti – ajutând familii cu situaţie financiară mai dificilă.
Aceasta este activ implicată şi în activităţile cultural -şcolare, ocupându-se de predarea
Religiei în şcoala din localitate - organizând, în fiecare an, diferite activităţi şi manifestări
culturale: program religios cu elevii dedicat Naşterii Domnului, serbare cu ocazia zilei de
8 martie, program în cinstea eroilor neamului şi altele.
Programul zilnic de rugăciune al mănăstirii cuprinde: Vecernia cu Pavecerniţa,
Miezonoptica, Utrenia, Ceasurile, Sfânta Liturghie; Taina Sfântului Maslu se săvârşeşte
în fiecare miercuri.
În cadrul mănăstirii sunt amenajate ateliere de croitorie pentru veşminte preoţeşti,
de broderie în fir de aur şi de pictură bisericească pe lemn, în vechea tradiţie bizantină.
Prin mila lui Dumnezeu, la iniţiativa vrednicului de pomenire Arhiepiscop şi
Mitropolit Bartolomeu, cu ajutorul comunităţilor de pe Valea Bârgăului şi a multor
instituţii şi oameni de bine – între care amintim Organizaţiile de Tineret din
Württemberg/Germania –, s-a ridicat un complex monahal cu paraclis, ateliere, chilii şi
arhondaric.
Închinat cinstirii Sfântului Ierarh Pahomie de la Gledin, prăznuit la 14 aprilie,
paraclisul – şi întreg complexul monahal – este opera arhitectului Gheorghe Ilişiu şi a
proiectantului Emanuel Moisil din Bistriţa şi a fost pictat în stil bizantin, între anii 2008-
2010, de soţii Mihail-Marius şi Irina-Ionelia Ionescu din Râmnicu-Vâlcea. În paraclis se
săvârşesc slujbele bisericeşti pe perioada anotimpului rece. Paraclisul a fost târnosit de
către IPS Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei la 8 septembrie 2013.

4
 Participarea, în ultimii ani, a unui tot mai mare număr de credincioşi la slujbele
bisericeşti din duminici şi sărbători impune ridicarea în incinta mănăstirii a unei biserici
de zid mai încăpătoare decât cea existentă acum şi care să poată fi folosită şi în timpul
iernii. De aceea, la 25 iulie 2010 a fost sfinţită piatra de temelie a noului locaş de cult de
către Mitropolitul Bartolomeu Anania împreună cu Preasfinţitul Vasile Someşanul–
biserică ce va păstra hramul „Naşterea Maicii Domnului” –, aflată acum în construcţie.
Mănăstirea se află într-un proces firesc şi continuu de prefacere interioară şi de
amenajare a geografiei locului, pentru a deveni acea cetate a Maicii Domnului aşa cum
vrednicul de pomenire Arhiepiscop Bartolomeu spunea la primul hram al acestui
rectitorit aşezământ monahal (1995): “ …..se binecuvintează şi se sfinţeşte temelia acestei

cetăţi duhovniceşti a Mănăstirii “ Naşterea Maicii Domnului” din Piatra Fântânele!”

"Nu avem orgolii nesăbuite de a ne considera primii ctitori, dar cel puţin pentru

această mănăstire care va avea sobor de călugăriţe şi care este aşezată sub

obladuirea Naşterii Maicii Domnului, avem conştiinţa că facem istorie, că

începem istorie şi că ne încumetăm să facem istorie...

Nu este de mirare că manastirea Piatra Fântânele a fost susţinută de-a lungul

timpului atât de ardeleni cât şi de bucovineni. De aceea, tot de la Dumnezeu a fost

ca şi surorile care au venit aicea să vină din Bucovina, să se roage pe pământ

transilvan, pentru ca în această mănăstire să se poată întâlni românii din ambele

versante.....am umblat prin toată ţara şi cunosc aproape toate mănăstirile şi

schiturile din România, şi cred eu că aci la Piatra Fântânele sus unde am slujit

astăzi este cea mai frumoasă aşezare mănăstirească în ceea ce priveşte cadrul

natural din România. Nu-i găsesc egal....... Ce frumuseţe dumnezeiască este aici!

Este atât de frumos încât, dacă ai muri aici, nici nu ţi-ai da seama când ai trecut

în Rai!"