Sunteți pe pagina 1din 17

UNIVERSITATEA “DUNAREA DE JOS” DIN GALATI

Facultatea de Inginerie si Agronomie din Braila

GESTIONAREA DESEURILOR
DIN CONSTRUCTII SI
DEMOLARI
Reciclarea deseurilor

Student I.M.R.T.C.

Ionel MALACU

Braila, 2018
UNIVERSITATEA “DUNAREA DE JOS” DIN GALATI
Facultatea de Inginerie si Agronomie din Braila

Cuprins

1. Stadiul cercetărilor în domeniul abordat


2. Situaţia reciclării deşeurilor din construcţii, pe plan national şi international
3. Tipuri de deşeuri din construcţii şi demolări (deşeuri nepericuloase şi deşeuri
periculoase)
4. Tehnologii de demolare
5. Gestionarea deşeurilor provenite din activităţile de constructive şi demolare
5.1. Sortarea deşeurilor
5.2. Valorificarea deşeurilor
5.3. Dimensionarea separatorului magnetic de sortare a deşeurilor metalice
6. Dimensiunile dezvoltarii durabile
7. Concluzii

1
UNIVERSITATEA “DUNAREA DE JOS” DIN GALATI
Facultatea de Inginerie si Agronomie din Braila

Bibliografie:

1. www.raportaremediu.ro
2. H.G. 856/2002
3. Legea 211/2011
4. Ordonantei de Urgenta a Guvernului 78/2000 (MO283/22.06.2000)
5. Directiva Consiliului 91/689/CEE
6. ro.wikipedia.com
7. Planul national de gestionare al desurilor
8. GESTIONAREA DEŞEURILOR - strategia viitorului pentru conservarea resurselor natural
(Felicia BOAR, Nicolae BACIU, Ciprian BODEA, Lenuţa CIUPE)

2
UNIVERSITATEA “DUNAREA DE JOS” DIN GALATI
Facultatea de Inginerie si Agronomie din Braila

1. Stadiul cercetarilor din domeniul abordat

Un management durabil în domeniul gestionării deşeurilor din construcţii şi demolări


înseamnă utilizarea cu precădere a măsurilor de prevenire sau reducere a generării deşeurilor, urmate
de reutilizarea deşeurilor, recuperarea materială prin reciclare, valorificarea energetică şi în final
eliminarea deşeurilor rămase prin depozitare. Prin implementarea unui astfel de management,
cantitatea de deşeuri depozitate se va reduce semnificativ precum şi impactul asupra mediului
generat de depozitarea acestora.
Principalul obiectiv al politicii privind deşeurile îl constituie prevenirea producerii acestora.
Acesta reprezintă şi principala prioritate în ierarhia problematicii deşeurilor cuprinsă în Directiva
cadru privind deşeurile. Infrastructura de gestionare a deşeurilor din construcţii şi demolări fiind încă
departe de nevoile existente, prevenirea sau reducerea generării deşeurilor constituie o modalitate
sustenabilă (protecţia mediului, avantaj din punct de vedere economic şi social) pentru a ţine sub
control generarea deşeurilor. Prevenirea şi minimizarea producerii de deşeuri trebuie realizate
începând cu faza de proiectare a construcţiei şi continuând cu achiziţionarea materialelor şi
construcţia efectivă.
În ultimii 10 ani, în România, politicile de gestiune a deșeurilor au avut un rol important
asupra societății prin dinamica dezvoltării lor și prin efectul asupra mediului.
Obligativitatea de reciclare a condus la o renaștere a capacităților de reciclare și la
dezvoltarea serviciilor de pregătire a deșeurilor pentru reciclare;
În ciuda eforturilor depuse în ultimii ani, România trebuie să accelereze procesul de acoperire
cu servicii de colectare a deșeurilor, a colectării selective, de sortare și recuperare astfel încât să
îndeplinească cerințele Uniunii Europene. Deși mare parte din obligațiile de reciclare sunt îndeplinite,
doar 1% din deșeurile municipale tratate sunt reciclate la nivel național, iar 99% sunt depozitate la
rampe de gunoi – soluția cea mai puțin dezirabilă. Fără excepție, toate obiectivele pe care România le
are de îndeplinit în ceea ce privește managementul deșeurilor, necesită o intensificare a activităților în
acest domeniu, ce implică atât creșterea numărului de agenți economici și a personalului angajat, cât
și o diversificare a ofertei de produse și servicii în domeniu.

2. Situatia deseurilor din constructii si reciclari

In Romania situatia este reglementata legal, insa specialistii in legislatie de mediu sunt
circumspecti in legatura cu statisticile europene in legatura cu procentul de astfel de deseuri colectat
la nivel national. In 2012, potrivit unui studiu al Comisiei Europene, Romania ar fi valorificat 40% din
deseurile provenite din demolari si constructii, cifra care, dupa cum poate sesiza oricine, nu are
acoperire nici macar la nivelul anului 2017 si asta mai ales in conditiile in care procentul total de
valorificare a deseurilor este de 5% la nivel national.
Noile modificari legislative în domeniul protecției mediului au adus noi obligații pentru
constructori. Conform art 14 alin (3) din OUG 68/2016, titularii pe numele cărora au fost emise
autorizații de construcţie şi/sau desfiinţări au obligaţia să gestioneze deşeurile din construcţii şi
desfiinţări, astfel in̂ cât să atingă progresiv, până la 31 decembrie 2020, potrivit anexei nr. 6, un nivel

3
UNIVERSITATEA “DUNAREA DE JOS” DIN GALATI
Facultatea de Inginerie si Agronomie din Braila

de pregătire pentru reutilizare, reciclare şi alte operaţiuni de valorificare materială, inclusiv operaţiuni
de umplere, rambleiere, care utilizează deşeuri pentru a in̂ locui alte materiale, de minimum 70% din
masa cantităti̧ lor de deşeuri nepericuloase provenite din activităti̧ de construcţie şi desfiinţări, cu
excepţia materialelor geologice naturale definite la categoria 17 05 04 din anexa la Decizia Comisiei
2014/955/UE.
Ca o comparatie, la nivelul Uniunii Europene, deseurile de tip DCD reprezinta aproximativ o
treime din procentul total al deseurilor generate, iar procentul colectarii lor se apropie de 50%. In
acelasi timp, in Romania, situatia este zugravita cel mai bine de o declaratie data de Mihai Rohan,
prim-vicepresedinte al Confederatiei Patronale din Industrie a Romaniei (CONPIROM), in cadrul unui
eveniment pe tema managementului deseurilor din constructii si demolari
„In Romania nu exista o piata, totul este dezorganizat. Unul duce acolo deseurile provenite din
constructii si demolari, altul duce la groapa, altul ascunde. Nu exista o trasabilitate a intregului
proces”.
Conform celor de la Ziarul Financiar in prezent Ministerul Mediului lucreaza la elaborarea unei
hotarari de guvern privind managementul deşeurilor din construcţii şi demolari, care se afla acum in
proces de analizare interna.
Ţintele pentru reciclare si reutilizare a deşeurilor provenite din construcţii conform OUG
68/2008:
 Anul 2017 - tinta de reciclare 30% din totalul deseurilor din constructii si demolari;
 Anul 2018 - tinta de reciclare 45% din totalul deseurilor din constructii si demolari;
 Anul 2019 - tinta de reciclare 55% din totalul deseurilor din constructii si demolari;
 Anul 2020 - tinta de reciclare 70% din totalul deseurilor din constructii si demolari.

3. Tipuri de deseuri din constructii si demolari

Deşeurile din construcţii şi demolări reprezintă deşeurile rezultate din activităţi precum
construcţia de clădiri şi obiective de infrastructură, construcţia şi întreţinerea căilor rutiere,
demolarea totală sau parţială a clădirilor sau a obiectivelor de infrastructură, putând include:
a. materiale rezultate din construcţii şi demolări clădiri
-ciment, cărămizi, ţigle, ceramică, roci, ipsos, plastic, metal, fontă, lemn, sticlă, resturi
de tâmplărie, cabluri, soluţii de lăcuit/vopsit/izolante,
-materiale de construcţii cu termen de valabilitate expirat;
b. materiale rezultate din construcţia şi întreţinerea drumurilor
- smoală, nisip, pietriş, bitum, piatră construcţii, substanţe gudronate, substanţe cu
lianţi bituminoşi sau hidraulici;
c. deşeuri de la intreţinerea căilor rutiere materiale excavate în timpul activităţilor de
construire, dezafectare, dragare, decontaminare etc.
- sol, pietriş, argilă, nisip, roci, resturi vegetale.
d. obiectele şi materialele uşor de îndepărtat din structura ce este demolată
-mobilă, draperii şi covoare, echipamente electrice) şi care, nu sunt considerate a
face parte din respectiva structură, nu sunt considerate deşeuri din construcţii şi demolări.

4
UNIVERSITATEA “DUNAREA DE JOS” DIN GALATI
Facultatea de Inginerie si Agronomie din Braila

Deşeurile periculoase din deşeurile de construcţii şi demolări pot include:


- materiale periculoase: azbest, gudroane şi vopsele, metale grele (crom, plumb, mercur),
lacuri, vopsele, adezivi, policlorură de vinil, solvenţi, compuşi bifenili policloruraţi, diverse
tipuri de răşini utilizate pentru conservare, ignifugare, impermeabilizare etc.;
- materiale nepericuloase care au fost contaminate prin amestecare cu materiale periculoase
– ex. materiale de construcţii amestecate cu substanţe periculoase, materiale amestecate
rezultate în urma activităţii de demolare neselectivă etc. soluri şi pietrişuri contaminate cu
substanţe periculoase. Deşeurile din construcţii şi demolări ce conţin compuşi bifenili
policloruraţi şi similari acestora (denumiţi generic PCB) pot fi reprezentate de: cleiuri cu
conţinut de PCB, duşumele pe bază de răşini cu conţinut de PCB, echipamente electrice (ex.
condensatori) ce conţin ulei cu PCB, substanţe ignifuge, substanţe utilizate pentru controlul
prafului (de ex. în mixturile asfaltice), adezivi speciali, plastifianţi (materiale de umplere a
îmbinărilor de beton, elemente din cauciuc utilizate pentru etanşarea tâmplăriei), coloranţi
etc..
Deşeurile din construcţii şi demolări cu conţinut de azbest pot include: materiale de izolare a
diferitelor structuri şi suprafeţe, funii, corzi, ţesături, cartoane, hârtii, produse din azbociment, Ghid
privind gestionarea deşeurilor din construcţii şi demolări 14 produse cu bitum, plăci de pardoseală,
vopsele, compuşi adezivi şi de îmbinare cu conţinut de azbest etc..
Solurile şi pietrişurile contaminate pot proveni atât din activităţile de construcţii şi demolări
(ex. terenuri contaminate ca urmare a nerespectării disciplinei în construcţii şi a unei gestionări
defectuoase a substanţelor chimice periculoase şi a deşeurilor) cât şi din decopertarea terenurilor
contaminate în urma desfăşurării unor activităţi de producţie ce au avut loc anterior pe amplasament.
De multe ori deşeurile nepericuloase sunt generate în amestec cu deşeurile periculoase, mai
ales în cazul demolărilor „clasice”, necontrolate. De aceea, trebuie realizată o separare prealabilă a
acestora, separare ce poate fi realizată pe o platformă special amenajată pe amplasamentul
şantierului unde sunt realizate lucrările. Deşeurile din construcţii şi demolări sunt încadrate la
categoria 17 conform Catalogului European al Deşeurilor, iar în România sunt reglementate prin
Hotărârea Guvernului nr.856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei
cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase. Din cele 44 de tipuri de deşeuri din construcţii şi
demolări, 16 sunt încadrate ca deşeuri periculoase.

Tipuri de deşeuri din construcţii şi demolări considerate nepericuloase:

Cod deşeu Tip deşeu


170101 Beton
170102 Cărămizi
170103 Ţigle şi materiale ceramice
170107 Amestecuri de beton, cărămizi, ţigle şi materiale ceramice
170201 Lemn
170202 Sticlă
170203 Materiale plastice
170302 Asfalturi, altele decât cele specificate la 17 03 01

5
UNIVERSITATEA “DUNAREA DE JOS” DIN GALATI
Facultatea de Inginerie si Agronomie din Braila

170401 Cupru, bronz, alamă


170402 Aluminiu
170403 Plumb
170404 Zinc
170405 Fier şi oţel
170406 Staniu
170407 Amestecuri metalice
170411 Cabluri
170504 Pământ şi pietre
170506 Deşeuri de la dragare
170508 Resturi de balast
170604 Materiale izolante
170802 Materiale de construcţii pe bază de ghips
170904 Amestecuri de deşeuri de la construcţii şi demolări

Tipuri de deşeuri din construcţii şi demolări considerate periculoase:

Cod deşeu Tip deşeu

170106 Amestecuri sau fracţii separate de beton, cărămizi, ţigle sau materiale ceramice cu
conţinut de substanţe periculoase
170204 Sticlă, materiale plastice sau lemn cu conţinut de sau contaminate cu substanţe
periculoase
170301 Asfalturi cu conţinut de gudron de huilă
170303 Gudron de huilă şi produse gudronate
170409 Deşeuri metalice contaminate cu substanţe periculoase
170410 Cabluri cu conţinut de ulei, gudron sau alte substanţe periculoase

6
UNIVERSITATEA “DUNAREA DE JOS” DIN GALATI
Facultatea de Inginerie si Agronomie din Braila

170503 Pământ şi pietre cu conţinut de substanţe periculoase


170505 Deşeuri de la dragare cu conţinut de substanţe periculoase
170507 Resturi de balast cu conţinut de substanţe periculoase
170601 Materiale izolante cu conţinut de azbest Ghid privind gestionarea deşeurilor din
construcţii şi demolări
170603 Alte materiale izolante constând din sau cu conţinut de substanţe periculoase
170605 Materiale de construcţii cu conţinut de azbest
170801 Materiale de construcţii pe bază de ghips, contaminate cu substanţe periculoase
170901 Deşeuri de la construcţii şi demolări cu conţinut de mercur
170902 Deşeuri de la construcţii şi demolări cu conţinut de PCB (de ex: cleiuri cu conţinut
de PCB, duşumele pe bază de răşini cu conţinut de PCB, elemente cu cleiuri de glazură cu PCB,
condensatori cu conţinut de PCB)
170903 Alte deşeuri din activitatea de construcţii şi demolări (inclusiv amestecuri de
deşeuri) cu conţinut de substanţe periculoase

4. Tehnologii de demolare

Ca urmare a restructurărilor din economie, multe dintre fostele întreprinderi de stat,


actualmente societăţi comerciale, deţin clădiri şi hale din structuri de beton armat sau metalice,
turnuri, pasarele, rezervoare, construcţii civile, utilaje şi instalaţii aferente (termotehnice,
hidrotehnice şi electrice), care trebuie dezafectate, nemaiputând servi scopurilor iniţiale.
În alegerea metodei de demolare care va fi utilizată trebuie să se ţină cont nu numai de partea
tehnică a lucrării, ci şi de posibilităţile de reciclare a materialului din demolări şi de consecinţele
afectării mediului.

7
UNIVERSITATEA “DUNAREA DE JOS” DIN GALATI
Facultatea de Inginerie si Agronomie din Braila

Materialele din demolări sunt cu atât mai valoroase cu cât sunt separate: o demolare mai
selectivă implică obţinerea unui produs secundar de valoare mai ridicată. În plus, metoda de demolare
aleasă trebuie să fie un instrument eficient pentru îmbunătăţirea calităţii deşeurilor în vederea
creşterii cantităţii fracţiei reciclabile. Prin demolare corespunzătoare se dezvoltă posibilitatea de a
controla compoziţia deşeurilor la locul de generare, astfel încât la instalaţia de tratare ajunge un
material efectiv inert şi fără substanţe care să îngreuneze procesul de recuperare.
Demolarea construcţiilor se face în baza unui proiect, după analiza factorilor legaţi de cost,
asigurarea protecţiei clădirilor Ghid învecinate, timp de lucru cât mai redus şi realizarea unei
fragmentări impuse. Metoda aleasă trebuie să fie compatibilă cu: amplasamentul clădirii; natura
solului; forma exterioară şi interioară a clădirii; capacitatea portantă; posibilităţile de reciclare a
materialului din demolări posibilele efecte asupra mediului.
Înainte de începerea lucrărilor de dezafectare trebuie îndeplinite următoarele acţiuni :
- întreruperea tuturor legăturilor cu sursele exterioare de alimentare cu apă, gaze, energie
electrică, termoficare, telefon, canalizare
- interzicerea accesului persoanelor neautorizate în zona lucrărilor prin împrejmuirea
acestora; - asigurarea iluminatului artificial corespunzător şi semnalarea zonelor cu risc de accidentare
- stabilirea tehnologiilor adecvate de execuţie a demolării.
Lucrările de demolare se efectuează în următoare ordine:
-întreruperea utilitaţilor: gazul, apa, energia electrică;
-scoterea uşilor şi a ferestrelor;
-decopertarea acoperişului;
-demontarea pereţiilor conform unui plan din care reiese care pereţi trebuie să se dărâme
primii şi până la ce înalţime, în vederea împiedicării apariţiei unor accidente de muncă sau degradării
vecinătăţilor;
-sortarea materialelor;
-asigurarea valorificării resurselor;
-eliminarea reziduurilor;
-recepţia lucrărilor rezultate;
Metodele de demolare cunoscute sunt:
a. Tehnologii de demolare manuale - mijloace manuale şi cu utilaje nespecifice;

8
UNIVERSITATEA “DUNAREA DE JOS” DIN GALATI
Facultatea de Inginerie si Agronomie din Braila

b. Tehnologii de demolare mecanizate - cu utilaje specifice demolării

c. Tehnologie de demolare cu jet de apă sub presiune;

d. Tehnologie de demolare mecanică prin explozii şi implozii controlate

Tehnologia de demolare manuală tradiţională constă în principal în montarea – demontarea şi


mutarea jgheaburilor de evacuare a deşeurilor şi a schelelor, executarea lucrărilor propriu-zise de
demolare şi desfacere cu unelte specifice, manipularea materialelor rezultate, sortarea şi stivuirea
acestora.

9
UNIVERSITATEA “DUNAREA DE JOS” DIN GALATI
Facultatea de Inginerie si Agronomie din Braila

Tehnologia de demolare mecanizată implică folosirea unor utilaje şi tehnologii specifice: cleşte
hidraulic, macara mobila, schele mobile, hidraulice etc. Succesul activităţi de recuperare şi reciclare a
materialului din demolări este garantat dacă: toate produsele demontate din demolări sunt
depozitate separat în vederea reciclării; orice impact asupra mediului este redus la maxim; mişcarea
echipamentelor şi vehiculelor este efectuată cu mare atenţie pentru a evita orice deteriorare a
mediului înconjurător. Demolarea selectivă implică însă costuri suplimentare, comparativ cu
tehnologiile de demolare tradiţionale, estimate la circa 10% - 20%. Experienţa ţărilor europene a
demonstrat că demolarea selectivă reprezintă metoda cea mai eficace de urmat, şi implică separarea
şi apoi stocarea materialelor.
Demolarea controlată presupune: îndepărtarea şi eliminarea materialelor şi componentelor
periculoase (ex: materiale cu conţinut de azbest, întrerupătoare cu conţinut de PCB etc.) conform
prevederilor prevăzute de normele specifice. Astfel se asigură protecţia muncitorilor de pe şantier prin
evitarea manipulării în mod impropriu a componentelor periculoase şi este împiedicată poluarea
mediului; Selectarea şi demontarea componentelore reutilizabile (ex. cărămizi, ţigle, grinzi, elemente
feroase, tocuri de uşi şi ferestre, uşi şi ferestre etc.). În cazul în care nu sunt deteriorate pot fi
reutilizate ca atare, în caz contrar pot fi supuse proceselor de remediere şi tratare (curăţire, verificarea
funcţionării, reparare, vopsire) pentru a le adapta noii utilizări;
Recuperarea materialelor reciclabile (ex. moloz de cărămizi şi beton, lemn, gips-carton etc).
Aceste materiale pot fi reciclate după o tratate preliminară, în mod adecvat şi sunt utilizate pentru a
produce materiale noi, cu funcţii şi utilizări chiar diferite de cele originale; Eliminarea deşeurilor
nereciclabile (ansamblul de materiale care rămâne după selectare şi nu se mai pot valorifica). Aceste
materiale vor fi trimise la eliminare.
Tehnologia de demolare cu jet de apa sub presiune - se bazează pe un sistem de pulverizare a
apei, reglabil, în funcţie de necesitatea lucrării, la o presiune cuprinsă între 100 şi 2500 bar. Această
tehnologie prezintă urmatoarele avantaje:
- foloseşte o gamă diversificată de unelte şi accesorii;
- vibraţii şi sunete minime;
-impurităţile şi depunerile sunt îndepărtate într-un mod foarte sensibil, fără a dăuna
materialelor de bază;
- proprietăţile mecanice şi structurale ale suprafeţelor supuse curăţării nu sunt afectate; - nu
se folosesc aditivi chimici sau abrazivi;
- curăţarea şi decontaminarea sunt de bună calitate.
Echipamentele şi uneltele de curăţare cu jet de apă de înaltă presiune sunt folosite cu succes
în toate activităţile din domeniul construcţiei, pregătirea solului şi a fundaţiei, proiecte de
reconstrucţii, demolare şi reciclare.
Demolarea mecanică prin explozii controlate prezintă un grad de siguranţă mai mare decât
demolarea clasică, mecanică, mai ales în cazul construcţiilor industriale.
Metoda demolării clădirilor prin explozie controlată este foarte des folosită, datorită
avantajelor pe care le prezintă, dintre care amintim:
- resurse diminuate de timp şi forţă de muncă;

10
UNIVERSITATEA “DUNAREA DE JOS” DIN GALATI
Facultatea de Inginerie si Agronomie din Braila

- cheltuieli reduse (aproximativ 5% din costul demolării prin metode clasice); - valorificarea
mai bună a materialelor rezultate din demolare; Sunt consacrate două metode de demolare a
clădirilor prin explozie controlată:
- metoda blocurilor mari - presupune distrugerea capacităţii portante a clădirii, fără a face o
împărţire în trepte a acesteia;
- metoda blocurilor mici - presupune folosirea unor trepte de întârziere.
Este obligatoriu folosirea materialelor de protecţie, care se înnoiesc continuu, la demolarea
unei clădiri: (plase de sârmă sau din materiale sintetice, foarte elastice, cu ochiuri mici, covoare de
cauciuc, plase antipraf, care nu permit ca fragmente din clădire să fie împrăştiate.)
Demolarea construcţiilor prin explozii controlate este un proces complex ce cuprinde mai
multe etape:
- analiza situaţiei iniţiale a construcţiei;
- relevee ale construcţiei pentru evidenţierea elementelor de rezistenţă ale structurii;
- elaborarea proiectului de demolare; - executarea lucrărilor de perforare; - demolarea
controlată prin explozii dirijate;
-executarea lucrărilor de mărunţire cu ajutorul mijloacelor mecanice sau prin împuşcări
secundare;
- evacuarea materialului rezultat din demolare.
Utilizarea explozivilor pentru demolarea clădirilor prin explozie controlată prezintă şi
dezavantaje semnificative care se reflectă asupra factorilor de mediu şi a biodiversităţii, în majoritatea
cazurilor daunele aduse ecosistemelor fiind ireversibile.
In alta ordine de idei, firmele de profil din industria deșeurilor se așteaptă la o creștere
importantă a activităților și, odată cu aceasta, la o dezvoltare a afacerilor lor. Una din cauze se
datorează volumului crescut de deșeuri ce urmează a fi gestionate. Pentru a-și desfășura activitatea în
condiții optime, firmele au nevoie de un cadru legislativ adecvat și care să fie aplicat. Cele mai mari
probleme cu care se confruntă firmele din industrie sunt atât birocrația și nerespectarea legilor în
vigoare, cât și fluctuația de personal și nivelul scăzut de salarizare a angajaților.
În anii următori România se va vedea nevoită ca, pe de o parte, să gestioneze cantități din ce
în ce mai mari de deșeuri, dar 61 în același timp va trebui să identifice soluții pentru prevenirea
generării de deșeuri. Este de așteptat ca ambele nevoi menționate să genereze schimbări
fundamentale în industria de gestionare a deșeurilor și pe piața muncii din acest sector.În condițiile în
care singurele pârghii reale pe care le au autoritățile guvernamentale pentru a influența semnificativ
industria de gestionare a deșeurilor sunt cele de reglementare și control, e nevoie de un pachet de
măsuri integrate, coerente și consecvente care să crească semnificativ rata de colectare/ procesare,
absorbind forța de muncă disponibilă.
Pentru o gestionare eficientă, este esențială schimbarea de optică și de proceduri de
management al deșeurilor prin devierea unor cantități importante de la depozitare către alte opțiuni
de procesare cum ar fi reparare în vederea reutilizării. Acest fapt ar corespunde celei de a doua
opțiuni în ierarhia deșeurilor așa cum este definită de noua Directivă Cadru deșeuri – „pregătire
pentru reutilizare”
Dezvoltarea structurilor de economie socială constituie o oportunitate pentru implementarea
unor proiecte de dezvoltare durabilă, favorizând realizarea unui mix de obiective sociale, economice și

11
UNIVERSITATEA “DUNAREA DE JOS” DIN GALATI
Facultatea de Inginerie si Agronomie din Braila

de mediu. Antreprenoriatul în domeniul managementului deșeurilor, este un model de succes la


nivelul altor state membre ale UE și poate contribui la dezvoltarea regională și la revitalizarea unor
zone aflate în declin. Însă, în primul rând, acesta constituie un element strategic de mobilizare a
grupurilor sociale considerate vulnerabile și neintegrate pe piața muncii, consolidând astfel
elementele periferice ale unei clase de mijloc afectate de criză și încă vulnerabile la sărăcie.
Apariția unor întreprinderi sociale care să preia responsabilitățile legate de colectarea și
reciclarea deșeurilor facilitează dezvoltarea sustenabilă atât a zonei, cât și a comunității și reprezintă
un avantaj pentru economia națională și în speță, pentru industria de profil.

5. Gestionarea deseurilor

5.1. Sortarea deseurilor

Sortarea se va realiza cu diverse utilaje specifice (electromagnet, site etc.) sau prin aeraţie
(fluidizare), astfel, numai eventualele refuzuri de la prelucrare-preparare, conţinând deşeuri
inutilizabile vor fi dirijate la umpluturi de goluri subterane, întărituri de maluri, la depozite, pereţi de
sprijin etc
Instalaţiilede prelucrare a deşeurilor din construcţii şi demolări pot fi
-fixe - în sensul de a fi adaptate unei funcţionări continue, având amplasament specific
-mobile - deci amplasate la locul de generare a deşeurilor sau la locul de utilizare a produselor
obţinute (de exemplu în construcţia de şosele şi drumuri).
Pot fi realizate şi aplicate soluţii combinate de staţie centrală cu staţii mici deplasabile
(tractate cu mijloace de transport). Instalaţiile fixe proiectate la un nivel tehnologic ridicat, garantează
obţinerea unui material inert omogen şi controlat din punct de vedere granulometric, fără
componente non inerte, ceea ce creşte valoarea acestor material.
Fazele de concasare pentru acest tip de instalaţie au, de obicei, soluţii standard iar acestea
presupun - sitarea: îndepărtarea metalelor
În schimb, fazele de selectare a fracţiunii uşoare sunt foarte diversificate, în funcţie de nivelul
dorit de reciclare.
Instalaţiile mobile, derivă din instalaţiile tradiţionale de concasare a materialelor inerte şi
permit doar simpla reducere volumetrică a fiecărui element introdus în instalaţie, la locul de generare,
în şantiere de demolări. Sunt mai convenabile din punct de vedere economic, dar trebuie realizată
analiza compoziţiei deşeurilor cu echipamente tehnologice specifice, în funcţie de caz.
Dacă se poate garanta un sortiment granulometric adecvat al materialelor tratate, deşeurile
se vor supune procesului de concasare în vederea reintegrării lor în ciclurile de producţie, iar
fracţiunile non inerte vor fi eliminate. Avantajul dat de acest tip de instalaţii este posibilitatea de
reducere a eventualelor costuri de transport în cazul reutilizării materialului concasat la locul de
generare. Alte avantaje sunt legate de flexibilitatea şi mobilitatea instalaţiei.
În concluzie, instalaţiile fixe şi mobile pot satisface exigenţe diverse. Instalaţiile fixe pot
furniza un produs de calitate mai bună, atât datorită faptului că sunt proiectate şi realizate pentru o

12
UNIVERSITATEA “DUNAREA DE JOS” DIN GALATI
Facultatea de Inginerie si Agronomie din Braila

anumită cantitate şi calitate a deşeurilor din demolări, cât şi datorită posibilităţii de a utiliza tehnologii
mai complete. Sunt proiectate pentru amplasamante specifice.
Instalaţiile mobile, sunt realizate în serie, fără a ţine seama de exigenţe sau caracteristici
specifice, determinând obţinerea unor materiale tratate inferioare calitativ, nu foarte omogene, însă,
pentru că pot trata cantităţi mici pe locul de generare şi pot reduce volumul deşeurilor, implicit
reducându-se şi costurile de transport al molozului, reprezintă o alternativă viabilă de tratare a
deşeurilor.
Instalaţiile de prelucrare, luând în considerare cele menţionate precedent, pot avea avantaje
şi dezavantaje, alegerea uneia sau alteia fiind determinată de mai mulţi factori. Instalaţii eficiente
sunt acelea cu echipamente tehnologice care respectă prevederile legislative şi care asigură divizarea
materialului tratat în trei fluxuri principale:
-materialul pietros care poate fi reutilizat
- fracţiunea uşoară (hârtie, plastic, lemn, impurităţi, etc.)
-fracţiunea metalică.

5.2. Valorificarea desurilor

Calitatea produsului determină creşterea valorii economice a materialului reciclat, de aceea


trebuie găsit un compromis între eficienţa eliminării impurităţilor şi costul de investiţie şi gestiune a
instalaţiei.
În 2012 România a valorificat 40% din totalul de DCD generat, potrivit ultimelor date
disponibile dintr-un studiu realizat de Comisia Europeană. Acest procent este pus sub semnul îndoielii
de către companiile cu activităţi în domeniu, care consideră că nu poate fi o pondere corectă, în
contextul în care în România nivelul general de reciclare este de doar 5%. „Statisticile spun că
România a valorificat 40% din deşeurile provenite din construcţii şi demolări. Acest număr nu poate fi
corect. Totuşi, este bine de ştiut că nu trebuie să începeţi de la zero, există în Europa ţări care oferă
exemple de bune practici“, a spus Geert Cuperus, secretar general al Federaţiei Internaţionale de
Reciclare (FIR). Comisia Europeană a elaborat în 2015 un protocol privind problema deşeurilor din
construcţii şi demolări, care are ca obiectivul principal creşterea nivelului de gestionare a acestor
tipuri de deşeuri. Astfel că, până în 2020, România şi toate ţările UE trebuie să atingă ţinta de 70% de
reciclare a aces­tor deşeuri.

5.3. Dimensionarea separatorului magnetic:

13
UNIVERSITATEA “DUNAREA DE JOS” DIN GALATI
Facultatea de Inginerie si Agronomie din Braila

Servește la separarea, mai ales, a impurităților metalice mai mari de la amestecuri penetrabile
transportate pe benzi rulante. Cu precădere este montat deasupra benzii rulante rotit orizontal cu 90°
sau deasupra cilindrului de ieșire.
Impuritățile magnetice prinse sunt antrenate în altă parte cu ajutorul benzii care se rotește în
jurul magnetului. La separarea metalelor din stratul superior de pe bandă rulantă se recomanda ca
pentru cea mai efectivă separare să se folosească în afară de plăci magnetice sau separator deasupra
transportorului de asemenea şi cilindru magnetic, care separă metalele din stratul părţii inferioare.

Concluzii

În accepţiunea cea mai largă a conceptului de dezvoltare durabilă, prosperitatea economică şi


conservarea mediului trebuie să se susţină reciproc. Satisfacerea uneia dintre cele două cerinţe este
condiţionată de satisfacerea celeilalte, şi numai atunci se poate realiza îmbunătăţirea calităţii vieţii iar
pentru aceasta este necesara cunoasterea dimensiunilor dezvoltarii atat pe orizontala cat si pe
vertical.
Dimensiunile economice:
a. volumul şi structura consumului de resurse naturale
Analizând consumul de resurse naturale mondiale pe cap de locuitor, se vede că
locuitorii ţărilor dezvoltate folosesc de mult mai multe ori aceste resurse decât locuitorii ţărilor în curs
de dezvoltare. Consumul de energie obţinută din combustibilii fosili este de 33 de ori mai mare în SUA
decât în India şi de 10 ori în medie în ţările OECD decât în ţările lumii a treia;
b. producţia de deşeuri
La actualul model de consum, producţia de deşeuri urmează o curbă exponenţială. În
acest stadiu, dezvoltarea durabilă înseamnă însăşi schimbarea stilului de viaţă pentru a nu ameninţa
echilibrul ecologic şi biodiversitatea acestor zone;
c. alocarea resurselor materiale, financiare şi umane pentru crearea şi dezvoltarea
tehnologiilor de producţie mai puţin consumatoare de energie şi materii prime naturale, precum şi a

14
UNIVERSITATEA “DUNAREA DE JOS” DIN GALATI
Facultatea de Inginerie si Agronomie din Braila

tehnologiilor nepoluante: modernizarea instalaţiilor energointensive şi material intensive, dar şi


realizarea de tehnologii complet noi, nepoluante – utilizarea benzinei fără plumb, spray-uri fără CFC;
d. direcţionarea resurselor financiare şi tehnice în mediile sărace, pentru ridicarea pragului
minim de existenţă. Nevoile merg înaintea resurselor de satisfacere a lor. Dacă nu se vor asigura
condiţii economice şi financiare facile:
– credite cu dobânda mică, scutiri de impozite, alocaţii, burse
– accesul inegal va frâna dezvoltarea, blocând orice şansă de progres;
e. accesul fiecărui individ la educaţie, ingrijire medicală, odihnă, recreere şi alte servicii
sociale. Între sărăcie, degradarea mediului şi creşterea rapidă a populaţiei este o legătură de feedback
cu consecinţe foarte importante asupra dezvoltării durabile. Oamenii ale căror nevoi de bază sunt
nesatisfăcute şi a căror singură preocupare este supravieţuirea, nu vor avea nici un motiv să se
gândească la viitorul planetei şi nici să se preocupe de trăinicia sau durabilitatea acţiunilor lor.

Dimensiunile umane
a. dezvoltarea durabilă înseamnă un progres în direcţia unei populaţii stabile. Este
important pentru presiunea exercitată asupra resurselor naturale, precum şi pentru capacitatea de
gestionare a resurselor în scopul furnizării bunurilor şi serviciilor;
b. distribuţia populaţiei pe mediile urban si rural, care trebuie să ţina seama de tendinţa de
creştere a urbanizării – oraşe foarte mari cu implicaţii nocive (deşeuri, poluare). DD înseamnă o
dezvoltare rurală riguroasă pentru a încetini migraţia spre oraşe;
c. dezvoltarea durabilă implică folosirea deplină a resurselor umane prin îmbunătăţirea
educaţiei, învăţământului, a asistenţei medicale şi protejarea diversităţii culturale. Deci dezvoltarea
durabilă cere investirea în capitalul uman: pregătirea şi învăţarea educatorilor, a lucrătorilor societari,
a oamenilor de ştiinţă şi a altor specialişti de care este nevoie pentru continuarea dezvoltării;
d. dezvoltarea durabilă cere sporirea rolului femeii. Femeia este manager al mediului
înconjurător în gospodărie;
e. dezvoltarea durabilă implică participarea celor afectaţi de deciziile luate pe plan local
privind planificarea şi executarea obiectivelor de dezvoltare.

Dimensiunile ecologice
Dezvoltarea durabilă necesită protejarea resurselor naturale de care depinde satisfacerea
nevoilor de alimente şi combustibili ale unei populaţii mereu în creştere:
- folosirea mai eficientă a pământului prin adoptarea de practici şi tehnologii agricole
îmbunătăţite ca randament, folosirea îngrăşămintelor, pesticidelor şi a irigaţiilor;
- conservarea resurselor de apă, prin încetarea poluării cu deşeuri şi îmbunătăţirea folosirii
sistemelor de suprafaţă şi a celor subterane;
a. dezvoltarea durabilă înseamnă conservarea diversităţii, a zonelor sălbatice în folosul
generaţiilor viitoare, prin încetinirea pe cât posibil a distrugerii habitatului natural al ecosistemelor;
b. dezvoltarea durabilă înseamnă prevenirea destabilizării climei sau a celorlalte sisteme
globale biogeofizice, ca şi a distrugerii păturii de ozon protective. Toate acestea sunt datorate
acţiunilor umane ce ar putea afecta condiţiile de viaţă ale generaţiilor viitoare – creşterea nivelului
mărilor şi creşterea radiaţiilor ultraviolete.

15
UNIVERSITATEA “DUNAREA DE JOS” DIN GALATI
Facultatea de Inginerie si Agronomie din Braila

Dimensiunile tehnologice
a. dezvoltarea durabilă implică schimbarea tehnologiilor - mai eficiente, mai curate, -
ecotehnologii – spre procese închise, la emisii zero şi care să minimizeze consumul de resurse naturale
şi de energie;
b. Conservarea acelor tehnologii tradiţionale care produc deşeuri puţin poluante şi recirculă
deşeurile pe sisteme cu suport natural (în apă);
c. Cooperarea tehnologică şi transferul de tehnologii curate sunt direcţiile principale de
prevenire a deteriorării calităţii mediului la scară globală. Se poate spune că dezvoltarea durabilă
înseamnă câştigarea unui capital asupra Pamantului şi nu erodarea lui, înseamnă păstrarea
consumului de resurse naturale regenerabile în cadrul anumitor limite de refacere a acestora,
înseamnă transmiterea către generaţiile succesoare nu numai a sănătăţii create de om, ci şi a sănătăţii
naturale: surse de apa potabilă, terenuri arabile, biodiversitate şi păduri bogate.

16