Realizați o comparație între cele șapte constituții ale României.

Constituția română adoptată la 29 iunie 1866

Tipul constituției- constituție pact

Puterea legislativă era deținută de către rege și reprezentanța națională.

Sistemul parlamentar este bicameral (Adunarea Deputaţilor şi Senat) şi,
datorită votului cenzitar(dreptul de vot este acordat cetăţenilor în funcţie de
averea, veniturile, capitalul bancar sau industrial de care dispun) se împarte
în colegii (Adunarea Deputaţilor avea, iniţial, 4 colegii, ulterior 3, iar Senatul
-2 colegii). Parlamentul votează legile şi are drept de interpelare
parlamentară (procedura parlamentară prin care deputaţii pot să ceară
explicaţii unui membru al guvernului sau întregului guvern); Adunarea
Deputaţilor are şi un atribut special: discută şi votează bugetul de stat (aspect
nou faţă de actele cu valoare constituţională anterioare).

Puterea executivă aparținea domnitorului,constituția stabilind regula

monarhiei străine.

Puterea judecătorească se exercita prin Curţi de Judecată şi Tribunale. Cea

mai înaltă instanţă era Înalta Curte de Casațiune și Justiție. Hotărârile şi
sentinţele se pronunţă în virtutea legii şi se exercită în numele domnului.

Drepturile reglementate: -libertatea persoanei (nimeni nu poate fi

urmărit sau arestat decât în cazuri prevăzute de lege), libertatea
întrunirilor (dreptul de a organiza adunări publice), libertatea asocierilor
(dreptul de a alcătui organizaţii: ex. partide, sindicate etc.), libertate
conştiinţei (dreptul de a avea propriile, idei, credinţe, dar respectând
ordinea publică şi bunele moravuri), libertatea presei (dreptul de a publica
propriile idei);

-inviolabilitatea domiciliului, inviolabilitatea proprietăţii, inviolabilitatea

corespondenţei (aceste prevederi care interzic pătrunderea în domiciliu
fără acordul persoanei sau fără mandat judecătoresc, preluarea unei
proprietăţi sau citirea corespondenţei private au rolul, în primul rând, de a
apăra cetăţeanul în faţa abuzurilor reprezentanţilor instituţiilor statului şi
abia apoi în faţa abuzurilor persoanelor fizice);

-libertatea învăţământului; învăţământul primar era gratuit şi obligatoriu.

Consecinţele elaborării constituţiei din 1866:

România devine un stat modern, guvernat după principiile liberalismului:

separaţia puterilor în stat, drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, garantarea
proprietăţii private.

România va avea o viaţă politică stabilă, al cărei garant este regele, care are,
prin constituţie, rolul de a păstra echilibrul între forţele politice şi instituţiile
statului.

Constituția României din 29 martie 1923

Tipul constituției- constituție pact

Puterea legislativă se exercită colectiv de rege și reprezentanța

națională.Aceasta este formată din două camere,adunarea deputaților și
senatul,alese prin vot universal,egal,direct,obligator și secret.Fără a analiza în
acest loc sistemul electoral introdus prin Constituția din 1923,trebuie să
remarcăm,totuși,ca era un mare pas înainte față de sistemul colegiilor pe
avere.Senatul cuprindea și senatori de drept,iar pentru a fi ales senator se cerea
vârsta de 40 de ani împliniți.

Puterea executivă aparținea regelui și o exercita prin guvern.Constituția din

1923 înființează Consiliul legislativ.

În ce privește puterea judecătorească,merită a fi reținute dispozițiile

art.101,care interziceau înființarea de tribunale extraordinare,precum și ale
art.103 care dădeau controlul constituționalității legilor Curții de Casație,în
secțiuni unite.

Trebuie,de asemenea,menționate dispozițiile art.128 care interziceau

suspendarea constituției,precum și ale art.131 care includ,că parte integrantă a
constituției,unele dispoziții din legile agrare adoptate până atunci.

Deși se aseamănă mult,nu numai în conținut,ci și prin formularea textelor,cu

Constituția din 1866(au fost înlocuite sau au fost modificate radical un număr de
20 de articole,s-au adăugat șapte articole noi,a fost modificată redactarea ori au
primit adaosuri un număr de 25 de articole,iar 76 de articole ale Constituției din
1866 au fost menținute în întregime,lucru pentru care adeseori era considerată o
modificare a acesteia),constituția adoptată în anul 1923 este,evident,mai
democratică.

Drepturile reglementate: Pe baza Constituţiei din 1923 se acorda dreptul de

cetăţenie indiferent de religie, limbă şi etnie; proprietatea privată este garantată;
învăţământul primar este obligatoriu şi gratuit în mediul urban şi rural;
zăcămintele subsolului (cu excepţia petrolului) intră în proprietatea statului.

Celelalte prevederi, principii, drepturi şi libertăţi rămân neschimbate.

Consecinţele elaborării constituţiei din 1923:

-România devine stat democratic.

-România se adaptează realităţilor politice, economice şi sociale de după Marea

Unire.

Constituția României din 28 februarie 1938

Tipul constituției- constituție plebiscitară

Puterea legislativă: Regele exercită puterea legislativă prin reprezentanța

națională,el având inițiativa legislativă și inițiativa revizuirii Constituției.El
sancționează și promulga legile,sancțiunea regală fiind condiție de valabilitate a
legii.Totodată,regele putea emite decrete cu putere de lege în orice domeniu,în
timpul cât adunările erau dizolvate sau nu erau în sesiune,putea dizolva
adunările,putea declara războiul și încheia pacea etc.

Puterea executivă aparținea regelui ,care era inviolabil,răspunderea pentru

actele emise revenind miniștrilor,care erau obligați să contrasemneze actele de
stat ale regelui.

Puterea judecătorească se exercita de către organele judecătorești. Hotărârile

judecătoreşti se executau în numele Regelui.

Drepturile reglementate: -libertatea conștiinței, libertatea muncii, libertatea

învățământului, libertatea presei, libertatea întrunirilor, libertatea de asociație
-garantarea libertății individuale,inviolabilitatea domiciliului ,învățământ liber

Consecinţele elaborării constituţiei din 1938:

Începând cu anul 1938,în timp ce pe plan extern asistăm la o încordare a

relațiilor internaționale,la contradicții între state și la frecvențe acte de
agresiune,în viața internă a României se observă un avânt industrial.În
paralel,regele desființează partidele politice.Prin Dictatul de la Viena(30 august
1940) România este obligată să cedeze Ungariei partea de nord a
Transilvaniei.În septembrie 1940,regele este obligat să abdice în favoarea fiului
său,Constituția este suspendată,corpurile legiuitoare sunt dizolvate,se reduc
prerogativele regale și este învestit cu puteri depline președintele Consiliului de
Miniștri.

Constituția României din 13 aprilie 1948

Tipul constituției- constituție parlamentară

Puterea legislativă: În Republica Populară Română organul suprem al puterii

de stat este Marea Adunare Naţională. Marea Adunare Națională a R. P. R. este
unicul organ legislativ al Republicii Populare Române. Prezidiul M.A.N. este
răspunzător faţă de M.A.N.

Puterea executivă: Organul suprem executiv și administrativ al R.P.R. este

guvernul. Guvernul se compune din: Președintele Consiliului de Miniștri (Prim-
ministrul), din unul sau mai mulți vicepreședinți și din miniștri, care împreună
alcătuiesc Consiliul de Miniștri.Guvernul dă seama în faţa M.A.N. şi a
Prezidiului M.A.N. în perioada dintre sesiuni.

Puterea judecătorească: Instanțele judecătorești sunt: Curtea Supremă, Curțile,

tribunalele și judecătoriile populare. Se suprimă inamovibilitatea (calitate a unui
demnitar de a nu putea fi transferat, înlocuit sau destituit din funcţia pe care o
ocupă) judecătorilor.

Constituția putea fi oricând modificată la propunerea guvernului sau a unei

treimi din deputaţi, de către Marea Adunare Naţională.
Drepturile reglementate:Drepturile şi libertăţile cetăţeneşti erau asemănătoare
cu cele prevăzute într-o constituţie democratică: egalitatea în faţa legii, libertatea
conştiinţei, libertatea religioasă, libertatea persoanei, libertatea presei, libertatea
întrunirilor, libertatea de asociere, inviolabilitatea domiciliului, secretul
corespondenţei. O noutate este prevederea conform căreia femeia are drepturi
egale cu bărbatul. Totuşi, pentru unele drepturi sunt introduse limitări, ceea ce
poate da loc la interpretări abuzive (de exemplu, orice asociaţie cu caracter
antidemocratic este interzisă), iar dreptul de proprietate nu este garantat. Mai
mult, se specifică faptul că atunci când interesul general o cere proprietatea
privată poate deveni proprietatea statului.

Consecințele elaborării Constituției din 1948:

Puterea politică are drepturi nelimitate, fapt care se deduce atât din prevederile
legale, dar, mai ales prin aplicarea abuzivă a acestora (ele nu sunt întotdeauna
explicite, ceea ce lasă loc interpretării în sens totalitar). În practică, orice
funcţionar de stat era şi membru al partidului, deci era subordonat şefului
partidului.

Articolele despre proprietate deschid drumul măsurilor de naţionalizare. Se

menţionează că apărarea şi dezvoltarea bunurilor comune ale poporului sunt o
îndatorire a fiecărui cetăţean, iar un alt articol defineşte bunurile comune ale
poporului ca proprietate de stat; deci, cetăţenii au datoria constituţională să dea
o parte din proprietate la stat.

Aplicarea acestei constituţii a transformat România în stat totalitar deoarece

drepturile şi libertăţile cetăţeneşti nu au fost deloc respectate. De fapt, adevăratul
conducător era şeful Partidului Muncitoresc Român, Gheorghiu-Dej. Voinţa sa
arbitrară, dar şi a altor oameni politici sau funcţionari publici, era adevărata lege.

Constituția României din 24 septembrie 1952

Tipul constituției- constituție parlamentară

Puterea legislativă: Unicul organ legiuitor este Marea Adunare
Naţională (M.A.N .), aleasă pe o perioadă de 4 ani. M.A.N. alege Tribunalul
Suprem pe o perioadă de 5 ani.

Puterea executivă: Organul executiv suprem al R.P.R. este Consiliul de

Miniştri.

Puterea judecătorească: Justiţia este realizată de către Tribunalul Suprem al

R.P.R., tribunalele regionale şi tribunalele populare, precum şi de către
instanțele judecătoreşti speciale, înfiinţate prin lege.

Drepturile reglementate: Titlul „Drepturile şi datoriile fundamentale ale

cetăţenilor” subliniază preponderenţa statului asupra cetăţeanului şi accentuează
mai mult obligațiile decât drepturile. Dreptul la muncă şi învăţătură, dreptul la
odihnă și pensie erau mai mult datorii. Libertatea cuvântului, a presei, a
întrunirilor şi a mitingurilor (element de noutate), libertatea demonstraţiilor de
masă se exercita „în conformitate cu interesele celor ce muncesc şi în vederea
întăririi regimului democraţiei populare”.

Consecințele elaborării Constituției din 1952:

Constituţia din 1952 nu aducea modificări fundamentale în organizarea politică,

dar încălca foarte grav independenţa statului român. În capitolul introductiv se
specifica ajutorul acordat de U.R.S.S. pentru eliberarea teritoriului românesc de
ocupaţia germană şi faptul că politica externă a României este una de prietenie
cu U.R.S.S. Prevederile obişnuite despre independenţa şi suveranitatea statului
lipseau. Astfel, constituţia consfinţea faptul că România nu avea politică externă
proprie. Constituţia din 1952 a fost schimbată în 1965, când România şi-a
recăpătat atributele statului independent.

Constituția României din 21 august 1965

Tipul constituției- constituție parlamentară

Puterea legislativă: Organul suprem al puterii de stat este Marea Adunare
Naţională, singurul organ legiuitor al Republicii Socialiste România. Marea
Adunare Naţională este condusă de un organism numit Consiliul de Stat, care
înlocuieşte Prezidiul Marii Adunări Naţionale.

Puterea executivă: Consiliul de Miniștri este organul suprem al administrației

de stat. Consiliul de Miniștri exercită conducerea generală a activității executive
pe întreg teritoriul țării. Din 1974, Consiliul de Stat este prezidat de preşedintele
statului, ceea ce demonstrează o nouă întrepătrundere între puterea legislativă şi
cea executivă. Preşedintele este ales de Marea Adunare Naţională şi are şi
funcţia de comandant suprem al forţelor armate. Cele mai importante atribuţii
ale sale sunt: numeşte şi revocă miniştri şi alţi funcţionari publici, acordă
gradele militare, conferă decoraţiile şi titlurile de onoare, acordă graţierea,
acordă cetăţenia română, încheie tratate internaţionale, emite decrete
prezidenţiale şi decizii etc.

Puterea judecătorească: În Republica Socialistă România justiția se

înfăptuiește, potrivit legii, prin Tribunalul Suprem, tribunalele județene,
judecătorii, precum și prin tribunalele militare.

Drepturile reglementate: egalitatea în drepturi a cetățenilor în toate domeniile

vieții economice,politice,juridice,sociale și culturale,indiferent de
naționalitate,rasa,sex sau religie; dreptul la muncă; dreptul la odihna; dreptul la
asigurare materială de bătranețe, boala sau incapacitate de muncă; dreptul la
învățătură; dreptul de a alege și de a fi ales în Marea Adunare Națională și în
consiliile populare; dreptul la vot cu condiția împlinirii vârstei de minimum 18
ani; dreptul de asociere; libertatea cuvântului, a presei, a întrunirilor, a
mitingurilor și a demonstrațiilor; libertatea conștiinței; libertatea exercitării
cultului religios;inviolabilitatea persoanei;inviolabilitatea domiciliului; dreptul
de petiționare; garantarea proprietății private; dreptul de moștenire

Consecinţele adoptării constituţiei din 1965:

Prin această constituţie se conferă statului român un clar caracter totalitar

comunist, deoarece se afirmă rolul politic conducător al partidului
comunist şi se specifică faptul că economia este bazată pe proprietatea de
stat.

Revizuirea din 1974 îi conferă şefului statului puteri dictatoriale.

Se afirmă statutul internaţional al României de stat independent şi

suveran, ceea ce lipsea constituţiei din 1952.
 Constituția României din 8 decembrie 1991

Tipul constituției- constituție democratică

Puterea legislativă este deţinută de Parlament, alcătuit din Camera Deputaţilor

şi Senat. Parlamentul este ales pentru o perioadă de patru ani şi are ca principale
atribuţii adoptarea legilor şi adoptarea legii privind bugetul. Iniţiativa legislativă
aparţine membrilor parlamentului, membrilor guvernului, dar şi cetăţenilor, dacă
un proiect este semnat de cel puţin 250000 de cetăţeni din cel puţin un sfert din
judeţele ţării.

Puterea executivă este reprezentată de Guvern şi Preşedintele

României. Guvernul urmăreşte punerea în aplicare a legilor. Prim-ministrul este
propus de preşedinte, în urma consultării cu partidul sau partidele care deţin
majoritatea parlamentară. El propune Parlamentului spre aprobare o listă de
miniştri. Guvernul răspunde politic în faţa Parlamentului; el poate fi demis de
Parlament prin acordarea votului de neîncredere.

Preşedintele României este ales prin vot universal pe o perioadă de 4 ani (la
revizuirea constituţiei, în 2003, s-a ridicat mandatul la 5 ani). Aceeaşi persoană
are voie să obţină maxim două mandate. Rolul fundamental al Preşedintelui este
acela de a exercita funcţia de mediere între puterile statului. Preşedintele are
următoarele atribuţii: desemnează primul-ministru, promulgă legile (le
contrasemnează, pentru a le aproba intrarea în vigoare), poate dizolva
Parlamentul, în cazul în care acesta a respins de două ori învestitura unui guvern
(dar poate dizolva Parlamentul o singură dată într-un an), este comandant
suprem al armatei, conferă decoraţii, acordă graţiere, încheie tratate
internaţionale pe care le propune aprobării Parlamentului, emite decrete.

Puterea judecătorească: Judecătorii sunt independenţi de puterea politică şi

inamovibili (nu pot fi transferaţi, înlocuiţi sau destituiţi decât de Consiliul
Superior al Magistraturii). Cea mai înaltă instituţie judecătorească este Curtea
Supremă de Justiţie(la revizuirea constituţiei, în 2003, instanța judiciară supremă
este Înalta Curte de Casație și Justiție).

Drepturile reglementate: Sunt specificate drepturile şi libertăţile obişnuite într-

o constituţie democratică: libertatea persoanei, libertatea întrunirilor şi
asocierilor, libertatea presei, inviolabilitatea domiciliului, inviolabilitatea
proprietăţii (drept modificat în 2003, când proprietatea devine garantată) ,
dreptul de vot(de la 18 ani). Spre deosebire de constituţia democratică din 1923,
cea din 1991 specifică şi protecţia din partea statului român de care se bucură
cetăţenii români aflaţi în străinătate, cetăţenii străini şi apatrizi (cei care nu au
niciun fel de cetăţenie) pe teritoriul României, respectarea tuturor tratatelor
privind drepturile omului, semnate de România. Constituţia din 1991 prevede şi
dreptul la viaţă, interzicerea torturii, a muncii forţate şi a pedepsei cu moartea,
protecţia persoanelor cu handicap, protecţia familiei, a copiilor şi a tinerilor,
dreptul de a fi ales în Parlamentul European, dreptul la libera circulaţie în ţară şi
străinătate.

Pentru a garanta apărarea drepturilor cetăţeneşti, este înfiinţată

instituţia Avocatul Poporului, la care poate să facă apel orice cetăţean care se
consideră nedreptăţit.

Constituţia din 1991, revizuită în 2003, îmbină tradiţia democratică din spaţiul
românesc cu principiile constituţionale europene.

Consecinţele adoptării constituţiei din 1991:

Prin Constituţia din 1991, România redevine stat democratic şi stat de drept
(adică un stat ale cărui legi se bazează pe respectarea drepturilor şi libertăţilor
cetăţeneşti, un stat în care funcţionarea instituţiilor se face pe baza legilor,
justiţia este independentă, iar cetăţenii sunt protejaţi de excesul de autoritate al
instituţiilor). Trecerea de la statul autoritar comunist la statul de drept a
întâmpinat anumite dificultăţi. Intrarea României în Uniunea Europeană în 2007
a fost o recunoaştere la nivel european a faptului că în ţara noastră statul de
drept funcţionează.