Traficul de droguri

1. Definirea conceptului si istoricul aparitiei

Cauzele care au dus la apariţia drogurilor au fost de regulă războaiele.

Efectele drogurilor erau "benefice" pentru armatele diverselor popoare care trebuiau să
reziste în regim de război, de multe ori fără hrană şi fără apă. Aşa au luat naştere
substantele excitante - droguri în formă primară. Tot războaiele au dus la dezastre
umane. Astfel, în secolul al XVII-lea s-a descoperit morfina, un medicament care calma
durerile provocate de răni. Cu timpul s-a realizat că morfina administrată în mod repetat
duce foarte repede la dependenţă fizică şi psihică. S-a căutat un înlocuitor şi prin
derivarea morfinei cu opium-ul s-a descoperit heroina, care iniţial se credea că nu dă
dependenţă aşa de mare ca morfina. În realitate, dependenţa de heroină este de şapte ori
mai mare decât cea de morfină.
După primul război mondial, aceste substanţe au început să fie consumate în toată lumea.
Până la sfârşitul anilor '30, ele erau legale. Comercializarea lor, în timp, a dus la profituri
enorme scoase în afara legii, drogurile au devenit o sursa inestimabilă pentru piaţa
neagră. Flagelul comerţului ilicit de stupefiante pornit din America de Sud şi Orientul
Mijlociu a cuprins întreaga planetă.

2. Clasificarea drogurilor
Drogurile pot fi clasificate în funcţie de mai multe criterii de ordin ştiinţific, medical şi juridic, în
funcţie de efectele pe care le au asupra individului.

O clasificare a substanţelor psihotrope este realizată de

către savantul francez Pierre Deniker, după modul de acţiune şi după

modul de producere, astfel:

a) după modul de acţiune:

– psiholeptice (depresive): hipnotice, neuroleptice, tranchilizante;

– psihoanaleptice (stimulente): opiacee (opiu, morfina, heroina),

amfetamine;

– psihodisleptice (halucinogene): halucinogenele propriu-zise (haşiş,

mescalina), halucinogenele depersonalizate (LSD, psilocybina):

b) după modul de producere:

– produse de natură vegetală: opiacee, canabis, cocaină, peyotl etc.;

– produse de natură sintetică: mescalina, psilocybina, LSD.

O clasificare a drogurilor acceptată la nivel internaţional este propusă de F. Caballero,

distingându-se trei mai categorii:

a) produse depresive ale sistemului nervos central:

– băuturi alcoolice; – benzodiazepine (diazepam, nitrazepam, rudotel);

– barbiturice şi alte substanţe utilizate ca somnifere (fenobarbital);

– solvenţi şi alte gaze inhalante (toluen, acetonă, butan);

– substanţe care reduc durerea: opiacee (opiu, morfină, codeină,

papaverină, heroină) şi opiode (mialgin, fortral, metadonă);

b) produse care stimulează sistemul nervos central:

– cocaina;– cafeina;– amfetaminele (Ecstasy);

c) produse perturbatorii ale funcţiilor sistemului nervos central:

– substanţe halucinogene (LSD, mescalina); canabis.

Convenţia ONU din anul 1971 clasifică substanţele psihotrope

în trei mari categorii:

– stimulente (amfetaminele şi derivaţii lor);

– depresivele (barbiturice, alcool, tranchilizante);

– halucinogene (mescalina, LSD, psilocybina, Ecstasy ş.a.).

O clasificare internaţională foarte utilizată a drogurilor, în funcţie de utilizarea medicală legitimă

şi de gravitatea dependenţei, împarte drogurile de abuz în patru categorii:

a) categoria I (fără utilizare medicală şi care au cel mai înalt potenţial de dependenţă şi abuz):

– heroina;– LSD;– marijuana (tetrahidrocanabinol);– haşiş (răşina de canabis);–

metilendioxietilamfetamina (MDA, Eve);– metilendioximetilamfetamina (MDMA, Ecstasy,
Adam);– mescalina;– peyot (principiu activ-mescalina);– psilocybina;

b) categoria a II-a (utilizare medicală legitimă, dar şi potenţial înalt de dependenţă şi abuz):

– amfetamina;– cocaina;– metilfenidatul;– fenmetrazina;– amobarbital;– metaqualon;–

pentobarbital;– secobarbital;– codeina;– metadona;– morfina;– opiu etc.;

c) categoria a III-a (utilizare medicală legitimă şi potenţial de abuz):

– benzfetamina;– glutetimida;– metiprilon;– paracetamol + codeina;

– aspirină, fenacetină (sau paracetamol) + cofeină + codeină;

– aspirină + codeină;

d) categoria a IV-a (utilizare medicală legitimă şi potenţial mai redus de dependenţă):

– fentermina;– cloralhidrat;– diazepam;– mefobarbital;– fenobarbital;– propoxifen etc.

În funcţie de tipul general de drog, acestea pot fi clasificate în două mari categorii:

a) substanţe psihotrope, care, la rândul lor, se pot subclasifica în funcţie de substanţele din care
derivă, de originea lor naturală, sintetică sau semisintetică, de riscurile pe care le pot prezenta
efectele psiho-fizice

b) substanţe psihoactive, întâlnite cel mai frecvent la persoanele dependente de droguri

(naturale, sintetice şi semisintetic) şi care pot fi clasificate, la rândul lor, în nouă categorii
esenţiale:

– alcoolul; – opiacee: latex, morfină, heroină ş.a.;– cocaina şi derivatele ei;– canabisul,
marijuana;– halucinogene; – tranchilizante, sedative, hipnotice (barbiturice şi benzadiazepine);

– stimulentele psihice (amfetaminele);– droguri folosite ca medicamente.

Din punct de vedere juridic, stupefiantele pot fi clasificate în două categorii:

a) legale: alcoolul, tutunul, cofeina;

b) ilegale: cocaina, heroina, haşişul, canabisul, Ecstasy, LSD etc.

3. Rutele de traficare
America de Nord
Aproape 35 de milioane de consumatori de droguri si un trafic ilicit evaluat la peste 110
miliarde de dolari anual reprezinta bilantul cu care America de Nord intra în ultimul
deceniu al secolului si sfârsitului de mileniu, dar cifrele mentionate au fost de mult
depasite.
Pe coasta vestica a Canadei, o mare parte a cantitatii de heroina este introdusa prin
contrabanda si provine din Asia de Sud-Est.

Gruparile infractionale implicate în aceste operatiuni sunt riguros organizate si intervin

din ce în ce mai activ în traficul cu cocaina, introdusa clandestin din America de Sud în Statele
Unite ale Americii si apoi în Canada pe "ruta Pacificului", folosindu-se în acest sens mici
ambarcatiuni de pescuit si vedete rapide, în timp ce la Miami - unde traficul cu stupefiante este
afacerea cea mai prospera, depasind cu mult turismul si exporturile de marfuri si produse - un
gram de cocaina se negociaza la 90 de dolari.

America de Sud si America Centrala

 Cu o proportie a consumatorilor de cannabis ce se cifreaza la 14,7 milioane de persoane,
America de Sud si cea Centrala cunosc o larga raspândire a cultivarii acestei plante Principalul
stat consumator de cannabis, Brazilia a trebuit sa faca fata în ultimii ani încercarilor unui abuz de
droguri în continua crestere, cum este si cazul Argentinei si al Jamaicai, unde marihuana
reprezinta o importanta sursa de venituri rezultate din exportul ilicit, mai ales catre Statele Unite.

Majoritatea cantitatilor de droguri provenind din America Centrala si Caraibe, introduse

clandestin în Europa, sunt ascunse de catre traficanti la bordul aeronavelor care efectueaza curse
de pasageri, avioanele de tip cargo fiind folosite mult mai putin. Costa Rica si Panama sunt
importante puncte de tranzit din care se expediaza mici cantitati de narcotice spre Europa, iar
Jamaica reprezinta sursa celei mai mari parti a hidrocloratului de cocaina, controlând peste 40%
din comertul cu acest stupefiant pe "filiera Caraibelor", în care se includ si Haiti (tara aleasa de
catre traficanti în virtutea instabilitatii sale politice) si Republica Dominicana, de unde drogurile
pleaca spre Statele Unite ale Americii.

Transporturile de cocaina provenind din Columbia, Peru si Ecuador sunt descarcate pe

coasta vestica a Mexicului si conduse spre SUA si Canada pe "ruta Pacificului".

Totodata, cocaina sud-americana patrunde în Europa si este schimbata, în regim "barter", contra
comprimatelor de ecstasy, la rândul lor introduse clandestin în America de Sud.

Africa

Principalele tari africane de unde provine cannabisul introdus prin contrabanda în Europa
sunt Africa de Sud si Marocul si, într-o mai mica masura, Ghana, Nigeria si Senegal. Plantatii de
cannabis, ascunse printre cele de porumb, au fost descoperite si la granita kenyano-ugandeza si
în Tanzania, în timp ce în Egipt continua sa fie cultivat macul opiaceu.

Coasta de Fildes, Ghana si Nigeria sunt principalele puncte de tranzit ale traficului
heroinei ce provine din Asia, trecând prin posturile de control ale organizatiilor criminale din
India, Pakistan, Thailanda si Africa Cocaina sud-americana este importata pe cale aeriana sau în
containere încarcate la bordul navelor maritime, având ca puncte de tranzit Ghana, Lesotho,
Africa de Sud, Coasta de Fildes si Swaziland. Cocaina braziliana expediata în Angola este
trimisa, prin Namibia, spre Africa de Sud, iar Marocul tinde sa devina o tara de tranzit pentru
cocaina din America Latina ce are ca destinatie Europa. de Vest cu destinatia Europa si America
de Nord.

Australia

Mafia autohtona îsi are centrul în oraselul Griffith, unde cea mai mare parte a populatiei
este formata din imigranti de origine italiana - calabrezi, vestiti pentru apartenenta la una din cele
mai violente organizatii criminale, implicata si în traficul cu droguri.

Cannabisul consumat pe continentul australian se cultiva local, sub acoperire, sau este
importat din Papua - Noua Guinee, Fidji si Tonga, facând obiectul schimbului ilicit cu arme de
foc usoare.
 Importante cantitati de heroina provenind din Asia tranziteaza Noua Zeelanda, insulele
Fidji si Vanuatu, patrunzând în Australia prin portul Sidney, adevarata placa turnanta a
distributiei acestui stupefiant, un traseu similar ce trece prin insulele Pacificului fiind urmat si de
cocaina de provenienta sud-americana.

Asia

"Triunghiul de aur" - zona muntoasa aproape inaccesibila în lipsa unor drumuri si

mijloace de comunicatie, la nordul frontierei dintre Laos, Thailanda si Birmania - reprezinta
paradisul plantatiilor de mac opiaceu, cultivat fervent pe terenul rezultat în urma arderii padurilor
de catre o populatie saraca a carei singura sansa de supravetuire consta în veniturile reduse,
aduse de vânzarea materiilor prime pentru fabricarea drogurilor .

Opiul care nu este consumat local sau transformat în heroina pleaca spre Hong Kong si
Bangkok în camioane ce transporta legume si fructe; totodata, acest drog este introdus din
Thailanda în Birmania, de pe al carei tarm vestic este încarcat în vase - pirat si transportat spre
frontiera dintre Thailanda si Malaysia

Asia de Sud. "Filiera indiana"

Drogul cel mai consumat în Asia de Sud este cannabisul care, în toate tarile acestei
regiuni - cu exceptia Bhutan-ului si a Maldivelor -, creste în stare salbatica sau este cultivat în
mod ilicit.

Administrarea heroinei îmbraca forma injectarii în Bangladesh, India si Nepal si pe cea a

fumatului sau inhalarii în Maldive si Sri Lanka. Cea mai mare parte a heroinei care patrunde
clandestin în India si Nepal, adresându-se exportului în Europa Occidentala si Statele Unite,
provine din sudul Asiei de Vest.

Orasul New Delhi si porturile din sudul Indiei au devenit importante puncte de tranzit
pentru heroina care fie ca iese direct din aceasta tara,fie ca este transportata pe cale maritima spre
Sri Lanka si Maldive, pentru a fi trimisa mai departe.

Asia Occidentala. "Semiluna de aur". "Filiera libaneza"

Binecunoscut teritoriu aflat sub stapânirea traficantilor de droguri, ca si "Triunghiul de

aur" , "Semiluna de aur" cuprinde Afganistanul, Iranul si Pakistanul.

Principalele produse chimice folosite la obtinerea heroinei si a metamfetaminei sunt

fabricate în Asia occidentala, dar aceste substante sosesc si prin importul din China, India si
Europa, tranzitând Arabia Saudita, Israelul, Iranul si Siria.

Peste 50% din heroina capturata în SUA si 75% din totalul heroinei de pe piata
occidentala se produc ilicit în Orientul Mijlociu si Apropiat
 Turcia, Israelul si Libanul au un mare numar de consumatori de cocaina, importata în
Valea Bekaa din America de Sud, sub forma cocainei-baza ce va fi rafinata în laboratoarele
clandestine si trimisa apoi în Europa si în tarile Golfului Persic

Europa

Cannabisul este drogul ale carui consum si trafic sunt cele mai raspândite în Europa

Italia detine primul loc în rândul statelor vest-europene în ceea ce priveste numarul
heroinomanilor, principalul vinovat de actuala stare de fapt este Mafia siciliana ce a profitat de
dezmembrarea retelei de traficanti "filiera franceza". Colaborarea initiala a acestor doua
organizatii infractionale consta în recrutarea traficantilor marunti din Marsilia, care cumparau
morfina din Turcia si o transportau prin Grecia si Iugoslavia în Italia, unde era transformata în
heroina ce urma a fi distribuita pe pietele europeana si americana.

"filiera franceza" aparuse în anii `70 si trafica opiul din Turcia prin Marsilia - unde era
transformat în heroina -, pe cale maritima pâna în SUA, sub patronajul "Uniunii Corsicane".

Intinerariul cel mai frecvent folosit pentru introducerea heroinei în Europa este "ruta
balcanica"

Cea mai mare parte a cocainei ce patrunde în Europa trece prin tarile de tranzit situate în
America de Sud si zona Caraibelor. Principalele puncte de intrare în Europa a transporturilor de
cocaina sunt Spania, Olanda si Portugalia.

Majoritatea comprimatelor de ecstasy exportate în lume sunt fabricate ilicit în Europa

Occidentala.Amfetamina este produsa mai ales în Olanda, laboratoare clandestine functionând
însa si în Europa de Est, spre exemplu în Polonia

4. Pablo Escobar
Pablo Emilio Escobar Gaviria (n. 1 decembrie 1949 – d. 2 decembrie 1993) a fost un
celebru baron al drogurilor columbian, care la apogeul carierei sale deținea 80% din traficul
de cocaină din SUA.

Supranumit „Regele Cocainei ”, acesta a fost cel mai bogat criminal din istorie, cu o avere netă
cunoscută estimată la 30 de miliarde de dolari (în anii 1990) și aproximativ 100 de miliarde
de dolari dacă sunt incluși și banii ascunși prin diverse locații din Columbia

În 1975, Escobar a început să-și dezvolte afacerile sale cu cocaină. Chiar el însuși a condus și un
avion de câteva ori, de regulă între Columbia și Panama, pentru a transporta drogurile
spre Statele Unite. Mai târziu el a cumpărat 15 avioane și șase elicoptere noi. Inițial, contrabanda
de cocaină o realizau prin ascunderea ei în anvelope vechi de avion și un pilot putea câștiga până
la $500.000 per zbor, în dependență de cât de multe droguri reușea să transporte.

Pe parcursul anilor `80 Pablo Escobar devine cunoscut internațional datorită extinderii traficului
cu droguri în țări precum SUA, Mexic, Puerto Rico și Republica Dominicană. Datorită influenței
dobândite, Escobar avea susținerea oficialilor guvernamentali, judecătorilor și politicienilor,
cărora obișnuia să le aplice ultimatumul sau acceptă mită sau vor fi asasinați. Cea mai cunoscută
aplicare a acestui procedeu a avut loc în campania electorală din 1989, când a ordonat asasinarea
a trei din cei cinci canditați la Președinție. Alte acțiuni sângeroase atribuite lui Escobar sunt:
bombardarea zborului Avianca 203 și a unei clădiri din Bogota, dar și luarea cu asalt a
Tribunalului Suprem Columbian, rezultată în uciderea a mai mult de jumătate din judecători.

Devenit cel mai puternic traficant de droguri din lume, în 1989 revista americană Forbes îi
atribuie un profit de 3 miliarde USD,] în timp ce cartelul lui Escobar deținea controlul a 80% din
piața mondială de cocaină Datorită banilor, el își clădește o imagine de Robin Hood modern,
ajutând săracii construindu-le case, biserici și implicându-se activ în dezvoltarea fotbalului
columbian.

În 1991, ca urmare a declanșării unui război “murdar” în capitala Columbiei și în Medelin,

Escobar forțează mâna președintelui și reușește să cadă la înțelegere cu autoritățile columbiene.
În schimbul a 5 ani de interdicție de a ieși din casă și refuzul extrădării în SUA, el acceptă să
renunțe la traficul de droguri și, implicit, la imperiul creat. La doar un an de la sentință, datorită
incapacității acestuia de a se ține de promisiuni, guvernul columbian ordona mutarea lui Escobar
într-o închisoare de maximă siguranță. În momentul în care armata columbiană a luat cu asalt
fortăreața acestuia, descoperă dispariția sa. Urmare a acestui incident a fost implicarea, la cererea
autorităților columbiene, a trupelor americane Delta, Seal și Seal Team Six în căutarea,
identificarea și capturarea lui Pablo Escobar. Că răspuns, Pablo avea să ofere recompense
fiecărei persoane ce va ucide un polițist, un agent american sau a vreunui coordonator al
campaniei împotriva sa. În doar două luni, 65 de polițiști sunt executați și 12 bombe artizanale
sunt detonate în Medelin și Bogota. Ajunși în pragul disperării, cetățenii lezați de acțiunile lui
Escobar formează un grup numit Los Pepes, care vor diminua semnificativ puterea și influență
imperiului, prin asasinarea a peste 300 de oameni apropiați lui Escobar.

Observând pericolul iminent, Pablo Escobar încearcă să își scoată din țară familia cu destinația
Germania, însă, la implicarea oficialilor americani, Ministrul de Externe german refuză cererea
familiei de azil politic și o trimite înapoi în Columbia. Întoarsă din drum, familia lui Escobar este
capturată și “întemnițată” într-un hotel din Medelin, în speranța că va fi contactată telefonic de
Pablo Escobar. La scurt timp după aflarea veștii, Pablo face primul pas greșit sunând la hotel, dar
folosindu-se de mai multe celulare. Datorită unei tehnologii sofisticate aduse din SUA,
autoritățile columbiene îl localizează într-o casă din sudul Medelinului.

5. Prevenire si combatere
6. Legalizare