1.1.

IMPORTANŢA ECONOMICĂ A CULTURII POMILOR ŞI

ARBUŞTILOR FRUCTIFERI
Cultura pomilor fructiferi reprezintă o importanţă deosebită din punct de
vedere alimentar şi farmaceutic.
FRUCTELE – Alimente indispensabile
Fructele pomilor şi arbuştilor fructiferi constituie unul din alimentele cele
mai sănătoase, indispensabile în alcătuirea unei raţii alimentare optime pentru
organismul uman.
Ele conţin 2-25% hidraţi de carbon sub formă de zaharuri uşor asimilabile
(zaharoza, glucoza, fructoza), 0,5 – 1,5% proteine, 0,5% acizi organici liberi, 0,4
– 1,6% substanţe pectice, 0,1% substanţe tanoide, 0,5% substanţe minerale pe
bază de K, Ca, Mn, Fe, Al, S, P, Si, Cl, B, 80 – 85% apă, celuloză 0,8 – 1%,
lipide 0,1 – 0,7%, vitamine, aminoacizi (fig. 1).

• 0,4-1,6% substanţe pectice;

• 2-25% zaharoză, • 0,10% substanţe tanoide;
glucoză, fructoză; • 0,5% substanţe minerale: K,
● 0,5-1,5% proteine; Ca, Fe, Mn, Mg, Al, S, P, Si,
● 0,5 – 2% acizi organici Cl, B, Cu
liberi;
● apă;
● uleiuri volatile;
● aminoacizi;
● vitamine.

Fig. 1 Conţinutul fructelor în elemente nutritive

Astfel, caisele, piersicile, vişinele, coacăzele, conţin beta-carotenul şi

provitamina A. Aneurina sau vitamina B se află în cantitate de aproximativ 80%
mg în mere, iar în prune cca. 130 mg%. Riboflavina sau vitamina B2 se găseşte
în caise. Acidul scorbic (vitamina C) variază de la 5-40 mg% în mere, prune,
gutui, zmeură, agrişe, vişine, piersici, caise, cireşe, pere şi 100 – 400 mg%, în
coacăzele negre. La nuci, alune, migdale, conţinutul în grăsimi ajunge de la 52-
75% mg. Alte fructe (de exemplu zmeura), conţin calciu în cantitate mai mare
decât în carne, ouă, pâine. Prunele şi coacăzele negre sunt bogate în potasiu,
cireşele în compuşi ai sodiului.
FRUCTELE – Medicamente valoroase
Zahărul aflat în fructe sub forma de glucoză şi fructoză este asimilat de
organismul omenesc foarte uşor, fără transformări prealabile, motiv pentru care
unele fructe proaspete se prescriu bolnavilor, copiilor şi bătrânilor debilitaţi.
Acizii organici aflaţi în fructe nu măresc aciditatea sucului gastric, fiind
slabi şi transformându-se uşor în alte produse, iar substanţele pectice şi sărurile
minerale din fructe contribuie la diminuarea acidităţii.
Sucul fructelor, este regulatorul cel mai bun al sistemului neurovegetativ.
FRUCTELE – Materii prime pentru industria prelucrătoare
Un rol important în alimentaţie îl au şi produsele derivate din fructe în
urma industrializării, cum sunt: dulceaţa, gemul, marmelada, pelteaua, compotul,
sucurile, siropurile, băuturile fermentate (cidrul), alcoolizate (vişinata, afinata),
cât şi fructele uscate.
Conform cu principiile alimentaţiei raţionale, un om trebuie să consume
zilnic circa 200-300 g. fructe proaspete şi industrializate, revenind cca. 75-100
kg. fructe anual la un locuitor (tabelul 1).

Tabelul nr. 1 Consumul de fructe/locuitor

TARA ITALIA BULGARIA ELVEŢIA AUSTRIA SUA GERMANIA ROMÂNIA

kg/loc 123 116 106 105 104 100 72,2

România are în prezent un consum scăzut al fructelor pe cap de locuitor

(72 kg/locuitor/an) faţă de alte ţări ale Europei şi faţă de SUA (104
kg/locuitor/an).
În structura consumului de fructe, ponderea o deţin cele destinate pentru
consum în stare proaspătă cu 70%, urmată de cele care se prelucrează în industria
alimentară cu 25%, iar restul se exportă (tabelul 2).
Tabelul nr. 2. Structura consumului de fructe (kg/locuitor)
 la câteva specii pomicole în România

Consum în stare
Specia Prelucrate
proaspătă
MERE 12,6 1,6
PERE 2,3 0,6
PRUNE 9,1 5,4
CAISE 1,4 0,5
PIERSICI 1,8 0,6
CIREŞE + VIŞINE 2,1 0,7

CULTURA POMILOR

• Valorificare eficientă a terenurilor

Prin cultura pomilor se valorifică într-un mod foarte rentabil importante
suprafeţe de terenuri, ca cele în pantă, din zona dealurilor nepretabile la
mecanizare, unele terenuri înclinate din zona de şes, precum şi solurile nisipoase
din Oltenia, nord-vestul Transilvaniei şi sudul Moldovei.
Activitatea populaţiei în pomicultură
Cultura pomilor constituie sursa principală de existenţă a unei părţi
însemnate din populaţia României care lucrează nemijlocit în plantaţiile de pomi,
în industria prelucrătoare de fructe, în comerţul cu fructe, etc.
Lemnul unor specii pomicole: nuc, păr, cireş, castan comestibil, dud este
foarte căutat pentru fabricarea mobilei, confecţionarea butoaielor, a parchetului, a
unor obiecte de artizanat.
În jurul oraşelor, în grădinile familiare, în spaţiile reduse din jurul
clădirilor, pe ziduri şi şpaliere, cultura diferitelor specii de pomi şi arbuşti
fructiferi, constituie o ocupaţie de agrement şi o sursă de aprovizionare cu fructe.
Pomii şi arbuştii fructiferi pot asigura o gamă sortimentală de fructe
proaspete în gospodărie prin eşalonarea epocilor de coacere a speciilor şi
soiurilor cultivate, oferă o ocupaţie plăcută, folositoare şi reconfortantă pentru
membrii familiei.
 Îmbunătăţirea climatului
Plantaţiile pomicole asigură o compoziţie normală a atmosferei prin
consumul de CO2 şi eliberarea de oxigen, atenuează efectul unor agenţi poluanţi
(praf, fum) şi extremele de temperatură, măresc umiditatea relativă, micşorează
viteza vânturilor, favorizează depunerea zăpezii. În plus, plantaţiile pomicole au
un important rol antierozional.
Pomii şi arbuştii fructiferi din parcuri din jurul caselor, de pe şosele şi
aliniamente, pe lângă estetică şi producţia de fructe, contribuie la îmbunătăţirea
climei, la prevenirea şi combaterea poluării mediului.

Situaţia actuală – Tendinţele dezvoltării pomiculturii

Având în vedere importanţa economică deosebită a fructelor, programele
de dezvoltare a pomiculturii din ţara noastră cuprind măsuri şi acţiuni prioritare.
Dintre acestea pe primul loc se situează promovarea tehnicilor şi tehnologiilor de
cultură ecologică a pomilor.
În ceea ce priveşte suprafaţa cultivată cu specii pomicole, în România, se
poate aprecia că pe primul loc se află cultura prunului (98.000 ha), urmată de cea
a mărului (82.200 ha), cireş şi vişin (12.500 ha), păr (7.000 ha), cais (5.490 ha),
piersic (5.000 ha), (tabelul nr. 3).

Tabelul nr. 3. Suprafaţa cultivată cu pomi în România

Suprafaţa Anul
(ha) 2000 2004 2007
1. Prun 99.150 95.000 98.000
2. Măr 79.490 80.500 82.000
3. Cireş + Vişin 11.950 12.000 12.500
4. Păr 6.438 6.500 7.000
5. Cais 5.490 5.490 5.490
6. Piersic 5.020 5.020 5.000

Ca pondere, pomicultura este cantonată în zonele colinare subcarpatice, în

vestul Transilvaniei, în Banat (fig. 2).
 Fig. 2. Regiunile pomicole din România

Fig. 2. Harta regiunilor pomicole din România

Referitor la producţia de fructe pe primul loc în România se situează

judeţul Argeş cu peste 12 mii tone fructe anual.
Sortimentul naţional al soiurilor de fructe este în prezent foarte bogat şi
variat. Acesta cuprinde soiuri de vară, de toamnă şi de iarnă care completează în
întregime orice gol în conveerul varietal al fructelor autohtone (fig. 3).

Romus Daciana

Iulia

Fig. 3. Soiuri autohtone

 Pe plan mondial, producţiile de fructe au crescut continuu. Datele privind
producţia mondială de fructe la unele specii pomicole sunt prezentate în tabelul
4. Din analiza acestora reiese faptul că mărul reprezintă specia pomicolă de bază
furnizând peste 50% din producţia de fructe din zonele cu climat temperat.
Urmează părul cu 14%, piersicul şi nectarinul cu 12% şi prunul cu 8%.

Tabelul nr. 4. Producţia mondială de fructe la principalele specii pomicole

cu climat temperat (FAO STAT)
Nr. Nivelul producţiei în anii (mii tone)
crt Specia
2000 2004 2007
.
1 Măr 59.539,4 58.673,1 57.982,6
2 Păr 16.239,0 17.312,0 17.198,1
3 Piersic şi nectarin 13.222,0 13.330,0 20.000,0
4 Prun 8.120,0 9.183,3 9.141,8
5 Cais 2.758,0 2.590,6 2.738,6
6 Cireş 1.941,6 1.926,8 1.948,4

Referitor la tendinţele dezvoltării pomiculturii, specialiştii susţin ideea că

producţia de fructe nu trebuie să crească pe seama sporirii suprafeţelor, ci a
randamentului la unitatea de suprafaţă.

1.2. ISTORICUL CULTURII POMILOR FRUCTIFERI ŞI

ARBUŞTILOR FRUCTIFERI
Din timpul perioadelor primitive ale culturii, există puţine specii şi foarte
puţine soiuri de pomi fructiferi care erau cunoscute şi folosite. O dată cu
progresele civilizaţiei, noi specii au fost folosite pentru satisfacerea cerinţelor de
consum ale omului, ele sporind o dată cu dezvoltarea generală a agriculturii.
În antichitate, Asia Mică a fost considerată ca leagăn al civilizaţiei
europene. Mărturii vechi despre folosirea anumitor fructe de pomi se întâlnesc în
resturile alimentaţiei omului din timpul locuinţelor lacustre.
O. Heer şi apoi alţi cercetători au găsit seminţe şi fructe din seminţe din
speciile: măr (Malus sylvestris Mill), mărul ce creşte sălbatic cu fructul mic şi cu
fructul mare şi de păr. Mai târziu au fost descoperite exemplare de alun, unele
fructe de castan sălbatic, sâmburi de porumbar, cireş, mahaleb.
Cultura chineză a dezvoltat specii valoroase de pomi cum sunt piersicii si
caişii.
Culturile asirienilor, perşilor şi fenicienilor care se întindeau de la Oceanul
Indian până la Marea Caspică şi Marea Mediterană erau bogate în specii de
fructe cum ar fi: smochinul, castanul, mărul, părul, cireşul, prunul, migdalul,
piersicul, caisul, nucul, rodia şi gutuiul.
Din vechile scrieri reiese că mărul şi părul sunt tipic euro-asiatice, iar
cireşul îşi are originea în vestul Asiei. De asemenea, se ştie că vişinul provine din
Anatolia şi prunul din Asia.
În ceea ce priveşte cultura zmeurului, murului, coacăzului negru,
agrişului, se presupune că ele datează în Europa nu mai devreme de epoca
Renaşterii.
Documentele care s-au păstrat arată că din mileniul al treilea î.e.n. chinezii
practicau cultura piersicului şi a caisului.
Cultura pomilor pe teritoriul ţării noastre a fost practicată din timpuri
foarte îndepărtate. Mărturisiri în acest sens sunt numeroasele soiuri de origine
românească obţinute în decurs de secole, precum şi toponomia legată de
denumirea speciilor de pomi.
O serie de documente atestă că în secolele XIV-XV, în toată zona
deluroasă a Moldovei, Ţării Româneşti şi Transilvaniei, pomii ocupau un loc
însemnat cultivându-se: meri, peri, pruni, nuci, cireşi, vişini şi piersici.
Dimitrie Cantemir, publica date preţioase cu privire la răspândirea pomilor
şi calitatea fructelor în ”Descrierea Moldovei” (1716), unde aminteşte: ”de
copaci roditori vei găsi nu pomete, ci paduri”.
Începuturile modernizării pomiculturii româneşti sunt legate de înfiinţarea
primelor pepiniere la: Strehaia, Ţintea, Botoşani (1889), Urlaţi (1890), Pietroasa,
Istriţa şi Vişani (1893), Cotnari (1896), Drăgăşani (1897) şi Isaccea (1904).
 În anul 1913, a luat fiinţă Societatea de Horticultură din România, care a
avut un rol important în dezvoltarea pomiculturii.
Odată cu înfiinţarea Institutului de Cercetări Agronomice al României
(ICAR), în 1927, s-au creat premize pentru dezvoltarea cercetării ştiinţifice, mai
ales că din anul 1937 s-a organizat şi o subsecţie de horticultură.
În ultimele 3 decenii ale secolului trecut, în cadrul unui ansamblu de
măsuri, pomicultura românească a fost supusă unui proces permanent de
dezvoltare şi modernizare. În toate bazinele pomicole au fost înfiinţate livezi
mari, cu caracter comercial – industrial, totodată fiind dezvoltate noi centre
pomicole în Dobrogea pe nisipurile din sudul Olteniei, nord – vestul
Transilvaniei, în Banat.
 CAPITOLUL II

CARACTERIZAREA ZONEI ŞI PREZENTAREA

INSTITUTULUI DE CERCETARE – DEZVOLTARE
PENTRU POMICULTURĂ PITEŞTI – MĂRĂCINENI

Cercetările ce fac obiectul prezentului proiect s-au desfăşurat la Institutul

de Cercetare – Dezvoltare pentru Pomicultură Piteşti – Mărăcineni, instituţie
înfiinţată la 1 octombrie 1967, sub conducerea Acad. prof. T. Bordeianu. Este
amplasat în plin centrul Subcarpaţilor Meridionali, pe teritoriul judeţului Argeş,
în partea de nord a municipiului Piteşti, în comuna Mărăcineni, la cca. 7 km
distanţă de reşedinţa municipiului.
Câmpurile experimentale unde au fost organizate aceste cercetări aparţin
fermei de producţie nr. 1 şi sectorului ”Agrotehnică”.

Din punct de vedere geografic, unitatea se învecinează la N cu satul

Ciumeşti, la E cu drumul naţional Piteşti – Câmpulung, la V cu comuna Budeasa.
Coordonatele geografice ale comunei au valorile de 44°51’30” latitudine nordică
şi 24°52’ longitudine estică.
 2.1. CONSIDERAŢII GEOGRAFICE: ROCA MAMĂ, RELIEF,
HIDROGRAFIE, NIVELUL PÂNZEI FREATICE, SOLURI

Subsolul comunei este format din stratificaţii de luturi grele, argile şi

gresii. Terasele sunt formate din depuneri argiloase, sărace în carbonat de calciu,
fapt ce imprimă rocii mamă o permeabilitate redusă.
Relieful este variat de la plat (la o altitudine de 240 m la Piteşti), până la
colinar (la altitudinea de 800 m). Altitudinea terenului este cuprinsă între 200-
287 m. Perimetrele pomicole ale Institutului de la Mărăcineni sunt cuprinse în
zona colinară joasă a piemontului Getic, la confluenţa luncii râului Argeş cu cea
a râului Doamnei. Dealurile moderat frământate, au înălţimi mici şi sunt orientate
pe direcţia Nord – Sud sau Est – Vest, după cum văile laterale converg în valea
râului Argeş.
Microrelieful este reprezentat prin teren plan sau pante variabile, cu
numeroase inflexiuni, pe alocuri cu alunecări de teren şi eroziuni de suprafaţă.
Alte forme de relief: conuri de dejecţie, locuri depresionare.
Perimetrul bazinului Pomicol Piteşti – Mărăcineni, este cuprins în bazinul
hidrografic al râului Doamnei, fiind traversat de pârâul Budeasa, cu un caracter
torenţial. Pânza de apă freatică se găseşte la adâncimea de 2-3 m. Pe versanţi se
întâlnesc izvoare de coastă, alimentate din apa freatică sau din apele de infiltraţie.
Acţiunea apelor de suprafaţă poate produce eroziunea solului, fenomen ce se
manifestă pe aproximativ 30% din suprafeţele pomicole din zonă.
Zona colinară a bazinului pomicol Piteşti – Mărăcineni, se caracterizează
deci prin prezenţa unei game variate de tipuri de sol, aceasta fiind determinată
atât de roca mamă extrem de variată, cât şi de microrelief, de expoziţie, de panta
terenului, de climă sau vegetaţie.
Tipul de sol predominant este cel al solurilor brune, cu conţinut mediu sau
redus de humus. Platoul este format din alternanţa de gresii şi luturi grele sau
argilă, iar pe terase depozite aluvionale.
 2.2. CONDIŢIILE DE CLIMĂ: TEMPERATURA, INSOLAŢIA,
PRECIPITAŢIILE, REGIMUL EOLIAN
Bazinul pomicol Mărăcineni are condiţii climatice favorabile culturii
pomilor. Temperatura medie anuală este de 9,8°C, iar temperatura maximă
absolută este de 37°C.
Zona se încadrează într-un climat temperat continental. În bazinul pomicol
Piteşti – Mărăcineni, primele îngheţuri de toamnă apar la sfârşitul lunii
octombrie, iar ultimele se înregistrează în a doua decadă a lunii aprilie şi în mod
cu totul accidental mai târziu.
Temperatura medie anuală la suprafaţa solului este de: 10,7°C – 11,5°C.
Lumina influenţează în mod deosebit producţia de fructe.
În perioada de vegetaţie sunt în medie 60 de zile cu cer senin, 72 de zile
cu cer noros şi 2373,3 ore de insolaţie.
Precipitaţiile medii anuale sunt de 700 mm, având valori lunare cuprinse
între 31,1 mm în luna ianuarie şi 97,9 mm în luna iunie. Umiditatea relativă a
aerului înregistrează valori medii de 70%.
Curenţii de aer au o frecvenţă neregulată, vânturile fiind pe direcţia Nord
– Nord-Vest.
Viteza şi intensitatea vânturilor nu au avut efect dăunător major asupra
plantaţiilor pomicole.
2.3. FLORA SPONTANĂ
Comuna Mărăcineni este situată în zona pădurilor de foioase.
Esenţa dominantă a acestor păduri este fagul (Fagus sylvatica) care în
unele locuri trăieşte în amestec cu alte specii de foioase şi chiar de răşinoase pe
câţiva din versanţii neamenajaţi. Se pot enumera: carpenul (Carpinus betulus),
alunul (Corylus avellana), gorunul (Quercus petraea), teiul (Tilia cordata).
Din asociaţia arbuştilor predominant este păducelul (Crataegus
monogyna), murul (Rubus hirtus), caprifoiul (Lonicera scylosterum).
În zona de luncă cresc sălcii şi plopi (Salix spp. şi Populus spp.).
Dintre răşinoase se întâlneşte molidul (Picea abies).
 Primăvara, înainte de înfrunzirea arborilor stratul erbaceu erupe de
mulţimea multicoloră a plantelor de primăvară: viorele, brebenei, floarea
Paştelui, untişor, măcriş. Prin unele locuri este răspândită: feriga, creasta
cocoşului, liana.
2.4. CONDIŢIILE CLIMATICE DIN ANII DE EXPERIMENTARE
(2006 – 2008)
Datele meteorologice au fost înregistrate de staţia meteorologică
amplasată pe teritoriul Institutului Pomicol.
Caracterizarea generală a datelor meteorologice s-a făcut comparativ cu
normalele (tabelele 5, 6 şi 7, graficul nr. 1).
Sub aspect climatic, teritoriul Institutului aparţine zonei a II-a moderat
călduroasă, semiumedă, cu temperaturi medii anuale cuprinse între 8-10°C,
radiaţia solară de 114 – 125 Kcal/cm2, 3.400 – 4.1002C, mai mari de 10°C, între
2.800 – 3.500°C şi superioare valorii de 10°C între 1.100 – 1.600°C.
Precipitaţiile medii anuale sunt cuprinse între 400 – 750 mm în intervalul
aprilie – octombrie, 325 – 475 mm în intervalul noiembrie – martie.
Teritoriul ocupat face parte din subzona a IV-a şi subclasa de bilanţ
hidroclimatic slab excedentar, cu extreme de la deficit pluviometric de 45 mm la
un excedent de precipitaţii mediu anual de 50 mm, cu indicele hidroclimatic de
91 – 105 şi indicele de ariditate de 28 – 38.
În perioada derulării cercetărilor, principalii factori climatici au fost relativ
apropiaţi de normală.
2.4.1. Temperatura aerului
În perioada derulării cercetărilor valorile anuale au depăşit pe cele
normale.
Astfel, lunile februarie – martie, 2006, au fost mai blânde faţă de normală
cu 9,6°C temperatura medie lunară.
Anul 2007, a fost un an cald, cu o temperatura lunară de 9,7°C, iar anul
2008 a avut o temperatură medie lunară de 9,9°C.
 2.4.2. Durata de strălucire a soarelui
Valorile anilor 2006 – 2008, au fost de: 2218,8 ore/2006; 2223,1 ore/2007
şi 2223,1 ore/2008.
Durata de strălucire a soarelui influenţează procesele de acumulare a
carbohidraţilor la pomi.
2.4.3. Umiditatea relativă a aerului
Pomii fructiferi au nevoie de o umiditate a aerului cuprinsă între 70-80%.
Climatul local oferă condiţii favorabile culturii pomilor fructiferi.
Valorile anuale înregistrate se prezintă astfel:
- 70,1 – 81,9%, în anul 2006 (media = 75,8%);
- 70,0 – 81,0%, în anul 2007 (media = 75,5%);
- 70,0 – 81,9%, în anul 2008 (media = 75,7%);
2.4.4. Precipitaţiile
Valorile anuale înregistrate pe parcursul celor trei ani de experimentare
sunt următoarele:
- pentru anul 2006, suma lunară a avut valoarea de 508,2 mm faţă de
normala 658,2 mm;
- pentru anul 2007, suma lunară în mm are valoarea de 731,5faţă de
normala (1969 – 2006) – 653,5;
- pentru anul 2008, , suma lunară în mm are valoarea de 646,1, care este
foarte apropiată de normala 653,5.
2.4.5. Evapotranspiraţia potenţială de referinţă
Evapotranspiraţia reprezintă suma anuală în mm înregistrată de pe o
suprafaţă vastă acoperită cu un covor de iarbă (8 – 15 cm înălţime), în creştere
activă, umbrind suprafaţa solului bine aprovizionat cu apă.
În perioada cercetărilor a fost de:
- 753,8/2006, iar normala în 1969-2006 – 697,4 mm; 736,3/2007, normala
fiind de 700,2 mm; 686,4/2008, normala fiind de 700,2 mm.
 2.4.6. Regimul eolian
Regimul eolian se determină prin viteza vântului la giruetă (10 m înălţime)
în m/s. Aceasta a avut valorile anuale de:
- 2,2 m/s/2006; 2,1 m/s/2007; 2,1 m/s/2008.
Normala a avut valoarea anuală de 2,0 m/s.

E volutia multianuală a tempera turii medii pentadale a aerului, la M ărăcineni,

1969 -2004
30

25

20

15

10
Grade Celsius

V alori medii
-5 V alori maxime
V alori minime

-10 A batere standard

-15
123456123456123456123456123456123456123456123456123456123456123456123456

I II III IV V VI VII VIII IX X XI X II

Luna şi pentada

Graficul nr. 1
 Tabelul 5. Valorile principalilor parametri meteorologici medii ai intervalului 1.X.2005 – 30.IX.2006, comparaţi cu normala (1969 - 2006)
Mărăcineni - Argeş, 287 m altitudine; 44,89o lat N, 24,87o long E
Valori lunare
Valori
Parametrii mteorologici Interval 2006 2005
anuale
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
2005-’06 -1,1 5,5 7,9 9,3 16,6 20,3 22,0 19,5 15,0 12,0 3,6 -3,3 10,6
Media lunară
1969-’01 -1,4 0,1 4,3 10,0 15,0 18,5 20,1 19,3 14,9 9,5 4,0 0,2 9,5
2005-’06 5,1 13,5 15,2 15,4 24,3 27,5 29,5 26,3 21,6 19,3 9,6 1,1 17,4
Temperatura aerului °C

Media maximelor
1969-’01 3,9 5,4 10,5 16,6 21,9 25,3 27,3 26,8 22,6 16,9 10,1 5,2 16,0
2005-’06 -6,3 -0,7 1,4 4,7 10,0 13,5 16,4 14,6 10,2 6,9 -0,7 -6,8 5,3
Media minimelor
1969-’01 -5,1 -3,8 -0,3 4,4 9,1 12,3 13,8 13,3 9,5 4,6 0,0 -3,2 4,6
2005-’06 19,4 20,5 23,0 22,7 31,0 36,1 34,6 31,0 28,1 28,6 20,3 8,1 36,1
Maxima zilnică absolută
1969-’01 18,5 21,4 25,5 28,0 33,7 36,5 38,8 36,8 34,7 30,8 24,5 21,0 38,8
2005-’06 -19,3 -7,1 -5,3 -3,8 5,0 6,0 12,0 10,4 3,5 -4,0 -6,3 -18,0 -19,3
Minima zilnică absolută
1969-’01 -24,4 -22,1 -19,5 -4,2 -0,5 4,3 5,5 2,2 -2,8 -7,2 -15,4 -18,6 -24,4
Amplitudinea termică 2005-’06 11,3 14,1 13,8 10,6 14,4 14,0 13,1 11,7 11,4 12,4 10,3 7,9 12,1
medie zilnică 1969-’01 8,9 9,2 10,8 12,1 12,8 13,0 13,5 13,5 13,1 12,3 10,1 8,4 11,5
Durata de strălucire a soarelui 2005-’06 127,8 195,8 184,7 146,5 309,3 285,1 281,5 231,9 158,4 185,2 121,0 62,3 2289,5
(suma lunară, ore) 1969-’01 95,4 112,2 152,0 183,1 241,8 274,3 301,4 279,7 216,1 165,6 109,8 87,5 2218,9
Umiditatea relativă a aerului (%) 2005-’06 79,3 63,9 54,7 69,7 61,6 65,6 71,6 77,3 78,0 77,1 75,1 79,4 71,1
1969-’01 80,6 78,4 72,8 70,1 71,9 72,1 71,5 74,2 76,5 79,1 80,5 81,9 75,8
Precipitaţii atmosferice 2005-’06 9,3 10,0 3,2 35,0 39,5 61,8 109,0 119,4 59,3 23,8 29,8 8,1 508,2
(suma lunară, mm) 1969-’01 31,1 35,3 33,4 57,5 78,7 97,9 79,4 62,1 49,0 45,1 45,6 43,1 658,2
ETo Penman-Monteith 2005-’06 5,6 30,5 58,6 61,8 119,4 127,5 127,4 104,5 58,2 33,8 15,3 11,2 753,8
(suma lunară, mm) 1969-’01 8,8 16,4 37,4 62,4 94,6 114,9 125,2 106,9 67,8 36,6 16,9 9,5 697,4
Deficit pluviometric 2005-’06 -3,7 20,5 55,4 26,8 79,9 65,7 18,4 -14,9 -1,1 10,0 -14,5 3,1 245,6
(ETo –precipitaţii, mm) 1969-’01 -22,3 -18,9 4,0 4,9 15,9 17,0 45,8 44,8 18,8 -8,5 -28,7 -33,6 39,2
Viteza vântului la giruetă (10 2005-’06 0,5 4,4 3,2 2,5 2,4 1,8 1,8 2,1 1,8 1,7 2,2 1,7 2,2
m înălţime), m /s
1969-’01 1,8 2,1 2,5 2,5 2,0 1,9 1,8 1,7 1,8 1,8 1,8 1,7 2,0

Tabelul 6. Valorile principalilor parametri meteorologici medii ai intervalului 1.X.2006 – 30.IX.2007, comparaţi cu normala (1969 - 2007)
 Mărăcineni - Argeş, 287 m altitudine; 44,89o lat. N, 24,87o long. E
Valori lunare
Valori
Parametrii mteorologici Interval 2008 2007
anuale
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
2007-’08 -2,4 0,8 5,9 11,0 14,0 18,4 20,4 19,7 15,3 8,8 6,6 0,4 9,9
Media lunară
1969-’02 -1,4 0,1 4,4 10,0 15,2 18,6 20,2 19,4 14,9 9,6 4,1 0,0 9,6
2007-’08 1,4 6,7 11,2 17,1 20,4 24,5 27,5 26,4 22,7 13,6 12,1 5,6 15,8
Temperatura aerului °C

Media maximelor
1969-’02 3,9 5,5 10,6 16,5 22,1 25,5 27,4 26,9 22,6 16,9 10,2 5,0 16,1
2007-’08 -5,8 -4,0 1,3 5,1 8,0 13,0 14,7 14,5 9,8 5,0 2,2 -3,5 5,0
Media minimelor
1969-’02 -5,1 -3,8 -0,3 4,4 9,2 12,4 14,0 13,4 9,5 4,7 0,1 -3,4 4,6
2007-’08 7,3 18,6 22,5 23,1 26,3 29,1 33,5 30,3 29,3 25,7 21,9 14,1 33,5
Maxima zilnică absolută
1969-’02 18,5 21,4 25,5 28,0 33,7 36,5 38,8 36,8 34,7 30,8 24,5 21,0 38,8
2007-’08 -14,9 -21,7 -9,4 -2,5 2,1 10,3 8,6 11,0 1,5 -4,1 -4,3 -7,5 -21,7
Minima zilnică absolută
1969-’02 -24,4 -22,1 -19,5 -4,2 -0,5 3,5 5,5 2,2 -2,8 -7,2 -15,4 -18,6 -24,4
Amplitudinea termică 2007-’08 7,2 10,7 9,9 12,0 12,5 11,6 12,8 11,9 12,9 8,6 10,0 9,1 10,7
medie zilnică 1969-’02 9,0 9,4 10,9 12,1 12,9 13,0 13,5 13,4 13,0 12,3 10,1 8,4 11,5
Durata de strălucire a soarelui 2007-’08 66,0 135,4 158,7 200,0 245,8 249,2 315,3 273,6 200,8 104,1 110,3 107,6 2166,8
(suma lunară, ore) 1969-’02 95,3 114,9 153,5 182,6 245,7 276,2 300,2 279,8 213,0 165,6 110,1 86,2 2223,1
Umiditatea relativă a aerului 2007-’08 85,3 75,7 73,8 65,8 70,4 75,3 73,4 77,4 77,8 84,4 82,6 82,8 77,1
(%) 1969-’02 80,8 78,1 72,3 70,0 71,5 71,9 71,5 74,2 76,6 79,0 80,4 81,9 75,7
Precipitaţii atmosferice 2007-’08 47,5 36,7 25,9 47,5 59,9 128,8 110,6 33,7 48,7 102,6 49,8 39,8 731,5
(suma lunară, mm) 1969-’02 31,1 34,2 32,4 56,6 78,0 95,4 80,6 62,5 49,8 45,0 45,3 42,7 653,5
ETo Penman-Monteith 2007-’08 8,4 17,7 40,0 56,7 97,7 112,5 129,6 105,7 63,0 28,2 16,5 10,5 686,4
(suma lunară, mm) 1969-’02 8,7 16,8 37,8 62,5 95,8 115,9 125,3 107,1 67,3 36,5 16,8 9,6 700,2
Deficit pluviometric 2007-’08 -39,1 -19,0 14,1 9,2 37,8 -16,3 19,0 72,0 14,3 -74,4 -33,3 -29,3 -45,1
(ETo –precipitaţii, mm) 1969-’02 -22,4 -17,5 5,4 5,9 17,8 20,5 44,7 44,6 17,5 -8,4 -28,5 -33,0 46,7
Viteza vântului la giruetă 2007-’08 1,8 2,5 2,8 2,6 2,3 2,2 1,8 1,7 1,9 1,8 2,1 1,7 2,1
(10 m înălţime), m /s
1969-’02 1,7 2,2 2,5 2,5 2,0 1,9 1,8 1,7 1,8 1,8 1,8 1,7 2,0