”METODE NUMERICE DE REZOLVARE A

ECUAȚIILOR ALGEBRICE ȘI
TRANSCENDENTE”
1. Separarea soluţiilor ecuaţiilor algebrice şi transcendente

A rezolva ecuaţia algebrică sau transcendentă (în continuare ecuaţia) f(x) = 0

înseamnă a determina acele valori ale variabilei x pentru care egalitatea f(x) = 0
este una adevărată. În cazul cînd ecuaţia are o structură simplă, soluţiile ei pot fi
determinate exact şi relativ uşor prin metodele analitice, care se studiază în
cadrul cursului liceal de matematică. Dacă însă structura ecuaţiei este
complicată, procedura de determinare a soluţiilor devine destul de anevoioasă.
Mai mult decît atît, atunci cînd ecuaţia modelează anumite situaţii, fenomene
care depind de mai mulţi parametri, iar valoarea acestora este cunoscută doar
aproximativ, noţiunea de soluţie exactă îşi pierde în general sensul. Din acest
motiv, este util de a cunoaşte şi metodele de calcul aproximativ al soluţiilor
ecuaţiilor şi algoritmii care realizează aceste metode.
Metoda analitică. Pentru separarea analitică a soluţiilor vor fi folosite
proprietăţile derivatei.
Metoda grafică. O altă posibilitate de separare a rădăcinilor ecuaţiei f(x) = 0
este cercetarea directă a graficului funcţiei f(x). Pentru construcţia acestuia pot
fi folostie atît aplicaţii software specializate , cît şi programe simple, elaborate
cu ajutorul instrumentelor unui limbaj de programare. Separarea grafică a
soluțiilor unei ecuații pe un segment dat poate fi realizată și local, cu ajutorul
unei aplicații de calcul tabelar. Este suficient să se construiască un tabel cu două
coloane. Prima coloană va reprezenta o divizare a segmentului în segmente
elementare de lungimi egale. Cea de-a doua coloană va conține o formulă care
calculează valoarea funcției f(x) pentru valorile respective din prima coloană. În
baza datelor din coloana cu valorile f(x) se construiește o diagramă liniară, care
reprezintă graficul funcției analizate.
Pentru rezolvarea problemelor la calculator sunt 5 etape: analiza problemei,
elaborarea modelului matematic, elaborarea algoritmului, scrierea programului
și testarea rezultatului.
 I. Analiza problemei

Se rezolva ecuația X^2+X-12=0, cu formula generală de rezolvare a ecuațiilor de

gradul al II-lea:

ax^2+bx+c=0

∆ = b2 − 4ac
−𝑏−√∆
x1=
2𝑎

−𝑏+√∆
x2 =
2𝑎

Aflăm soluțiile ecuației date pe intervalul [-10,10]

II. Elaborarea modelului matematic

f(x)=x 2 +x-12

x 2 +x-12=0

∆=12 -4*1*(-12)=1+48=49
−1−√49 −1−7
x1= = = −4
2 2

−1+√49 −1+7
x2 = = =3
2 2

III. Elaborarea algoritmului

X F(x) semnul

-10 78 +

-5 8 +

0 -12 -
 5 18 +

10 98 +

IV. Scrierea programului

x^2+x-12
10 98
9 78
8 60
7 44
6 30
5 18
4 8
3 0
2 -6
1 -10
0 -12
-1 -12
-2 -10
-3 -6
-4 0
-5 8
-6 18
-7 30
-8 44
-9 60
-10 78

S-a identificat că ecuația respectivă are două soluții care se afla pe intervalele (-5,-3) și (2;4]
 x^2+x-12
120

100

80

60
x^2+x-12
40

20

0
-15 -10 -5 0 5 10 15
-20

V. Testarea programului
f(x)=x^2+x-12
2 -6
2,1 -5,49
2,2 -4,96
2,3 -4,41
2,4 -3,84
2,5 -3,25
2,6 -2,64
2,7 -2,01
2,8 -1,36
2,9 -0,69
3 0
3,1 0,71
3,2 1,44
3,3 2,19
3,4 2,96
3,5 3,75
3,6 4,56
3,7 5,39
3,8 6,24
3,9 7,11
4 8
 x^2+x-12
120

100

80

60
x^2+x-12
40

20

0
-15 -10 -5 0 5 10 15
-20

În această etapă am analizat intervale (-5,-3) și (2;4] mai detaliat, astfel am micșorat
intervalele care conțin soluțiile acestei ecuații.

Concluzie: Metoda separării soluțiilor este o metoda reușită pentru a afla soluțiile
pe un interval dat. Însă la aflarea soluțiilor exacte nu putem aplica aceasta metoda
deoarece se folosește calculul aproximativ.