Mill – principiul celei mai mari fericiri

,,Doctrina potrivit căreia fundamental moralei este utilitatea, sau principiul celei mai mari fericiri,
susţine că acţiunile sunt bune în măsura în care aduc fericire şi rele dacă ele au ca rezultat
contrariul fericirii.Prin cuvântul <<fericire>> se înţelege plăcerea sau absenţa suferinţei; prin
<<nefericire>> suferinţa sau absenţa plăcerii... Plăcerea şi absenţa suferinţei, iată singurele scopuri
pe care ni le putem propune; iar toate lucrurile dezagreabile, care sunt la fel de multe atât pentru
utilitarism cât şi pentru orice altă doctrină, sunt de dorit fie pentru plăcerea însăşi, fie ca mijloace
de procurare a plăcerii, de înlăturare a suferinţei.
Această teorie a vieţii provoacă în multe spirite o antipatie profundă, pentru că ea merge în
sens contrar unui sentiment foarte respectabil.A presupune că viaţa n-are scop mai elevat, obiectiv
mai bun şi mai nobil de urmat decât plăcerea înseamnă, potrivit acestor spirite, o doctrină numai
bună pentru porci. La fel au fost trataţi cu câtăva vreme înainte dicipolii lui Epicur, iar
susţinătorilor de azi ai doctrinei, adversarii lor germani, francezi, englezi li se adresează nu de
puţine ori în termeni tot atât de politicoşi.
Trebuie să admitem totuşi că, în general, filosofii utilitarişti au recunoscut superioritatea
plăcerilor spiritului asupra celor ale corpului.Aceasta constă, în principal, în durata, certitudinea şi
intensitatrea mai mare a primelor, adică mai degrabă în avantajele pe care le procură decât în
natura lor intrinsecă...
O fiinţă ale cărei facultăţi de a se bucura sunt inferioare are incontestabil şanse mari de a şi
le satisface complet, în timp ce o fiinţă care posedă facultăţi superioare va avea întotdeauna
sentimentul că lumea e în aşa fel alcătuită încât plăcerile pe care ea şi le doreşte sunt imperfecte.
Dar ea poate învăţa să suporte această imperfecţiune, dacă imperfecţiune aeste de îndurat, şi nu va
fi geloasă pe fiinţa care nu are conştiinţa acestei imperfecţiuni... E mai bine să fii un om nemulţumit
decât un porc satisfăcut, să fii un Socrate nefericit decât un imbecil mulţumit; iar dacă imbecilul
sau porcul sunt de altă părere, e fiindcă ei nu cunosc decât o parte a problemei.
În consecinţă, după principiul celei mai mari fericiri care a fost discutat mai sus, scopul
suprem (fie că-l avem în vedere pe al nostru, fie pe al celorlalţi), este o viaţă lipsită pe cât posibil de
durere, bogată pe cât posibil în plăceri, deopotrivă din punctul de vedere al cantităţii cât şi al
calităţii.”

(John Stuart Mill, Utilitarismul)