Inelul de Logodna PDF

Departamentul de servicii po[tale al societ`]ii noastre
de difuzare trimite colete de c`r]i atât pentru persoanele

fizice cât [i cele juridice, \n condi]ii foarte avantajoase.
Suna]i la telefonul 021-223.63.07
sau scrie]i-ne pe adresa
S.C. ALCRIS ‘94 DIFUZARE S.R.L., Str. Teodosie Rudeanu,
Nr. 54, Sector 1, Bucure[ti.

Comenzi on-line:

www.alcris.ro
Titlu original (eng.): The Engagement Ring
Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale

PEARSON, TRACY
Inelul de logodn` / Tracy Pearson
Traduc`tor: Irina Popescu-Tismana
Bucure[ti: Alcris, 2008.
ISBN 978-973-121-070-4
I. Micu Aurelian (Editor)
II. Dr`ghici Ioan (Lector)
821.111. 31=135.1
Colec]ia „ EL [i EA “
TRACY PEARSON
Inelul de
logodn`
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
IRINA POPESCU-TISMANA
ALCRIS
Romance
Din colec]ia “El [i EA” pute]i comanda prin telefon, po[t`
mail urm`toarele titluri aflate \n stoc:
sau e-m
552. PARADISUL 617. CEI MAI FRUMOSI ANI
560. MAI ESTE TIMP PENTRU IMPACARE 618. ZAMBETUL JOANNEI
561. LASA-M
MA SA TE IUBESC 619. IN RITMUL INIMILOR
562. O MIE DE LUMANARI 620. SENINA ESTE ZIUA
563. PANDORA SI MAGICIANUL 621. UN AMERICAN LA LONDRA
565. TESTAMENTUL 623. CASTELUL COPILARIEI MELE
567. FATA CU UNICORN 624. DEPARTE DE TINE
574. DRAGOSTE FARA LIMITE 625. FATA DIN PADURE
577. PESTE ANI 626. NOAPTEA SFANTA
578. O DRAGOSTE CAZUTA DIN CER 627. DOAMNA DIN OGLINDA
580. DIFICULTATILE LUI KATE
628. CASATORIE PE MADISON AVENUE
583. SUB VRAJA IUBIRII
584. PREJUDECATI SI IUBIRE 629. STATUIA VIE
585. AVENTURA DRAGOSTEI 632. MOSTENITORUL INDRAGOSTIT
586. MADONA CU PARUL DE AUR 633. JURAMANT SUB STELE
587. PORTRETUL FEMEII IUBITE 634. BARCA VISURILOR
588. VARA INDIANA 635. MOSTENIREA DIN HAWAII
589. MEXICANUL 636. CAUTAND O NOUA DRAGOSTE
590. TRATAMENT PENTRU SINGURATATE 637. FLACARI DE ARGINT
591. DACA E SA TRADEZ 638. VIS DE VACANTA
592. O LUME INTREGA INTRE NOI 639. CASA DE LANGA RAU
593. FIUL TATALUI VITREG 640. O GUVERNANTA CURAJOASA
594. VIZITATOR DE O NOAPTE 641. S-AAU CUNOSCUT IN ZANZIBAR
595. O AMERICANA IN MEXIC 642. UN CHIRIAS CIUDAT
596. ZBORUL INIMII 643. CA PRIN FARMEC
597. O CAPCANA MULT PREA SECDUCAT 644. IMBARCARE CLANDESTINA
598. O SECRETARA MODEL 645. IUBIRE IZBAVITOARE
599. SECRETUL CRISTINEI 646. ABISUL
600. DRAGOSTE TRADATA 647. INTALNIRE IN SAFARI
601. VIS TEXAN 648. DURERI DISPARUTE
602. SURPRIZELE UNEI CASATORII DIN
603. LIMPEDE PRECUM CRISTALUL 649. STAPANA CASTELULUI VANDERMOOR
604. FRUMOSUL MEU AVENTURIER 650. DACA ASTA E DRAGOSTE
605. KAREN 651. VALEA CASCADELOR
606. CASTELUL WICKLOW 653. INTOARCERE LA "PRIVELISTEA
607. BARBATUL DIN TRIPOLI 655. FOCUL VIETII
608. VECHILE SEIFURI 656. POVESTEA LUI JODY
609. INTALNIRE INTAMPLATOARE 657. AVENTURA IN PORT
610. VIITORUL NE ZAMBESTE 658. CLIPE DECISIVE
611. MIREASA FUGARA 659. IDILA PE MARE
612. SINGURI IN JUNGLA5 660. VACANTA IN MAURITIUS
613. MESERIA DE ACTRITA 661. O MOSTENIRE CIUDATA
614. TU ESTI, SAU SORA TA? 662. SOT SI SOTIE
615. UN BARBAT NEMILOS 663. DECIZIE PERICULOASA
616. NAUFRAGIATII
Capitolul 1
– Doamne Dumnezeule! |mi pare rù! A fost vina mea. Nu m`

uitam pe unde merg.
|n timp ce vorbea, Tina nici m`car nu se uita la victima
ei – b`rbatul cu care se ciocnise violent \n timp ce se gr`bea spre
sala de conferin]e plin` de zgomotul colegilor jurnali[ti. Toat`
aten]ia ei era fixat` asupra paharului de [ampanie care aproape \i
zburase din mân` [i majoritatea con]inutului sù \i curgea de-a
lungul bra]ului.
Dar atunci, victima ei vorbi.
– Nu-i nevoie s` te scuzi. Se pare c` ai p`]it-o mai rù.
|ntr-o clip`, Tina uit` de du[ul ei nea[teptat. Sunetul acelei voci
catifelate o f`cuse s` \n]epeneasc`. Trecuse mult timp de când o
auzise ultima oar`, dar nu era o voce pe care s-o poat` uita. Cu
inima b`tându-i cu putere, privi \n sus la fa]a lui Justin Marlowe.
– Dup` cum am spus, repet` el, zâmbind, se pare c` ai p`]it-o
mai rù.
6 TRACY PEARSON
– Da, a[a este.

Era unicul r`spuns pe care reu[i Tina s`-l dea. De abia putea
face fa]` intensit`]ii emo]iei care o cople[ise la vederea acelei fe]e
arogante de zeu grec. Deodat`, \n fiin]a ei se stârni furtuna. Brusc,
descoperi c` \i era greu s` respire.
– E[ti OK? Pari pu]in buimac`. Cred c` nu te-ai lovit?
– Nu. Sunt OK. Doar un pic buimac`, a[a cum spui. A fost o
ciocnire nepl`cut`.
Tina era uimit` [i u[urat`, de cât de calm` ar`ta. Nu vorbise cu
Justin Marlowe [i nu fusese atât de aproape de el, de trei
ani – fiindc`, de[i se v`zuser` din când \n când la alte recep]ii ca
aceasta, niciunul nu d`duse vreun semn de recunoa[tere a celuilalt.
{i acum era chiar lâng` el, privind \n acei ochi cenu[ii ca o]elul care
crezuse c` nu mai au puterea s-o afecteze [i c`dea \ntr-un abis de
durere [i confuzie. |ntr-o clip`, sângele i se transformase \n cu]ite
prin vene.
– Mi se pare c` am f`cut o porc`rie.
Cu degetele \ncle[tate \n jurul paharului, \[i smulse privirea
dintr-a lui [i se uit` \n jos, abia v`zând petele ude pe bluza ei de
m`tase. Avea dreptate. Ea o p`]ise mai rù \n aceast` ciocnire. Pe
costumul lui imaculat nu exista nici m`car o singur` pat`. Dar apoi,
gândi ea \nciudat`, nu era a[a \ntotdeauna? Nu p`]ise ea mai rù \n
\ntâlnirile cu Justin Marlowe?
Acest gând fu ca un du[ rece pentru ea. O f`cu s` se opreasc`
abrupt. De ce reac]iona atât de proste[te? Justin Marlowe nu era
altceva decât un bastard f`r` inim`. Singura emo]ie pe care era \n
stare s` i-o inspire era nepl`cerea.
INELUL DE LOGODN~ 7
– Uite. Ia asta.
El vârâse mâna \n buzunarul de la pantaloni [i scotea o batist`
alb` \mp`turit`, impecabil`. I-o \ntinse [i, \nainte ca ea s` poat`
protesta, \i lu` paharul de [ampanie [i i-l d`du unui chelner care
trecea.
– Po]i folosi asta s` te cure]i cât de cât.
Nes`buin]a Tinei disp`ru \ntr-o clip`, pentru a fi \nlocuit` de o
senza]ie de iritare. Cine naiba se credea el, de-i d`dea indica]ii? Se
sim]i tentat` s`-i spun` unde s` se duc` \mpreun` cu batista lui cu
tot. Dar l`s` bunul sim] s` prevaleze. Chiar avea nevoie s` se cure]e
[i [tia c` nu are batist` \n geant`.
A[a c` lu` batista oferit`, murmurând un scurt “mul]umesc”.
Apoi, privindu-l din nou \n fa]`, spuse pe un ton tìos:
– Ce m-a[ fi f`cut dac` n-ai fi fost aici?
– Pì, nu te-ai fi ciocnit de mine, a[a c` n-ai fi avut nevoie de
asisten]a mea.
Justin o privi cu acei ochi cenu[ii ai lui, vorbindu-i cu un ton
amuzat [i u[or ironic. Ochii lui se plimbar` peste ea, peste p`rul
blond care-i c`dea pe lâng` umeri \n valuri platinate, peste silueta
\nalt` ca a unui model, \mbr`cat` \ntr-o bluz` crem [i fust` asortat`,
ca s` se fixeze \n ochii ei de un albastru perfect ca al unui vas Ming,
care \i r`spundeau la privire cu o expresie rece ca por]elanul.
– Dar nu-]i face griji, \ntotdeauna este o pl`cere s` te ciocne[ti
de o domni[oar` frumoas`. Acesta nu era nici m`car un
compliment. El \i spunea cum gândea despre ea \n aceste zile – f`r`
emo]ie, distant, c` e “o domni[oar` frumoas`”. Nu \nsemna nimic
pentru el faptul c` fuseser` aman]i.
8 TRACY PEARSON
Nu \nsemna nimic nici pentru ea. Tina \[i deta[` privirea de a lui
[i-[i [terse mâna ud` cu batista \mp`turit`. Singurul lucru care avea
importan]` pentru ea era cât de mult \l ura.
– Deci, unde te gr`beai a[a de ai aterizat direct \n mine? zâmbi
Justin amuzat când Tina \l privi din nou. Un lucru este sigur – c`
n-ai dat peste mine inten]ionat.
Asta era destul de adev`rat. A[a cum el o evitase ani de zile, la
fel f`cuse [i Tina. {i, pentru a respecta adev`rul, nici m`car nu
[tiuse c` el era aici ast`zi. Trebuia s` fi sosit recent la recep]ie.
|nainte ca ea s` poat` r`spunde, el adùg`:
– O clip` vorbeai cu prietenii tì, [i \n urm`toarea te \ndreptai
spre mine ca un buldozer.
– Nu m` \ndreptam spre tine. Am crezut c` am v`zut pe cineva
cu care vroiam s` vorbesc. |n ultima clip` mi-am dat seama c` nu
era ea.
Deci, gândi Tina, m` urm`rea, nu-i a[a? Era ceva alarmant \n
asta. Justin continu`:
– Presupun c` [tii o gr`mad` de oameni aici ... Arunc` o privire
\n jurul \nc`perii \n care st`teau – holul de conferin]e al unuia
dintre hotelurile de vârf ale Londrei juca rol de gazd` \n mod
curent unei mari recep]ii a presei ... |n fond e[ti cineva important
acum. Nu mai pu]in decât editor principal la “Scope”.
– Oh, nu a[a de important. Nici pe departe a[a de important ca
tine.
O sprâncean` perfect conturat` se ridic` peste unul din ochii
alba[tri. Chiar credea c` o poate zeflemisi [i s` scape? se \ntreb`
Tina. Se \n[ela, dac` a[a credea. |n cei trei ani de când se
INELUL DE LOGODN~ 9
desp`r]iser`, devenise pu]in mai monden`, pu]in mai sofisticat`,

mai de[teapt`. |n aceste zile, putea ]ine piept oricui cu mai mult
calm [i precis putea face fa]` unui m`gar ca Justin Marlowe.
Tina continu`, cu un mic zâmbet ironic pe buze:
– |n fond, e[ti proprietarul lui “J.M.Publishing”. Trebuie s` de]ii
sau s` fii pe punctul de a prelua majoritatea ziarelor [i revistelor
reprezentate \n aceast` \nc`pere.
– Nu chiar, zâmbi sardonic Justin. Doar patruzeci la sut`. Dar
nu-]i face griji, lucrez [i asupra celorlalte.
Tina nu-i r`spunse la zâmbet. Nu se schimbase, reflect` ea.
Acela[i tip plin de sine. Cândva, g`sise aceast` parte a lui excitant`.
Fusese stimulat` [i fermecat` de acest dinamism de neoprit. Dar \n
final descoperise c` era doar pur egoism. Lui Justin Marlowe nu-i
p`sa de nimeni \n afar` de sine \nsu[i.
Nu se schimbase mult nici \n privin]a \nf`]i[`rii. Acum când
momentul tulbur`rii proste[ti trecuse [i era \n stare s`-l priveasc`
drept \n fa]`, Tina putea vedea c` era la fel ca \ntotdeauna. Poate
existau ceva mai multe linii \n jurul ochilor cenu[ii cu gene lungi [i
negre [i \n col]urile gurii pasionale, frumos conturat` – a[a cum
te-ai a[tepta la un b`rbat de treizeci [i [ase de ani. Dar tr`s`turile
lui erau \nc` uluitor de frumoase [i p`rul, pe care-l purta piept`nat
\ntr-o parte, era negru [i lucios ca pana corbului.
|nc` ar`tos pe dinafar`, gândi ea, dar putred pân` \n m`duva
oaselor.
Tina termin` de [ters mâna [i-i \ntinse batista.
– Deci, ce te-a adus aici? \ntreb` ea dezaprobator. Ai venit s` vezi
ce s` mai cumperi \n continuare?
10 TRACY PEARSON
Justin zâmbi.
– Deja [tiu ce urmeaz` s` cump`r.
– Vrei s` spui c` pe a lui Berry – compania pentru care lucrez?
Acesta era zvonul care circula. De fapt, acesta era subiectul pe
care Tina [i prietenii ei \l discutau cu \ngrijorare cu câteva minute
\n urm`, \n timp ce Justin \i observa \n secret.
{i s` mai vorbe[ti de coinciden]e ...! Cineva trebuie s` fi auzit.
Pentru c` Tina propusese c` poate ar fi o idee bun` ca unul dintre
ei s` fac` o vizit` la “J.M.Publishing” [i s` aib` o discu]ie cu Justin
Marlowe. Deoarece, de fapt, existau o mul]ime de zvonuri [i unele
dintre ele foarte nelini[titoare. Se p`rea c` nu erau doar vorbe \n
vânt. {i Tina vroia s` [tie cât adev`r era \n asta.
– Deci, a[a este? insist` ea acum. Berry este urm`torul pe lista
ta de cump`r`turi?
Spre surprinderea ei, el scutur` din cap.
– De fapt nu m` refeream la Berry ...
Când el f`cu o pauz`, doar pentru o clip` un lic`r de speran]`
atinse inima Tinei. Poate c`, la urma urmei, nu erau decât ni[te
zvonuri? Dar speran]a se spulber` când Justin continu`:
– Afacerea lui Berry o consider deja \n buzunar.
El lu` batista, dar nu o puse \n buzunar.
Tina sim]i c` se face alb` ca varul.
– Deci este adev`rat? E[ti pe cale de a prelua afacerea lui Berry?
– Mai sunt \nc` dou` hârtii de semnat, dar r`spunsul este da,
zâmbi el fericit când \i v`zu paloarea brusc`. M` po]i felicita. {i pe
tine, bine\n]eles. E[ti pe cale de a avea un nou [ef.
– Ce nefericire!
INELUL DE LOGODN~ 11
Dintr-o dat`, Tina sim]i o greutate \n stomac, care deveni [i mai

puternic` atunci când el zise:
– Ca \n vremurile de demult, nu?
Vremurile de demult. Vremuri rele. Tina se uit` la el.
– Ca s` fiu sincer`, nu m` pot gândi la ceva mai rù.
Fiindc` lucrase pentru el \n trecut. A[a se cunoscuser` prima
oar`. {i era o experien]` pe care nu dorea s-o repete.
Dar Justin \nc` zâmbea cu zâmbetul lui sadic de tigru. Zâmbetul
unui tigru care-[i ascu]ea ghearele.
– M` gândeam, \n timp ce te observam flec`rind cu prietenii tì
de acolo, cât de mare pl`cere este s` te am iar sub aripa mea.
– Sub aripa ta? Adic` \n ghearele tale!
{i brusc, când se uit` la el, Tina sim]i un fior când \i trecu prin
minte o nou` b`nuial`. Ea nu d`duse peste el. Mai probabil, el
d`duse peste ea. F`cuse asta inten]ionat, ca s`-i poat` spune aceste
ve[ti rele [i s` jubileze. |l fix` cu o privire sumbr`.
– Presupun c` te sim]i foarte \ncântat?
– Imens de \ncântat. Totu[i, trebuie s` spun c` sunt \ntristat ...
Zâmbetul lui era mai curând triumf`tor ... |ntristat c`, din
nefericire, nu pari s`-mi \mp`rt`[e[ti pl`cerea.
– Nu, nu ]i-o \mp`rt`[esc [i mi-e team` c` nimeni de la
“Berry’s”. Sincer, este cea mai proast` veste pe care mi-ai fi putut-o
da. Oricine de la “Berry’s” va fi distrus. Nimeni nu dore[te ca tu s`
preiei compania.
– Chiar? \[i arcui caustic o sprâncean` [i o privi atent o clip`. Ce
spirit de echip` ai ca s`-]i pese de sentimentele colegilor tì! Nu
prea te caracterizeaz`.
12 TRACY PEARSON
Tina sim]i o \n]ep`tur` \n inim` când \[i aminti episodul care-l

f`cuse s` aib` o p`rere atât de proast` [i de nedreapt` despre ea.
Fusese la ultima lor ceart`, când tot ceea ce contase pentru ea era
s`-i pl`teasc` pentru imensa durere pe care i-o provocase. Fusese
scoas` total din min]i \n acea zi.
Dar nu [i-ar fi retractat niciodat` lucrurile pe care i le spusese.
{tia c` nu reu[ise s`-i lezeze decât u[or mândria, dar era totu[i, o
surs` de oarecare satisfac]ie. {i oricum, nu d`dea doi bani pe ceea
ce credea despre ea.
|[i \n`l]` b`rbia [i-i ignor` complet spuselei.
– Oricare, de la toate revistele de la “Berry’s”, este \mpotriva ta,
replic` ea.
– Da? P`rea la fel de \ngrijorat ca un elefant de un ]ân]ar. Nu-]i
face griji, vor \nv`]a s` m` iubeasc`. Fiecare \nva]`.
Spuse asta cu obr`znicie [i privind-o \n ochi, de parc` ar fi vrut
s`-i reaminteasc` iubirea cople[itoare pe care o aprinsese cândva \n
ea.
Tina sim]i c` i se face sil`. Inima \i b`tea cu putere \n piept.
– Dac` o vor face, \n curând se vor vindeca, se r`sti la el. Nu este
genul de dragoste care p`trunde foarte adânc.
Era ceea ce vrusese s`-l fac` s` cread` \n urm` cu trei ani. De
aceea spusese lucrurile pe care le spusese la ultima lor \ntâlnire.
Avusese prea mult` mândrie pentru a-l l`sa s`-i vad` inima r`nit`
sângerând.
{i se pare c` f`cuse o treab` bun`. El o fulger` cu privirea.
– Dar unii oameni sunt \n stare doar de emo]ii infime. Iau ce
pot lua [i pornesc cu cinism mai departe.
Apoi zâmbi, ochii \nnegurându-i-se, [i-[i l`s` privirea s` se

plimbe peste ea.
– Inima unui vampir \n trupul unui \nger, susur` el.
Nu mai era nimic din felul \n care o privise mai devreme. Atunci,
privirea lui fusese mecanic` [i ironic`. Dar acum ochii lui \ntârziau,
mi[cându-se ca ni[te degete mângâietoare peste curba generoas` a
sânilor, adâncitura taliei [i rotunjimea [oldurilor. Era un scenariu
mult prea familiar. Mult prea cunoscut. Ochii lui aveau acea privire
arogant` a unui b`rbat care se plimb` pe un teritoriu pe care
cândva \l cunoscuse foarte bine.
Cum \ndr`znea? Fierbând de furie, Tina deschise gura s`-l
admonesteze. Dar \nainte de a putea scoate un cuvânt, \n]epeni:
Pentru c` \ntindea spre ea mâna cu batista.
– }i-a sc`pat aici o pat`, spunea el pe un ton amuzat \n timp ce
[tergea u[or partea din fa]` a bluzei. Stai lini[tit`. Cum pot s` v`d
ce fac dac` te mi[ti? o prinse el de bra] \n timp ce ea \ncerca s`
plece.
O cuprinse un val de panic`. Dintr-o dat`, respira greu. Era o
nebunie; erau \ntr-un loc public, \nconjura]i de oameni [i totu[i
Tina se sim]i brusc ca o prizonier`. Mâna care \i ]inea bra]ul era ca
o c`tu[` din o]el care ardea.
– Nu-i nevoie s` faci asta!
– Nu-i niciun deranj, te asigur.
– Nu, \ntr-adev`r ... Dar totu[i ...
Inima \i tres`rea \n piept. Nu numai fiindc` o ]inea, nu fiindc` o
atingea, dar, mult mai rù, dintr-o dat` devenise con[tient` de
parfumul batistei lui care \i atingea n`rile.
14 TRACY PEARSON
Era mirosul lui. Acel miros r`coros, curat pe care [i-l reamintea.
{i brusc, se sim]i transportat` \napoi cu trei ani, când fusese atât de
familiarizat` cu mirosul lui ca [i cum ar fi fost propriul ei trup.
{i dintr-o dat`, se v`zu goal` lâng` el, mângâindu-l, pipìndu-l,
strângându-se lâng` el, ame]it` [i beat` de dorin]` [i de dragoste.
Fu un moment zdrobitor. Sim]i c` se rupe ceva \n ea când se
uit` \n sus, neputincioas`, \n acei ochi cenu[ii [i arogan]i care o
priveau acum distan]i [i nep`s`tori. Pentru o clip`, inima i se frânse
iar. O senza]ie de pierdere paralizant` trecu pe lâng` ea.
– Uite, este mai bine, se d`du Justin \napoi, l`sându-i bra]ul [i
\ntinzându-i batista. Mai este o pat` pe guler. Dar poate c`-i mai
bine s` te las pe tine s` te descurci.
Râdea de ea. |[i d`duse seama de triste]ea ei brusc` [i apelase la
sim]ul lui sadic al umorului. Poate, gândi ea \ndurerat`, o f`cuse
inten]ionat, b`nuind dinainte cum va reac]iona. |nc` \l distra s` se
joace cu ea, chiar dup` to]i ace[ti ani.
La acest gând, suferin]a Tinei se transform` instantaneu \n furie.
Ea nu era juc`ria lui -de[i odat` o tratase ca [i cum ar fi fost. Era o
femeie de dou`zeci [i cinci de ani pe care niciun alt b`rbat din lume
n-ar mai indr`zni s-o trateze atât de familiar. {i el era pentru ea un
b`rbat pe care-l dispre]uia din tot sufleul.
Se d`du un pas \napoi, cu ochii ca dou` buc`]i de ghea]`
albastr`.
– Nu-]i st` \n fire s` fii atât de atent, observ` ea cu r`ceal`. {i te
pot asigura c` nu doresc [i nici n-am nevoie de ajutorul tù, \n
niciun fel.
– Dar este pl`cerea mea, zâmbi Justin \n fa]a irit`rii ei.
A[a cum am spus mai \nainte, e[ti cineva destul de important,

acum. De[i nu te nedrept`]eam \ntru totul când m` refeream la tine
ca editor principal la “Scope”. |n]eleg c` acum e[ti editor-[ef.
– Doar când Maggie este bolnav` ... Maggie este editor-[ef. Este
doar o pozi]ie temporar`.
– Dar una care te poate conduce la cea mai mare glorie \n viitor.
Dac` faci treab` bun`, cine [tie unde ai putea ajunge – mai ales c`
Maggie trebuie s` ias` la pensie peste doi ani!
Tina [tia prea bine asta [i n-ar fi recunoscut fa]` de nimeni. Dar
nu fa]` de Justin. El doar ar distorsiona lucrurile.
|i spuse cu indiferen]`:
– Nu m` a[tept ca asta s` duc` la ceva. Maggie se \ntoarce la
lucru peste dou` s`pt`mâni.
– Am auzit c` are probleme cu stomacul.
– Da, dar nimic serios.
– Deci, nu i-ai pus arsenic \n ceai, la urma urmei? ... [i cum Tina
se \ncrunt`. Justin adùg`: Ia aminte, [tiu cât de ambi]ioas` e[ti [i
nu-]i stau \n cale scrupulele sau loialitatea. Nu-i de mirare c` ai avut
o ascensiune atât de rapid`.
Tinei nu-i pl`cu, dar, bine\n]eles, [tia de ce o spunea el. Era
parte a minciunii pe care i-o turnase cu trei ani \n urm`.
Se \ndrept`, \[i \n`l]` b`rbia [i se ap`r`.
– Am ajuns unde sunt fiindc` am muncit din greu, \l inform` ea.
– Da, sunt sigur c` ai muncit. Cu \nc`p`]ânare [i
insisten]`...Apoi, zâmbi pe nea[teptate când adùg`: \n afar` de
asta, ai talent. {i sunt mândru ca fiind unul dintre primii care te-au
remarcat.
16 TRACY PEARSON
Tina \[i st`pâni ro[ea]a când o n`p`dir` amintirile. Fiindc` era

adev`rat – fusese primul care avusese \ncredere \n ea. {i i-ar fi fost
recunosc`toare dac` mai târziu nu s-ar fi \ntâmplat ce se
\ntâmplase. Dar durerea pe care i-o cauzase atunci anulase toat`
recuno[tin]a.
Se uit` la el, respirând cu grij`, ascunzându-[i emo]iile:
– Asta, spuse ea repede, s-a \ntâmplat de mult.
– |ntr-adev`r. Erai tân`r` [i inocent` atunci, zâmbi el cinic. Cel
pu]in a[a credeam eu.
– Am fost nevinovat` pân` te-am \ntâlnit pe tine.
|[i dori s` nu fi spus asta. O f`cea s` par` ca o virgin` corupt` [i
nu asta era acuza]ia pe care vroia s` i-o aduc`. Sup`rarea nu se
tr`gea din faptul c` \i luase nevinov`]ia virginit`]ii, ci \i distrusese
un alt fel de nevinov`]ie. |i tr`dase total \ncrederea.
Tot timpul cât fusese cu ea, seducând-o [i f`când-o s` se
\ndr`gosteasc` de el, \n secret fusese \ncurcat cu o alt` femeie. O
femeie pe care Tina o cunoscuse bine. {efa ei imediat` la
“J.M.Publishing”. Având p`rul ro[u, ea [i prietenele o porecliser`
“Dragonul ro[u”.
{i chiar mai rù. El chiar \i ceruse Dragonului Ro[u s` fie so]ia
lui. Amintindu-[i, Tina sim]i o durere sfâ[ietoare. Doar pentru o
clip`, toat` groz`via acelei tr`d`ri o arse, vie [i real` din nou.
Fiindc` fusese cel mai groaznic moment al vie]ii ei.
Dar totul era acum de domeniul trecutului. Trecut [i uitat. De
mult \ncetase s`-i mai pese de Justin [i de Dragonul Ro[u, cuplul
etern logodit, fiindc` nu se c`s`toriser` \nc`.
Ea \[i sub]ie buzele.
– Tu mi-ai ar`tat cìle lumii. Cele mai sordide cì.

– Oh, b`nuiesc c` le cuno[teai deja. Probabil chiar ai inventat
câteva dintre ele. {i probabil ai mai inventat câteva de atunci. |n
fond, uite ce bine ai reu[it.
El nu avea niciun pic de remu[c`ri, dar a[a fusese \ntotdeauna.
Niciodat` nu-[i ceruse scuze pentru lucrurile \ngrozitoare pe care i
le f`cuse.
Dar Tina alung` aceste gânduri. De fapt, nu-i f`cuse o favoare?
Pentru c` dup` ruptura cu Justin, \[i alungase dragostea din inim`
[i se dedicase trup [i suflet carierei sale. Munca o f`cuse s` nu-[i
piard` min]ile [i f`r` aceast` dedicare probabil n-ar fi urcat
niciodat` atât de repede pe scara ierarhic`.
Totu[i, nu urcase a[a de repede ca Justin. Urcarea lui fusese
spectaculoas`.
|n ultimii trei ani, “J.M.Publishing” explodase. Preluase case
editoriale cu nemiluita, pân` ajunsese \n aceste zile s`-[i \ntind`
aripile lacome peste glob.
|ngustându-[i ochii, ea coment` cu rùtate:
– Judecând dup` micul imperiu pe care l-ai construit, a[ spune
c` tu e[ti cel care [tie cum s` reu[easc`.
– Atunci, ar trebui s` te bucuri c` v` preiau. Dac` eu voi avea
succes, va avea [i “Berry’s”.
– Am prefera s` reu[im pe cont propriu, mul]umesc.
– Dar nu ri[ti, nu-i a[a? L`sat` pe cont propriu, compania
voastr` va \nchide \ntr-un an.
– Este o gogom`nie! s`ri Tina cu gura ... Auzise c` Berry avea
necazuri, dar lucrurile nu erau atât de rele ... {tia c` unele din
18 TRACY PEARSON
revistele lui Berry pierd bani. Dar nu toate. {tiu c` “Scope” nu

pierde, de exemplu.
– Nu, nu pierde. Se descurc` destul de bine. De fapt, este
singura.
– A[a c`, vezi, putem supravie]ui foarte bine f`r` tine.
– Vrei s` spui “Scope” . Celelalte se vor pr`bu[i. Dar ]ie nu-]i
pas` de asta, nu-i a[a? Nu-]i pas` decât de tine.
De aceast` dat`, Tina ripost`:
– Gre[e[ti profund. Ceea ce vreau este ca toate revistele lui
“Berry’s” s` supravie]uiasc` – ceea ce nu o vor face, garantat, dac`
pui mâna pe ele. Cu ochii scânteind, \l acuz`:
– Vorbe[ti atât de superior [i plin de importan]`, dar eu [tiu ce
se afl` \n realitate \n spatele acestor prelu`ri. Vrei s` preiei “Berry’s”
ca s` pui ghearele pe “Scope” . Lucr`m prea bine ca s` fii lini[tit,
nu?
– Ce vrea s` \nsemne asta?
Pref`cutul! {tia la ce se referea ea! Fiindc` Tina era absolut
sigur` c` toate zvonurile \ngrozitoare pe care le auzise erau
adev`rate. Exista mai mult decât o simpl` preluare. Dar dac` vroia
s` joace sec, va fi prea bucuroas` s`-i explice.
– Suntem un rival prea puternic pentru “Miranda”. Revista
pierde cititori \n favoarea noastr`. Toat` lumea [tie. {i ]ie nu-]i
place. De aceea vrei s` ne cumperi – ca s` une[ti “Scope” cu
“Miranda” [i s`-]i ]ii pre]iosul steag sus!
{i s`-]i p`strezi pre]ioasa logodnic` \n serviciu, ar fi trebuit s`
adauge. Pentru c` logodnica lui, Dragonul Ro[u, era editorul
revistei “Miranda”.
Justin f`cu o pauz` de moment, ca [i cum ar fi vrut s` nege

acuza]iile. Apoi, un zâmbet rece \i ap`ru pe fa]`.
– Ei bine, \n mod firesc nu voi vrea s-o ]in pe “Miranda” \n
frunte. {i, firesc, voi lu` m`surile ce se cer, indiferent cât de
dezgust`toare s-ar putea s` par` unora.
– Deci, ai de gând s` falimentezi “Scope” ?
– Vei descoperi la timpul potrivit. Deci, recuno[ti \n cele din
urm`, o fix` el cu ochi de granit. Nu te \ngrijoreaz` decât propria
ta slujb`.
Obrajii Tinei se albir`. Toate temerile ei erau confirmate. Revista
pe care o iubea [i \n care-[i pusese sufletul era pe cale s` fie
sacrificat` f`r` mil`.
{i nu era corect! Dintr-o dat`, \ncepu s` tremure de furie.
– Sigur c` m` intereseaz` slujba mea. A[ fi o mincinoas` s` nu
recunosc, vorbi Tina cu calm – \n fond erau \n public – dar fiecare
silab` era \nc`rcat` de sup`rare. Dar prima mea grij` este Scope .
Este o revist` bun`. O revist` excelent`! Un lider \n domeniul ei.
Cum po]i face asta? \ntreb` cu o voce \nc`rcat` de emo]ie,
\ncercând \n zadar s` z`reasc` \n ochii lui o sclipire de compasiune.
Nu vezi c` Scope este special`? Nu merit` s` fie sacrificat` doar de
dragul tù [i al ...
V`zu zâmbetul lui Justin.
– Al meu [i al cui?
Zâmbetul fu cel care o \nt`rât`.
– Tu [i nenorocita ta de logodnic`! ]ip` ea.
Tina era \ngrozit`. Vrusese s` spun` doar “logodnic`”.
“Nenorocita” venise f`r` s` vrea.
20 TRACY PEARSON
|n timp ce st`tea acolo, cu fa]a palid`, Justin o studie un

moment de parc` ar fi fost o târâtoare din spatele unei pietre. Apoi,
dezlipindu-[i privirea, el \[i privi ceasul.
– Mi-e team` c` trebuie s` plec, acum. Am un imperiu de
condus. Dar, dac` n-a fost o pl`cere, a fost interesant s` m`
ciocnesc de tine.
|ncepuse s` se \ntoarc`, dar se opri [i o fix` iar`[i.
– {tiam c` o s` m` bucur s` lucrez din nou cu tine, dar nu
mi-am dat seama cât de mult, zâmbi el cu acel zâmbet de tigru. Care
a fost cuvântul pe care l-ai folosit mai devreme? S` te am \n ghearele
mele, a[a ai spus. Da, pot s`-]i spun c` o s` m` distrez foarte mult.
Apoi, \nainte ca ea s` poat` articula un cuvânt, f`cu
stânga-mprejur [i disp`ru \n mul]ime.
Tina \l urm`ri cu ochi \nce]o[a]i, sim]ind c` i se face grea]` din
cauza ororii care o p`trundea. Totu[i, nu avertismentul lui Justin o
umpluse de oroare, ci propria ei r`bufnire \mpotriva logodnicei lui.
Asta o luase prin surprindere. O [ocase de-a dreptul. De obicei,
f`cea glume despre Dragonul Ro[u. Dar cu o clip` \n urm`, nu
glumise. Fusese o furie adev`rat`, o scârb` real`, un adev`rat
resentiment pentru femeia care, cu trei ani \n urm`, \i furase
b`rbatul pe care-l iubea. Fusese genul de durere pe care crezuse
c`-l l`sase \n urm`.
Se \nfior`. S` [tie c` durerea \nc` s`l`[luia ascuns` \n ea, gata
s-o \n]epe din nou ca un cu]it \n inim`, o umplea de o team` care
era mult mai teribil` decât orice i-ar fi putut face Justin.
Uitându-se dup` el, fu con[tient` c` [i asta o umplea de team`.
Ce r`zbunare cumplit` pl`nuia el?
Capitolul 2
Doar dup` ce plecase Justin [i-[i venise \n fire descoperi Tina c`

]inea \nc` \n mân` batista lui. {i-o \ndes` \n po[et`, rezistând
impulsului de o arunca \n vreun col].
Un lucru nu va face \n mod sigur – s` alerge dup` el s` i-o
\napoieze!
La sfâr[itul zilei, când se \ntoarse acas`, o puse \n ma[ina de
sp`lat, ]inând-o cu mâna la distan]` de parc-ar fi fost un [obolan
mort. {i acum st`tea la biroul ei de la serviciu, chinuindu-se s` se
concentreze asupra manuscrisului din fa]a ei. Dar \i era greu.
Mintea \i fugea \napoi la \ntâlnirea cu Justin.
Asta o urm`rise toat` noaptea. De-abia \nchisese ochii din cauza
groazei pe care o sim]ea fa]` de r`bufnirea ru[inoas` pe care o
avusese fa]` de logodnica lui.
Ce naiba provocase asta? De unde ap`ruser` aceste sentimente
moarte de mult? Durerea, furia, sentimentul de pierdere,
resentimentul? Nu-i mai p`sa deloc c` \l pierduse pe Justin \n
22 TRACY PEARSON
favoarea Dragonului Ro[u: pierderea lui Justin fusese un noroc,

ajunsese ea s` realizeze. A[a c` ce naiba o f`cuse s` reac]ioneze a[a?
Un fel de nebunie, hot`r\ ea. Acel zâmbet zeflemitor pe care i-l
adresase o aruncase \napoi cu trei ani, când descoperise c` b`rbatul
pe care-l crezuse \ndr`gostit de ea tocmai se logodise cu o alt`
femeie.
Dragonul Ro[u avusese acela[i zâmbet când \i anun]ase vestea.
Tina strânse din din]i [i se \ncrunt` la manuscrisul din fa]a ei.
Dar totul era o poveste veche [i trecuse de mult peste ea. |n ceea
ce o privea, Dragonul Ro[u [i Justin se puteau c`s`tori oricând
pofteau.
De fapt, cu cât mai repede, cu atât mai bine. Pentru Tina ar fi
fost o u[urare. Ar fi tras \n cele din urm` cortina peste tot acel
episod urât.
– Bun`! Ce mai face editoarea mea [ef` preferat`?
Tina se opri [i se uit` \n sus când o voce o smulse din reverie.
Apoi zâmbi la silueta zvelt`, \mbr`cat` \n hain` de piele, care-i
zâmbea de la cel`lalt cap`t al biroului.
– Bun`, Mike.
Ca \ntotdeauna, era \ncântat` s`-l vad`. Mike Laining era unul
dintre cei mai buni fotografi de mod` din Londra [i era de
asemenea [i un bun prieten.
Se l`s` pe spate \n scaun [i se strâmb` spre mormanul de pe
biroul ei – manuscrise, scrisori, tipare de prob`, toate urgente.
– Chiar acum, editorul tù preferat se simte un pic dep`[it`,
m`rturisi ea.
– Nu ar`]i, spuse Mike a[ezându-se pe col]ul biroului.
Ar`]i la fel de senin de frumoas` ca \ntotdeauna.

Cum Tina zâmbi [i scutur` din cap – r`spunsul ei standard la
complimentele lui Mike – el \ntreb` comp`timitor:
– Te cam cople[esc cu munca, nu-i a[a?
– Nu chiar.
Tina \[i trecu mâna prin p`rul blond. F`cea dou` treburi \n
aceste zile, dar asta n-o deranja. De fapt, \[i d`duse seama de
provocare [i se descurcase perfect pân` când gândul la Justin
venise s-o chinuiasc`! Totu[i, era o problem`, \i explic` ea acum lui
Mike.
– Una din colaboratoarele mele m-a l`sat balt` destul de rù.
Mi-a dat articolul acesta, care este un dezastru. Nu pot \n]elege. De
obicei este de \ncredere ... Arunc` o privire iritat` la manuscrisul la
care lucra ... O s`-mi ia ore s` pun aceste \ncâlceli \n ordine.
– D`-i-l \napoi. Spune-i s`-l refac`.
– I l-a[ da, numai c` nu este aici. Este plecat` din ]ar`, chemat`
de o alt` revist`. Tipografia are nevoie de articol luni. Nu am de
ales. Trebuie s`-l fac singur`.
Mike f`cu o figur` comp`timitoare, apoi se aplec` spre ea [i-i
f`cu cu ochiul.
– Socotesc c` meri]i o trata]ie pentru c` munce[ti a[a de mult.
Las`-m` s` te invit la o bùtur` dup` serviciu.
– Mi-a[ dori s` pot, Mike ...
– Am descoperit un nou bar grozav, o \ntrerupse el. Mâncarea
este nemaipomenit` [i se cânt` jaz.
Dar Tina zâmbi [i scutur` din cap.
– Chiar nu pot, Mike. Voi fi ]intuit` la biroul meu pân` târziu.
24 TRACY PEARSON
Mike p`rea dezam`git, dar nu insist`. Niciodat` nu o f`cea. {tia

c` n-ar ajunge nicìeri. Ca [i al]i b`rba]i din via]a Tinei de acum, [tia
c` nu va deveni niciodat` mai mult decât un prieten.
Fiindc` Tina devenise o expert` \n a ]ine b`rba]ii la distan]`.
Uneori o surprindea cât de u[or o f`cea. {i eu m-am transformat
\ntr-un dragon, gândea ea uneori. Pentru c` doar o privire rece [i
avertizarea din acei ochi alba[tri ca por]elanul de China [i ei
recep]ionau mesajul tare [i clar.
Dar, dragon sau nu, a[a dorea s` fie. F`r` \ncurc`turi. F`r` alte
inimi zdrobite. Poate c` \ntr-o zi lucrurile vor fi diferite, dar acum
inima ei apar]inea doar muncii.
Mike \ncepu s` schimbe subiectul, privind-o cu interes.
– Subalterna ta mi-a spus c` te-ai ciocnit de Justin Marlowe la
recep]ia de ieri. Ce a avut de spus?
Tina tres`ri la men]ionarea numelui lui Justin. |n ultimele
câteva minute reu[ise s` nu se gândeasc` la el, dar el se ivea iar din
umbr` ca s-o chinuie din nou!
– Deci, ]i-a spus Vicki? zâmbi Tina.
Vicki, [ef adjunct la “Scope” fusese cu ea la recep]ia de ieri [i
spusese tuturor despre \ntâlnirea nea[teptat` a Tinei cu Justin
Marlowe – chiar dac`, reflect` Tina, nu [tia despre ce fusese vorba
\n am`nun]ime!
– Ei bine, probabil ]i-a spus [i c` ve[tile nu sunt bune. Dac`
aceste prelu`ri continu`, “Scope” va fi \nghi]it. El pl`nuie[te s` ne
fuzioneze cu Miranda.
Mike p`ru surprins.
– Chiar ]i-a spus asta?
– Mai mult sau mai pu]in, f`cu Tina o fa]` ironic`. Mi-a[ dori s`
m` fi \n[elat.
|n trecut, Mike \[i exprimase frecvent p`rerea c` n-ar fi rù dac`
“J. M. Publishing” ar prelua “Berry’s”. Era un admirator entuziast a
tinerei companii o lui Justin – [i nu numai fiindc` J. M. \i d`duse
multe comenzi.” {tiu cum s` fac` bani [i s` ]in` standardele sus”,
spusese el adesea.
Dar p`rerea lui despre preluare se mai schimbase de când Tina
\l contrazisese constant de s`pt`mâni \ntregi. Acum, ea \i spuse:
– |ntr-un fel, Marlowe trebuie oprit.
– Dac` ai dreptate, da, trebuie. Ar fi un dezastru, se \ncrunt`
Mike, dar nu \n]eleg de ce ar face asta. Nu are niciun sens. “Scope”
este o revist` de succes. Poate c` i-a mai sl`bit sim]ul afacerilor, \n
aceste zile. |n]eleg c` are alte lucruri \n minte.
Tina deveni brusc curioas`.
– Ca de exemplu? \ntreb` ea.
Dar \n acel moment fur` \ntrerup]i când Sasha, editor de mod`
la “Scope”, \[i vâr\ capul ro[cat pe u[`.
– Scuz`-m`, \i zâmbi ea Tinei [i apoi se \ntoarse c`tre Mike. S`
vii cu diapozitivele, când e[ti gata!
Mike \ncepu s` se ridice.
– Vin imediat, spuse el, apoi \i f`cu Tinei cu ochiul. Te las s`-]i
continui munca.
Dar Tina nu se mai gândea la munc`. |[i \ngust` ochii spre el.
– Ce ai vrut s` spui când ai zis c` Justin Marlowe are alte lucruri
\n minte?
– N-ai auzit? El [i Dragonul Ro[u se vor uni \n cele din urm`.
26 TRACY PEARSON
Circul` zvonul c` ea bântuie pe Bond-Street pentru o rochie de

mireas`. Se pare c` \n cele din urm` l-a prins \n la], dup` to]i ace[ti
ani.
– Norocul ei.
Tina spuse asta ca [i când credea [i privirea ei era perfect ferm`
când \l observ` pe Mike disp`rând pe u[`. {i asta chiar credea.
Precis? Nu gândise c` ar fi o u[urare când Justin [i Dragonul Ro[u
se vor c`s`tori?
Dar cum st`tea \n]epenit` \n scaun, fu con[tient` c` \ncetase s`
respire [i stomacul i se transformase brusc \n plumb.
***
Tina r`mase la masa de lucru \n acea sear` mult dup` ora [apte,
dar mai apoi nu mai era cazul s` r`mân`. F`cuse toat` treaba pe
care putuse s-o fac` \n leg`tur` cu manuscrisul, de[i nu ie[ise prea
grozav. Va trebui s` fixeze un alt interviu [i s`-i dea mai mult`
substan]`. {i asta probabil va \nsemna o c`l`torie peste weekend.
Pentru ast`-sear` era destul, gândi ea \ndep`rtând manuscrisul.
Dar nu f`cu nicio mi[care \nc`. St`tu uitându-se \n gol [i \ncepu
s` cânt`reasc` subiectul pe care-l d`duse la o parte \n ultimele ore.
Justin [i Dragonul Ro[u. {i \ndelung amânata nunt`. Deci, era
pe cale s` se \ntâmple, la urma urmei.
Trecuse peste paralizia stupid` care o lovise când auzise prima
oar` vestea. {i numai Dumnezeu [tia de ce o [ocase. Acum, se
sim]ea calm` [i sincer bucuroas` c` se \ntâmpla. Asta era rândul

final al ultimului capitol. Cel pu]in vor putea s` \nchid` cartea.
La acest gând, un zâmbet ironic \i ap`ru pe buze. Capitolul unu
promisese un sfâr[it foarte diferit. Dar cine ar fi putut s` ghiceasc`
atunci c` lucrurile o vor evolua pe calea pe care o luaser`?
Tina avea dou`zeci [i unu de ani, proasp`t ie[it` din colegiu [i
gr`bit` s`-[i fac` un nume \n jurnalism când venise la “Miranda” cu
cinci ani \n urm`. La interviu, \i spusese noului ei [ef:
– Visul meu dintotdeauna a fost s` lucrez la o revist`. Nu-mi
doresc altceva.
Noul ei [ef fusese o femeie cu zece ani mai mare ca ea, cu p`r
ro[u splendid, cu silueta unui model [i o garderob` care venea
direct din paginile de mod` ale revistei. Se numea Eunice Robinson
[i de[i Tina ghicise c` avea un temperament care se potrivea cu
p`rul ro[u, habar n-avea c` va sfâr[i poreclind-o Dragonul Ro[u!
Dimpotriv`, fusese entuziasmat` s` se al`ture echipei Eunicei.
La telefon, le spusese p`rin]ilor ei:
– Atmosfera este foarte profesional` [i o s` \nv`] atât de multe.
Abia a[tept s` \ncep!
{i a[a se [i avântase, plin` de entuziasm.
Prima ei \ntâlnire cu Justin Marlowe fusese \n s`pt`mâna a doua
la “J.M.Publishing”.
– Intr`. Stai jos. F`-te comod`, \i spuse el dup` ce secretara o
introdusese \n biroul lui. Eu sunt Justin Marlowe. Bine ai venit la
“J.M.Publishing”. Cum te-ai instalat?
Tina \i luase mâna [i-l privise \n fa]`, sim]ind un fior de-a lungul
[irei spin`rii. Celelalte fete din redac]ie \i spuseser` c` Justin
28 TRACY PEARSON
Marlowe era cel mai atr`g`tor b`rbat de pe planet`. Dar era mai
mult decât atr`g`tor, hot`râse ea pe loc. Acest b`rbat avea un soi
special de magie.
Sim]ise un val de pl`cere nevinovat` când el \i strânsese mâna
[i-i zâmbise.
Ce noroc am! gândi ea. Nu numai c` am reu[it s` cap`t slujba
visurilor mele, dar am [i cel mai frumos [ef.
– M-am instalat foarte bine, mul]umesc, \i \ntoarse ea zâmbetul.
Sunt sigur` c` o s`-mi plac` aici. Cred c` “Miranda” este o revist`
minunat`, adùg` ea cu ochi str`lucitori.
– {i noi credem asta [i m` bucur c` e[ti de acord cu noi ... Ochii
cenu[ii, pe care mai târziu \i descoperi ar`tând reci ca Marea
Nordului iarna, sclipir` plini de c`ldur` la entuziasmul ei. B`nuiesc
c` o s` fii o achizi]ie foarte valoroas` a echipei.
– Oh, a[a sper [i eu. Chiar sper. Voi face tot ce-mi st` \n putin]`.
Justin Marlowe zâmbi.
– Atunci, este pe jum`tate f`cut. A[a c`, spune-mi despre
ambi]iile tale, Tina. Unde te vezi peste cinci ani?
– |nc` la “Miranda”, sper.
Se \nro[i un pic. Cât de \ncredere se a[tepta el s` fie? se \ntreb`
fata. Fiindc` \ntr-adev`r avea ambi]ii mari.
El \i sim]i ezitarea.
– Continu`, o \ndemn` el. Mie po]i s`-mi spui. Noi \ncuraj`m
ambi]ia, \n compania asta.
Tina r`sufl` adânc [i se hot`r\.
– Ei bine, mai \ntâi vreau s` \nv`] s` fiu un bun ajutor de editor,
dar de asemenea vreau s` [i scriu câte ceva. |mi place s` scriu.
Vreau s` fac articole despre orice [i oricine.

Apoi, cum el d`dea din cap \ncurajator, se hot`r\ s`-[i dezv`luie
sufletul.
– {i \ntr-o zi, ceea ce a[ vrea cu adev`rat, ar fi s` fiu editor.
– Editor, hm? Tinzi spre vârf, d`du el din cap aprobator drept
r`spuns [i adùg` aproape conspirativ: mai bine s` nu-i spui
Eunicei. Nu cred c` este preg`tit` s` ias` la pensie \nc`.
Tina sim]i c` obrajii \i iau foc.
– Oh, n-am vrut s` spun asta! Nu m-am referit la “Miranda”. La
o alt` revist`. Cândva \n viitor. Foarte departe \n viitor, spuse ea
repede, jenat`. Oh, Doamne, am f`cut-o de oaie! gândi ea.
Dar Justin p`rea s` aprobe dezv`luirea ei.
– Niciodat` s` nu-]i ceri scuze pentru ambi]iile tale, \i zise el
direct. Noi \ncuraj`m oamenii ambi]io[i la “J.M.Publishing” – atâta
timp cât ai talent care s` se potriveasc` [i el cu ambi]ia, bine\n]eles.
O s`-i ar`t c` am talent! O s`-i ar`t cât de bun` sunt! Am s`-i ar`t
c` am totul pentru a-mi atinge ]elurile! \[i jur` ea când \i p`r`si
biroul.
{i, \n urm`toarele câteva luni, tocmai asta [i f`cu.
Tina lucra ca o apucat`, pl`cându-i fiecare minut. Foarte
curând, deveni un ajutor de editor de prima clas`, renumit` pentru
precizie [i iste]ime. {i la fel de curând i se publicar` câteva articole
scurte. {i Justin nu \ntârzie s`-i recunoasc` progresele.
Ap`ru \n birou \ntr-o zi [i se opri \n fa]a mesei ei.
– M-am gândit s` te duci aici, \i suger` el, punând o invita]ie pe
biroul ei. Vorbe[te cu Eunice. Cred c` ar putea s` merite un
interviu lung.
30 TRACY PEARSON
– Oh, mul]umesc!
Ochii Tinei se m`rir` când v`zu c` era vorba de un tân`r actor
la mod`, care promitea s` fie o stea a filmului britanic. Se uit`
recunosc`toare la Justin.
– Voi face treab` bun`. V` promit.
{i f`cu chiar o treab` excelent`. Chiar Eunice fu de acord cu asta
[i-i d`du s` redacteze patru pagini color [i s` se [i semneze. Tina
era \n culmea fericirii.
Telefon` p`rin]ilor ei \n Shropshire.
– V` trimit dou` exemplare. Fata voastr` a ajuns ziarist`, pân` la
urm`!
Exista totu[i un mic inconvenient, când, cu \ncurajarea lui
Justin [i \ndrumarea lui, Tina mergea din succes \n succes. {i acest
inconvenient era Eunice cea cu p`rul ro[u.
Tina realiz` rapid c` era o persoan` dificil`, cu ie[iri furioase
fa]` de cineva care-i displ`cea. La \nceput, Tina \i sc`pase cât ]inuse
capul plecat [i muncise din greu. Dar din ce \n ce mai des se afla
acum ca ]int` a nervilor ei.
– Ai \ntârziat cu aceste pagini, fat` proast`! ]ip` Eunice de dou`
ori \n aceea[i s`pt`mân`, de[i paginile erau la timp. }i s-a urcat la
cap succesul? F` bine [i ]ine-]i mintea la treaba pentru care e[ti
pl`tit`!
Asta era nedrept fiindc` Tina \[i f`cea \ntâi sarcinile ei de ajutor
de editor. Totu[i, acuza]ia nu o surprindea, fiindc` era con[tient`
c` de la un timp, departe de a o \ncuraja, Eunice vroia s`-i taie
avântul.
Dar p`str` toate acestea pentru ea, accentuând:
– Cred c` dac` v` controla]i agenda, ve]i descoperi c` paginile

au fost gata la timp, la fel ca \ntotdeauna, ripost` Tina ferm, dar cu
respect, ignorând privirea rùt`cioas`.
Atacurile frecvente ale Eunicei nu erau ceva cu care Tina s` nu
se descurce. De fapt, de-abia le \nregistra, pentru c` dintr-o dat`,
ceva cu mult mai excitant \i ocupa mintea.
Justin. Pentru c` se \ntâmpla ceva \ntre ei.
Totul \ncepuse cu o invita]ie nea[teptat` la prânz, la hotelul
Dorchester din Park Lane.
– Este pe jum`tate trata]ie [i pe jum`tate treab`, \i spuse Justin
când o invitase. O s` fim invita]ii unui grup de agen]i de c`l`torii [i
firesc, m` a[tept s` scrii un mic articol pentru “Miranda”. Dar doar
unul mic, a[a c` relaxeaz`-te [i distreaz`-te. Ai muncit din greu.
Meri]i o recompens`.
Colegele Tinei fuseser` la fel de excitate ca [i ea.
– E[ti pe cai mari, observase una dintre ele cu admira]ie. El face
aceste invita]ii speciale doar când este mul]umit de cineva. Te
ur`sc, dr`coaic` norocoas` de Tina Gordon! glumi aceasta
\nghiontind-o.
Tina se str`dui s` par` calm` \n fa]a acestei situa]ii. Invita]ia era
pur profesional`, \[i spuse ea. {i precis nu era nimic entuziasmant.
Dar era entuziasmat`. Nu-i venea s` cread`. S` ia masa cu Justin
Marlowe! Simpla idee o f`cea s` r`mân` f`r` suflare.
Fiindc`, de[i nu recunoscu fa]` de nimeni, adev`rul era c` \n
cele [ase luni de când era la “J.M.Publishing”, se \ndr`gostise de
atr`g`torul ei [ef. Ceea ce nu era neobi[nuit. Fiecare femeie care-l
cuno[tea se \ndr`gostea de el. |ntregul personal feminin de la
32 TRACY PEARSON
“J.M.Publishing” era \ndr`gostit f`r` speran]` de Justin Marlowe,

a[a c` de ce ar face ea excep]ie?
Dar ce sim]ea ea pentru el era diferit. |n sufletul ei era sigur` de
asta. Sentimentele ei nu proveneau din admira]ie superficial`, ci
ajungeau la r`d`cina fiin]ei ei. {i uneori o speriau. Nu mai sim]ise
a[a niciodat`.
Totu[i, \[i st`pâni foarte bine emo]iile când se a[ez` \mpreun`
cu el \n limuzina companiei. Nu te face de râs, se avertiz` ea ferm.
Nu \nsemni nimic pentru el. Este doar amabil, atât.
Dar amabil cum putea Justin s` fie, era ceva ce Tina nu mai
\ntâlnise. Era doar o angajat` \ncep`toare, dar el o trata ca pe o
prin]es`, f`când-o s` se simt` \n largul ei cu acel minunat farmec al
lui, vorbind cu ea [i având grij` de ea de parc` ar fi fost la o \ntâlnire
adev`rat`. Când \n cele din urm` p`r`sir` Dorchester, trei ore mai
târziu, Tina se sim]ea de parc` ar fi murit [i ar fi ajuns \n rai.
– Te-ai distrat? o \ntreb` el, când se urcar` \napoi \n Bentley.
– Da. A fost minunat. Adic`, minunat de interesant.
Avea el habar, se \ntreb` ea neputincioas`, cât de tare \i b`tea
inima? Fusese la o gr`mad` de \ntâlniri \n trecut, cu tineri perfect
acceptabili, dar aceste ultime trei ore cu Justin fuseser` o revela]ie.
Ea nu [tiuse vreodat` c` este \n stare de un astfel de extaz. Zbura [i
se temea c` n-o s` mai coboare.
Justin \i zâmbea.
– {i mie mi-a pl`cut. Poate c` am putea-o repeta cândva?
– Da. Ar fi pl`cut.
– Poate când m` \ntorc din Germania? M` duc acolo cu treburi.
Voi fi plecat pân` la sfâr[itul s`pt`mânii. Presupun c` num`rul tù
de telefon este \n registrul redac]iei. O s` te sun [i o s` putem

stabili ceva când m` \ntorc.
– Bine. Dac` dore[ti.
Tina se \nro[i: pân` la r`d`cina p`rului, ne[tiind ce s` cread`.
Era o \ntâlnire adev`rat` ceea ce \i propunea el? Chiar era serios?
Dac` \ndr`znea s` spere, va fi profund dezam`git`?
|[i spuse c` probabil a[a va fi, dar spera oricum. Nu era \n stare
s` fac` altceva.
A[teptând s` treac` s`pt`mâna fu un soi de tortur`. Acas`, de
fiecare dat` când suna telefonul, Tina alerga ca nebun` s`
r`spund`. Dar \[i f`cuse sie[i o promisiune. Dac` nu telefona pân`
sâmb`t` la prânz, \[i va suna prietenele [i va face alt aranjament
pentru weekend. Ar fi un masochism s`-[i piard` timpul a[teptând
ca el s` telefoneze!
Dar vineri, când se \ntoarse de la munc`, telefonul suna \n hol.
Cu r`suflarea tìat`, Tina ridic` receptorul.
– Alo? \ntreb` ea repede, nereu[ind s` aib` un ton calm.
Nu putea fi el, gândea ea ... dar el era.
– Bun`, Tina. De-abia m-am \ntors. Ce mai faci?
La auzul tonurilor joase, Tina trebui s` se a[eze.
– Sunt bine, se \nro[i ea din cre[tet pân` \n t`lpi. Cum ... cum
a fost c`l`toria \n Germania? se bâlbâi ea.
– A decurs foarte bine, mul]umesc ... Ce-ar fi s`-]i povestesc \n
timpul cinei din seara asta? spuse el dup` o pauz`.
– Seara asta?
Camera se \nvârtea cu ea. Putea s` cread` ce aude, sau era
nebun`?
34 TRACY PEARSON
– Doar dac` n-ai fixat altceva, bine\n]eles ...?

P`rea dezam`git [i Tina se gr`bi s`-l asigure:
– Nu, n-am nimic aranjat.
– Atunci, trec s` te iau la opt. Cum ]i se pare?
Ca un vis devenit realitate, gândi ea.
– Pare \n regul`.
– R`mâne ora opt. Ne vedem atunci. La revedere.
Tina tremura atât de tare când puse receptorul jos, \ncât avu
impresia c` \[i aude oasele trosnind. Treizeci de secunde \ntregi
st`tu unde era, rânjind ca o proast` [i str`lucind de exaltare. Apoi,
cu un strig`t de \ncântare, s`ri \n picioare [i fugi \n dormitor ca s`
deschid` u[ile de la dulap. Ce naiba s` \mbrace?
Justin fu extrem de punctual. Fix la ora opt, Mercedesul lui alb
ap`ru ca o calea[c` din pove[ti \n fa]a cl`dirii modeste din c`r`mid`
ro[ie \n care se afla apartamentul ei.
– Ar`]i senza]ional, \i spuse el când \i deschise portiera s` se
a[eze pe fotoliul de piele. Dar \ntotdeauna ar`]i grozav. Numai c`
\n aceast` sear` ar`]i deosebit de bine.
Tina ar fi putut r`spunde foarte bine – la fel [i tu – dar \[i mu[c`
buza [i zâmbi. Se sim]ea prea nervoas` pentru a face astfel de
observa]ii!
Dar era adev`rat – dac` un astfel de lucru era posibil! El ar`ta
chiar mai senza]ional ca de obicei.
Purta un costum bleumarin a c`rui croial` venea perfect pe
silueta lui cu umeri largi, [olduri \nguste, picioare lungi. Iar c`ma[a
alb` contrasta cu pielea lui bronzat` [i p`rul negru.
Era o delectare pentru ochi, hot`r\ Tina.
Nu avea nevoie s` m`nânce – putea doar sta s`-l admire!

Justin o duse la un restaurant \n inima lui Mayfair. Cel mai
elegant loc \n care ea pusese vreodat` piciorul. Fu bucuroas` c`
alesese cea mai elegant` rochie din garderoba ei – o rochie cu fusta
lung` de culoare vi[iniu str`lucitor.
– {ampanie, spuse Justin chelnerului când fur` condu[i la
mas`, [i-i zâmbi Tinei. Doar dac` nu preferi altceva, bine\n]eles?
– Oh, nu. {ampanie este bine.
Era un vis, sau se \ntâmpla cu adev`rat? Se va trezi [i va g`si c`
este cu Vicky la barul local?
Dar pân` la urm` \[i pierdu nervozitatea. Exista ceva \n a fi cu
Justin care o f`cea s` se simt` \n largul ei. Conversa]ia decurgea
firesc. Nu exista nicio senza]ie de stres. Când li se servi primul fel,
ea lu` ini]iativa [i \ntreb`:
– Poveste[te-mi despre c`l`toria \n Germania.
Dar Justin cl`tin` din cap.
– Au fost doar afaceri. Foarte plictisitor, \i zâmbi el cu acel
zâmbet care o f`cea s` se \nfioare. Despre ceea ce vreau cu adev`rat
s` vorbesc \n aceast` sear` e[ti tu. Vreau s`-mi spui totul despre
tine, Tina Gordon.
– Eu? Nu sunt prea multe de spus. Sunt o fat` banal` din
Shropshire, zise, obrajii c`p`tându-i aceea[i culoare ca rochia.
P`rin]ii mei lucreaz` amândoi la o fabric` de ma[ini local` [i am
dou` surori: una m`ritat` [i una la colegiu, studiind franceza.
Râse, un pic nervos.
– Iat`! Am prezentat totul pe scurt!
Sigur, gândi ea, nu putea fi interesat cu adev`rat?
36 TRACY PEARSON
Dar se p`rea c` se \nselase. El scutur` din cap:

– Dar eu nu vreau \n rezumat. Vreau s` aud toate detaliile. La
sfâr[itul acestei mese, vreau s` [tiu tot ce este de [tiut \n leg`tur`
cu tine.
Vorbea serios. O asalta cu \ntreb`ri [i Tina se trezi c` este
bucuroas` s` i se destìnuie. Nu p`rea doar curios. P`rea sincer
interesat. Ro[ie de pl`cere, \i relat` povestea vie]ii ei.
|i vorbi despre zilele de [coal` din Shrewsbury, despre prietenii
cu care crescuse [i despre toate locurile pe care le cuno[tea. |i
vorbi despre articolele pe care obi[nuia s` le scrie pentru revista
[colii, despre ambi]ia de a lucra la o publica]ie na]ional` \ntr-o zi [i
despre minuna]ii ei p`rin]i, care o \ncurajaser` tot timpul.
– E[ti o fat` interesant`, zâmbi Justin umplând iar`[i paharele
cu vin [i terminându-[i friptura – fiindc` acum vorbeau de o or`
\ntreag` – [tiam c` a[a vei fi.
Ai acea str`lucire \n ochi.
Tina \i r`spunse la zâmbet când lu` o gur` din vinul ei.
– Dar destul cu mine. Este rândul tù, spuse ea. Spune-mi ceva
despre Justin Marlowe.
– OK. Ce vrei s` [tii?
– Totul! râse ea. |n fond, eu ]i-am spus totul despre mine.
{i astfel, \n urm`toarea or` pân` la cafea, Justin \i vorbi despre
el. |i vorbi despre copil`ria lui modest` \n Londra [i cum \ncepuse
prima lui aventur` de publicist cu un \mprumut de la un unchi
bogat.
– |i datorez totul, spuse el, [i totdeauna \i voi recunosc`tor.
Niciodat` nu m-a[ fi descurcat f`r` ajutorul lui.
– Pariez c` te-ai fi descurcat, scutur` Tina din capul ei blond,

]i-ar fi luat pu]in mai mult, dar pariez c` ai fi reu[it.
Fiindc` era un lucru de care nu se \ndoia. Justin era unul dintre
\nving`torii fire[ti ai vie]ii.
El nu o contrazise, dar accentu` cu un zâmbet serios:
– O mân` de ajutor la momentul potrivit poate fi un noroc.
Trebuie s`-]i aminte[ti \ntotdeauna s` fii recunosc`tor pentru astfel
de lucruri.
Remarca, sim]i Tina, nu avusese inten]ia s`-i reaminteasc` mâna
de ajutor pe care i-o d`duse, \n cariera ei, [i a-[i exprima
recuno[tin]a ar fi fost stânjenitor pentru el. A[a c` nu spuse nimic.
|i va mul]umi cum se cuvine la momentul potrivit. Dar acum vroia
s` aud` mai multe despre el. Privi \n ochii cenu[ii:
– Deci, ce planuri ai pentru viitor? J.M.Publishing are patru
reviste de succes pe moment, dar am impresia c` nu vrei s` te
opre[ti aici. El zâmbi.
– A[ vrea s` m` extind un pic. Ca [i tine, sunt ambi]ios, râse el
[i se aplec` spre ea brusc, surprinzând-o când adùg` pe un ton
serios. Dar acum m` gândesc la viitorul imediat. Sper s` fii de acord
s` cinezi cu mine din nou, mâine.
Inima Tinei se opri. |n secret, se \ntreba ce se va \ntâmpla \n
continuare. Ea d`du din cap, controlându-se din r`sputeri.
– Mi-ar pl`cea s` lu`m cina mâine din nou.
De fapt, petrecuser` \ntregul weekend \mpreun`. Teatru [i cin`
sâmb`t`. Prânzul \n ziua de duminic`, urmat de o plimbare
romantic` \n Hyde Park. Apoi cinar` \mpreun` \n apartamentul
somptuos al lui Justin din Kensington.
38 TRACY PEARSON
{i duminic` seara, dup` o cin` la lumina lumân`rilor, Tina fu

sigur` c` se va \ntâmpla ceva. Deoarece atunci, pentru prima oar`,
o s`rut`.
Tina visase la acel prim s`rut, dar realitatea fusese mai grozav`.
St`teau al`turi pe canapeaua moale [i mare, cu dou` ce[ti de
cafea neatinse \n fa]a lor, [i atmosfera dintre ei era electric`. Aceast`
atmosfer` fusese creat` toat` seara. Fiecare zâmbet, fiecare privire,
pe m`sur` ce seara avansa, p`ruse plin de promisiuni.
Când o conduse la sofa, Tina abia mai respira. |[i sim]ea inima
cât o minge \n piept. Fusese o u[urare s` se a[eze, sim]indu-[i
picioarele ca de vat`.
El pusese ce[tile cu cafea pe m`su]` [i acum o observa, cu acele
gene lungi plecate.
{i ei \i fu brusc team` s`-i \ntâlneasc` privirea. |nfiorat` de ceea
ce proprii ei ochi i-ar dezv`lui. Cu o mi[care nervoas`, \ntinse mâna
dup` cea[c`.
Dar mâna ei nu ajunse niciodat` acolo. El o prinse \ntr-a lui.
– Nu, spuse el, este ceva ce vreau s` fac \ntâi.
Apoi, o \ntoarse \ncet cu fa]a la el [i dintr-o dat` privirea lui se
cufund` \ntr-a ei \n timp ce mâna \i cuprinse mijlocul strângând-o
mai tare ca s`-i dea acel s`rut pe care-l a[teptase toat` seara.
Tina era deja emo]ionat`, dar \n momentul \n care buzele lui le
atinser` pe ale ei, o cuprinse un fior de \ncântare atât de puternic
\ncât i se tìe r`suflarea [i capul \ncepu s` i se \nvârt`.
Niciodat` un s`rut nu meritase s` fie atât de a[teptat. Tina se
ag`]` de el sim]ind c` se tope[te, [i-i \napoie s`rutul cu buze la fel
de avide ca ale lui.
Dup` un timp, furtuna din interiorul lor se mai potoli. |nl`n]ui]i

unul \n bra]ele celuilalt st`teau \ntre cuverturile bo]ite, \n lini[te,
unicul sunet fiind cel al celor dou` inimi.
– E[ti o fat` foarte special`, o mângâiar` mâinile lui Justin. Sper
ca \n viitor s` ne vedem foarte mult.
Tina se \nfior` sub atingerea lui, iubind mângâierea lui expert`,
\mb`tându-se de mirosul lui prin n`ri avide.
– A[a sper [i eu, murmur` ea. Sper foarte mult.
El \i s`rut`, ochii, buzele, b`rbia, fruntea, apoi se opri o clip` ca
s`-[i apese buzele \n scobitura gâtului, unde se sim]ea pulsul ei
cald.
– Mai este doar un lucru, murmur` el \ncet [i privind-o, ezitând
o clip`. Cred c` ar trebui s` fim discre]i.
Tina se gândise deja la asta. D`du din cap [i-i zâmbi.
– Ai dreptate ... N-avea chef s` \nceap` s` se vorbeasc` la birou
... Nu voi sufla un cuvânt nim`nui, \ncuviin]` ea.
– Bun` fat`, o strânse el [i mai tare. Cred c` \ntre noi va fi ceva
foarte special, spuse cu ochii str`lucind de emo]ie.
{i a[a [i era. Urm`toarele nou` luni fur` cele mai fericite din
via]a Tinei. Rela]ia ei cu Justin devenea din ce \n ce mai puternic`.
El era ocupat mult timp [i c`l`torea adesea, conducându-[i
imperiul care cre[tea [i fur` mai pu]ine weekenduri petrecute
\mpreun`, de[i petreceau tot timpul cât puteau, amândoi.
Când nu-l vedea, Tina tânjea dup` el. Fiind cu el, era formidabil.
Cu fiecare zi care trecea, Tina era tot mai \ndr`gostit` de el, cu o
dragoste care-i lumina fiecare clip` a vie]ii. Era atât de \ndr`gostit`,
c` abia \i p`sa de ie[irile violente ale Eunicei, din ce \n ce mai dese.
40 TRACY PEARSON
Justin \[i declarase dragostea pentru ea. Acum, putea \nfrunta

orice.
|n acele zile, cariera ei trecuse pe plan secund. Ceea ce d`dea
un \n]eles vie]ii ei era dragostea pentru Justin.
{i atunci, tocmai când devenea obi[nuit` cu starea ei de fericire,
se sparse buba – afl` adev`rul [i se izbi de p`mânt ca un meteorit
care cade. {i \ncepur` lacrimile de am`r`ciune.
Fiindc` aflase ce st`tea \n spatele antipatiei crescânde a Eunicei.
Editoarea ei cu p`rul ro[u b`nuise de mult c` se petrecea ceva \ntre
Justin [i Tina. {i avea dreptate s`-i displac`. A[a cum o inform` pe
Tina cu ochi fulger`tori, \n seara când se confrunt` cu ea dup`
orele de serviciu, ea [i cu Justin erau aman]i de mul]i ani.
{i acum, erau mai mult decât aman]i.
– Uit`-te la asta, nefericito! \i ceru ea fluturând un inel de
logodn` cu diamant prin fa]a Tinei. Noaptea trecut` mi-a cerut s`-i
fiu so]ie. Justin [i cu mine ne vom c`s`tori!
– Dar Justin este \n State. Este plecat de s`pt`mâni.
Tina st`tea ca paralizat`, sim]ind c` s-a transformat \n stânc`. Nu
mai sim]ea nimic.
– {tiu asta, târfo! M-a cerut \n c`s`torie la telefon! {i
azi-diminea]` a sosit un om de la bijuterie la u[a mea. Justin [tia c`
voi spune da. Ne-am \n]eles de mult` vreme c` ne vom logodi.
Tina fu \nv`luit` de o senza]ie de grea]`. Brusc, lucrurile se
l`mureau. Deci, de aceea Justin \i ceruse s` ]in` secret` rela]ia lor.
Fiindc` era \ncurcat cu Eunice.
– {i acum, vreau s` pleci de aici [i de la revista mea, mâine! Vei
primi salariul pe o lun` [i nu mai vreau s` te mai v`d!
Când Tina se uit` la ea, cu fa]a alb` ca varul, acel zâmbet

zeflemitor de pe fa]a rùt`cioas` a Eunicei, i se \ntip`ri pentru
totdeauna \n memorie.
– N-ai fost decât un moft pentru el. A avut multe altele \naintea
ta. {i e posibil s` mai aib`. Dar mie nu-mi pas`. Eu sunt cea cu care
se c`s`tore[te. Tu, draga mea, n-ai fost decât târfa lui!
Tina p`r`si biroul “Mirandei “\n acea sear`, ca s` nu se mai
\ntoarc` niciodat` – de[i, chiar dac` Eunice n-ar fi concediat-o,
oricum [i-ar fi dat demisia, deoarece i-ar fi fost imposibil s`
continue s` lucreze la “J.M.Publishing”.
Totu[i, \ntr-un col]i[or de suflet p`stra speran]a c` totul nu era
decât un co[mar. Justin \i spusese c` o iube[te. Cum putea fi
adev`rat` povestea Eunicei?
Dar era. |n acea sear`, Justin \i telefon` de la Houston. La
sfâr[itul convorbirii, inima Tinei era f`cut` zdren]e.
Dar nu existar` scuze sau lacrimi, cel pu]in nu din partea lui,
fiindc` Tina v`rsase un ocean de lacrimi \n intimitate. Ea f`cu pur
[i simplu ce trebuia s` fac`. |l elimin` din via]a ei. Cu fermitate. F`r`
mil`. Nu-l va mai vedea [i nu va mai vorbi niciodat` cu el.
{i a[a [i f`cu – cu excep]ia unei singure d`]i, când se ciocniser`
unul de altul accidental – \n dup`-amiaza recep]iei.
Telefonul sun`, smulgând-o pe Tina din reverie.
S`ri \n sus, nefiind sigur` cine era [i clipi uitându-se \n jur la
biroul gol. Inima \i b`tea ca un ciocan.
Apoi oft` [i se relax`, bucuroas` s` fie \napoi \n prezent [i se
uit` la masa ei, unde suna telefonul. Scuturându-se, ridic`
receptorul.
42 TRACY PEARSON
Era Mike.
– E[ti \nc` acolo? N-ai unde s` te duci acas`? glumi el [i
continu`. Motivul pentru care te sun este c` am vorbit cu unul
dintre amicii mei [i mi-a spus ceva ce cred c` ar trebui s` [tii ...
Avea dreptate. Era ceva ce Tina trebuia s` [tie.
Trebuia s`-[i anuleze toate \ntâlnirile de diminea]`, fiindc`
ap`ruse ceva nea[teptat.
Apoi \[i strânse lucrurile [i p`r`si biroul cu pas ferm [i scânteieri
b`tìoase \n ochi. Primul lucru de f`cut a doua zi diminea]`, se va
duce la “J.M.Publishing” pentru o confruntare cu Justin!
Capitolul 3
La opt [i jum`tate \n diminea]a urm`toare, Tina ]â[ni prin u[ile

imense ale “J.M.Publishing”, ar`tându-[i \n trecere legitima]ia de la
“Berry’s”, omului de paz` de la poart`.
– Am venit s`-]i v`d [eful, anun]` ea f`r` s` se opreasc` [i
travers` \n grab` holul de marmur`, \ndreptându-se spre lift.
Cum acesta era la parter, intr` rapid [i ap`s` pe butonul de la
etajul dou`zeci [i trei. Apoi, cu pumnii strân[i [i inima ticìndu-i ca
o bomb` cu ceas, se \ndrept` \n vitez` c`tre biroul lui Justin de la
ultimul nivel.
Ceea ce f`cea era o impruden]`. El va fi \ngrozitor de furios c`
\ndr`znea s`-l confrunte a[a \n propriul lui teritoriu. Dar Tinei nici
c`-i p`sa. {i ea era furioas`. Vroia ni[te r`spunsuri [i le vroia acum.
|ntr-o frac]iune de secund`, a[a i se p`ru, liftul ajunse la
destina]ie [i u[ile se deschiser`. Inspirând adânc, Tina p`[i \n
coridorul pustiu. Biroul lui Justin era \n fa]a ei, având \nainte masa
impozant` a secretarei care, a[a cum se ruga Tina, era goal`.
44 TRACY PEARSON
Secretara lui, domni[oara Ronin, \[i ap`ra [eful ca un câine [i nu

i-ar fi permis s` treac`.
Cu pa[i hot`râ]i, Tina travers` covorul ce ducea c`tre u[a din
spatele c`reia Justin \[i conducea imperiul. Ea purta o rochie ro[ie
cu flori. Ro[u pentru curaj. Urma s` necesite tot curajul pe care-l
avea!
Ridic` mâna s` cioc`neasc`, st`pânindu-[i un atac brusc de
nervi. Ultima oar` când fusese acolo, fusese sigur` c` este
binevenit`. O fat` de dou`zeci [i unu de ani, cu ochi str`lucind de
iubire, lipsit` de experien]`, care credea c` omul din spatele u[ii
era pa[aportul ei spre paradis. Un om pe care \l putea iubi, respecta
[i admira pentru totdeauna. Un om care o va iubi \ntotdeauna \n
schimb.
Ha! Ce glum` bun`! Niciodat` n-o iubise. {i acum el era aici,
\ncercând s`-i distrug` din nou via]a!
Nervozitatea o p`r`si. |n curând, el va afla cât de tare se \n[ela
crezând c` poate s-o calce \n picioare iar`[i! Cu spatele drept,
cioc`ni la u[a de mahon. Apoi, f`r` a a[tepta vreun r`spuns,
\mpinse u[a [i intr`.
– Bun` diminea]a. Ai venit devreme azi, spuse Justin.
El st`tea la masa de lucru, \n camera enorm`, pe jum`tate
\nv`luit de lumina din spatele ferestrei. {i era aplecat peste vraful
de hârtii din fa]a lui, aten]ia fiindu-i absorbit` de ceea ce f`cea. Nici
nu-[i ridic` privirea când intr` Tina, presupunând c` este secretara
lui.
O s` aib` o mare surpriz`! Tina f`cu doi pa[i mari spre el [i se
opri \n mijlocul camerei, mirat` cât de calm` [i st`pânit` se sim]ea.
|[i putea auzi inima b`tând, dar era o b`taie regulat`. Cu ochii fixa]i
asupra lui, replic`:
– Bun` diminea]a.
El se uit` \n sus [i se \ncrunt`. |[i puse tocul jos.
– Ce naiba faci aici?
Tina sim]i un tremur când ochii de o]el o sfredelir`. Avusese
dreptate \n privin]a reac]iei lui. Era absolut furios.
– {i cum ai intrat? se ridic` Justin \n picioare s-o \nfrunte.
Nimeni n-a telefonat s`-mi spun` c` urci.
– Am intrat pur [i simplu. Nimeni n-a \ncercat s` m` opreasc`.
Tina ar fi vrut s` se dea \napoi când el \ncepu s` p`[easc` peste
covor spre ea.
– Foarte inteligent. De aceea ai venit a[a devreme? {tiai c`
secretara \nc` n-a venit, fiindc` te-ar fi oprit.
Tina nu \ncerc` s` nege.
– Trebuia s` te v`d, \l inform` ea. M-am gândit c` este bine s` te
prind devreme, \nainte de a \ncepe ziua de munc`.
– Ziua mea de lucru a \nceput acum dou` ore! o fulger` el cu
privirea. {i motivul pentru care \ncep devreme este fiindc` nu
vreau s` fiu deranjat de telefoane [i de vizitatori programa]i sau
nea[tepta]i. Mai ales de vizitatori nepofti]i, care nu sunt bineveni]i
nicicând. |nainte ca Tina s`-[i recapete respira]ia, o prinse de cot [i
\ncepu s-o \ndrepte spre u[`, f`r` prea mult` delicate]e.
– De aceea, mi-e team` c` trebuie s`-]i cer s` pleci!
– Regret, dar nu plec. Trebuie s` vorbesc cu tine.
Tina \[i \nfipse c`lcâiele \n covor, \ncercând s`-i reziste, dar f`r`
prea mult succes.
46 TRACY PEARSON
– Scrie-mi o scrisoare despre ce este vorba [i poate o s` reu[esc

s` nu-]i r`spund ... El o trase spre u[` ... Acum, pleci de bun`voie
sau vrei s` te arunc afar`?
– Nu, nu vreau s` m` dai afar`, \l \nfrunt` Tina, b`tìoas`. Ceea
ce vreau, este s` ascul]i ce am de spus.
– Nu exist` alternativ`. Ori pleci singur`, ori te dau eu afar`. Ce
alegi?
|nc` \i ]inea bra]ul cu degete ca o menghin`, dominând-o cu
\n`l]imea. {i Tinei \i trecu brusc prin minte c` pentru un privitor
din afar` prezentau o pereche nereu[it` de adversari comici – el
\nalt [i brunet, emanând for]` [i virilitate, iar ea fragil` [i blond`,
\mbr`cat` \n rochie ro[ie cu flori [i ar`tând speriat`.
Dar ea avea curaj.
Tina \[i ridic` b`rbia.
– De ce s` m` arunci afar` din birou? De ce nu te po]i comporta
ca o persoan` ra]ional`, \ncetând de a \ncerca s` m` intimidezi?
Justin p`ru surprins de aceast` schimbare de tactic`. |[i cobor\
privirea uitându-se curios la ea, \n timp ce un zâmbet i se schi]` la
col]ul gurii, doar pentru un moment. Apoi scutur` din cap cu o
privire cinic` \n ochi.
– Te-a[ trata \n felul \n care o persoan` normal`, ra]ional` o
trateaz` pe o alta, dac` n-a[ [ti c` ar fi o total` pierdere de timp. Nu
e[ti nici normal`, nici ra]ional`. Dimpotriv`, a[ spune c` cel mai
bun cuvânt care s` te descrie este pervers`.
Ce voia s` \nsemne asta? O considera pervers` pentru c` \n
urm` cu trei ani \l exclusese din via]a ei cu atâta cruzime?
Tina scoase un sunet dispre]uitor.
– A[ spune c` tu e[ti cel pervers! Tu e[ti cel a c`rui comportare

ar putea intra \n discu]ie!
Justin se opri o zecime de secund`, sfredelind-o cu privirea.
– Poate c` au fost ocazii când a fost cazul, spuse el tìos. Dar se
datora mai curând judec`]ii gre[ite decât perversit`]ii.
F`cu o pauz` s`-i sus]in` privirea – era perfect clar ce spunea el.
|ntreaga lor rela]ie \n ceea ce-l privea pe el, nu fusese altceva decât
o regretabil` eroare de judecat`.
Tina [tia c` asta n-ar trebui s-o deranjeze. La fel gândea [i ea.
Dar se sim]ea foarte r`nit` de constatarea dur` [i de privirea la fel
de dur` care o \nso]ea. Doar pentru o clip`, nu mai [tiu ce s`
spun`.
|n timp ce st`tea acolo clipind, strângerea \n jurul bra]ului ei se
\nt`ri. El prinse clan]a u[ii [i adùg`:
– Dar puterea mea de judecat`, din fericire, \n acest moment
func]ioneaz` perfect. {i de aceea te vreau afar` din biroul meu [i
din aceast` cl`dire, acum!
Cu acestea, ap`s` pe clan]`, inten]ionând s-o scoat` afar`. Dar
\n acel moment precis, avu loc o \ntors`tur` nea[teptat`.
U[a se deschise ca din proprie voin]` [i o lovi u[or pe Tina \n
spate. Când ea s`ri s` se fereasc`, se ciocni de Justin care o ]inea cu
fermitate de bra] \n continuare. {i cum st`tea a[a, lipit` de el, cu
mâna liber` a[ezat` pe pieptul lui, domni[oara Ronin, formidabila
secretar` a lui Justin, intr` \n camer`.
– Bun` diminea]a, domnul Marlowe, eu ...
Domni[oara Ronin se opri la jum`tatea propozi]iei, ochii
m`rindu-i-se \n spatele ochelarilor.
48 TRACY PEARSON
Evident, \i era cam greu s` interpreteze scena din fa]a ei.

Tina v`zu ezitarea [i se trezi s` reac]ioneze automat. Stând exact
acolo unde era, se lipi [i mai tare de Justin, \ntorcându-se spre
secretar` cu un zâmbet enigmatic. Oh, drag`, spunea clar expresia
ei, ne-ai prins!
Domni[oara Ronin primi mesajul. Se \nro[i [i de bâlbâi.
– S ... scuza]i-m`. V` \ntrerup, spuse ea [i se gr`bi \napoi c`tre
u[`.
– Este \n regul`. Nu \ntrerupi, interveni Justin, l`sând bra]ul
Tinei [i dându-se \ntr-o parte. Domni[oara Gordon este pe cale s`
plece.
– |n]eleg, domnule ... Domni[oara Ronin era clar c` nu [tia ce
s` cread`. Continu` s` se legene jenat` \n prag, ro[ie ca focul. Apoi
\[i limpezi vocea ... Este un telefon de la Hong Kong pentru
dumneavoastr`. S` v` fac leg`tura, sau s` le spun s` revin`?
– F`-mi leg`tura, se \ndrept` Justin spre masa de lucru. {i fii
amabil`, condu-o afar` pe domni[oara Gordon.
Dar Tina n-avea de gând s` plece. Când secretara ie[i pentru a
face leg`tura telefonic`, sperând ca Tina s-o urmeze, tân`ra a[tept`
ca Justin s` ridice receptorul [i apoi \nchise u[a. Travers` \nc`perea
ca s` se planteze \ntr-unul din scaunele din fa]a mesei lui Justin.
N-o s` te descotorose[ti de mine a[a de u[or! gândea ea.
El nu o privi cât vorbi la telefon, de[i era evident c` [tia c` se
afla acolo. Tina o putea spune dup` liniile aspre ale fe]ei lui.
|n cele din urm`, \nchise telefonul. Oare acum o va azvârli afar`
din birou, a[a cum amenin]ase \n urm` cu dou` minute?
Se \ntoarse \ncet spre ea, cu ochi amenin]`tori.
– Deci, spuse el, ce a fost scena pe care ai jucat-o \n fa]a

secretarei? S` citesc \n ea un \n]eles ascuns sau este un alt exemplu
al naturii tale perverse?
Tina \i \ntâlni privirea, pu]in stânjenit`. Sperase c` nu o va lua
a[a. |l asigur` \n grab`:
– Te rog, nu citi nimic \n ea. Eram disperat` [i situa]iile
disperate cer m`suri disperate.
– Asta este?
Justin se a[ez` la loc pe scaun [i-[i prinse b`rbia \n degetele
bronzate. Cu ochi cercet`tori, o studia. Apoi, pe nea[teptate,
zâmbi.
– Ia te uit`, nu m` plâng. A fost chiar pl`cut. Uitasem cât de bine
se potrive[te trupul tù cu al meu [i cât de cald, moale [i primitor
se simte.
Tina se \nro[i pân` la r`d`cina p`rului. Se luptase s` nege acest
lucru, dar acelea[i gânduri, chiar dac` pentru o clip`, \i trecuser`
prin minte.
Fusese foarte familiar [i deloc nepl`cut s` stea acolo atât de
intim cu el, c`ldura trupului masculin puternic p`trunzând-o. {i
mâna ei lâng` pieptul lui sim]ise ca [i cum l-ar fi mângâiat a[a cum
ar fi putut face cândva, cu mult timp \n urm`.
Dar sim]ise asta doar pentru o clip` [i, categoric, nu din aceast`
cauz` o f`cuse.
Calmându-[i ro[ea]a, Tina accentu`:
– Secretara precis a p`rut s` cread` c`-]i place.
De aceea f`cuse asta. S`-l compromit` \n ochii secretarei lui.
Fusese un lucru automat. |[i v`zuse [ansa [i nu o ratase.
50 TRACY PEARSON
|l privi:
– A[ spune c` asta te-a pus \ntr-o pozi]ie dificil`. Vreau s` spun,
c` nu m` po]i da afar` acum. Ar p`rea c` \ncerci s`-]i acoperi
urmele, zâmbi ea, când un alt gând \i trecu prin cap. Mai ales dac`
a[ face o scen`.
– {i precis ai face?
– Dac` m` \mpingi la asta.
– Dac` te \mping? zâmbi Justin cu cinism. B`nuiesc c` nu
trebuie s` fii prea mult \mpins`. Din câte \mi amintesc, \]i plac
scenele.
– Tina sim]i cum fa]a i se albe[te. {tia la ce se referea: ultima lor
\ntâlnire cu trei ani \n urm`, când d`duser` unul peste altul
accidental, la sta]ia Charing Cross [i ea \i azvârlise \n fa]` toat`
am`r`ciunea care-i rodea sufletul.
Dar ca s-o acuze c`-i f`cuse pl`cere scena, era nedrept [i lipsit
de sensibilitate. {tia c` ea \[i ie[ise din min]i de durere?
Se \nfior` \n sine [i privi covorul, culorile vii \nce]o[ându-i
privirea. Fusese cea mai neagr` perioad` a vie]ii ei. Abia
supravie]uise. {i fuseser` momente când se \ndoise serios c` va
supravie]ui.
Dar o f`cuse. {i acum totul era \n urma ei. Putea s` \ncerce el
cât dorea, n-o mai putea atinge cu referin]ele lui crude despre
trecut.
Tina ridic` din nou ochii spre el, privirea limpezindu-i-se.
– {i ]ie nu-]i plac, nu? Scenele, vreau s` spun. M` \ntreb de ce
scen` vei avea parte când logodnica ta va auzi ce a v`zut secretara
când a intrat pe u[` cu un moment \n urm`, \[i ]uguie ea buzele.
– {i ce a v`zut secretara mea?

– Nimic, \n realitate. Dar e evident c` a crezut c` a v`zut ceva.
{i astfel de interpret`ri gre[ite pot provoca necazuri, \l privi Tina
ironic.
S` sper`m, adùg` ea \n sine cu rùtate. Acest mic bonus nu
fusese \n capul ei \n acel moment, dar acum o \ncânta.
Justin \i \ntâlni privirea [i nu spuse nimic pe moment. Cu o
mân` elegant`, lu` un cu]it de argint pentru tìat hârtie. Avea de
gând s`-l \ndrepte asupra ei? gândi Tina, u[or nesigur`. Ar`ta ca [i
când ar fi dorit foarte mult acest lucru.
Dar el nu o f`cu. Cânt`rindu-l \n mân`, zâmbi pur [i simplu.
– Domni[oara Ronin, te pot asigura, este foarte discret`.
– Ce u[urare ... Tonul ei era plin de ironie ... |n fond, adùg`
ea, logodnicei tale \i plac mult mai mult scenele decât mie. Oricine
a lucrat vreodat` la “J.M.Publishing”, [tie asta.
Tina \l privi, curioas`.
– Cum te descurci cu asta? Dar presupun c` te-ai obi[nuit acum,
d`du ea din umeri.
– Presupun c` m-am obi[nuit.
El \i zâmbi nep`s`tor [i \nvârti cu]itul \ntre degete. {i Tina \[i
d`du seama c` era probabil la mile distan]` de adev`r. |n timpul lor
\mpreun`, schimb`toarea Eunice \nv`]ase cu siguran]` s`-[i
controleze temperamentul, cel pu]in cu Justin, care nu i-ar fi
suportat ie[irile furioase.
Doar dac` nu, bine\n]eles, rectific` Tina, dragostea \l f`cuse mai
tolerant. Poate c` o iubea pe Eunice a[a de mult \ncât o accepta cu
istericalele ei.
52 TRACY PEARSON
La acest gând, f`r` niciun sens, sim]i un cu]it de ghea]`

p`trunzându-i \n inim`.
|ndep`rt` aceast` senza]ie. N-avea decât s-o iubeasc` pe acea
femeie \ngrozitoare, \n ceea ce o privea!
Ca pentru a-[i dovedi sie[i, continu` subiectul cu indiferen]`
studiat`.
– Aud clopote de nunt` \n aer. Felicit`ri. Sunt sigur` c` vei fi
foarte fericit. Sunte]i perfect potrivi]i.
Justin n-ar fi putut fi mai nep`s`tor \n privin]a sentimentelor ei
\n leg`tur` cu acest subiect. Ochii lui privir` prin ea \n timp ce
\nvârtea cu]ita[ul.
– S` \n]eleg c` de aceea ai venit aici? S`-]i oferi felicit`rile pentru
nunta care va avea loc? zâmbi el tìos. Foarte emo]ionant, dar nu
era necesar. O simpl` felicitare scris` ar fi fost suficient`.
Porc nenorocit! \l fulger` Tina cu privirea.
– Nu, nu de asta sunt aici.
Era adev`rat deci, \ndelung amânata c`s`torie se finaliza pân` la
urm`. Foarte bine! S` aib` noroc, \[i spuse ea.
Cùt` \n po[et` [i scoase batista – sp`lat` [i c`lcat`, pentru a
\ndep`rta acel miros nelini[titor al lui – [i i-o \ntinse peste mas`.
– Am venit s`-]i dau asta ... [i, mult mai important ...
Dar tocmai când voia s`-i spun` adev`ratul motiv pentru care
era acolo, Justin o \ntrerupse cu asprime:
– |nc` nu mi-ai spus cum ai reu[it s` intri \n cl`dire. Cum ai
reu[it s` treci de omul de la paz`?
– I-am ar`tat legitima]ia mea de la “Berry-s”.
Tina nu-[i putu ascunde un zâmbet. Era \ncântat` de bravada ei.
– Legitima]ia ta de la “Berry’s”? {i el te-a l`sat?

Tonul lui Justin sugera c` nu-i \mp`rt`[ea \ncântarea.
– I-am fluturat-o foarte repede [i i-am spus c` m` duc s`-i v`d
[eful. N-a avut timp s-o vad` cum trebuie.
– Este treaba lui s-o vad` cum trebuie, se \ncrunt` el. V`d c` e[ti
\ncântat` de trucul tù, dar tocmai l-ai f`cut pe acel om s`-[i piard`
slujba. Nu c` m-a[ a[tepta s` ai insomnii din cauza asta.
– Glume[ti! se \ngrozi Tina. Doar n-o s`-l concediezi pe bietul
om pentru ce am f`cut eu?
– Nu pentru ce ai f`cut tu, ci pentru ce n-a reu[it s` fac` el. Este
acolo ca s` se asigure c` trec doar cei care trebuie.
– Dar n-a fost vina lui!
Justin era chiar serios! Inten]iona cu adev`rat s`-l concedieze pe
bietul om de la paz`! Tina cùt` \nnebunit` o scuz` ca s`-l scuteasc`
pe om de vin`.
– Probabil c` m-a recunoscut. |n fond, am lucrat aici.
– N-am uitat, i-o tìe Justin. Ai lucrat aici scurt timp, doar pentru
a acumula ceva experien]`, pentru a te muta la mai bine.
Ce bine \[i amintea! Asta \i spusese ea la Charing Cross Station,
aruncându-i \n fa]` toat` durerea [i disperarea ei. Totu[i, ea nu
crezuse nimic din ce-i spusese. Totul fusese o minciun`. O
minciun` pe care o inventase ca s`-l r`neasc`. Doar a-i pl`ti cu
aceea[i durere pe care o sim]ise ea.
Tina se uit` \n poal`, cople[it` de amintiri. Apoi \l privi iar`[i.
– Nu te \nfuria pe omul de la paz`. Nu o merit`. Nu i-am dat
nicio [ans` s` m` opreasc`.
Ochii lui Justin privir` prin ea.
54 TRACY PEARSON
– Scute[te-m` de lacrimi, zise el ca [i cum credea c` brusca ei

\nduio[are pentru soarta omului era pref`cut`. {tiu totul despre
acel faimos altruism al tù. Spune-mi doar de ce te afli aici.
– Mai \ntâi, spune-mi c` nu-l dai afar` pe paznic. A fost vina
mea. Port \ntreaga responsabilitate.
– |]i voi aduce la cuno[tin]`, o privi Justin cu r`ceal` [i apoi se
uit` la ceas. {i acum, dac` nu te deranjeaz`, spune-mi de ce ai venit
aici sau te rog s` pleci.
Nu mai era cazul s` insiste. N-ar fi dus la nimic. Tina \[i spuse c`
o s` controleze peste câteva zile dac` omul de la paz` a fost sau nu
concediat. Acum, \i dezv`lui ce o adusese aici.
– Este vorba despre “Scope”. Ieri am \ncercat s` te conving
s`-mi spui ce planuri ai ...
– {i ]i-am spus c` vei afla la momentul potrivit. Nu-mi place s`
m` repet. A[a c` dac` ai venit aici s` discut`m asta din nou, \]i
propun s` pleci acum.
– N-am venit s` discut`m despre asta din nou. S-a \ntâmplat un
eveniment. Se pare c` cineva \]i [tie deja planurile.
– {i cine ar putea fi? Tina \l privi.
– Logodnica ta.
Cum de nu putea, se \ntreb` ea \n treac`t, s` reu[easc` s` spun`
numele Eunicei? Dar se gr`bi s` continue, ignorând \ntrebarea.
– A r`spândit zvonuri printre unii colaboratori ai
no[tri – scriitori, fotografi [i modele – c` este o pierdere de timp
s` lucreze pentru “Scope! acum. A spus c` zilele lui “Scope” sunt
definitiv num`rate, c` imediat ce se face preluarea, vom fi \nghi]i]i
de “Miranda”.
Ea \[i sub]ie buzele spre el.

– Nu-mi plac metodele astea. Dac` urmeaz` s` se \ntâmple ceva,
ar trebui s` fie un anun] oficial.
Expresia lui Justin se schimbase. Deveni foarte lini[tit [i o privi
cu aten]ie. Tina avu senza]ia c` pentru prima dat` beneficia de
aten]ia lui complet`.
– De unde ai aceste informa]ii? \ntreb` el.
– Le-am primit de la Mike. Mike Laning de la Arts Studios.
Logodnica ta a vorbit cu unul dintre prietenii lui. {i am motive s`
cred c` a vorbit [i cu unul dintre scriitorii no[tri.
A[a se explica, decise Tina, motivul pentru care scriitoarea ei de
elit`, f`cuse o treab` a[a de mântuial`. Dragonul Ro[u o sf`tuise c`
\[i pierde timpul scriind pentru “Scope”.
– Mike Laning, repet` Justin numele, cercetând fa]a Tinei. Da,
observ` el, presupun c` Mike ]i-ar fi spus tot ce ar auzi.
Tina sim]i o pi[c`tur` de curiozitate la ciud`]enia acestei
observa]ii. |n vocea lui existase o inflexiune care p`rea s` sugereze
ceva. Apoi, \ntr-o str`fulgerare, \n]elese. Justin avea impresia c`
\ntre ea [i Mike era ceva!
~sta o fi un alt zvon care circul`? se \ntreb` ea [i se \nro[i la
aceast` posibilitate. |l v`zu pe Justin remarcându-i ro[ea]a [i
tr`gând o concluzie. Acum credea precis c` avea loc o idil`!
Tina era pe punctul de a nega, dar se r`zgândi la timp. Nu era
treaba lui Justin.
Nimic din via]a ei intim`. {i \n afar` de asta, \i f`cea pl`cere ca
el s` cread` c` ar fi implicat` \ntr-o idil` cu cineva.
Ea se \ncrunt` [i ceru r`spunsul dup` care venise:
56 TRACY PEARSON
– Deci? Pove[tile pe care le r`spânde[te logodnica ta sunt

adev`rate?
El nu r`spunse imediat, ci o privi gânditor un moment. Apoi,
expresia lui se schimb`. |[i ridic` o sprâncean`.
– {i ce pl`nuie[ti s` faci dac` sunt adev`rate?
– S` m` lupt cu tine.
– S` te lup]i cu mine? zâmbi el. Dar nu po]i \nvinge. Sunt [eful
tù, aminte[te-]i – sau voi fi \n curând. Ca s` te \nving, tot ce
trebuie s` fac este s` te concediez.
– Dar nu m` vei concedia. Cel pu]in, nu imediat.
– {i ce te face s` crezi asta?
– Pentru c` vrei s` te r`zbuni.
Tina \[i \ngust` ochii la el [i-[i aminti amenin]`rile lui. Se
gândise la ele, de[i \ncercase s` nu se lase \ngrijorat`. La urma
urmei, cel mai rù ce-i putea face era s-o concedieze [i, de[i nu-i
place s`-[i p`r`seasc` slujba, va g`si alta. A[a c` \i spuse iar`[i:
– Nu m` vei concedia pe loc. N-ar fi distractiv.
Imediat ce spuse asta, regret`, fiindc`, sigur, Justin se va folosi
de acest lucru.
– Deci, crezi c` eu caut distrac]ia cu tine?
– Nu cu mine. Pe socoteala mea, spuse Tina cu fermitate. Nu m`
vei concedia imediat. Socotesc c` va dura suficient de mult pân` se
va termina lupta.
|i \nfrunt` privirea cu hot`râre. Ceea ce avea importan]`, era
“Scope”. Trebuia s` g`seasc` o cale s`-[i salveze revista ei drag`.
Dar mai apoi, el o surprinse zicând:
– Deci ai de gând s` te lup]i cu mine?
Nostim, credeam c` negocierile s-ar potrivi mai mult cu stilul

tù.
Tina se sim]i u[or nedumerit`.
– |nseamn` c` sunt posibile negocieri?
Sincer, ar fi preferat aceast` op]iune unei lupte – dar nu se
a[teptase ca ceva atât de civilizat s` fie adus \n discu]ie.
– Sigur c` sunt preg`tit` s` negociez tot ce vrei, se \ndrept` ea
pe scaun.
Nu era sigur` ce era de negociat, dar cel pu]in el era deschis
unei discu]ii.
Justin zâmbi – nu chiar zâmbetul unui tigru, dar destul de
aproape. Apoi o \ntreb` ca din \ntâmplare:
– {tie altcineva de la “Scape” c` e[ti aici?
– Nimeni. N-am avut ocazia s` le spun \nc`.
– Dar ai de gând, bine\n]eles?
– Fire[te. Bine\n]eles c` o s` le spun.
Proste[te, se \nro[i. Era ceva ciudat \n felul \n care o privea el.
{i când \i remarc` ro[ea]a, ochii lui p`rur` s` se \ngusteze. Puse jos
cu]ita[ul [i se uit` la ceas.
– Se face târziu. Cred c` o s` trebuiasc` s`-]i cer s` pleci, acum.
– Ce? clipi Tina. N-o s` discut`m asta acum?
– Nu, m` tem c` nu, spuse Justin ridicându-se \n picioare. Deja
mi-ai ocupat destul din timpul meu.
Tina nu [tia ce s` fac` \n continuare. Dac` insista, putea strica
lucrurile. {i nu voia s` fac` asta. Se pare c` f`cuse ceva progrese.
– Când, atunci? \i ceru ea, ridicându-se cu [ovìre.
– |n curând.
58 TRACY PEARSON
El trecu pe lâng` ea [i o conduse spre u[`. Comportamentul lui

se schimbase. Exista o deta[are brusc`. Probabil c` avea unele
probleme profesionale, \[i spuse Tina, având totu[i sentimentul
logic c` motivul schimb`rii era ea.
El ajunsese la u[` [i o deschidea.
– Voi lua leg`tura cu tine, spuse el.
– Voi a[tepta, \l privi Tina, când el se d`du la o parte s-o lase s`
treac`. A[ vrea ca negocierile s` \nceap` pe cât de repede posibil.
– Nu-]i face griji, vom negocia.
El nu-i \ntoarse privirea, dar când Tina trecu pe lâng` biroul
impozant al domni[oarei Ronin, care nici m`car nu ridic` privirea,
putea s` jure c` \nc` st`tea \n prag s-o urm`reasc`. |nc` o urm`rea
când chem` liftul.
Liftul sosi [i u[ile se deschiser`. Tina intr` [i ap`s` butonul de
parter. Apoi, se \ntoarse ca s`-l vad` din nou pe Justin, care spuse:
– S` nu-]i \nchipui c` nu vom avea negocierile noastre, spuse el
\ncet, cu un zâmbet de ghea]`, [i apoi adùg` pe un ton rùt`cios:
{i a[a cum ai prev`zut, voi avea partea mea de r`zbunare.
|n acea clip`, Tina [tiu c` intrase \ntr-un soi de capcan`. Ce
vrusese s` spun` cu asta? Crezuse c` cel mai rù ce i se putea
\ntâmpla era s` fie dat` afar` din slujb`, dar acum nu mai era sigur`.
Dar nu avu timp s` mai protesteze, fiindc` u[ile se \nchiser` [i
liftul \ncepu s` coboare la parter.
Capitolul 4
Tina p`r`si “J.M.Publishing” [i lu` un taxi \napoi c`tre “Berry’s”

\ntr-o stare de total` confuzie.
Ce avea Justin \n cap? |n ce soi de capcan` intrase? Ce avea exact
\n minte când vorbise de partea lui de r`zbunare?
Ori o chinuia pur [i simplu, din rùtate. Era perfect posibil.
Poate c` nu era nicio capcan`, \n fond.
|[i \ncruci[` degetele [i se rug` ca acesta s` fie cazul. Ca el s-o
sune [i s-o invite \napoi s` negocieze – totu[i ce soi de negocieri
avea el \n cap, chiar nu-[i putea imagina. A[teapt` [i ai s`
vezi – \ncearc` s` gânde[ti pozitiv! \[i spuse ea.
Tina nu vorbi nim`nui despre vizita ei la “J.M.Publishing”, \n
ciuda a ceea ce-i spusese lui Justin. Totul era prea complicat,
confuz [i nepl`cut. {i era mult` animozitate amestecat`. Le va
spune celorlal]i când se va ivi ceva concret.
|napoi la “Scope”, Tina se cufund` \n munc` [i, slav` Domnului,
ziua trecu destul de repede – totu[i, \n momentul \n care plec` de
60 TRACY PEARSON
la serviciu, toate \ntreb`rile \ncepur` s-o chinuiasc` iar. Chiar o va

suna Justin? Ce va face dac` nu va suna? Era o capcan`? Ce
complota pentru ea?
Ce este \n neregul` cu tine? se cert` ea \n gând. Te compor]i ca
o nebun`! {i asta o nemul]umea. |n mod normal, trata lucrurile
\ntr-un mod calm [i ra]ional. Dar, dintr-un anumit motiv, tot calmul
ei [i ra]iunea p`reau s-o fi p`r`sit.
Justin \i f`cea asta? Gândul o \ngrozi. Era ultima persoan` c`reia
ar fi trebuit s`-i permit` s` ajung` la ea \n acest mod. |n fond, ce era
Justin pentru ea? Doar o mul]ime de amintiri dureroase. Amintiri
pe care le \nchisese de mult \ntr-un col] al memoriei.
Folosindu-[i voin]a, \[i veni \n fire. N-o s`-l lase s`-i deranjeze
prezentul. Va trata problemele pe care el le adusese, cum trata
celelalte probleme. {i pentru a-[i dovedi asta, nu-i va acorda niciun
gând \n noaptea aceasta.
|napoi acas`, Tina \[i ocup` \n mod inteligent timpul scriind
scrisori, telefonând – [i fixând un interviu pentru sâmb`t`
diminea]a cu un cuplu din Cotswolds cu care avea nevoie s`
vorbeasc` dac` avea de gând s` repare acel articol sup`r`tor. Cel
pu]in exista o problem` pe care p`rea s-o aib` sub control!
|n cele din urm`, dup` miezul nop]ii, se trânti \n pat.
{i atunci, mintea \i juc` o fest` crud`. Fiindc` imediat ce a]ipi,
toate amintirile pe care \ncercase s` le uite, \i ap`rur` \n vis.
“Justin [i cu mine urmeaz` s` ne c`s`torim. Tu, draga mea n-ai
fost niciodat` decât târfa lui!” Era \n urm` cu trei ani [i era \napoi
\n vechiul apartament, str`b`tând camera \n lung [i \n lat, extrem
de agitat` dup` \ntâlnirea de co[mar cu Eunice.
{i nu-i venea s` cread` ce-i spusese Eunice. Precis, era

imposibil? continu` s`-[i spun` mereu [i mereu. Justin o iubea. O
spusese des. Eunice trebuie c` min]ea, jucându-i o fest` urât`. Dac`
ar putea lua leg`tura cu Justin, el i-ar spune c` totul fusese o fars`.
La ora zece [i treizeci sun` telefonul. Tina \l lu` cu degete rigide
[i-l duse la ureche, inima b`tându-i nebune[te. {i dup` ]iuitul de pe
linie, [tiu instantaneu c` era de la mare distan]`.
– Alo? spuse ea, cu gura uscat`.
– Tina, ce faci?
|ncurajat`, Tina se lupt` s` par` normal`.
– Sunt bine, min]i ea. Dar tu? Cum merg lucrurile acolo?
– Merg grozav. Sunt foarte ocupat. Este de munc` nonstop.
De-abia am timp s` m`nânc sau s` dorm, râse Justin când adùg`:
Americanii [tiu cum s` \ncarce o zi de munc`.
Fiecare cuvânt rostit o f`cea pe Tina mai plin` de speran]`.
P`rea ca \ntotdeauna, cald [i plin de umor. |n timp ce-l asculta, Tina
se sim]ea mai relaxat`. Ceea ce \i spusese Eunice nu putea fi
adev`rat.
{i pentru moment era tentat` s` nu abordeze subiectul. Dac`
era o minciun` prosteasc`, \n fond, care era problema?
Dar [tia c` teama din adâncul ei vorbea. Trebuia s` vorbeasc`.
Trebuia s` cunoasc` adev`rul. R`suflând adânc, se avânt`:
– Justin ... am vorbit cu Eunice ast`zi ...
Se f`cu o pauz` foarte mic`, dar totu[i o pauz`.
– Da? spuse el cu o not` de rezerv` \n voce.
Tina sim]i cum camera se \nvârte brusc cu ea. Un sentiment de
grea]` o apuc` din stomac, ca s` urce mai apoi \n piept.
62 TRACY PEARSON
|[i umezi buzele uscate.

– Mi-a spus, zise ea.
De aceast` dat`, pauza fu mai lung` [i mai amenin]`toare. Apoi,
Justin zise oftând:
– Oh, drag`. }i-a spus, ce ]i-a spus?
Tina \nghi]i \n sec. Nu mai putea vedea limpede, se sim]ea
amor]it` din cre[tet pân` \n t`lpi [i apoi senza]ia c` se scufund`
\ntr-o gaur` neagr` f`r` fund.
Printre buzele albite, \ntreb`:
– Justin, este adev`rat?
El oft` din nou.
– Uite, \mi pare rù cu adev`rat. N-am vrut ca Eunice s` fie cea
care s`-]i spun`. Urma s`-]i spun disear`.
Camera se \ntunecase. Tina abia se ]inea pe picioare. Era ca [i
cum cineva ar fi sorbit via]a din ea.
– |n]eleg, reu[i ea s` r`spund`. Urma s`-mi spui disear`.
– Nu te sup`ra. |]i voi explica totul când te voi vedea. |mi pare
rù c` a trebuit s` auzi de la Eunice.
– {i mie \mi pare rù.
St`tea acolo, \n agonie. Cum putea fi el atât de degajat? Cum
putea spune ceva atât de crud [i trivial ca “nu te sup`ra”.
– Dar n-are importan]` de la cine am auzit, nu-i a[a? Important
este c` m-ai min]it [i m-ai am`git. Acum, \n vocea Tinei era furie, a[a
cum st`tea luptându-se s`-[i recapete respira]ia, con[tient` de
furtuna neputincioas` de turbare violent` ca un nor negru, din
sufletul ei. Sim]ea cum o apas` riscând s-o \n`bu[e, amenin]ând s`
explodeze ca un uragan \n orice moment.
{i chiar nu mai era cazul s` continue aceast` conversa]ie.

Fiecare cuvânt rostit de el era ca un pumnal care-i sfâ[ia inima. |n
orice moment, st`pânirea de sine risca s-o p`r`seasc`,
transformându-se \ntr-un plâns isteric. Dar avea prea mult`
mândrie s` se umileasc` astfel. Mai ales când era clar c` lui nu-i
p`sa.
|[i \nghi]i lacrimile.
– Cum ai putut? \l acuz` ea. Nu e[ti decât un nemernic cu dou`
fe]e!
Apoi, \nainte de a \ncepe lacrimile, trânti telefonul.
Tina st`tea acolo \ntr-o stare de nefericire mut`, luptându-se s`
\n]eleag` oroarea a tot ceea ce se \ntâmplase [i cum via]a ei fusese
dat` peste cap, când telefonul \ncepu s` sune iar`[i.
Era Justin, bine\n]eles. {tiu instinctiv. D`dea din nou telefon
s-o lini[teasc`, s`-i ofere scuze [i minciuni. Dar a naibii s` fie Tina
dac` \l va asculta.
Trânti telefonul de perete, oprind sunetul instantaneu,
dorindu-[i ca a doua zi s` aib` num`rul schimbat. Apoi se uit` \n
t`cere la telefonul t`cut, \ncercând s` nu fie con[tient` de cât de
\ngrozitoare era lini[tea aceea.
Acea lini[te \i spunea c` rela]ia amoroas` cu Justin tocmai se
sfâr[ise.
Lacrimile \i veneau din interior, amenin]ând s-o sufoce, iar \n
suflet avea o durere atât de puternic`, \ncât abia mai respira. Se
lupta s-o dep`[easc`, dar era \n zadar. |[i d`du capul pe spate [i l`s`
s`-i scape un strig`t neputincios de disperare.
– De ce? Când te iubeam? Cum ai putut face asta?
64 TRACY PEARSON
Nu [tii c` mi-a[ fi dat toat` via]a pentru tine?

{i dintr-o dat` izbucni \n hohote interminabile, z`când pe
podea, acoperindu-[i fa]a cu mâinile [i tremurând din tot corpul.
{i atunci fu momentul când, cu o tres`rire violent`, se trezi.
Se a[ez` \n capul oaselor ]inându-[i respira]ia [i se uit` \n
\ntunericul camerei un moment. Tremura toat`. Inima \i bubuia \n
piept [i sim]ea r`ceala lacrimilor pe fa]`.
Ezitând, aprinse veioza [i sim]i cum r`suflarea i se u[ureaz`
când lumina sc`ld` camera, alungând umbrele visului. Apoi, se
strecur` afar` din pat [i-[i spuse c` un pahar cu lapte cald ar
calma-o.
|mbr`c` un capot [i se duse \n buc`t`rie, unde puse laptele la
\nc`lzit. Cu toate c` se sim]ea mai calm` acum, mintea \nc` \i era
fixat` la evenimentele de acum trei ani, \n special la ceea ce se
\ntâmplase dup` acea convorbire telefonic`.
S`pt`mânile care urmaser` fuseser` insuportabile. Tina auzise
c` la dou` zile dup` ce vorbise cu Justin, Eunice plecase \n zbor
spre Statele Unite. Doar Tina [tia de ce, fiindc` logodna nu fusese
f`cut` public` [i gândul la Justin [i Eunice \mpreun` \i f`ceau
chinul [i mai mare.
Nu c` asta ar fi trebuit s` m` intereseze, \[i spuse ea cu
am`r`ciune. |n fond, nimic nu se schimbase cu adev`rat. El o
v`zuse pe Eunice tot timpul, chiar de la \nceput. Singura diferen]`
este c`, \nainte, n-am [tiut.
Ce iste] fusese s` p`streze aceste momente ale vie]ii lui secrete!
Nimeni nu [tiuse c` el avea o femeie, ce s` mai spunem de dou`!
Sau mai multe, dac` era s-o crezi pe Eunice! {i de ce n-ar trebui s`
fie crezut` Eunice? hot`r\ Tina. Se pare c` Eunice era singura

care-l cuno[tea pe b`rbatul din spatele m`[tii.
Abia peste [ase s`pt`mâni se \ntoarse Justin \n cele din urm` la
Londra.
Tina presupuse c` cele trei s`pt`mâni de munc` fuseser`
urmate de alte trei s`pt`mâni de vacan]` cu noua lui logodnic`. Dar
Tinei nu-i p`sa. Avusese timp s`-[i revin`. La vremea când se
\ntorsese, ea se mutase \ntr-un nou apartament [i \ncepuse un
serviciu nou, ca ajutor de editor, la “Scope”. F`cea tot ce putea s`
lase trecutul \n urm`.
{i se rugase ca ea [i Justin s` nu se mai \ntâlneasc` niciodat`.
Totu[i, bine\n]eles, reflect` ea acum, \n timp ce-[i turna lapte cald
\n cea[c` [i se a[eza la masa din buc`t`rie, rug`ciunile sunt menite
s` nu fie ascultate. Era s` se ciocneasc` de Justin, la dou` s`pt`mâni
dup` \ntoarcerea lui, accidental, \n afara sta]iei Charing Cross.
Ea intra [i el ie[ea [i Tina nu-l v`zuse pân` când intr` \n el
fiindc` acesta se oprise inten]ionat \n fa]a ei.
– Unde te gr`be[ti a[a? O rait` urgent` pentru noua ta revist`,
poate?
La sunetul vocii grave, Tina sim]i cum \i \nghea]` sângele \n
vene. Se uit` la el, culorile disp`rându-i din obraji.
– Da, spuse ea, sim]indu-[i inima bubuind ca un ciocan.
Erau dou` luni de când nu-l v`zuse, dar parc` ar fi fost ieri.
Sim]i un val de emo]ie, familiar` [i intens`, amestecat` cu
durerea ce s`l`[luia \n inima ei \n acele zile. Doar pentru un
moment, ira]ional, era minunat s`-l vad`. Sim]i nevoia s`-i
zâmbeasc` [i s`-l ating`.
66 TRACY PEARSON
Dar senza]ia fu distrus` instantaneu. |n ochii lui Justin nu exista

niciun zâmbet. |n loc de asta, când o privi, erau reci [i duri ca ni[te
pietre.
– Am auzit despre noua ta slujb` ... {i tonul lui era dur ...
Presupun c` ar trebui s` te felicit, spuse el.
Tina se trezi c` se gânde[te c` era ca [i cum se uita la un strìn.
Ultima oar` când fuseser` \mpreun` o s`rutase [i mângâiase,
spunându-i c` n-ar mai putea iubi niciodat` pe altcineva. Iar ea \i
r`spunsese la fel din tot sufletul.
Sim]i o ghear` \n suflet. Cum o tr`dase! {i brusc, tânji s`-l bat`
cu pumnii, s`-[i lase toat` durerea s` ias` la suprafa]`.
Dar \[i st`pâni emo]iile [i-i r`spunse la \ntrebare.
– Da, am o nou` slujb` care-mi place foarte mult.
Erau trei s`pt`mâni de când se al`turase celor de la “Scope”, o
nou` revist` care dup` prima apari]ie avusese un succes r`sun`tor.
Cel pu]in \n zona vie]ii ei, avusese loc o lovitur` norocoas`. Dup`
plecarea de la “Miranda”, g`sise imediat de lucru.
– Am auzit c` scrii reportaje?
– Da, scriu câte ceva.
– Deci, se pare c` experien]a la “Miranda” ]i-a prins bine.
Nu era atât o \ntrebare, cât o acuzare. {i fa]` de expresia v`dit
ostil` de pe fa]a lui, Tina se \ntreb` ce se afla \n spatele acestei
atitudini ciudate. Nu ea ar fi trebuit s` fie ostil`? Avea habar de
chinul pe care i-l cauzase? Ostilitatea lui n-avea sens. Nu avea niciun
motiv s` fie ostil! Dar se uita la ea cu ura unui om care credea
evident c` avea motive.
Tina \i r`spunse la \ntrebare:
– Da, am \nv`]at câte ceva la “Miranda”.

{i dintr-o dat`, \nainte ca vorbele s`-i ias`, realiz` de ce era
sup`rat. |i era necaz c` p`r`sise “J.M.Publishing” [i, \narmat` cu tot
ce \nv`]ase acolo, plecase s` lucreze pentru alt` companie.
Indiferent ce-i spusese Eunice despre motivul plec`rii ei, era clar c`
nu-i spusese \ntregul adev`r. Fiindc` era evident c` Eunice nu-i
spusese c` o concediase. El se a[teptase ca ea s` fie acolo,
a[teptându-l umil` la masa ei de lucru, când se \ntorcea din State
cu noua lui logodnic` de bra]!
Inima i se frânse. Era scandalos! Cum putea fi atât de
nesim]itor? Fiindc` trebuia s` [tie c` acum aflase despre logodna lui
– de când revenise, Eunice \[i fluturase inelul cu diamant prin toat`
Londra. {i totu[i, se a[teptase ca ea s` r`mân` acolo ca un c`]elu[
fidel. {i ce altceva mai a[teptase? se \ntreb` ea sup`rat`.
El \i spunea pe un ton tìos:
– |mi pare bine c` ]i-am putut fi de folos. Tot timpul pe care
l-am petrecut preg`tindu-te n-a fost irosit, \n fond.
|n timp ce vorbea, \[i plimba privirea dispre]uitoare peste ea, cu
o intimitate aproape fizic`. Era genul de privire pe care un b`rbat
o putea adresa unei târfe.
{i atunci, Tina \n]elese altceva. Nu numai c` se a[teptase s`
r`mân` \n slujba sa, dar se a[teptase s` r`mân` amanta lui.
Vanitatea lui era atât de mare, \ncât luase drept garantat c` ea va
\ncuviin]a s` continue ca \nainte.
Era amanta lui secret`, la \ndemâna lui s` se distreze ori de câte
ori se \ntâmpla s` fie dispus.
Tina sim]i c`-i vine rù la acest gând. Insulta se adùga injuriei.
68 TRACY PEARSON
Când furia o cople[i, singura ei dorin]` fu s`-l loveasc`.

Furia se dovedi inspirat`. |ntr-o clipit` \[i imagin` ce l-ar r`ni
mai tare.
Se \ndrept` [i-l privi, sim]indu-se la fel de lipsit` de inim` ca el.
– Nu neg c` timpul petrecut la compania ta n-a fost folositor, \i
zâmbi ea cu o privire rece. De aceea am revenit la compania
ta – fiindc` [tiam cât de folos mi-ar fi. Dar n-am inten]ionat
niciodat` s` r`mân, ridic` ea o sprâncean` dispre]uitoare.
“J.M.Publishing” a fost pentru mine o trambulin`, un prim pas pe
calea unor lucruri mai bune. Imediat ce a[ fi \nv`]at tot ce a[ fi
putut, pl`nuiam s` m` mut. Iart`-m`, \i zâmbi ea rece ca ghea]a.
Sper c` nu a[teptai loialitate sau altceva atât de demodat? ... Apoi
f`cu o pauz` [i d`du din umeri, \nainte de a-[i lansa ultima lovitur`,
cea care l-ar pune cu adev`rat la locul lui ... {i sper c` mica noastr`
leg`tur` nu te-a l`sat perplex. Fiind un om de lume, sunt sigur` c`
ai \n]eles. Tu ai fost pentru mine un mijloc de a reu[i. Pare lipsit de
inim`, dar m-am gândit doar la ce puteam primi, [i fiind aproape
de tine f`cea lucrurile mai u[or de ob]inut. |ntotdeauna este o idee
bun` s` te ai bine cu [eful.
|l atinsese. |l atinsese \n mod definitiv, realiz` Tina triumf`toare
când ceva \n privirea lui se \nnegur`. Evident, era ultimul lucru pe
care se a[teptase s`-l aud`.
– Nu-i nevoie s` explici, \[i reveni el imediat [i \nnegurarea din
ochi \i disp`ruse. Nu merit` o explica]ie ... Apoi zâmbi [i adùg`,
sf`râmându-i inima \n buc`]ele. Oricum, nu m` plâng. A fost
distractiv cât a durat. Ai fost cea mai bun` buc`]ic` pe care am
avut-o.
Apoi, cu un alt zâmbet, se \ntoarse cu arogan]` [i-[i continu`

drumul.
Aceea fusese ultima dat` când vorbiser`, pân` \n acea zi la
recep]ie, când Tina intrase \n el [i-[i v`rsase [ampania pe ea.
Deoarece, de[i se v`zuser` din când \n când, la diferite manifest`ri
ale presei, fiecare \l ignorase cu scrupulozitate pe cel`lalt. |n fond,
ce era de spus?
Tina \[i goli cana de lapte [i o l`s` pe masa din buc`t`rie cu un
oftat. Fuseser` situa]ii când regretase acele minciuni pe care i le
spusese [i care-l porniser` \mpotriva ei. Totu[i, nu de asta regreta.
Nu-i p`sa c` o ura. Numai c` acele minciuni nu erau genul ei, [i se
temea c`-i vor \nnegri sufletul, mai ales ura imens`.
Fiindc` fusese imens`. La mii de ani lumin` de adev`r. Niciodat`
nu se folosise de Justin. Tot ceea ce f`cuse vreodat` fusese s`-l
iubeasc` din tot sufletul.
Tina se ridic` [i se duse la chiuvet` s`-[i spele cana. Era timpul
s` se culce la loc.
Dar când se \ndrept` spre dormitor [i se strecur` sub cear[afuri,
\i trecu prin minte c` poate avusese alte motive acum s` regrete
acele minciuni pe care i le spusese lui Justin cu trei ani \n urm`.
Acele minciuni \l f`cuser` s-o urasc` [i acum umbla dup`
r`zbunare. |[i pretindea por]ia lui de r`zbunare.
Ei bine, s` \ncerce. Nu o speria. Tina \[i strânse pumnii sub
cear[afuri. {i dac` se va ajunge la lupt`, atunci se va lupta pân` la
sânge. Cu orice arm` care \i va c`dea \n mân`. |n minte \i ap`ru
imaginea amândurora \ncle[ta]i \ntr-o lupt` pe via]` [i pe moarte.
{i când se cufund` \n somn, pe fa]` avea un zâmbet.
70 TRACY PEARSON
***
Tina hot`r\ \n diminea]a urm`toare la micul dejun, c` dac`

telefonul promis de Justin nu se materializa pân` la prânz, va fi
for]at` s` ia problema \n mân` [i s`-l sune. Doar nu era s` a[tepte
la nesfâr[it. Problema era urgent`. Trebuia s` vorbeasc` \n curând.
{i \n afar` de asta, era vineri. {i-ar dori s` aib` ceva fixat pân` \n
weekend.
Dar chiar \nainte de unsprezece, sun` telefonul de pe biroul ei.
R`spunse [i fu mirat` s-o aud` pe secretara lui Justin, domni[oara
Ronin.
Domni[oara Ronin fu scurt`:
– Domnul Marlowe dore[te s` v` vad` la biroul lui, \n aceast`
dup`-amiaz` la ora trei, domni[oar` Gordon.
Tina r`spunse f`r` a se deranja s`-[i consulte agenda.
– Da, este convenabil, voi fi acolo.
Puse telefonul la loc [i se l`s` pe spate, satisf`cut`. Nimic n-o va
mai opri de la aceast` \ntâlnire!
Dar chiar dup` ora unu, când era pe cale s` plece s` m`nânce,
primi prin fax un mesaj de la Maggie, editorul ei, dictat de pe patul
de spital: “Stai lâng` telefon la dou` [i jum`tate” spunea.
La naiba! \njur` Tina. Nu-i convenea deloc, dar trebuia s`
a[tepte telefonul lui Maggie. Putea fi ceva important.
Uit` de mâncare [i-i telefon` imediat domni[oarei Ronin.
– Nu s-ar putea amâna \ntâlnirea cu o jum`tate de or`? A

intervenit ceva nea[teptat.
R`spunsul fu imediat [i negativ.
– Mi-e team` c` nu, domni[oar` Gordon. Domnul Marlowe a
spus ora trei sau nimic!
– Este acolo? Pot vorbi cu el?
– Nu. Nu este. Vre]i s` anulez?
– Nu, desigur, nu ezit` Tina. Voi fi acolo, \i spuse domni[oarei
Ronin.
|ntr-un fel, \[i promise ea.
Comand` un taxi pentru ora dou` [i treizeci – un pic cam
extravagant, dar era o urgen]`! Dac` Maggie telefona la timp [i
convorbirea dura pu]in, avea destul timp s` ajung` la ora trei.
La dou` [i jum`tate st`tea plantat` lâng` telefon, \mbr`cat` cu
haina, cu po[eta pe masa de lucru, gata s-o zgugheasc` \n
momentul termin`rii convorbirii. La dou` [i dou`zeci [i cinci b`tea
nervoas` darabana cu degetele pe birou [i se uita la ceas.
Apelul avu loc la dou` [i treizeci [i dou` de minute [i era chiar
o pierdere de timp, deoarece Maggie telefona s` \ntrebe dac` totul
este \n regul` la revist`.
– Totul este bine, o asigur` Tina. Nu-]i face griji [i f`-te mai
repede bine!
Când puse jos receptorul se uit` la ceas. Era dou` treizeci [i
[ase. Se va putea \ncadra \n timp?
O clip` mai târziu, alerga pe sc`ri, se arunc` \n taxi [i-i ceru
[oferului s` se gr`beasc`.
{oferul se str`dui cât putu, dar traficul era infernal.
72 TRACY PEARSON
Dar, \n mod miraculos, era doar trei [i dou` minute când

ajunser` \n fa]a cl`dirii lui “J.M.Publishising”. Tina oft` u[urat`. Nu
prea \ntârziase! Totul urma s` fie bine.
De-abia se d`du jos din taxi când realiz` cât de tare se \n[elase.
O siluet` \nalt`, brunet`, se \ndrepta spre ma[ina neagr` de
serviciu, care a[tepta de partea cealalt` a str`zii. Tina sim]i c` i se
opre[te inima. Era Justin! N-o a[teptase!
|n secunda urm`toare, zbur` spre el.
– Sunt aici! strig` ea. A[teapt` o clip`!
El se \ntoarse scurt s` se uite la ea, care venea \n grab`.
– Ai \ntârziat, spuse el. |ntâlnirea s-a terminat.
– Dar nu poate fi adev`rat! Am \ntârziat doar dou` minute! Am
avut o convorbire telefonic`. N-am avut ce face. {i traficul a fost
\ngrozitor.
– Nu este problema mea spuse Justin, neclintit. Cum ]i-am spus,
\ntâlnirea s-a terminat. Am o alt` programare.
– Dar nu po]i!
Te rog, nu pleca! Este foarte important, \l prinse ea de bra] când
era pe cale s` se urce \n ma[in`, trebuie s` vorbim! Este important.
Mi-ai promis!
– M` surprinzi, zâmbi rece Justin, \ntorcându-se spre ea, care se
ag`]a cu disperare de bra]ul lui. Când este vorba de propriile tale
interese, e[ti mai grijulie de obicei. Dar ai dat cu piciorul de data
aceasta. Ast`zi nu vor avea loc negocieri. Posibil s` nu aib` loc
niciodat`!
– Mi-ai promis! Te rog, nu spune asta! |mi pare rù c` am
\ntârziat. N-am avut ce face.
Dar ruga ei era zadarnic`. El deja \[i eliberase bra]ul, dând-o la

o parte ca pe o gânganie nedorit`. Apoi se urc` \n Bentleyului
negru.
– Cum po]i face asta? Nu este corect! Ai promis!
Obi[nuita st`pânire de sine a Tinei o p`r`si brusc. A[a cum
st`tea acolo, \ntr-o stare de total` neputin]`, privindu-l cum \ntinde
mâna s` \nchid` portiera.
Blestemat s` fie! gândi ea. Uite ce am ajuns. S` m` rog \n strad`
de un om pe care-l ur`sc mai mult decât orice pe lume.
Dar apoi, chiar \n ultima clip`, el se mai \mbun`.
– Bine, \]i mai dau o [ans`. Vino la casa mea din Gloucester,
mâine dup`-amiaz`. Oricum o s` fii \n zon` [i nu va fi o problem`
pentru tine s` te aba]i, spuse el \ntinzându-i o carte de vizit` scoas`
din buzunar, cu un zâmbet ironic.
Apoi, trânti portiera [i-i spuse [oferului s` porneasc`.
Tina se uit` la cartea de vizit` din mâna ei, \ntr-o stare de total`
perplexitate când spatele ma[inii negre disp`ru \n trafic. De unde
[tia c` se duce la Gloucestershire mâine? La naiba cu el! O spiona
din nou?
{i de ce, se \ntreba ea, vroia s`-l viziteze acas` la el?
Cunoscându-l pe Justin, trebuia s` existe un motiv dubios.
Sim]i cum o str`bate un fior. Asta era o parte a capcanei lui?
Capitolul 5
“Poate nu m` voi duce. De ce s` alerg ori de câte ori mi[c` un

deget? |n afar` de asta, [tiu c` nu va duce la nimic bun.”
Tina st`tea la unul din locurile de la fereastr` care d`dea spre
gr`dina micului han din Cotswolds unde se oprise pentru prânz. {i
de[i terminase o treab` excelent` \n aceast` diminea]` – interviul
dup` care venise era \nregistrat pe dictafonul din po[et` – era
departe de a de sim]i relaxat` [i fericit`. Ce s` fac` \n privin]a
invita]iei lui Justin?
|n po[et` mai avea [i cartea de vizit` dat` ieri de el, cu adresa
casei lui din Gloucestershire – pe care, incidental, nu [tiuse
vreodat` c` o are. {i de[i se uitase pe harta ei [i v`zuse c` era doar
la câteva mile dep`rtare, \nc` nu se hot`râse dac` ar trebui s` se
duc`. Sigur vroia s`-i vorbeasc`, dar s` mearg` acas` la el n-ar fi
\n]elept. Ar fi fost ca [i cum ar intra \ntr-o plas` de pìanjen.
Tina lu` o gur` de bere [i oft` tulburat`. Poate c` trebuia s`
a[tepte pân` luni [i s`-i telefoneze la serviciu.
Nu [tia s` spun` de ce, dar se sim]ea mai pu]in amenin]at`

acolo.
– Iat`-m`-s, domni[oar`. Am sosit cu felul dumneavoastr`
special de mâncare.
Tina fu smuls` din gândurile-i \ngrijor`toare când zâmbitorul
chelner, croindu-[i drum prin mul]imea [i mesele zgomotoase, \i
puse mâncarea \n fa]`.
– Mul]umesc. Arat` bine, spuse ea sim]ind c`-i las` gura ap`.
Este exact ceea ce doream.
– Poft` bun`, \i f`cu acesta cu ochiul.
Tina aprecie mâncarea, dându-[i seama cât era de fl`mând`
când \ncepu s` m`nânce. O pornise devreme de diminea]`,
plecând \nainte de nou`, ca s` ajung` la timp la \ntâlnirea fixat` la
zece [i treizeci. {tia c` trebuie s-o ia mai \ncet pe autostrad` fiindc`
Panda ei nu era dotat` pentru viteze mari! A[a c` trecuse mult timp
de când mâncase ultima dat`.
Lu` o alt` gur` de bere [i privi \n jur, sim]ind c` \ncepe s` se
relaxeze un pic. Se va hot`r\ dup` ce va termina de mâncat, dac` s`
se opreasc` sau nu la Justin. Dar b`nuia din ce \n ce mai mult c` nu
o va face.
Poate c` va face o plimbare [i va cùta un loc de dormit la
noapte. Fiindc`, dac` tot ajunsese acolo, \[i va petrece weekendul
pe aici. Era o zon` atât de frumoas` [i o \ntrerupere a cotidianului
i-ar face bine.
Zâmbind, oft` [i se \ntoarse s` se uite \n gr`dina sc`ldat` \n
soarele de septembrie. Nu, hot`r\ ea, nu se va duce la Justin. De ce
s` strice o zi atât de pl`cut`?
76 TRACY PEARSON
Dar \n acea secund`, ziua \ncet` brusc s` mai fie pl`cut`. Tina
\nghe]`, aproape c`zându-i cu]itul [i furculi]a din mân`, când un
Mercedes alb intr` \n parcare [i doi oameni \ncepur` s` coboare.
Nu putea fi adev`rat, gândi Tina nùc`. Nu pot fi atât de
ghinionist`.
Cei doi oameni din Mercedes se \ndreptar` spre restaurant
acum – un b`rbat \nalt [i brunet, \ntr-o jachet` de piele [i pantaloni
bleumarin [i o femeie ro[cat` sub]ire, \mbr`cat` toat` \n Versace.
Nu putea fi, dar era. Erau Justin [i Eunice.
Tina privi paralizat` pentru un moment, de-abia fiind \n stare s`
\n]eleag`. Nu putea fi o coinciden]`. El trebuie s` fi [tiut c` era aici.
Sim]i un val brusc de sup`rare [i alarm` \n interior. O urm`rea
cumva? Ce naiba complota?
Dar poate se \n[elase, hot`r\ ea plin` de speran]`, un moment
mai târziu, când cei doi, f`r` nicio privire \n direc]ia ei, se a[ezar`
pe o banchet` din col]ul \ndep`rtat. Se p`rea c`, \n fond, apari]ia
lor aici era o coinciden]`. {i, slav` Domnului, nu o v`zuser`. Erau
total ne[tiutori de prezen]a ei.
Când Justin se ridic` s` mearg` la bar pentru a comanda de
bùt, Tina fu cât pe ce s` se ascund` sub mas`. Dar astfel de ac]iuni
nu erau evident necesare, hot`r\ ea când studie expresia de
preocupare de pe fa]a lui. P`rea pierdut \n propriile gânduri, total
neatent la ceea ce-l \nconjura. Poate c` este dragostea, gândi Tina
cu nepl`cere. Nimeni nu exista pentru el \n afar` de Eunice.
|ncerc` s` nu se mai uite la el când plec` de la bar cu bùturile
[i f`cu un efort s` mai m`nânce ceva. Dar apetitul \i disp`ruse [i fu
mai mult decât era \n stare, s` se opreasc` [i s` se uite la fiecare
câteva secunde, la bancheta din col], unde avea loc o conversa]ie

animat`.
Pariez, se trezi Tina gândind, c` discut` angajamente pentru
revist`. S` le fie de bine! Dar ura felul \n care stomacul i se strângea
la acest gând.
{i apoi, cincisprezece minute mai târziu, avu loc un eveniment
nea[teptat.
Tina se uit` s`-i vad` pe Justin [i Eunice ridicându-se \n picioare
[i \ndreptându-se c`tre u[`. Un moment mai târziu, lungindu-[i
gâtul, \i v`zu \mbr`]i[ându-se afar`, schimbând un s`rut intim,
lung, [i apoi Eunice se urc` \ntr-un taxi [i Justin \i f`cea cu mâna.
Indiferent de motivul plec`rii lor separate, se p`rea c` se
sfâr[ise chinul Tinei. Continu` s`-l observe pe Justin, a[teptându-se
s` se \ndrepte spre Mercedesul alb.
Dar el nu o f`cu. |n loc de asta, se \ntoarse [i intr` \n restaurant.
Un moment mai târziu, spre disperarea ei, reu[ea spre ea.
Tina \mpietri când se a[ez` \n fa]a ei.
– Ei bine, spuse el. Nu e[ti istea]`? S` dai de urma mea la “Capra
cu clopo]ei”!
– Capra cu clopo]ei?
Nu luase aminte la numele restaurantului.
El \i zâmbi atot[tiutor.
– Este unul dintre locurile mele favorite!
– Nu ]i-am luat urma!
Totu[i, se sim]ea de parc` ar fi putut-o face. A[adar, f`r` s` [tie,
o manipulase s` vin` aici! |nl`tur` ideea. Acum \[i imagina ... Nici
m`car Justin nu era \n stare de asta!
78 TRACY PEARSON
– S-a \ntâmplat s` m` opresc aici – la nimereal`!

– {i ]i-a pl`cut masa? Am observat c` ai avut un fel de mâncare
special. De obicei este foarte bun.
– A fost excelent.
Tina \i d`du r`spunsul printre din]ii strân[i. Deci, el [tiuse tot
timpul c` era acolo. Acei ochi cenu[ii \n[el`tori \nregistraser` [i ce
avea \n farfurie!
Se uit` la el, sim]indu-se p`c`lit`, \n[elat` [i furioas` ca dracu.
– Apropo, asta este masa mea [i nu te-am invitat s` stai cu mine.
Justin zâmbi pur [i simplu la mustrarea ei, apoi \l strig` pe
barman [i-i comand` dou` pahare de bere.
– Este civilizat, declar` el iritant, s`-]i ]in companie.
– Ai fi [i mai civilizat dac` n-ai face-o.
Dar Tina \[i p`str` tonul u[or fiindc` sim]ea o lips` de rùtate
\ntr-al lui, ba chiar o oarecare bun` dispozi]ie \n comportament. Un
weekend \n alt` parte cu logodnica lui discutând aranjamentele
despre nunt` avea evident asupra lui un efect benefic. Poate c`
acum era ocazia perfect`, \n fond, de a-l atrage \n acele negocieri
pe care le promisese.
Justin se l`s` pe spate \n scaun [i-[i l`s` ochii s` se plimbe peste
ea, peste bluza roz de bumbac [i fusta simpl` cu dungi roz pe care
o purta.
– Deci, cum a mers interviul? \ntreb` el.
– Extrem de bine ... Tina se opri scurt [i-l privi ... De unde ai
[tiut c` am avut un interviu? \ntreb` ea.
Doamne Dumnezeule, gândi ea, nu numai c` [tia c` vine la
Cotswolds, dar [tia [i motivul pentru care venea!
– Cum de e[ti atât de bine informat despre activit`]ile mele? vru

ea s` [tie.
Justin zâmbi evaziv.
– Nu [tii c` \ntotdeauna sunt bine informat? {i am un motiv
special s` fiu bine informat \n privin]a ta. |n fond, e[ti pe cale de a
deveni din nou una din angajatele mele.
– Nu-]i scapi niciun angajat din ochi, nu-i a[a?
– Pe unii mai mult decât pe al]ii, r`spunse el, neimpresionat de
nota tìoas` din vocea ei. Oricum, unii trebuie supraveghia]i mai
mult decât al]ii.
– S`-i observi sau s`-i controlezi?
– Poate pu]in din amândou`.
– Deci, \ncerci s` m` controlezi? De aceea m` urm`re[ti? \l privi
ea. S-ar putea s` nu vreau s` fiu controlat`.
– Nu, niciodat` n-ai vrut. De aceea este a[a de pl`cut ... Ochii
lui negri p`reau s-o provoace. Abia a[tept s` te am \napoi \n slujba
mea.
– Adic` \napoi \n puterea ta. Asta \]i place, nu-i a[a? S` ai
oamenii \n puterea ta. Ai de gând s` m` chinui [i s`-mi faci via]a o
mizerie. O s` te distrezi pu]in \nainte de a m` concedia \n cele din
urm`.
– |mi sun` bine, o m`sur` el din nou. |ntotdeauna m-am
bucurat s` te chinuiesc.
Exista ceva intens senzual \n felul \n care spusese asta [i \n felul
\n care ochii lui se plimbau peste ea, aproape atingând-o. {i Tina se
trezi lipsit` de puterea de a-i r`spunde.
Fu con[tient` de o strângere brusc` \n stomac.
80 TRACY PEARSON
Dintr-o dat`, fl`c`ri avide \i \nc`lzeau coapsele.

|ngrozit`, \nghe]`. Ce se \ntâmpla cu ea? Cândva, chimismul lor
sexual fusese o revela]ie pentru ea, dar s` simt` acum ceea ce
tocmai sim]ise era o ru[ine.
Se uit` la el, ochii ei alba[tri fulgerându-l cu acea privire de
ghea]` cu care se descotorosea \ntotdeauna de b`rba]i. Dar
singurul efect fu acela c` zâmbetul lui Justin se l`rgi [i mai mult.
– |n]eleg, spuse el, c` [i tu \]i aminte[ti.
– Mi-e team` cu n-am nici cea mai mic` idee despre ce vorbe[ti,
continu` s`-l priveasc` Tina cu aceea[i r`ceal`. Foarte sincer, m`
po]i chinui cum pofte[ti – atâta timp cât reu[im s` ajungem la o
\n]elegere \n privin]a lui “Scope”.
Asta era clar. Acum, s` trecem la afaceri, gândi ea.
Dar Justin nu putea fi direc]ionat a[a u[or. O observ` un
moment cu ochii lui cenu[ii, misterio[i. Apoi, spuse pe un ton
curios de plat:
– Deci, unde este iubitul? A[teapt` \n umbr` pân` termini cu
mine?
– Nu m` a[teapt` nimeni \n umbr`. Am venit aici pe cont
propriu.
– |n]eleg. Da, presupun c` ar fi trebuit s` ghicesc asta. |n fond,
\ntotdeauna ai pus munca \naintea unei rela]ii amoroase.
{i, de[i tonul lui era u[or tìos, Tina avu impresia, dintr-un
motiv inexplicabil, c` r`spunsul ei \i pl`cuse.
Nu avea nicio dorin]` s`-i fie pe plac, a[a c` rectific` zâmbind:
– Dar poate o s`-l sun [i o s`-i spun. Cotswolds este un loc atât
de romantic ...
Am putea avea o sâmb`t` noapte interesant` [i o duminic`

romantic` \mpreun`.
– Sigur c` a]i putea, \i zâmbi drept r`spuns, dar ochii \i r`maser`
reci.
Era ca [i cum dezaproba asta, gândi Tina când \l privi. Dar de ce
ar dezaproba? Cu ce l-ar interesa dac` ar avea un iubit a[teptând \n
umbr`? Doar dac` era suficient de vanitos s` cread` c` n-ar fi
posibil s` existe un alt b`rbat \n via]a ei.
Da, asta era. Dintr-o dat`, \[i aminti cum se a[teptase s` r`mân`
amanta lui dup` ce descoperise totul despre Eunice.
Ce vanitate imens`! \[i zâmbi \n sine, \ncântat`.
|n acel moment, chelnerul ap`ru cu berea. Când o puse pe
mas`, Justin \mpinse paharul Tinei.
– Bea, \i spuse. {i nu fi \ngrijorat`, este f`r` alcool. Am remarcat
ma[ina afar`. {tiu c` [ofezi.
Deci, \i observase pân` [i ma[ina! Tina se sim]i cuprins` de
iritare. {tiuse c` se afla aici \nainte chiar de a intra \n restaurant.
El p`ru s`-i simt` iritarea [i i-o dubl`.
– N-a[ vrea s` fiu responsabil pentru conducere sub influen]a
alcoolului, glumi el. Sau s`-]i stric noaptea de sâmb`t` pe care o
planifici. Sexul ca [i condusul, tind s` fie mai performante când nu
e[ti beat.
De data aceasta, când zâmbi, \n ochii lui nu mai era niciun fel
de r`ceal`. {i poate c` nu fusese nici \n urm` cu un moment,
reflect` Tina. Poate c` doar \[i imaginase. Era pu]in probabil, \n
fond, s`-i pese de aman]ii ei. Descoperi c` asta este u[or
dezam`gitor.
82 TRACY PEARSON
– Dar presupun c` ceea ce spuneai despre Cotswolds este

adev`rat, spuse el. Este un loc foarte romantic.
Tina lu` o gur` din berea ei.
– Presupun c` de aceea ]i-ai cump`rat o cas` aici?
– Unul dintre motive. Vroiam un loc pentru weekenduri. Este
bine s` pleci din ora[ din când \n când.
– Trebuie s` fie, \l privi Tina peste marginea paharului ei de
bere.
Acesta era [i motivul pentru care ea se hot`râse s`-[i petreac`
weekendul aici. Era pl`cut s` la[i stresul Londrei \n urm` pentru un
timp.
Se uit` \n ochii lui Justin.
– Trebuie s` fie o achizi]ie relativ nou`. Nu aveai o cas` \n
Cotswolds pe vremea mea.
Imediat ce spusese asta, Tinei \i veni s`-[i mu[te limba. Ce lucru
prostesc s-o spun`. Sunase aproape nostalgic. De parc` ar p`stra
amintiri dragi ale acelor zile demne de uitat.
– Cel pu]in, din câte \mi amintesc, adùg` ea dând din umeri cu
indiferen]` studiat` [i mai luând o gur` de bere.
Apoi \[i ridic` privirea cu grij`, s`-i studieze reac]ia. Dar el nu
avu nicio reac]ie. Evident, nu avea chef nici el s`-[i aminteasc` acele
zile. |n loc de asta, spuse:
– Este o achizi]ie relativ recent`. Am cump`rat-o acum
optsprezece luni.
– Pentru weekenduri, spui? Foarte pl`cut. Eunice trebuie c` se
bucur` [i ea. Tina era \ncântat` de sine pentru tonul u[or când o
introdusese pe Eunice \n conversa]ie. A[a, \nl`tur` orice urm` de
suspiciune pe care i-ar fi provocat-o c` ar da vreun sfan] pe trecutul

lor comun. {i reu[ise chiar s` foloseasc` numele cotoroan]ei!
Justin era impasibil. |[i ridic` paharul cu bere [i bù.
– Presupun c` da, \ncuviin]` el.
Tina \l observa cu ochii \ngusta]i. Nu avea niciun chef s`
vorbeasc` despre Eunice, casa din Cotswolds sau ceva de acest gen.
Tot ceea ce vroia era s` vorbeasc` despre viitorul lui “Scope”. El era
con[tient de asta, bine\n]eles, dar se distra s-o ]in` \n suspans. {i,
de[i Tina [tia c` nu ar fi de niciun folos s`-i for]eze mâna, poate,
dac` era subtil`, putea ghida conversa]ia \n sensul dorit.
Se \ntinse [i-[i lu` paharul de bere.
– N-am putut s` nu remarc c` Eunice a plecat devreme. Exist`
vreun motiv special? zâmbi ea cu inocen]`. Vreau s` spun, vreun
motiv pentru care vroiai s` fii singur?
Fiindc` \i trecuse prin cap c` o expediase pe Eunice ca s` poat`
vorbi singur cu ea. Poate, de când el [i Eunice \[i petreceau
weekendurile \mpreun`, se r`zgândise ca Tina s` vin` la el acas`,
mai târziu.
Dar Justin nu putea fi prins a[a u[or.
– De ce? Vroiai s` vorbe[ti cu ea?
– Nu.
– Nici nu credeam. Nu-]i place Eunice, a[a-i? Tina fu luat` prin
surprindere, dar nu putu nega asta. |[i \n`l]` b`rbia.
– Nici ea nu m` place pe mine.
– Eunice n-are nimic \mpotriva ta, scutur` Justin din cap.
Singurul lucru pe care l-am auzit de la Eunice despre tine este c` te
consider` o jurnalist` foarte talentat`.
84 TRACY PEARSON
Putea fi adev`rat? Tina \l privi uimit`. Dac` era a[a, atunci

Eunice era la fel de viclean` ca logodnicul ei. Tina se sim]i \n
dezavantaj. Luând \n considerare ceea ce spusese despre Eunice,
trebuie s` fi ar`tat ca o nemernic`!
Justin \i confirm` mai mult sau mai pu]in când \ncepu s-o
asigure:
– Eunice nici n-a observat c` erai aici, [i eu nu i-am atras aten]ia
asupra prezen]ei tale, zâmbi el f`r` umor. Cunoscându-]i \nclina]ia
pentru scene, ultimul lucru pe care l-a[ fi f`cut era s` v` aduc
\mpreun`. N-am niciun chef s-o sup`r pe Eunice.
Tina sim]i c` l-ar p`lmui pentru superioritatea lui. Sau poate
pentru declara]ia de sus]inere a logodnicei lui. Nu-i pl`cea s-o
recunoasc`, dar \i st`tea \n gât.
Dar \[i \nghi]i iritarea [i-[i p`str` tonul calm.
– De ce n-ai plecat cu ea? De ce ai r`mas dup` plecarea ei?
M-am s`turat de aceast` flec`real`, gândi ea. Vreau s` trecem la
afaceri!
Dar Justin se distra s-o ]in` \n [ah. Se l`s` pe spate \n scaun
[i-[i \ngust` ochii.
– Deci, interviul tù a mers bine. Poveste[te-mi despre el.
Tina oft` \n sine.
– Ce vrei s` [tii? A fost un interviu pentru un articol din “Scope”.
Nu cred c` te intereseaz`, spuse ea privindu-[i po[eta unde
reportofonul era \n siguran]`.
– Credeam c` nu mai scrii articole de când e[ti editor.
– Nu \n mod normal, oft` Tina, resemnat`. |n mod normal n-am
timp, dar acesta a fost o urgen]`.
OK, spuneau ochii ei, o s` m` pretez la acest joc, dar pân` la

urm`, \ntr-un fel sau altul, o s`-]i vin de hac.
– Una dintre colaboratoarele mele m-a l`sat balt`, a plecat \n
Fran]a, l`sându-m` cu o jum`tate de articol. Fiindc` era o urgen]`,
am hot`rât s` iau chiar eu interviul.
– Foarte inteligent din partea ta. {i despre ce era vorba \n
articol?
Tina oft` din nou \n sine. Avea de gând oare s-o ]in` a[a la
nesfâr[it? Dar n-avea de ales [i trebuia s` se preteze la jocul lui.
Nicio alt` strategie n-ar merge.
A[a c` spuse:
– Este parte a unei serii despre cupluri nonagenare. |n fiecare
lun` \nf`]i[`m un cuplu diferit care vorbe[te despre sine.
– {i Cotswolds este o surs` bogat` de cupluri nonagenare
tipice, nu?
– Nu sunt toate cuplurile tipice. Ar fi plictisitor dac` ar fi toate
la fel. Unele sunt tipice, altele nu. Dar toate sunt interesante \n felul
lor. Ideea este de a realiza pe cât posibil o imagine cât mai larg` a
acestor cupluri.
– |n]eleg ... Justin \[i luase paharul de bere [i o observa cu o
not` sarcastic` \n ochii lui cenu[ii. Deci, spune-mi, \i ceru el
ridicându-[i o sprâncean`, despre ce este vorba \n leg`tur` cu
cuplurile nonagenare?
– Nu [tii deja? replic` ea \nainte de a se fi putut opri. |n fond, ai
pe jum`tate cât un cuplu nonagenar.
– Da?
– A[a a[ spune, rosti Tina cu obrajii \n fl`c`ri.
86 TRACY PEARSON
-|n acest caz, o invit` el, poate ar trebui s`-mi iei un interviu?
– Vrei s` spui ]ie [i Eunicei. Toate cuplurile sunt intervievate
\mpreun`.
– N-ai putea face o excep]ie, \n cazul meu?
O remarc` tipic` pentru Justin! Plin de sine [i arogant!
Tina ignor` acest lucru [i observ` ironic:
– Nu m-a[ fi gândit c` ar fi domeniul tù de ac]iune – s` te
dezv`lui publicului cititor al revistei.
– Ar trebui s` m` dezv`lui \n \ntregime?
– }i s-ar cere s` fii cinstit.
Tonul ei era aspru, dar când prinse zâmbetul din ochii lui, Tina
nu se putu ab]ine s` nu-i r`spund` la zâmbet. Dezarmat`, gândi ea
posomorât`, a[a cum numai Justin putea s-o dezarmeze. {i era un
sentiment ciudat de intim s` \mp`rt`[easc` \mpreun` cu el acest
subiect cu dublu \n]eles.
Proasto! \[i spuse ea brusc [i adùg` pe un ton [i mai tìos:
– Nu se pune problema s` iei parte, dac` nu e[ti preg`tit s` fii
cinstit. {i b`nuiesc c` asta ]i-ar fi cam greu.
– Deci, onestitatea este o parte esen]ial` a cuplurilor \n aceste
zile? M-ai f`cut curios. Spune-mi mai multe despre acest fenomen
fascinant nonagenar.
Tina avu o senza]ie de iritare la felul \n care insulta ei nu-l
atinsese. Lui nu-i p`sa. Pur [i simplu nu avea con[tiin]`. Dar \[i
alung` mânia. Era ceva nou \n asta? Continu`, r`spunzându-i la
\ntreb`ri:
– Cuplurile noastre pre]uiesc [i faptul c` \[i \mp`rt`[esc totul [i
cred c` este important s` aib` respect unul fa]` de cel`lalt. Cum am
spus, cuplurile sunt diferite, dar par s` \mp`rt`[easc` aceste

atitudini de baz`.
Justin o observa \ndeaproape, ca [i cum era sincer interesat [i
Tina se trezi \ntrebându-se dac` \mp`rt`[ea vreuna din aceste
atitudini. P`rea improbabil – doar dac` Eunice nu reu[ise un
miracol – un miracol pe care ea \ns`[i nu reu[ise s`-l fac`.
F`r` s` vrea, Tina sim]i o \n]ep`tur` de resentiment la acest
gând.
– Franche]e ... \mp`rt`[ire ... respect fa]` de cel`lalt, repet`
Justin ce spunea ea \n timp ce o observa. {i ce este cu loialitatea?
Cred la fel [i \n loialitate?
– Loialitate?
Tina tres`ri la felul agresiv cu care se confrunta brusc. Dintr-o
dat`, \n ochii lui ap`ruse o expresie ostil`.
– Loialitate? spuse ea din nou.
– Da, loialitate. V`d c` ai probleme cu acest concept, o
sfredelir` ochii lui. Dar nu este surprinz`tor. Ar fi trebuit s`-mi
reamintesc c` \ntotdeauna ai avut.
Tina sim]i c`-i piere sângele din obraji. Ce tupeu avea s-o acuze
când p`catele ei erau ne\nsemnate \n compara]ie cu ale lui!
Ea \l privi, furioas`.
– Trebuie s` fii selectiv \n loialitate. Unele lucruri – [i
oameni – nu merit` s` le fii loial.
– Nu trebuie s`-mi explici, spuse Justin tìos, cu ochii ca dou`
cu]ite care o sfredeleau. Deja \]i cunosc filozofia. Singura loialitate
pe care o \n]elegi este fa]` de Tina Gordon. Atâta timp cât po]i
ob]ine ce dore[ti [i ai grij` de tine, nu dai un sfan] pe altcineva.
88 TRACY PEARSON
– Adic` pe tine? De ce ar fi trebuit s` dau un sfan] pe tine ...?

Dar el o \ntrerupse:
– Nu vorbesc despre mine. Nu vorbesc despre trecut. La naiba
cu asta! La naiba cu trecutul! Despre ceea ce vorbesc eu acum, este
c` nu te-ai schimbat deloc. Acelea[i vechi valori egoiste ca \nainte.
Aceea[i grij` nem`rginit` fa]` de persoana ta. Ca s` fiu sincer, mi-e
cam grea]`.
{i \n timp ce-[i executa atacul, ochii lui aruncau fl`c`ri care
p`reau s` se transforme \n ghea]` când o atingeau pe ea. Tina sim]i
cum o cuprinde un tremur, propria ei sup`rare era redus` la la
zero.
Nu [tiu despre ce vorbe[ti, spuse ea, sim]ind c` i se face p`rul
m`ciuc`.
– Nu? spuse Justin cu ochi plini de dezgust de parc` ea ar fi fost
un vierme pe care-l putea strivi cu pantoful. Vorbesc despre
promptitudinea ta sau mai degrab` entuziasmul tù scandalos – s`
ajungi la o \n]elegere privat` cu mine care s`-]i p`streze pozi]ia la
“Scope”. Mi se pare c` este singurul lucru care te intereseaz` pe
lume.
Tina scutur` din cap. El o acuzase de asta [i \nainte.
– Este un total nonsens! Nu este vorba doar de slujba mea la
“Scope”.
– |n acest caz, le-ai spus cu siguran]` colegilor tì despre aceste
negocieri ale noastre? A[a cum ai spus c` vei face.
Tina se \nro[i.
– Nu, nu le-am spus ...
– {i [tiu despre \ntâlnirea noastr` din aceast` dup`-amiaz`?
– Nu ...
– Nu, bine\n]eles c` nu! N-ai inten]ionat niciodat` s` le spui
clar. Negocieri secrete, iat` la ce e[ti bun`. Negocieri secrete \n
spatele colegilor tì. Ei bine, nu vor exista negocieri secrete, se
strâmb` el cu dezgust. Am de gând s` te opresc. {i când o s` termin
cu tine, nu numai c` nu vei fi editor la “Scope”, dar nu va mai exista
nicio blestemat` de revist` din Londra de care s` te po]i apropia!
Era atâta ur` \n ochii lui \ncât Tina abia suporta s`-l priveasc`.
Sim]i c` \i \nghea]` sângele \n vine [i o prinse ame]eala.
Trebuia s` plece de acolo. Nu mai putea asculta niciun cuvânt.
|ntinse mâna dup` po[eta aflat` pe scaunul apropiat, dar tremura
atât de tare, \ncât con]inutul acesteia se v`rs` pe podea. F`r` a se
uita la ce face \nghesui totul la loc, apoi, strângându-[i po[eta la
piept, se ridic` \n picioare.
– Pleac` din calea mea, \l \mpinse ea pe Justin. Pleac` din calea
mea [i stai deoparte.
Apoi trecu cl`tinându-se printre mese, \ndreptându-se spre u[`,
neatent` la tot ce era \n jur, bolnav` \n suflet.
Dar nu prinse comentariul final al lui Justin.
– Du-te, fugi, o ironiz` el. Nu vei ajunge departe.
Capitolul 6
Odat` ie[it` din restaurant, Tina se \ndrept` spre parcare. Inima

\i b`tea ca un ciocan \n piept, iar picioarele parc` \i erau de vat`.
Habar n-avea cum reu[ise s` ajung` la ma[in`.
Dar reu[i [i se pr`bu[i pe scaunul [oferului, recunosc`toare,
mâinile tremurându-i când scotoci \n po[et` dup` chei. Trebuia s`
plece de acolo cât mai repede posibil.
Conduse pân` ajunse \ntr-un refugiu lini[tit, unde opri
motorul. Inima \[i mai \ncetinise ritmul, dar \nc` b`tea cu putere.
Se rezem` cu spatele de scaun [i r`sufl` adânc un timp.
Amenin]`rile lui Justin \nc` \i bubuiau \n cap ca o mitralier`. De
unde avea atâta ur` \n el? {tiuse c` o ura. Dar nu a[a de mult. Era
suficient de sup`r`tor, dar [i mai sup`r`tor era felul nebunesc \n
care reac]ionase la ie[irea lui.
Oric`rui b`rbat din lume care i-ar fi vorbit a[a, i-ar fi azvârlit
berea \n fa]`. Dar, fiindc` era Justin, disperase [i sfâr[ise fugind din
restaurant ca o proast`.
|nc` mai avea putere asupra ei. |i putea sf`râma \nc` inima.
Sim]i cum o podidesc lacrimile. Unde era faimoasa ei armur`?
Armura pe care o ridicase cu atâta meticulozitate \n jur pentru a o
feri de orice primejdie. La ce bun când la prima \ntâlnire cu un
tigru, aceasta c`dea? Avea nevoie de protec]ie fa]` de un tigru,
fiindc` Justin asta era. {i el o va zdrobi, a[a cum promisese.
Oh, Doamne, gândi ea neputincioas`, când lacrimile \i
\nce]o[ar` privirea.
Ce naiba o s` m` fac?
Lacrimile n-o s` m` ajute, \[i spuse ea, cùtând o batist` \n
po[et`. |[i sufl` nasul cu putere [i-[i [terse obrajii, apoi se control`
\n oglind` dac` i se scursese rimelul. Va mai rula un pic [i-[i va
reveni, [i atunci va decide ce plan de ac]iune s` adopte.
Se \ntinse dup` po[eta care se afla pe scaunul din spate pentru
a-[i lua harta, ca s` [tie pe unde se va plimba. Dar apoi se opri,
]inând po[eta suspendat` \n aer. Ceva era \n neregul`. Po[eta era
prea u[oar`. Cu o tres`rire, chiar \nainte de a se uita, realiz` care
era motivul.
Reportofonul ei lipsea. Sim]i un val de panic`. Acest interviu
vital era \nregistrat pe reportofon. Ce naiba se \ntâmplase cu el?
{i atunci, \[i reaminti. Când vrusese s` fug` de Justin, po[eta i
se desf`cuse [i lucrurile i se \mpr`[tiaser` pe jos. Atunci nu
remarcase, dar reportofonul trebuie s` fi fost printre lucrurile
c`zute.
– Cu un oftat de u[urare, \ntoarse cheia \n contact. Probabil c`
era \nc` acolo. Cu cât va ajunge mai repede la restaurant [i-l va
cere, cu atât va fi mai bine.
92 TRACY PEARSON
Era pu]in de mers cu ma[ina pân` la restaurant [i când Tina

intr` \n parcarea acestuia, fu u[urat` s` vad` c` nu era nici urm` de
Mercedes alb.
N`v`li \n restaurant [i se duse drept la masa de lâng` fereastr`,
care era neocupat`. Dup` câteva minute de cùt`ri \nnebunite pe
podea, conchise c` reportofonul nu era acolo.
Apoi o voce spuse:
– Hei, domni[oar`! Cùta]i ceva? L-a g`sit domnul [i l-a luat.
Tina se \ntoarse spre cel care vorbea.
– Ce domn? se interes` ea.
– Domnul care era cu dumneavoastr`. Cel cu Mercedesul alb. A
spus s` v` duce]i s`-l lua]i de la el de acas`, dar dac` nu v` duce]i,
vi-l va \napoia luni diminea]` la birou, la prima or`.
Tina asculta, \ntr-o stare de enervare [i sup`rare. Deci
reportofonul nu era pierdut. |l luase Justin. {i acum, se a[tepta ca
ea s` se duc` acas` la el ca s`-l ia.
S`-l ia dracu! gândi ea furioas`. De ce n-a putut s`-l lase
barmanului?
Barmanul continu`:
– A spus c` [ti]i adresa, dar oricum, este Beech Hedges, cam la
[ase mile de aici. Face]i la stânga pe lâng` restaurant [i merge]i
drept pân` trece]i de biseric`. Dar dac` v` pierde]i, \ntreba]i pe
oricine. Orice localnic [tie unde se afl` Beech Hedges.
Tina \i mul]umi, p`r`si restaurantul [i se \ntoarse la ma[in`. Nu
m` duc, \[i spuse ea. Categoric, nu m` duc. |n fond, n-am nevoie
de interviu pân` luni. A[a c` de ce ar trebui s` mai trec prin ce am
trecut?
Se urc` \n Panda ei [i porni motorul. O s` caut un loc s`-mi

petrec noaptea, \[i spuse ea cu fermitate, \ncercând s`-[i alunge din
minte reportofonul [i pe Justin. Cu niciun chip nu m` voi apropia
de blestemata lui de cas`.
{i \n afar` de asta, gândi ea rùt`cioas`, amintindu-[i ce spusese
Justin mai devreme, apari]ia mea n-ar face decât s-o supere pe
Eunice!
Nu, nici gând s` m` duc. |[i \ntinse harta pe locul pasagerului.
O va lua la dreapta pe lâng` restaurant [i va merge s` caute un loc
de dormit cu mic dejun.
Dar se \ntâmpl` ceva straniu. Un duh p`ru s` fi pus st`pânire pe
volan când ma[ina se puse \n mi[care. Pentru c` micu]ul Panda o
lu` spre stânga.
Câteva minute mai târziu, Tina se afla pe teritoriul lui Beech
Hedges, reflectând c` nu era de mirare c` oricine cuno[tea casa.
Era un edificiu impozant. Un conac din secolul optsprezece, tot
numai turnuri [i co[uri, vopsit \n alb-ivoriu. Ar`ta mai curând ca
re[edin]a de ]ar` a unui nobil, decât modesta cas` pentru weekend
la care se a[teptase. Totu[i, fusese o proast` c` gândise astfel. Când
umblase Justin dup` modestie?
Trase de clopotul de la intrare [i i se r`spunse imediat. Ap`ru o
femeie de vârst` mijlocie \ntr-o uniform` albastr`. Ajutorul, gândi
Tina caustic \n timp ce femeia o \ntâmpina cu un zâmbet. La urma
urmei, doar nu te a[teptai ca Justin s` deschid` u[a. {i precis, nu
Eunice. {i-ar distruge unghiile manichiurate.
Mizerabilo, se cert` \n gând. Ce o apucase? De unde atâta
mâr[`vie \mpotriva Eunicei?
94 TRACY PEARSON
Este doar o proast` dispozi]ie, \[i spuse ea \n timp ce r`spundea

menajerei la zâmbet. Cine o putea blama pentru dispozi]ia aceasta,
dup` ce Justin o f`cuse s` \ndure ceea ce \ndurase?
– Sunt Tina Gordon, \i spuse ea femeii. Am venit s`-l v`d pe
domnul Marlowe ... Apoi \i veni un gând brusc. Poate c` nu era
nevoie s`-l vad` ... Are ceva de al meu, o inform` Tina plin` de
speran]`. Poate a l`sat la dumneavoastr`, pentru cazul \n care a[
telefona.
– Da, a spus c` exist` posibilitatea s` telefona]i, domni[oar`
Gordon, \ncuviin]` femeia umplând-o pe Tina de optimism. Pofti]i,
intra]i. |i voi spune domnului Marlowe c` sunte]i aici. Optimismul
Tinei disp`ru când femeia se d`du la o parte, invitând-o s` intre.
– Este necesar? Vreau s` spun, n-a[ putea a[tepta aici? Nu v-ar
lua decât un minut s`-mi aduce]i reportofonul.
Tina r`mase la u[`, ezitând s` p`[easc` \n vizuina tigrului. Dar
\n acel moment auzi o voce mult prea familiar`.
– Deci, ai primit mesajul meu. Asta-i bine. Intr`. Ai venit s` iei
reportofonul?
Pentru ce altceva s-ar afla aici? S`-i fac` o vizit` de curtoazie?
– Da, r`spunse ea, \ncordat`. Deci po]i s` mi-l dai?
– Sigur c` da, o concedie Justin pe menajer`. |n fond este
proprietatea ta. De ce nu ]i l-a[ da?
Era \ntr-una din acele dispozi]ii când se distra s-o nec`jeasc`. {i
cum st`tea acolo, cu mâinile \n buzunarele pantalonilor, Tinei
nu-i fu greu s` recep]ioneze toate semnalele: \nclinarea amuzat` a
capului, scânteierea din ochi, felul \n care buzele i se curbau
pozna[ la col]uri.
Dar cel pu]in nu era nici urm` de severitate \n expresia lui. Ura
dinainte, care f`cuse s`-i \nghe]e sângele \n vine, acum, slav`
Domnului, nu mai exista. Tina fu pu]in ru[inat` de cât de u[urat`
se sim]ea.
Pentru c` se comporta din nou \mpotriva firii sale. Dac` orice alt
b`rbat ar fi tratat-o a[a cum o tratase el mai devreme, n-ar fi
catadicsit nici cum s` ia \n considerare dispozi]ia lui. Ar fi cerut pur
[i simplu s` i se \napoieze proprietatea sa.
De ce \i permitea lui Justin s-o dezarmeze a[a de u[or? Ei bine,
era timpul s` opreasc` acest lucru. Categoric, nu era ceva s`n`tos.
|[i \ndrept` spinarea.
– Da, este proprietatea mea, a[a c` d`-mi-o imediat, te rog!
– Intr`, m` duc s` ]i-o aduc. Deoarece ai f`cut drumul pân` aici,
po]i intra \n cas`, o pofti el cu o sclipire amuzat` \n ochi,
neimpresionat de \nc`p`]ânarea ei.
– N-ar fi trebuit s` bat atâta drum, dac` ai fi l`sat reportofonul
la barman – care ar fi fost un lucru normal de f`cut, iar eu n-a[ fi
fost nevoit` s` fac aceast` vizit`.
– Asta-i adev`rat, \ncuviin]` Justin din cap. Dar s-ar fi putut s`
nu-]i dai seama c` l-ai pierdut pân` te-ai fi \ntors la Londra. De
aceea m-am hot`rât s`-l iau sub aripa mea.
La asta nu se gândise Tina. Poate c`, \n fond, ar trebui s`-i
mul]umeasc`? Poate c` se \n[elase presupunând c` \l luase ca s-o
nec`jeasc`.
Ea f`cu o fa]` contrariat`.
– A fost foarte amabil din partea ta, \i spuse ea, de[i nu era chiar
convins`.
96 TRACY PEARSON
– Acum c` ne-am l`murit \n privin]a asta, intr`, o invit` el din

nou. Nu-mi pot l`sa musafirii s` stea afar` pe trepte.
|n timp ce vorbea, el se d`du la o parte pentru a o l`sa s` intre
\n holul enorm.
– Te rog, nu te sfii, o \ndemn` el. Doar pentru cinci minute.
Nu sfiala o f`cea s` ezite, a[a cum [tia el prea bine. Tina ezita din
cauz` c` se \ntreba \n ce o atr`gea!
Dar cinci minute nu puteau face rù. {i nu era cazul s` se certe.
Era evident c` n-avea de gând s`-i dea reportofonul pân` când nu
intra \n cas`. {i mai apoi, recunoscu Tina, era pu]in curioas` s`
vad` interiorul acestei case fabuloase!
Dr`gu], \[i spuse ea, chiar foarte dr`gu], \n timp ce el o
conducea de-a lungul holului [i printr-o arcad`, \n salonul unde
canapele moi \n tonuri de grena-stins [i l`mpi chineze[ti cu
abajururi mari de m`tase creau o atmosfer` elegant` [i relaxant` \n
acela[i timp.
Nu p`rea pe gustul Eunicei, se trezi Tina gândind. Eunice ar fi
preferat culori mai aprinse, mai ]ip`toare. Dintr-o dat`, se sim]i
\ncântat` c` Eunice nu-[i pusese amprenta \n acest decor.
Vino s` faci cuno[tin]` cu musafirii mei, o conduse Justin prin
camer` spre u[ile din sticl`, deschise spre un patio larg. Au fost s`
se uite la gr`din`.
Musafiri? Despre ce era vorba? Doar nu venise s`-i cunoasc`
musafirii!
Tina se opri din mers [i se plânse \n spatele lui:
– Pot sta doar cinci minute. Nu vreau s` deranjez. D`-mi
reportofonul [i plec.
Dar Justin deja p`[ea \n patio. Sau n-o auzise, sau alesese s-o
ignore [i Tina avu o b`nuial` asupra motivului! Cu pa[i fermi, veni
\n spatele lui [i era pe cale s`-[i repete protestele când \l ajunse.
Dar era prea târziu. O pereche venea spre ei.
Erau o fat` [i un tân`r, fata brunet` [i extrem de dr`gu]` fu
prima care vorbi:
– Ce gr`din` minunat`, \i spuse lui Justin. Sper s` nu te
deranjez, dar am luat doi l`stari, zâmbi ea [i apoi se \ntoarse spre
Tina. Bun`, o salut` ea.
– Bun`, \i r`spunse Tina la zâmbet, pl`când-o pe loc.
Era surprins`. Nu se a[teptase s` g`seasc` pe cineva \n casa lui
Justin, care s`-i plac`. Dar chiar [i tân`rul care era cu fata p`rea
pl`cut.
Totu[i, nu-[i putu re]ine o privire nervoas` peste ei, \n gr`din`.
|n orice minut acum, precis, Eunice va ap`rea [i asta ar fi sfâr[itul
acestui mic interludiu politicos. Dar nu era nici urm` de Eunice
când Justin f`cu prezent`rile.
– Las`-m` s` te prezint nepoatei mele, \i spuse el Tinei. Ea este
Victoria, ar`t` el spre fata brunet`. {i el este Jean-Pierre, prietenul
Victoriei, d`du el din cap spre tân`r. Cunoa[te]i-o pe Tina, le spuse
el, una dintre cele mai bune ziariste din Londra.
Tina era prea ocupat` s` dea mâna cu Victoria [i cu Jean-Pierre
pentru a controla expresia ce \nso]ea acest compliment. Dar b`nuia
c` probabil ar ar`ta la fel de sincer dup` cum vorbise. Nu era, \n
fond, un mare maestru al pref`c`toriei?
– Deci, sunte]i ziarist`? Lucra]i la reviste, ca unchiul Justin?
str`lucir` plini de interes ochii Victoriei.
98 TRACY PEARSON
|ntr-o zi, dup` ce \mi voi fi terminat studiile, a[ vrea [i eu s`

intru \n ziaristic`.
– Nu prea ]i-a[ recomanda. Nu este o slujb` bun`.
Deci, aceasta este Victoria, gândi Tina, \ncercând s`-[i \n`bu[e
mica tres`rire de reamintire. Uitase complet c` Justin avea o
nepoat`, dar acum \[i aminti cum mersese cu el prin magazine, \n
urm` cu trei ani, s` caute un cadou pentru aniversarea de
cincisprezece ani a fetei. Cump`raser` câteva casete video cu
muzic` pop [i se distraser` alegându-le.
Se uit` la Justin, inima umplându-i-se brusc de amintire [i-[i
sim]i gâtul strâns, abia mai putând s` respire. Parc` ar fi fost ieri,
dar cu adev`rat trecuse de atunci o via]`. {i \n acest timp, nepoata
lui Justin devenise o tân`r` frumoas`. Tina se sim]i mi[cat`, dar \n
acela[i timp plin` de regrete. La ea, \n afar` de carier`, nimic nu
devenise mai frumos.
Alung` acest gând. Era gre[it [i prostesc. Nu exista niciun b`rbat
\n via]a ei, dar orice altceva era roz. Avea prieteni buni [i o familie
minunat` ... {i \ntr-o zi, poate se va \ndr`gosti din nou. Pân` atunci,
va putea trì [i f`r` asta.
– Spune-mi ce faci, spuse Victoria luând-o de bra] [i
conducând-o \napoi \n salon, \n timp ce cei doi b`rba]i sporovìau
\n urma lor. Poate \mi po]i spune despre câteva tipuri de cariere.
Spre uimirea Tinei, urm`toarele dou` ore fur` dintre cele mai
pl`cute. Menajera le aduse ceai [i fursecuri pe o tav` [i to]i patru se
a[ezar` \n jur flec`rind de parc` se cuno[teau de ani de zile. {i ca
[i cum, reflect` Tina, ea [i Justin erau cei mai buni prieteni. Niciun
cuvânt aspru sau privire nu se schimb` \ntre ei.
Vorbir` despre Paris, ora[ul de re[edin]` al lui Jean-Pierre, de[i

Tina trebuia s` recunoasc` faptul c` era un ora[ pe care nu-l
cuno[tea bine.
– Am fost acolo doar o dat`, [i doar \ntr-un weekend. Dar cred
c` este un loc nemaipomenit. Mi-ar pl`cea s` merg din nou.
– Trebuie, o \ndemn` Victoria. {i asigur`-te s`-i spui \ntâi lui
Justin. Apoi, putem anun]a rudele lui Jean-Pierre, care s` v` arate
ora[ul. Nimeni nu-]i poate ar`ta Parisul ca un parizian.
– Sunt sigur`.
Tina mu[c` diplomatic dintr-un fursec, evitând s` se uite \n
direc]ia lui Justin. Era evident c` Victoria credea c` erau \n cei mai
buni termeni. Ce spectacol grozav trebuie c` d`deau amândoi!
Dar de[i \[i zâmbea sceptic \n sine, sim]i [i un regret ciudat. |n
urm` cu trei ani, aceast` scen` ar fi fost real`. {i din nou avu
senza]ia c` timpul \i furase ceva [i o l`sase cu mâna goal`.
Dar din nou alung` gândul [i se cert` cu asprime. De ce nu te
bucuri de acest moment, f`r` a trebui s` te cufunzi \n trecutul
\ntunecat [i posomorât?
|n afar` de asta, se p`c`lea singur`. Acele zile p`ruser` fericite,
dar numai din cauz` c` nu [tiuse c` Justin min]ea. Nu [tiuse c` o
tr`gea pe sfoar`.
Doar când Victoria [i Jean-Pierre erau gata de plecare, Tina \[i
d`du brusc seama c` Eunice tot nu ap`ruse. {i mai nostim chiar, nu
fusese pomenit` deloc \n conversa]ie. Unde naiba era? se \ntreba
Tina. Era la etaj cu o migren` sau ceva de acest gen? Se \ntorsese la
Londra? Cu atât mai bine, \[i spuse ea, mul]umit` pentru aceast`
binecuvântare!
100 TRACY PEARSON
– Unde ie[i]i \n seara aceasta? o \ntreb` Justin pe Victoria când

trecur` prin hol, luându-[i la revedere.
– Mergem s` vedem un film nou cu Al Pacino, despre care
vorbe[te toat` lumea.
Victoria \l s`rut` pe unchiul sù pe obraz, apoi o s`rut` [i pe
Tina, anun]ând-o c`-i f`cuse pl`cere s-o cunoasc` [i c` spera s-o
\ntâlneasc` din nou. Apoi, un moment mai târziu, ea [i Jean-Pierre
se urcau \n vechiul Peugeot al lui Jean-Pierre. |n timp ce Justin le
f`cea cu mâna, Tina se \ntreba dac` n-ar trebui s` plece. Acum,
când nu mai era nevoie s` fie politicos cu ea, probabil c` el ar
prefera asta. Dar Victoria [i Jean-Pierre poate ar crede-o necioplit`
dac` ar disp`rea, a[a c` trebuia s` duc` aceast` [arad` pân` la
cap`t. St`tu acolo unde era, zâmbind [i f`când cu mâna pân` când,
\n cele din urm`, Peugeotul disp`ru din vedere.
– Ce p`rere ai despre nepoata mea?
Când Justin \nchise u[a, se \ntoarse [i-i zâmbi Tinei.
– O plac mult, r`spunse Tina cu sinceritate. Este o adev`rat`
frumuse]e. Se sim]i ciudat de mi[cat` când fu recompensat` pentru
generozitatea ei cu o privire plin` de mândrie a ochilor cenu[ii. Era
clar c` Justin \[i iubea foarte mult nepoata. Se trezi adùgând,
r`spunzând instinctiv [i f`r` a se gândi, la c`ldura ce emana brusc
din el.
– A crescut ceva de când era o feti]` de cincisprezece ani, cu
pasiune pentru muzica pop.
Imediat ce spuse asta, Tina \[i dori s` n-o fi f`cut. El \i va
r`spunde cu o privire goal` sau o va certa din ochi pentru c` ar fi
dezgropat trecutul. Fiindc` existase ceva intim \n remarc`.
Dar el n-o cert`. |n loc de asta, surprinz`tor, zâmbi.

– Sigur c` a crescut ... Ciudat c`-]i reaminte[ti asta, \i re]inu el
privirea.
|mi amintesc totul. Fiecare secund` pre]ioas`.
Gândul \i trecu Tinei prin cap, dar nu-l rosti – de[i, spre groaza
ei, pentru un moment nebunesc, fusese tentat`.
Oare \nnebunesc? se cert` ea, dezlipindu-[i privirea de a lui
Justin. El s-ar amuza cu adev`rat dac` ai \ncepe s` vii cu chestii din
astea.
|n afar` de asta, nu era adev`rat. Nu-[i amintea, \[i spuse ea, \n
timp ce treceau prin holul cu oglinzi. Uitase. Complet.
– Le-am cump`rat de la Oxford Street. Casetele video, vreau s`
spun, rosti Justin cu ochii pe ea [i f`când-o s`-i furnice pielea. Se
pare c`-mi amintesc, adùg` el, aveai [i tu o pasiune. N-am sfâr[it
prin a cump`ra dou` \nregistr`ri ale lui Pavarotti cu aceea[i ocazie?
Tina sim]i un nod \n stomac. Se opri din mers [i-l privi.
– Vrei s` spui c`-]i aminte[ti asta?
|nc` mai avea acele casete. Ascunse \n fundul unui [ifonier. Nu
le mai ascultase de când ea [i Justin se desp`r]iser`.
Culoarea \i disp`ruse din obraji cum el st`tea acolo
observând-o. Dintr-o dat`, inima Tinei \ncepu s` galopeze. |n gât
avea un nod cât o minge de fotbal.
– |mi amintesc tot felul de lucruri, spuse Justin. Ochii cenu[ii o
priveau, p`rând c` o \nv`luie \n adâncul lor ca o catifea.
– Oh?
Cândva, Tina cunoscuse acea privire prea bine [i [tia iure[ul de
emo]ii pe care-l o provoca \n ea. Sim]i cum ceva se \nmoaie \n ea [i
102 TRACY PEARSON
pleoapele i se \nchiser` pu]in. Acum, gândi ea, va \ntinde mâna [i

o va atinge
El a[a f`cu. |i atinse obrazul [i veni pu]in mai aproape.
– S-ar putea s` fii surprins` cât de multe \mi amintesc, murmur`
el.
|n vocea lui era tandre]e [i atingerea \i era u[oar` ca o pânz` de
pìanjen când degetele \i alunecar` de-a lungul obrazului, apoi,
mângâietor, erotic, pe gât. Tina nu era \n stare s` vorbeasc` [i abia
putea s`-l priveasc` atunci când \l sim]i zâmbind [i adùgând cu o
voce gâtuit`.
– {i chiar acum, totul mi-a revenit foarte clar.
Recuno[tea acest ton gâtuit. Ceva se aprinse \n ea. Acum, cu
siguran]`, o va s`ruta.
Dar nu o s`rut` imediat. Timp de o secund`, o privi, ochii i se
scurgeau ca o miere. Apoi \l auzi oftând când mâna lui liber` se
\ntinse [i se \ncol`ci \n jurul mijlocului ei, tr`gând-o spre el. Apoi,
f`cându-i tot trupul s` se \nfioare, se aplec` [i-[i ap`s` buzele peste
ale ei.
Era a[a cum \[i amintea. Tandre]e [i pasiune. Blânde]ea
s`rutului f`cu s` i se opreasc` r`suflarea [i s` i se \nfierbânte
sângele.
Tina se ag`]` de el, \ntregu-i trup tânjind de dorin]`, plin de
agonia dulce, delicioas` a excit`rii pe care doar Justin o putea trezi
\n ea. Pielea ei luase foc. Inima \i era r`v`[it` de furtun`.
– Oh, Justin! gemu ea, trecându-[i degetele prin p`rul lui.
Bra]ul din jurul ei era strâns, ]inând-o ca pe o prizonier`, de[i
nu exista \n acel moment o prizonier` mai dornic` decât Tina.
Când mâna lui alunec` \n jos, ferm` [i avid` s`-i cuprind` sânul,
\nconjurând cu palma carnea rotunjit` [i mângâindu-i sfârcul plin
de dorin]` prin ]es`tura sub]ire a bluzei, ea se rug` ca acest
moment ame]itor s` nu se sfâr[easc` niciodat`.
Se lipi de el cu lascivitate, topit` de dorin]`, tânjind de pasiune
pentru el. Brusc, sim]i c` se \nvârte totul cu ea.
Justin \i s`ruta fa]a cu aviditate ... buzele, obrajii, ochii, [i ea \i
r`spundea la s`rut, mâinile ei plimbându-se peste el, desf`tându-se
la atingerea umerilor largi [i alunecând \n jos spre piept.
Totul era atât de familiar. |i cuno[tea trupul atât de bine. {i era
atât de perfect felul \n care o atingea [i o s`ruta. Perfect cum nu mai
sim]ise ceva asem`n`tor cu un alt b`rbat.
O cople[i o senza]ie de triumf ame]itor. La urma urmei, timpul
nu-i furase nimic! Justin era \nc` al ei! Nu r`m`sese cu mâna goal`!
Dar tocmai când gândea a[a, inima \mb`tându-i-se de fericire,
realitatea rece se \ntindea s-o ating`, f`când-o s` se \nfioare,
trensformându-i triumful \n cenu[`.
Tres`ri [i se d`du \napoi, dezlipindu-[i mâinile de el de parc` ar
fi ars-o. Era nebun`. Justin nu era al ei. Apar]inea Eunicei.
O privi surprins când se smulse de lâng` el.
– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` el cu o voce r`gu[it`.
– Ce s-a \ntâmplat? Tinei \i veni s` le[ine de oroare. Oroare fa]`
de sine, de felul \n care se comportase. Se uit` la el aranjându-[i
bluza, care-i ie[ise din fust`. |ndr`zne[ti s` m` \ntrebi “Ce s-a
\ntâmplat?” Ai uitat-o pe Eunice?
– Se pare c` amândoi am uitat-o, zâmbi el piezi[. Dar nu fi
\ngrijorat`, Eunice nu-i aici.
104 TRACY PEARSON
– {i care-i diferen]a?
Asta o f`cea pur [i simplu furioas`. Se a[tepta s`-i cad` iar`[i \n
bra]e? Asta era insult`tor. Ochii alba[tri ai Tinei se transformar` \n
pumnale.
– Ce crezi c` sunt eu? Plec imediat de aici!
{i de[i picioarele \i erau ca de vat`, se \ntoarse pe c`lcâie [i o lu`
prin hol spre u[`, c`znindu-se s` mearg` cât mai drept.
Deschise larg u[a [i n`v`li pe treptele de piatr`, apoi alerg` spre
ma[in` [i se trânti \nùntru. {i atunci fu momentul când realiz`
c`-[i uitase po[eta.
– Cred c` vei avea nevoie de asta.
|nainte ca ea s`-[i recapete r`suflarea pentru a-l trimite la dracu,
Justin st`tea lâng` portiera deschis` [i-i \ntindea po[eta. Tina i-o
smulse f`r` a-l privi [i scotoci furioas` dup` cheile ma[inii. Apoi,
g`sindu-le, vru s` porneasc` motorul.
– Pleac` din calea mea [i las`-m` s` \nchid u[a! \l admonest` ea.
Motorul nu porni. Tina \njur` [i \ncerc` din nou, piciorul ei
drept ap`sând pe accelera]ie. Apoi, când motorul scânci [i se opri,
\njur` din nou.
– Cum crezi c` este posibil s` porneasc` dac` stai acolo
zgâindu-te la mine?
Justin nu se mi[c`. Continua s` se sprijine de portier`. Ea sim]ea
cum ochii lui \i urm`resc orice mi[care nervoas`. {i totu[i, de[i nu
\ndr`zni nici m`car o dat` s`-[i ridice privirea spre el, \i sim]ea
zâmbetul când \i spuse:
– N-o s` porneasc`. Ai \necat motorul.
Tina sim]i c`-i vine s` plâng`.
– Atunci, voi sta aici s` a[tept s`-[i revin`.

Dar nu f`cu asta. Nervoas`, \ntoarse din nou cheia, ap`sând cu
putere pe accelerator [i \nrùt`]ind lucrurile [i mai tare.
– S`-]i spun [i altceva. Nu ]i-ai luat reportofonul.
Când motorul tu[i jalnic, Justin \i \ntinse mâna.
– Cred c` ar trebui s` te \ntorci din nou \n cas`, \i spuse el. Ceea
ce ai nevoie acum, este o bùtur` [i cinci minute de calmare.
– Nu m` \ntorc \nùntru.
– Doar cinci minute. Cred c` trebuie.
– Cinci minute! Asta ai spus [i \nainte [i uite ce s-a \ntâmplat! \l
privi Tina frustrat`, \n cele din urm`. Este motivul pentru care nu
vreau s` vin \nùntru!
Dar \n clipa când \l privi, inima \i tres`ri. El \nc` zâmbea [i ]inea
mâna \ntins` c`tre ea. Dintr-o dat`, nu mai avu puterea s` lupte.
– Vino, spuse Justin din nou, foarte \ncet.
– Nu [tiu ...
Dar Tina \i luase deja mâna [i-i permitea s-o ajute.
– Bun` fat`.
|nc` ]inându-i mâna o conduse afar` din ma[in`, pe trepte [i
\napoi pe holul cu oglinzi.
Un moment mai târziu, u[a din fa]` se \nchise \n spatele lor cu
un p`c`nit.
Capitolul 7
– Nu [tiu ce crezi despre venirea mea \napoi, dar nu este ceea

ce crezi.
Tina debit` aceast` monstr` de stupizenie \n timp ce Justin o
conducea spre salon, pe sub arcada de la cap`tul holului. |[i trase
mâna dintr-a lui [i se \ndep`rt` cu un pas de el.
– Vreau s` [tii asta, adùg` ea, \n \ncercarea de a clarifica. Nu
m-am \ntors pentru ce crezi tu.
|n drumul de la ma[in`, se mai calmase pu]in, dar \nc` se sim]ea
\ncordat` [i nervoas`. De aceea, nu gândea corect [i de aceea se
exprima a[a de prost. Se sim]ea cuprins` de o panic` ciudat`.
– E-n regul`, atunci ... Spre deosebire de ea, Justin era foarte
calm [i zâmbea ... Deci, fiindc` am hot`rât pentru ce nu e[ti aici, hai
s` mergem \n salon [i s` bem ceva.
|n timp ce vorbea \i atinse u[or bra]ul cu degetele, ghidând-o \n
direc]ia u[ii. {i instantaneu, aproape violent, Tina \[i smuci bra]ul,
ca [i cum cineva i-ar fi \nfipt un cu]it \n carne.
Era vinov`]ia, gândi ea nefericit`, \ncercând s`-[i mascheze

gestul \ntorcându-se rapid [i p`[ind pragul singur`. Era vinov`]ia
pentru ceea ce se petrecuse recent \ntre ei, acea intimitate brusc`,
nea[teptat`, [ocant`. Vinov`]ia c` permisese s` se \ntâmple toate
acestea [i mai mult decât atât, \i pl`cuse.
– Oricare este planul tù, ai prefera s` nu faci stând \n picioare
sau a[ezându-te?
Cum Tina oscila \n mijlocul camerei, Justin i se adres` din prag.
{i de[i nu se uita la el, putea b`nui c` zâmbe[te amuzat. Spre
deosebire de ea, nu suferea de vinov`]ie, \n mod evident.
Nu-i r`spunsese. |n loc de asta, se a[ez` \n cel mai izolat loc al
camerei. Ceea ce se \ntâmplase \nainte, nu se va mai \ntâmpla din
nou. Se va lupta cu mâinile goale, dac` va trebui.
Astfel de m`suri melodramatice erau improbabile, fiindc` din
câte \[i amintea, el nu o for]ase.
– |]i propun ceva alcoolic, se \ndrept` el spre bar, unde un [ir
de sticle din cristal str`luceau. Ce te-ar atrage? Am un sherry
deosebit pe care ]i-l pot recomanda.
– Nu este cam devreme pentru asta? ... Tina se a[ez` mai bine
\n fotoliu [i-[i \ncruci[` picioarele. Poate c` alcoolul n-ar fi tocmai
bun pentru starea ei, gândi ea. Cred c` a[ prefera ni[te ceai.
– Nu te \ngrijora, nu este prea devreme. De fapt, este ora
asfin]itului, spuse Justin [i turn` sherry \n dou` pahare, ca [i când
n-ar fi auzit. S` nu aud de ceai.
{i cum de [tia ce dorea ea? Tina se strâmb` la el. De[i avea
dreptate \n privin]a orei. Era trecut bine de [ase. Habar n-avusese
c` era atât de târziu.
108 TRACY PEARSON
El veni spre ea cu pa[i t`cu]i peste covor, \ntinzându-i paharul

cu un zâmbet. Se mi[ca chiar ca un tigru, gândi ea. Gra]ios [i
pr`d`tor. Apoi, instantaneu, dori s` nu se fi gândit la asta când sim]i
un val fierbinte de sânge n`p`dind-o. Ultimul lucru pe care ar
trebui s`-l fac` era s` aib` astfel de gânduri.
Justin \i \nmân` paharul – pe care \n nelini[tea ei, aproape \l
smulse, \ngrozit` c` degetele lor s-ar atinge accidental. M` comport
ca o maniac`, gândi ea.
– Noroc!
Justin ridic` paharul [i lu` o gur` din el. Se oprise doar la un
pas de ea.
– Noroc! r`spunse Tina, \nc` evitând s`-l priveasc`, ochii
fiindu-i fixa]i undeva \ntre pantofi [i genunchi. Oare avea de gând
s` continue s` stea acolo, se \ntreb` ea iritat`?
Dar el se \ntoarse [i se a[ez` pe o sofa din apropiere, ar`tând
relaxat când \[i \ntinse picioarele \n fa]a lui. Tina se uit` la pantofii
lui, nefericirea crescându-i. N-ar fi trebuit s` vin` \napoi. De fapt,
n-ar fi trebuit s` vin` deloc. Venirea ei \n casa lui fusese marea ei
gre[eal`.
{i felul \n care o observa din locul lui de pe sofa, cu acel zâmbet
u[or amuzat, era ca [i cum [tia precis ce gândea ea. {i se bucura de
fiecare clip` a disconfortului ei.
Tina fu aceea care rupse t`cerea. El n-ar fi fost decât \ncântat
s-o lase s` fiarb`. Inspir` adânc [i privindu-l \n fa]`, spuse:
– Singurul motiv pentru care m-am \ntors a fost s`-mi recuperez
reportofonul.
– Niciun alt motiv?
– Categoric nu, se r`sti la el ... Drept cine o lua?

Dar ce avea el \n minte nu era exact ce credea ea.
– Nu te caracterizeaz` s` scapi o astfel de ocazie de aur ... F`cu
o pauz` [i zâmbi diabolic ... |n fond, m` \mbunase[i, la drept
vorbind.
Tina \n]elese imediat. Deci, asta gândea el! C` \ncearc` s`-l
\mblânzeasc`, \n scopul de a continua negocierile!
Pentru moment, fu indecis` dac` s`-l pun` sau nu la punct. Ar
fi fost bine pentru el s` cread` c` abandonul ei ne\nfrânat fusese
calculat, decât s` [tie adev`rul – c` fusese cea mai pur` [i
necontrolat` pasiune!
Dar apoi se trezi, amintindu-[i felul \n care se uitase la ea \n
restaurant, când o acuzase c`-[i urm`re[te doar propriul interes [i,
de[i nu-i p`sa nici cât negru sub unghie, se auzi spunând:
– Ai spus deja c` negocierile nu intr` \n discu]ie. {i oricum, se
\ntâmpl` c` m-am r`zgândit. Am hot`rât c` ar fi o gre[eal` pentru noi
s` \ncerc`m s` negociem. V`zu c`-l surprinsese [i se sim]i satisf`cut`.
Pân` acum avusese senza]ia c` el \i ghicea fiecare mi[care.
– Da? se interes` el, ridicându-[i o sprâncean` neagr`. {i de ce
ai decis asta?
– Pentru c` \n mod clar \mi suspectezi motivele. Crezi c` nu m`
intereseaz` decât munca mea.
– {i spui c` m` \n[el?
– |ntotdeauna am spus asta. Dar tu, din motivele tale, se pare
c` ai ales s` nu m` crezi.
– Din motivele mele? zâmbi cinic Justin. Faci s` par` c` mi-am
inventat singur motivele.
110 TRACY PEARSON
– Sper s` po]i pricepe.

O ura destul. {i acum, \i trecu prin cap, probabil o dispre]uia [i
mai tare pentru felul \n care \i c`zuse atât de u[or \n bra]e, \n ciuda
faptului c` [tia c` se va c`s`tori \n curând cu alt` femeie.
Tina sim]i o \n]ep`tur` \n inim`. Poate c` merita dispre]ul lui,
fiindc` \ntr-adev`r, când o s`rutase, ea nici m`car nu se gândise la
Eunice. El sim]ise la fel ca ea. Uitase c` era promis alteia.
Se cutremur`. Cât trebuie s` se fi bucurat pe seama capitul`rii
ei.
Ochii ei \i aruncar` o privire aspr`.
– Este evident c`-]i face pl`cere s` gânde[ti rù despre mine. Ei
bine, continu`, gânde[te cât de rù dore[ti.
– A[a voi face ... Justin \[i \nvârti bùtura \n pahar \n timp ce o
privea cu aten]ie, cu ochii \ngusta]i. Vezi, te cunosc a[a de bine ...
|[i l`s` privirea s` se plimbe peste ea, senzual, agale, ochii lui
sc`p`rând de un amestec de provocare [i dispre] ... Neag` dac`
po]i. Nimeni nu te cunoa[te ca mine.
Ochii lui f`ceau ca pielea s`-i furnice, de[i \ncerca din tot
sufletul s` ignore acea sclipire neagr`. Dar cum putea s-o ignore
când amintirea s`rutului lui continua s`-i ard` buzele ca jarul?
Ea sim]i c` \ncordarea o cuprinsese din nou. Degetele \i erau
strânse \n jurul paharului când \i spuse:
– Nu m` cuno[ti. Doar crezi c` m` cuno[ti.
– Doar cred c` te cunosc? o sfredelir` ochii lui. Crede-m`,
cunosc fiecare centimetru frumos [i tr`d`tor al tù. A[ putea
desena o hart`.
Tina \[i umezi buzele uscate. Era adev`rat ce spunea.
Niciun b`rbat n-o cuno[tea atât de intim ca el. O cunoscuse cu

mâinile, buzele [i trupul lui. Sim]i un cerc de foc \n jurul coapselor
[i un nod \n stomac.
{i \n acel moment precis avu loc o mi[care brusc` \n prag. Ochii
Tinei se \ntoarser` vinova]i. Eunice, gândi ea, panicat`.
Dar nu era Eunice. Era menajera \n uniform` albastr`.
– Scuza]i-m`, domnule, spuse femeia, \n timp ce Tina \ncerca
s`-[i vin` \n fire. Ce aranjament dori]i pentru cina din ast`-sear`?
Justin se \ntoarse s` i se adreseze.
– Dup` cum probabil ai ghicit, Victoria [i Jean-Pierre s-au \ntors
la Londra. A[a c` nu te deranja cu cina. Eu cred c` voi mânca afar`.
|]i po]i lua liber restul serii.
Apoi, cum femeia \i mul]umi [i disp`ru, se \ntoarse \nc` o dat`
c`tre Tina.
– Poate ai vrea s` vii [i tu? propuse el.
– Vrei s` spui cu tine [i cu Eunice?
Inima Tinei \nc` b`tea nervos din cauza vinov`]iei sim]it` când
menajera ap`ruse \n prag. {i nu era de mirare c` tres`rise.
Justin o observa.
– Nu, o corect` el. Nu eu [i Eunice. Doar eu.
– Eunice nu se \ntoarce?
– Nu. S-a \ntors la Londra.
– Oh!
Tina ezit`, nefiind sigur` ce s` spun`, urând felul \n care
stomacul \i juca feste. Era cam nepl`cut, dar gândul la o cin`
singur` cu el o umpluse de o c`ldur` neobi[nuit`. Pentru o
secund`, vru s` spun` “da”.
112 TRACY PEARSON
Dar alung` tenta]ia.

– |mi pare rù, refuz` ea. Nu pot.
– Ai alte aranjamente?
– Da. La drept vorbind, am.
– Bine\n]eles. Iubitul tù, cl`tin` din cap Justin [i se a[ez` peste
pernele sofalei. N-a[ vrea s` te re]in de la o noapte sexy de sâmb`t`.
Tina uitase \n \ntregime despre povestea inventat` cu Mike, dar
\i fu recunosc`toare lui Justin c`-i amintise. Tocmai când era pe cale
s` se \nece, \i aruncase un colac de salvare.
Zâmbi dr`g`stos sperând s` fie conving`toare.
– M` bucur c` vine. Mi-am dat seama dintr-o dat` c` mi-e dor de
el.
– Atunci, [i eu m` bucur pentru tine, o privi Justin cu r`ceal`.
Evident, nu era interesat de aceste detalii plicticoase ale vie]ii ei.
Sau, gândi Tina, chiar \l entuziasma faptul c` nu avusese greut`]i \n
a-l \nlocui cu alt b`rbat.
– Nu mul]i [tiu, dar Mike [i cu mine suntem \mpreun` de ceva
timp.
Spera ca aceast` informa]ie \n plus s`-l fac` s` reac]ioneze.
– Adev`rat?
Tonul lui era mai mult decât indiferent. Se p`rea c` mica ei
inven]ie nu-l stârnise deloc. {i, ca [i \nainte, Tina se sim]i u[or
dezam`git` c`-l judecase gre[it. Nu-i p`sa nici cât negru sub unghie
de via]a ei amoroas`.
Din unele motive, asta o f`cu s` se gândeasc` la via]a lui.
– Cum de, \ntreb` ea brusc vrând s` [tie, Eunice nu-[i petrece
weekendul aici cu tine?
– A avut de lucru, cred ... |[i goli paharul de sherry [i-l puse pe
o mas` din apropiere ... Eunice [i cu mine ne petrecem
weekendurile destul de des separat.
– Da?
Tina \l observ` \ndeaproape când rosti aceast` mic` informa]ie,
notând c` nu p`rea deloc c` ar avea inima zdrobit`. Spre ru[inea ei,
asta \i f`cu pl`cere pân` când \[i aminti – lui Justin \i pl`cuse
\ntotdeauna libertatea cu micile lui aventuri, dar \n cele din urm`
se \ntorcea la Eunice.
Sim]i cum o cuprinde r`ceala. Ea nu va mai fi niciodat` juc`ria
lui.
El o urm`rea zâmbind amuzat, când o \ntreb`:
– Deci, cum se potrive[te asta cu imaginea cuplurilor tale
nonagenare?
– S`-[i petreac` timpul separat? Categoric, nu este tipic ... Ca [i
infidelitatea, reflect` ea \n sine ... Cele mai multe cupluri cu care
am vorbit cred c` este important s`-]i petreci timpul \mpreun`.
– Ceea ce ne face pe amândoi sceptici. |n fond, \i reaminti el, [i
inten]ia ta ini]ial` a fost s`-]i petreci weekendul singur`.
Avea dreptate, a[a spusese, dar Tina se trezi \ncruntându-se la
el.
– Vrei s` spui c` Mike [i cu mine suntem ca tine [i Eunice? Oh,
nu! protest` ea. Precis nu!
Gândul o \ngrozi. Dac` \ntr-adev`r ar avea o rela]ie, n-ar vrea s`
fie ca aceea. Era o emo]ie sincer` \n vocea ei, când continu` s`-i
descrie genul de rela]ie pe care dorea s`-l aib` \ntr-o zi.
– Suntem \mpreun` de câte ori putem. Urâm s` fim desp`r]i]i.
114 TRACY PEARSON
Suntem dou` jum`t`]i ale unui \ntreg, nu doi oameni care ajung
\mpreun` ocazional.
Justin ridic` o sprâncean`.
– Este serios, deci?
– Da, este serios.
– Asta-i bine. M` bucur pentru voi. Nu-l cunosc pe Mike prea
bine. L-am \ntâlnit doar de dou` ori. Dar pare un tip dr`gu]. Sper
s` fi]i amândoi foarte ferici]i.
– Mul]umesc.
Tina accept` falsele ur`ri ca [i cum ar fi fost spuse serios. Ceea
ce el n-o f`cuse cu adev`rat. Fericirea era ultimul lucru pe care i
l-ar fi dorit el. Dar cel pu]in, reflect` ea, introducerea lui Mike \n
discu]ie avusese efectul dorit, r`cind atmosfera dintre ei. Acum, nu
mai exista niciun risc de revenire la flirtul periculos. Trebuia s` ias`
de aici cât lucrurile mai erau normale.
Se uit` la ceas.
– Cred c-ar trebui s` fiu pe drum. {i mai trebuie s` g`sesc un loc
s` r`mân peste noapte ... |[i lu` paharul cu sherry [i-l goli ... {i,
bine\n]les, adùg` ea, trebuie s`-l \ntâlnesc pe Mike.
– Cum dore[ti.
|nainte ca Tina s`-[i termine bùtura, Justin se ridic` \n picioare.
O conduse la u[`. Dou` minute mai târziu, ea se urca \n Panda, \n
timp ce el st`tea urm`rind-o, la picioarele sc`rilor de piatr`.
Doamne, \[i spuse ea, am sc`pat.
Când \ntoarse cheia pentru aprindere, motorul tu[i, apoi muri.
Oh, nu, se panic` ea brusc, o s` r`mân \n]epenit` aici!
Dar a doua oar` când \ncerc`, motorul prinse via]`.
– Slav` Domnului! mormì ea când Justin \i zâmbi [i-i f`cu cu

mâna.
O clip` mai târziu, se \ndrepta spre alee. Zâmbi u[urat` când
ajunse \n drum. Sc`pase din culcu[ul tigrului, \ntreag`.
Dar \n adâncul ei, de[i \ncerca foarte tare s` ignore acest lucru,
exista un col] tr`d`tor al inimii care era adânc dezam`git c` ma[ina
pornise ...
La mai pu]in de cinci mile de drum, \[i primi pedeapsa. Când se
opri la o intersec]ie de drumuri, motorul Pandei se opri [i \n ciuda
tuturor eforturilor ei, refuz` s` porneasc`.
Tina \njur`.
– Cum po]i s`-mi faci asta? b`tu ea cu pumnii \n volan. Ma[in`
pervers`! Nu e[ti bun` de nimic!
Dar micu]a ma[in` r`mase surd`. St`tea acolo, refuzând s` se
mi[te.
Tina se d`du jos furioas`, rezistând s` loveasc` cu piciorul
caroseria. Acum, trebuia s` g`seasc` un telefon [i un mecanic care
s`-i tracteze ma[ina. Nu era cea mai u[oar` treab` când era ora
[apte seara [i sâmb`t`.
|i trebuir` treizeci de minute s` g`seasc` un post telefonic, apoi
\nc` zece s` dea de un garaj care s` r`spund`. Când \i descrise cum
putu mai bine locul unde r`m`sese cu ma[ina, mecanicul \i spuse:
– Sunt acolo \ntr-o or`.
O or`! Tina sim]i c`-i vine s` plâng` de necaz. Ce dezastru total
urma s` fie aceast` zi. Dar \[i mu[c` buza [i-i spuse omului:
– Mul]umesc. V` voi r`mâne recunosc`toare.
Apoi, \n cea mai neagr` dispozi]ie, se târ\i \napoi c`tre ma[in`.
116 TRACY PEARSON
Picioarele o dureau, avea o \n]ep`tur` \n partea stâng` [i

stomacul \i chiorìa de foame când ajunse la locul \n care-[i
abandonase ma[ina.
Dar \ntr-o clip`, ca prin magie, toate necazurile fur` uitate când
ochii i se luminar` la vederea ultimului lucru la care s-ar fi a[teptat.
Fiindc` parcat \n spatele mizerabilei sale Panda se afla un
Mercedes str`lucitor alb. {i \n spatele volanului, zâmbindu-i, era
Justin.
– V`d c` ai necazuri, spuse el coborând din Mercedes. A[ fi
putut s` umblu la ea dac` n-ai fi \ncuiat-o.
Tina \ncerc` foarte tare s` nu zâmbeasc` de la o ureche la alta.
Dând col]ul [i v`zându-l, o f`cuse s` se simt` de parc` ar fi câ[tigat
la loterie.
– Nu cred c` ar trebui s` m` deranjez, \ncuviin]` ea. |n halul \n
care este, nu merit` s` fie furat`.
– Ce este \n neregul` cu ea? A refuzat s` porneasc` din nou?
Tina \ncuviin]` din cap.
– Motorul a murit de tot.
Justin veni lâng` ea. Se uit` la fa]a ei \mbujorat`.
– Ei bine, nu [tiu unde ai fost, dar cu siguran]` ]i-a adus bujori
\n obraji.
– Am mers mile, se strâmb` Tina pentru a-[i ascunde ro[ea]a.
Felul \n care o privea era tulbur`tor ... Dar cel pu]in, adùg` ea, am
g`sit un mecanic. A spus c` va veni aici \ntr-o or` ... Se uit` la ceas
... Adic` peste patruzeci de minute.
– Patruzeci de minute? Pot s` am pe cineva \n cinci minute. Vino
cu mine. Las`-m` s`-l sun chiar acum.
El se \ntoarse la Mercedes [i lu` telefonul din interior.

– Ia loc, \i spuse Tinei, indicându-i locul pasagerului. Ar`]i de
parc` abia te-ai ]ine pe picioare.
Tina f`cu a[a cum i se spuse [i se cufund` recunosc`toare \n
scaunul indicat, de[i pentru a fi drep]i, picioarele nu o mai dureau
[i \n]ep`tura dintr-o parte disp`ruse ca prin minune. Dar se sim]ea
ciudat de mi[cat` [i interiorul Mercedesului mirosea a[a de pl`cut.
Mirosea a piele scump` [i a Justin. Inspir` mirosul \mb`t`tor [i-l
urm`ri pe Justin care vorbea. Asta este soarta, gândi ea. Era evident
c` o s` se \ntâmple a[a. De ce gândea a[a, [i ce \nsemna asta, nu era
sigur`.
– Omul meu, Tim, va fi aici \n dou` minute, \i spuse el Tinei.
D`-mi num`rul tipului pe care l-ai chemat [i-i voi telefona s` nu se
mai deranjeze.
Din fericire, Tina scrisese num`rul pe o bucat` de hârtie pe care
o g`sise \n cabina telefonic`. O scoase din po[et` [i i-o \ntinse lui
Justin.
– Cred c` va fi u[urat, \i spuse ea. Nu p`rea prea entuziasmat s`
vin`.
– Ai avut dreptate. A fost u[urat, \ncuviin]` Justin \n minut mai
târziu când puse la loc receptorul telefonului. Acum, d`-mi cheile
de la ma[ina ta, spuse el \ntinzând mâna. Le voi l`sa \n ]eava de
e[apament pentru ca Tim s` le g`seasc` ... F`cu o pauz` ... Ai ceva
\n portbagaj de care ai nevoie?
Tina uitase complet.
– O saco[` cu lucruri de noapte, \i spuse ea, ro[ind puternic
când \i \nmân` cheile ma[inii.
118 TRACY PEARSON
De ce naiba o saco[` cu lucruri de noapte o f`cea s` ro[easc`?

Dou` secunde mai târziu, Justin se instal` \n spatele volanului.
– Nu-i nevoie s` st`m aici, \i spuse el, pornind motorul. I-am
spus lui Tim s`-mi dea un telefon de \ndat` ce g`se[te defectul. {i
pân` atunci, tu [i cu mine mergem s` cin`m.
Când ma[ina \ncepu s` ruleze, el \i \ntinse telefonul ma[inii.
– Telefoneaz`-i lui Mike, o instrui el [i anuleaz`-]i \ntâlnirea.
Tina se \nro[i pân` la r`d`cina p`rului. Uitase complet de
aceast` minciun`. F`r` s` se uite la el, mormì:
– Deja a fost anulat`.
Apoi \[i mu[c` vinovat` buza. N-ar fi trebuit s` fac` asta. Ar fi
trebuit s`-[i foloseasc` \ntâlnirea cu Mike ca un mijloc de sc`pare.
Dar nu mai vroia s` scape. {i nici nu era cazul. Nu era cazul
deloc. Era soarta pur [i simplu.
Justin o duse \ntr-un restaurant din afara ]inutului, un loc
elegant. cu lumân`ri lic`rind pe mese.
– Este nou, \i spuse el când p`r`sise Mercedesul [i trecur`
printr-o curticic` plin` de ghivece cu flori. Esta prima dat` când vin.
Mi s-a spus c` este foarte bun.
{i \ntr-adev`r ar`ta bine, hot`r\ Tina când li se indic` o mas`
\ntr-un col] [i li se aduse meniul. Decorul era pl`cut, cu plante
peste tot, iar din buc`t`rie veneau mirosuri \mbietoare. Totu[i, nu
se putu ab]ine s` nu se gândeasc` la semnifica]ia faptului c` o
ducea \ntr-un loc unde nu-l cuno[tea nimeni. F`r` \ndoial`, dac`
s-ar fi dus \n locurile frecventate de el \n mod obi[nuit, multe
sprâncene s-ar fi ridicat, la vederea lui \nso]ind o femeie, alta decât
logodnica lui. {ievident, era ceva ce dorea s` evite.
Era o prostie, dar sim]i o u[oar` \n]ep`tur` \n inim`. Era ca \n

trecut, când \ntotdeauna insistase s` fie discre]i. Ea fusese ]inut`
\ntotdeauna ascuns`, un secret vinovat, niciodat` permis \n peisajul
vie]ii lui. Doar Eunice era considerat` suficient de bun` pentru
asta.
– Ce ]i-ar pl`cea? o \ntreb` el peste meniu. Te-ai hot`rât ce ai
vrea s` m`nânci?
– Somon afumat ... Era primul lucru pe care c`zuser` ochii
Tinei. Pierdut` \n gânduri, nu prea se uitase la meniu. |[i trecu
ochii \n fug` peste list` [i adùg`: [i friptur` \n`bu[it` de vi]el.
Era o proast`, \[i spuse ea. De ce \i p`sa unde o dusese sau care
\i erau motivele? Aceast` cin` nu avea importan]`. Era un soi de
\ntâmplare. El era plictisit [i-l amuzase probabil s` se refere la
presupusa ei \ntâlnire cu Mike. {i toate astea din cauza sor]ii ... ce
prostie!
– Cred c` o s` iau [i eu somon [i pui fript \n continuare, spuse
el chelnerului când veni s` ia comanda. {i adu o sticl` din cel mai
bun vin Chalis, adùg` el; apoi când chelnerul plec`, se adres`
Tinei: s` facem o \n]elegere. S` l`s`m deoparte subiectele
controversate pentru aceast` sear`. S` \ncerc`m s` pretindem c`
suntem doar vechi prieteni care n-au nimic de \mp`r]it.
– Bine, \ncuviin]` Tina, ignorând modul \n care inima \i
zvâcnea.
“Doar vechi prieteni” spusese el [i sunase nostalgic. Totu[i, era
o prostie, \[i spuse ea. Ei nu fuseser` niciodat` prieteni. {i totu[i,
de[i nu-[i d`duse \ntotdeauna seama de asta, existaser` motive de
contradic]ie \ntre ei. Dar \nl`tur` aceste gânduri [i respect`
120 TRACY PEARSON
\n]elegerea f`cut`. Nici m`car o dat` nu men]ion` “Scope” sau ceva

legat de preluare. Ciudat, dar când \ncepu s` se relaxeze, nici nu
sim]i m`car nevoia.
– Te invidiez, \i spuse lui Justin, dup` ce-[i termin` friptura de
vi]el, c` ai un loc la ]ar` unde s`-]i petreci weekendul. Uneori \]i
face bine s` pleci din Londra pentru un timp.
Justin fu de acord.
– La \nceput a fost un lux, dar acum a devenit o necesitate. Cum
se face vineri seara, de-abia a[tept s` vin aici.
– Nu ar trebui s` fiu surprins`, spuse Tina luând o gur` de vin.
|mi amintesc c` \ntotdeauna aveai o \nclina]ie pentru spa]iile larg
deschise. |mi amintesc c` obi[nuiam s` mergem s` ne plimb`m la
]ar` destul de des.
Ezit`, un pic stânjenit`, când \[i termin` fraza. Trebuia s` fac`
astfel de referiri asupra trecutului? Dar se autolini[ti. De ce nu? Asta
f`ceau prietenii vechi.
{i pe Justin nu p`ru s`-l deranjeze [i zâmbi.
– Obi[nuiam s` mergem la un mic restaurant lâng` Chatham. |]i
aminte[ti?
Tina râse.
– Cel la care papagalul pe care-l aveau fluiera dup` toate fetele.
– {i când cineva \ncerca s` plece, obi[nuia s` strige: “Opri]i pe
acest om! Nu [i-a pl`tit consuma]ia!” scutur` Justin din cap [i râse.
Ne-am distrat bine acolo.
M` \ntreb ce s-a \ntâmplat cu locul acela? M` \ntreb dac` mai
func]ioneaz`?
– Pariez c` papagalul mai func]ioneaz`. El ]ine localul.
Tonul Tinei era u[or, dar inima \i b`tea mai repede la remarca
lansat` referitoare la timpurile bune când se distraser` acolo. Nu
fuseser` numai timpuri bune, ci cele mai bune din via]a ei.
{i \n seara aceasta, reflect` ea, era ca atunci. Era minunat s` fie
cu el, atât de relaxat` [i u[oar`. Niciodat` nu realizase \nainte cât \i
lipsiser` seri ca acestea. Fiindc` nu mai fuseser` astfel de seri de la
Justin, pân` acum. Niciodat` nu cercetase asta, dar acum p`rea
imposibil de trist.
Justin o observa [i-i r`spunse la remarca f`cut` despre papagal.
– Ai dreptate. El ]ine restaurantul, spuse el [i expresia \i deveni
mai serioas`. M-a[ duce la Chatham \ntr-o zi, s` cercetez.
Cu Eunice, f`r` \ndoial`. Tina \[i sim]i inima ca plumbul. Era un
efort s`-[i men]in` zâmbetul pe fa]`. Se uit` \n jos spre fa]a de mas`
pentru a-[i ascunde emo]iile, temându-se s` nu i se citeasc` pe
chip, apoi, schimbând subiectul, \[i l`s` jos tacâmurile [i-[i d`du
farfuria la o parte.
– A fost absolut delicios, dar nu mai pot mânca nimic.
– Nici m`car pu]in desert?
– Nu, n-a[ putea. Cu adev`rat. Cred c-a[ s`ri peste cafea, dac`
nu te deranjeaz`.
Dintr-o dat`, deveni nervoas` referitor la prelungirea acestei
situa]ii intime. |i stârnea senza]ii pe care nu vroia s` le simt`. Brusc,
se sim]ea vulnerabil`. Vroia doar s` plece!
Justin nu insist`.
– OK., \ncuviin]` [i zâmbi ciudat de solemn. Dac` asta vrei, s`
pl`tesc consuma]ia.
|n mai pu]in de zece minute, p`r`seau restaurantul.
122 TRACY PEARSON
|n tot acest timp, Tina abia dac` scoase un cuvânt. Se sim]ea

\ncordat` [i stângace, \ntregul ei trup durând-o de la efortul de a-[i
domina sentimentele. {i era dureros de con[tient` de fiecare
mi[care f`cut` de Justin. Fiecare gest. Fiecare privire. Aproape de
fiecare b`taie a inimii lui. Ca [i cum era legat` de el trup [i suflet,
cu o coard` invizibil`.
{i tocmai când tranversau curtea ce ducea spre parcare, Justin
se \ntinse brusc [i-i prinse mâna.
– Mi-a pl`cut aceast` sear`, spuse el. A fost foarte special`.
Era o nebunie, dar atingerea lui \i aduse Tinei lacrimi \n ochi.
Nu pot face fa]` la asta, gândi ea neputincioas`. Te rog, nu-l l`sa s`
fie dr`gu] cu mine. Mi-ar fi mult mai u[or s` m` descurc dac` ar
\ncepe s` fie uricios. Se uit` \n p`mânt, incapabil` s` vorbeasc`.
Dar ce era mai rù urma s` vin`. Când ajunser` la ma[in`, Justin
se \ntoarse brusc s`-i prind` [i cealalt` mân`. |n ochii lui era o
expresie ferm` când \i spuse:
– O s` r`mâi peste noapte la mine acas`. Nu vreau s` aud niciun
fel de argumente. O s-o pun pe doamna Rowlandson, menajera
mea, s`-]i preg`teasc` una dintre camerele libere.
Tina clipi, sim]indu-se nùcit`. Fusese atât de prins` de sear`,
\ncât uitase complet c` trebuia s`-[i g`seasc` un loc unde s` stea
peste noapte. Dar nu putea sta la Justin. |ncepu s` scuture din cap.
– Cred c` ar fi mai bine dac` ...
– Prostii, o \ntrerupse el. Tim o s`-]i aduc` ma[ina diminea]`.
Este cel mai bine s` stai la mine. |n afar` de asta, adùg` el,
v`zând-o c` vrea s` protesteze din nou, vreau s` stai. Te vreau sub
acela[i acoperi[ cu mine ... U[or, o trase mai aproape, astfel \ncât
trupurile se atingeau ... |n noaptea aceasta, orice aranjament n-ar

fi cinstit.
Tina abia putea respira din cauza emo]iilor care o cople[eau. Se
uit` \n sus la fa]a lui, plin` de un dor neputincios. Are dreptate,
gândi ea, de[i nu spuse asta.
Orice alt aranjament n-ar fi cinstit.
|nc` o ]inea acolo, foarte aproape de el. Tina \[i imagin` c`-i
putea auzi b`tìle inimii. Inima ei p`rea s` fi \nghe]at \ntr-o
nemi[care divin`.
{i atunci, el spuse, ochii \nnegurându-se când se uit` la ea:
– Este bine s` fiu a[a cu tine.
Dac` ai [ti ce dor mi-a fost de tine.
Se uit` \ndelung la ea, f`când-o s` i se sf`râme inima [i apoi,
foarte \ncet, o lu` \n bra]e [i o s`rut`.
Era cel mai ginga[ dintre s`ruturi. {i dup` aceea, o ]inu strâns,
dar blând, ca [i cum era infinit de pre]ioas`.
Apoi \i s`rut` u[or p`rul.
– Hai s` mergem, spuse el.
Deschise portiera pasagerului [i o depuse \nùntru. Un moment
mai târziu, se instal` \n spatele volanului.
Tina se sim]ea de parc` zbura când rular` \napoi spre cas`, \n
t`cere. Fiindc` nu era nevoie de cuvinte. Fericirea lor str`lucea ca
o tor]` \ntre ei.
Ne-am reg`sit unul pe altul, continu` ea s` gândeasc`, mereu [i
mereu. Fiindc`, dintr-o dat`, era ca [i cum cei trei ani nu existaser`
niciodat`.
Parcar` ma[ina [i urcar` treptele de piatr` \mpreun`.
124 TRACY PEARSON
Ce o s` se \ntâmple acum? se \ntreb` Tina ame]it` când, \nc`

]inându-i mâna, Justin \mpinse u[a din fa]`. Un lucru era sigur. Ea
nu-l va mai l`sa niciodat` s` plece din nou.
Dar abia intraser` \n hol c` \nghe]ar` amândoi:
– Bine ai venit acas`, spuse o voce sacadat`.
Venind spre ei pe hol, era Eunice.
Capitolul 8
Tina sim]i c` \mpietre[te, \n timp ce era str`b`tut` de o senza]ie

de oroare. Eunice! Ce f`cea Eunice aici? {i st`tea acolo
neputincioas`, a[teptând s` fie devorat` de furia cu p`rul ro[u care
venea spre ea.
Dar Justin p`[i repede \nainte, stând aproape protector \n fa]a
ei. O \nfrunt` pe logodnica lui cu calm:
– Când te-ai \ntors, Eunice?
– Niciun moment prea curând, se pare, dup` cum stau
lucrurile!
Ochii verzi ai Eunicei erau duri ca o cremene. Fiecare
centimetru din ea emana furie ...
– Se pare c` am sosit la timp!
– Eunice, calmeaz`-te ... Tonul lui Justin era controlat, de[i Tina
sim]ea c` fierbea ... S` nu facem o scen`, o avertiz` el.
Era clar c` nu accepta o scen`. Apoi se \ntoarse spre Tina, care
r`m`sese \ncremenit` locului [i-i spuse:
126 TRACY PEARSON
– Cred c` este mai bine s` mergem s` cùt`m un hotel pentru

tine. Vino, \i atinse el u[or bra]ul. S` mergem.
Tina f`cu a[a cum i se spuse. Se sim]eade cârb`. Creierul nu-i
mai func]iona, iar picioarele i se transformaser` \n vat`. Era
recunosc`toare c` este cineva care s` gândeasc` pentru ea. |n acel
moment, nu era \n stare s` fac` ceva singur`.
Dar \nainte de a ie[i pe u[`, Eunice se \ntoarse c`tre ea.
– A[a s` faci, târf` ordinar`! Ie[i afar` de aici! Ie[i [i r`mâi unde
]i-e locul! S` nu mai \ndr`zne[ti s` pui vreodat` piciorul \n aceast`
cas`!
Când Tina se albi, ea continu` s`-[i scuipe veninul.
– Te-am avertizat o dat` s`-]i iei labele de pe omul meu. Ar fi
trebuit s` ascul]i. Nu te voi mai avertiza din nou!
Cople[it` de grea]`, Tina p`[i cl`tinându-se afar`.
– Scoate-m` de aici! aproape hohoti Tina.
{i, de[i era con[tient` de Justin admonestând-o pe Eunice,
\nainte de a veni afar` dup` ea, dar Tina nu st`tu s` aud`. Cu
picioare ca de vat`, se gr`bi spre ma[in`.
– |mi pare rù pentru asta. N-ar fi trebuit s` se \ntâmple
niciodat`.
Ai dreptate, gândi Tina. N-ar fi trebuit s` se \ntâmple niciodat`.
|n primul rând, nici n-ar fi trebuit s` fiu aici. Dar nu spuse nimic.
Se sim]ea incapabil` s` vorbeasc`. {i oricum, \[i spuse ea scârbit`,
ce sens ar avea?
A[a c` st`tu t`cut`, uitându-se f`r` a vedea prin parbriz, cu
mâinile strânse, \n poal`, rugându-se s` se termine co[marul. Tot
ce vroia acum, era s` fie singur`.
Dintr-o dat`, a fi cu Justin era insuportabil.

El g`si un hotel de dou` stele cu un semn care ar`ta c` au
camere libere.
– Sper s` fie OK., spuse el dându-se jos din ma[in` [i luându-i
saco[a cu lucruri de noapte din portbagaj. Va fi bine.
Personal, Tina s-ar fi instalat \n ceva mai modest. Tot ceea ce
dorea era un pat unde s`-[i pun` capul [i o camer` \n care s` se
\ncuie. Intimitate, nu confort, era tot ce dorea.
|ntinse mâna s` ia saco[a de la el, \n timp ce Justin o conducea
c`tre u[`.
– N-am nevoie de ajutorul tù. M` pot descurca [i singur`,
spuse ea f`r` s`-l priveasc`, apoi se trezi zicând: Ai face bine s` te
\ntorci la Eunice.
El p`ru s`-i lase saco[a f`r` tragere de inim` [i Tina \i sim]i ochii
urm`rind-o. Apoi, Justin spuse:
– Te sun mâine. Trebuie s` vorbim. Pân` atunci \ncearc` s`
dormi bine.
– Voi \ncerca.
Tina se \ntoarse brusc [i plec`. Nu mai putea a[tepta s` se
\ndep`rteze el. Apoi \n prag, se \ntoarse pe jum`tate
– Oh, apropo, nu te obosi s` telefonezi.
|nainte ca el s` poat` r`spunde, disp`ru \nùntru.
Formalit`]ile la biroul de recep]ie fur` din fericire scurte. |n mai
pu]in de zece minute, Tina era instalat` \n camera ei. Se trânti pe
pat, se \ntinse pe spate [i \nchise ochii. |i era grea]`, de nefericire
[i de umilin]`.
Eunice o numise târf` [i exact a[a se [i sim]ea.
128 TRACY PEARSON
Folosit`, ieftin` [i adânc ru[inat` de sine \ns`[i. Pentru c`, oricât

de tare o displ`cea pe Eunice, n-o putea \nvinui pentru ceea ce se
\ntâmplase. Eunice era logodnica lui Justin. Avusese dreptate s` se
supere când \l g`sise pe viitorul ei so] cu alt` femeie. Era un lucru
greu de admis, dar avea perfect` dreptate.
Nu, cel care era \nvinuit pentru scena gre]oas` era Justin, nu
Eunice, pentru c` o dusese pe Tina acolo [i Tina \ns`[i pentru c` se
dusese. Fiindc` [tiuse situa]ia. C` era logodit, c` urma s` se \nsoare.
Ei nu-i era ru[ine oare? La ce se gândise? O lacrim` \i alunec` de sub
pleoape [i-i tras` curba obrazului, a[ezându-se ca o pic`tur` de
cristal pe lobul urechii. Era ca \nainte. Fusese din nou umilit`, fiind
f`cut` s` joace rolul celeilalte femei. Numai c` de aceast` dat` nu
avea nicio scuz`. De aceast` dat`, [tiuse ce face. Intrase \n toat`
treaba asta cu ochii deschi[i.
{i cum trebuie s-o mai dispre]uiasc` Justin ca s-o supun` la asta,
fiindc` trebuie s` fi [tiut c` exist` riscul ca Eunice s` se \ntoarc`. O
dusese acolo [i chiar insistase. Trebuie c` o ura mai mult decât
crezuse.
Tina \[i strânse pumnii. Dar putea s` \nve]e s` trìasc` [i cu asta.
Doar cu cealalt` revela]ie a acestei seri \i va fi mai greu s` se \nve]e
s` trìasc`.
Pentru c` nu putea nega. Se \ntâmplase \n parcarea
restaurantului, \n timpul acelor clipe binecuvântate când Justin o
]inuse lâng` el, când to]i acei ani de desp`r]ire p`ruser` s` dispar`.
Realizase brusc ceva ce [tiuse poate \n secret. |n]elesese de ce nu
se mai \ndr`gostise, de ce nu existase niciun b`rbat \n via]a ei de
atâta timp [i de ce suspectase c` niciodat` nu va fi.
|nc` \l iubea pe Justin. Nu \ncetase s`-l iubeasc` vreodat`. {i,

indiferent ce-i f`cuse, va continua s`-l iubeasc` la nesfâr[it.
Tina \nchise ochii [i plânse. Asta era o pedeaps` mai mare decât
merita? S`-l iubeasc` pe Justin, f`r` speran]`, pentru tot restul
vie]ii. Tina abia dormi \n acea noapte [i se trezi devreme \n
diminea]a urm`toare, cu ochii ro[ii [i plin` de suferin]`. Nu mai
vroia decât s` se \ntoarc` la Londra.
Dar apoi \[i aminti. Ce era cu ma[ina ei? Nu putea pleca nicìeri
pân` nu-[i recupera ma[ina. {i ca s-o ia \napoi, \nsemna s`-l
contacteze pe Justin.
|[i luase precau]ia de a scoate receptorul din furc` din camera
ei, pentru cazul \n care lui i-ar trece prin cap s-o sune. Era ultima
persoan` cu care vroia s` vorbeasc`. De fapt, nu mai voia s`
vorbeasc` niciodat` cu el. Nici acum, nici alt` dat`.
Când cobor\ pentru micul dejun, i se spuse c` el telefonase.
– A l`sat un mesaj, \i spuse femeia de la recep]ie. Uita]i-v`, spuse
ea, luând noti]a din dreptul cheii camerei Tinei.
Tina desf`cu bile]elul cu un sentiment de ner`bdare. Dac` \i
propune s` se duc` acas` la el s`-[i ia ma[ina? Va refuza, desigur.
Dar asta \nsemna s`-i telefoneze. Sim]i c` i se \ntoarce stomacul la
acest gând.
Dar nu era nevoie s` se \ngrijoreze. Nota \i alunga temerile.
Ma[ina, spunea ea, va fi livrat` la hotel, la zece [i jum`tate.
Problema mecanic` fusese rezolvat`.
Bun, gândi Tina. Acum se putea \ntoarce direct la Londra [i va
pretinde c` acest weekend de co[mar n-a avut loc. Cel pu]in nu va
mai trebui s` se confrunte cu Justin.
130 TRACY PEARSON
Tina era \n camera ei, strângându-[i cele câteva lucruri, când

imediat dup` ora zece, femeia de la recep]ie sun`.
– Ma[ina dumneavoastr` a sosit, \i spuse ea Tinei. Tocmai a
adus-o un tân`r.
– Spune-i s` a[tepte. Cobor \ntr-un minut.
Tina \[i lu` saco[a [i restul lucrurilor. |i va da tân`rului un cec
pentru munca pe care o f`cuse, apoi va dispare ca o rachet`. Deja
\[i pl`tise hotelul. Nu mai era nimic care s-o ]in` aici.
Nu era nimeni la recep]ie \n afar` de femeia care d`du din cap
spre u[a din fa]`.
– V` a[teapt` afar`.
– Mul]umesc, \i zâmbi Tina [i se \ndrept` spre u[`.
Sim]i cum i se ridic` moralul când p`[i afar` [i-[i v`zu b`trâna
Panda a[teptând-o lâng` trotuar.
Dar acel moment de u[urare se dovedi a fi scurt. Spre uluirea [i
groaza ei, u[a din dreptul [oferului se deschise [i Justin cobor\ s`
se planteze \n fa]a ei.
– Tu! nu-i veni ei s` cread`. Recep]ionera spunea c` un tân`r.
M` a[teptam s` v`d pe cineva de la garaj.
– |mi pare rù c` te dezam`gesc, \i arunc` Justin un zâmbet
ciudat care nu-i atingea ochii [i apoi ar`t` spre locul pasagerului
[i-i lu` saco[a. {tiu c` este ma[ina ta, dar o s` conduc eu. Urc`,
spuse el.
Tina nu se mi[c` un centimetru.
– Nu merg nicìeri cu tine. D`-mi cheile imediat, \ntinse mâna
spre el.
Era ca [i cum ar fi vorbit la pere]i.
El deja se instala \n spatele volanului. O clip` mai târziu,

motorul micu]ei Panda prinse via]` [i el ap`s` pe ambreiaj, trecând
\n viteza \ntâi.
– Ce naiba crezi c` faci?
Tina cochet` cu ideea s` deschid` portiera din dreptul [oferului
[i s`-l scoat` afar` cu for]a. Era o idee dr`gu]`. Dar pu]in cam
fantezist`. A[a c` \n loc de asta, deschise u[a de la locul pasagerului
[i-[i vâr\ capul \nùntru.
– Ie[i afar` din ma[ina mea! |n aceast` clip`! \i ceru ea. D`-mi
doar factura pentru repara]ii [i apoi ai amabilitatea s` dispari!
Reac]ia lui Justin fu atât de rapid`, \ncât abia \nregistr` ce se
\ntâmpl` \n continuare. Tot ce [tia era c`, \ntr-o frac]iune de
secund`, st`tea pe locul pasagerului, legat` cu centura de siguran]`
[i se \ndreptau cu vitez` pe drum.
– Factura este \n compartimentul pentru m`nu[i, \i spuse Justin
cu jum`tate de zâmbet. A[ fi pl`tit-o eu, dar [tiam c` ai s` faci
scandal.
– S` fac scandal? Tinei i se opri r`suflarea. Chiar c` ai tupeau!
Unde naiba crezi c` m` duci?
– Trebuie s` vorbim. Te duc la mine.
– La tine! exclam` ea plin` de oroare. Nu merg la tine! prinse
Tina mânerul portierei. Las`-m` s` ies de aici \n aceast` clip`!
– Calmeaz`-te. Eunice nu este acolo ... Justin se \ntoarse [i-i lu`
mâna de pe mâner. Acum, relaxeaz`-te dou` minute [i \ncearc` s`
nu ne omori pe amândoi.
Relaxeaz`-te! Era un ordin categoric. Tina st`tu mut` pe scaunul
ei, sim]ind un milion de emo]ii n`scându-se \n ea. Ce joc
132 TRACY PEARSON
monstruos juca el, r`pind-o a[a? {i \nc` \n propria ei ma[in`! Era

afrontul suprem!
Se \ncrunt` când schimb` viteza cu mai pu]in` grij`.
– U[or cu vitezele! ]ip` ea. Aminte[te-]i c` nu este un Mercedes.
El zâmbi.
– Voi \ncerca s`-mi amintesc, o lini[ti el [i se uit` repede la fa]a
ei \nc` \mbujorat`. Stai lini[tit`, aproape am ajuns.
Când privirile lor se \ntâlnir`, Tina fu izbit` brusc de cât de
obosit ar`ta. Ca [i cum, la fel ca ea, nu dormise prea mult noaptea
trecut`.
Totu[i, din cu totul alte motive, bine\n]eles. Ea realiz` asta. Cu
siguran]`, nu plânsese toat` noaptea de disperare. Sim]i o
\n]ep`tur` \n inim` [i-[i \ndep`rt` repede privirea.
Nu [tiu când ajunser` la cas`. Când coborâr` din ma[in`, Justin
puse cheile \n buzunar.
– Pentru cazul \n care \ncerci s` scapi, \i spuse el, \nainte de
termina s`-]i spun tot ce am de spus.
Tina \[i ascunse sentimentul de alarm`. Despre ce era vorba? De
ce o adusese aici? Ce naiba avea de gând s`-i spun`? se \ntreb` ea.
Teama, confuzia [i furia fierbeau \n ea. Dar ceea ce \ncerca din toat`
fiin]a ei, era s` nu spere.
El o conduse prin holi \n salonul \nsorit [i-i ordon` s` se a[eze
\ntr-un fotoliu de culoare ro[cat`. Tina se a[ez` recunosc`toare,
fiindc` \[i sim]ea picioarele ca de vat`. |[i \ncle[t` mâinile de bra]ele
fotoliului.
– Ei bine? spuse ea.
Justin r`mase \n picioare la câ]iva pa[i de ea.
O privi un moment – o siluet` nemi[cat` \n c`ma[` [i pantaloni

gri. |n expresia fe]ei lui exista ceva ciudat. Apoi spuse, foindu-se
u[or:
– Primul lucru pe care vreau s` ]i-l spun este c` totul s-a
terminat \ntre mine [i Eunice.
Tina \nghe]` \n fotoliu. Ochii \i erau fixa]i asupra lui, dar nu
putea vorbi.
– S-a \ntors \napoi la Londra. Nu va mai fi niciodat` aici. De fapt,
ea [i cu mine nu ne vom mai vedea.
|n cele din urm`, Tina \[i reg`si vocea:
– Nu te cred ... |[i sim]ea unghiile \nfigându-se \n bra]ele
fotoliului ... V-a]i certat, asta este totul. Era sup`rat` pentru seara
trecut`. Dar sunt sigur` c` odat` ce-i vei explica faptul c`
\ntr-adev`r n-a fost nimic – vreau s` spun c` nu se \ntâmplase nimic
\ntre noi – vei fi \n stare s` repari lucrurile.
Justin f`cuse un pas spre Tina \n timp ce ea perora nervos ...
De ce o supunea el unor astfel de minciuni? Fiindc` nu era chip
s` cread` un singur cuvânt din cele spuse. O adusese aici doar ca
s`-i joace o fest` crud`?
Dar el vorbi din nou:
– Ceea ce s-a \ntâmplat noaptea trecut` n-a fost nimic, o
sfredelir` ochii. Nu va mai exista nicio \mp`care \ntre mine [i
Eunice. De asta te pot asigura categoric. Adev`rul este c` totul se
terminase \ntre noi de o bun` bucat` de vreme.
– Cum po]i spune asta? Doar nu te a[tep]i s` te cred! ... Se ag`]`
de bra]ele fotoliului fiindc` totul se \nvârtea cu ea ... Chiar zilele
astea, to]i vorbeau despre o nunt` iminent`. Chiar tu ai spus.
134 TRACY PEARSON
– Nu, n-am spus, fiindc` niciodat` nu urma s` aib` loc o nunt`.

Mi-amintesc c` u vorbeai despre asta, [i [tiu o mul]ime de oameni
care au vorbit, dar to]i vorbea]i despre ceva care nu urma s` se
\ntâmple niciodat`.
Tina \l privi nùc`. Asta era ceva scandalos.
– Scuz`-m`, spuse ea, mi-e team` c` va trebui s` explici.
– Da, cred c` ar trebui.
Fa]a lui Justin era posomorât`, avea fruntea \ncruntat` când se
l`s` pe bra]ul unui fotoliu din apropiere. Dar când vorbi, tonul \i
era calm [i clar.
– Am terminat rela]ia cu Eunice acum dou` luni. A fost o decizie
u[oar`. Una pe care ar fi trebuit s-o iau de mult` vreme. Eunice [i
cu mine n-am \nsemnat niciodat` ceva unul pentru cel`lalt. Dar ea
a refuzat s` accepte asta la \nceput; a f`cut un scandal teribil [i sunt
sigur c` ea a lansat zvonurile despre iminenta c`s`torie. |ncerca s`
m` compromit`, sperând s` m` r`zgândesc.
Respira]ia Tinei era m`surat` \n timp ce cùta s`-[i recapete
controlul. Spuse, cu o voce \ncordat`, printre buze ]epene:
– Nu o po]i \nvinui pentru c` este sup`rat`. |n fond, a]i fost
\mpreun` mult timp.
– Da, a[a este. {i de aceea am hot`rât s` am r`bdare [i s`-i dau
timp s` accepte c` s-a terminat. Am sim]it c` m`car asta \i datoram.
Apoi, expresia lui se \n`spri dintr-o dat`.
– Dar noaptea trecut` a mers prea departe. Acea scen` cu tine
a fost de nescuzat. |n niciun fel n-a[ putea tolera acel soi de
comportament.
El se purtase a[a din cauza ei.
Tina sim]i un fior prostesc de pl`cere.

– Deci, s-a terminat cu adev`rat?
|ncepea s`-l cread` acum, [i era teribil` senza]ia de exaltare pe
care o sim]ea.
Dar expresia lui Justin era \nc` mohorât`.
– Da, \n cele din urm` s-a terminat. La aproximativ patru
azi-diminea]`, [i-a \mpachetat lucrurile [i s-a \ntors la Londra,
jurând c` n-o voi mai vedea niciodat`. Totu[i, nu pot spune c` asta
m` distruge, adùg` el, strâmbându-[i buzele, dup` unele lucruri
care au fost dezv`luite \n timpul certei de azi-noapte.
Deci, de aceea ar`ta obosit. Se certase toat` noaptea cu Eunice.
{i Tina, care se gândise la alte feluri \n care [i-ar fi putut petrece
noaptea.
|nainte s`-i poat` oferi compasiunea ei, Justin se aplec` spre ea,
acea expresie posomorât` \nc` \nnegurându-i fa]a.
– Multe au reie[it din discu]ia noastr` de ast`-noapte, dar cel
mai important lucru pe care l-am \nv`]at este c` \]i datorez o scuz`
imens`.
– O scuz`? Mie? Tina era perplex`. |i zâmbi nedumerit`, uimit`,
ciudat de fericit`. De ce \mi datorezi o scuz`?
Se va scuza pentru noaptea trecut`? se \ntreb` ea. Acum, nu mai
era necesar. Nu dup` toate lucrurile pe care tocmai i le spusese.
Dar asta nu era totul. El \i lu` mâna.
– Trebuie s` m` scuz, \i spuse el, pentru ceva ce s-a \ntâmplat
cu mult timp \n urm`.
– Cu mult timp \n urm`? Stomacul Tinei se strânse de emo]ie.
Atingerea cald` a lui [i acea privire intens` \i tulburau sim]urile. El
136 TRACY PEARSON
urma s` se scuze fiindc` o tr`dase, gândi ea \ntr-un soi de delir.

Regreta desp`r]irea. {tia c` n-ar fi trebuit s` se duc` niciodat` cu
Eunice.
Inima \i tres`lta. |n cele din urm`, totul va fi din nou bine.
Sentimentele lui pentru ea, ca [i sentimentele ei pentru el, nu se
schimbaser` niciodat`, \n fond. A[tepta ca el s` vorbeasc`, abia
\ndr`znind s` respire.
Justin se uit` la mâna pe care o ]inea \ntr-a lui. Apoi, \ncet, \[i
ridic` ochii spre ea.
– Este vorba despre o ne\n]elegere care dateaz` de câ]iva ani [i
care a afectat \n rù negocierile noastre recente. S-a creat o
fric]iune \ntre noi, care n-ar fi trebuit s` existe vreodat`.
Tina \l privi curioas`.
– La ce te referi?
– M` refer la mutarea ta la “Scope”, oft` Justin [i f`cu o pauz`,
dup` care continu`: \mprejur`rile acelei mut`ri n-au fost, am
descoperit acum, cele care am fost l`sat s` cred.
Inima Tinei \nghe]`. Nu la asta se a[tepta. Dar poate va veni la
acea parte mai târziu. |[i concentr` aten]ia asupra a ceea ce spusese
el [i recunoscu faptul c` [tia deja. Cel pu]in [tia c` el habar nu
avusese c` Eunice o concediase. Dar ce importan]` putea avea
aceasta asupra negocierilor lor prezente?
Degetele lungi ale lui Justin se strânser` \n jurul mâinii ei.
– Mi-e team` c` ]i-am f`cut o mare nedreptate.
El vorbea \n [arade.
– Habar n-am ce vrei s` spui.
– {tiu c` nu [tii.
Dar adev`rul este c` te-am judecat gre[it \n ace[ti to]i ani ...
Inspir` adânc, ca [i cum ceea ce urma s` spun` \l chinuia, apoi,
]inându-i \n continuare mâna, \ncepu s`-i explice ...
– Mi s-a spus când te-ai mutat la “Scape” c` ai tr`dat “Miranda”.
C` de fapt o tr`dase[i cu multe luni \n urm`. Abia noaptea trecut`
am descoperit c` nu era deloc adev`rat.
O l`sase pe Tina total \n cea]`.
– S-o tr`dez pe “Miranda”? |n ce fel?
– Mi s-a spus c` mult \nainte de a-]i da demisia, lucrai \n secret
la apari]ia primului num`r al lui “Scope”. C` ai tr`dat \n \ntregime
“J.M.Publishing”.
Tina \l privi uluit`.
– Dar este o mare minciun`. De unde ar fi putut proveni o astfel
de bazaconie?
Justin inspir` din nou.
– Mi-e team` c` de la Eunice. La acea vreme, mi-a [i oferit
a[a-zisele dovezi. {i, tâmpitul de mine, am crezut-o. Dar noaptea
trecut` mi-a dezv`luit totul – a m`rturisit c` au fost numai minciuni
f`r` niciun grùnte de adev`r, [i vreau s` m` scuz fa]` de tine c` am
crezut-o. |mi dau seama acum cât de nedrept am fost cu tine.
Obrajii Tinei deveniser` palizi. Se \ndrept` ]eap`n` \n fotoliu.
– Nedrept, spui. A fost mai mult decât nedrept ... Vru brusc
s`-[i trag` mâna, dar de[i \ncerc`, Justin o strânse [i mai tare ...
Cum ai putut crede un astfel de lucru?
– M-am \n[elat, [tiu. Dar eviden]ele erau atât de conving`toare,
spuse el cu o fa]` plin` de regret [i sup`rare. Te asigur, Eunice va
avea mari necazuri.
138 TRACY PEARSON
– Sunt sigur` de asta.

Dintr-o dat`, Tina \[i aminti confruntarea dezgust`toare din
biroul Eunicei, cu trei ani \n urm`. Povestirea lui Justin completa
restul. Eunice \i cùtase nod \n papur`. Dar mai apoi \[i aminti [i
alt` confruntare. A ei cu Justin, la Charing Cross Station. Lucrurile
pe care i le spusese trebuie c`-l convinseser` c` fiecare cuvânt urât
din partea Eunicei era adev`rat.
Acum, el o privea \n ochi, cu o expresie sincer`.
– Nu pot s`-]i spun cât de prost m` simt pentru asta. Acel
incident a otr`vit lucrurile dintre noi doi. To]i ace[ti ani am crezut
c` acele minciuni mâr[ave erau adev`rate.
|n mintea Tinei, totul se aranja. Se \ncrunt` la Justin.
– De aceea ai continuat s` m` acuzi c` sunt lipsit` de loialitate,
c` m` intereseaz` numai avantajele pe care le-a[ putea avea ... Ochii
i se m`rir` de oroare când o alt` fis` \i c`zu ... Ai crezut [i c` a[
putea tr`da “Scope”? De aceea erai atât de caustic fa]` de
\ncerc`rile mele de negociere?
– Da. Mi-e team` c` da.
Cel pu]in nu nega, de[i Tina vedea c` recunoa[te cu greu.
|ncruntându-se, el se \ntinse [i-i atinse obrazul cu blânde]e.
– |mi pare cu adev`rat rù, Tina. Te rog, iart`-m`.
La \nceput, Tina se \nfurie, dar acum, pe nea[teptate, se sim]i
mi[cat`. Lui \i p`rea rù. Regrete. O vedea \n ochii lui. Privi la mâna
ce se sim]ea atât de cald` [i, spre surprinderea ei, se sim]i brusc
foarte apropiat` de el.
– |mi pare bine c` ai descoperit adev`rul, \l privi ea iert`toare.
A fost un lucru \ngrozitor s` crezi a[a.
Nu-i de mirare c` p`rerea ta despre mine era atât de proast`.

– Ar fi trebuit s` [tiu mai bine. Noaptea trecut`, când am
descoperit, \mi era sufletul bolnav.
O observ` un moment, v`zând iertarea \n ochii ei [i ceva din
\ncordarea fe]ei lui \ncepu s` se \mblânzeasc`. Zâmbi cu jum`tate
de gur`.
– Mai exist` ceva ce trebuie s`-]i spun. Aceasta a fost o alt`
minciun` a Eunicei, de[i [i eu te-am l`sat s` vezi asta ... Oft` ... Nu
am nicio inten]ie de a uni “Scope” cu “Miranda”. Nici prin cap nu
mi-a trecut vreodat`. Ar fi lucru nebunesc. Fiecare dintre ele are
propria audien]` pe pia]`. “Scope“ r`mâne – ca toate celelalte
publica]ii ale lui “Berry’s” – a[a c` slujba ta este \n siguran]`, ca [i
cele ale colegelor tale.
Tina clipi nedumerit`.
– Vorbe[ti serios?
– Foarte serios, zâmbi el, de aceast` dat` cu adev`rat. O s`-]i
spun [i altceva. Deoarece faci o munc` minunat` ca editor
executiv, când Maggie se va pensiona, vei fi prima pe list` pentru
postul ei.
Tina se \ncrunt` la el.
– Nu spui doar ca s` m` recompensezi? Pentru c`, oricât de
mult a[ dori acest post, nu \n felul acesta vreau s`-l cap`t.
– {tiu asta ... |ncepu s` se ridice \n picioare, tr`gând-o u[or [i
pe ea ... Nu din aceast` cauz` ]i l-a[ oferi, o privi adânc \n ochi.
Unicul motiv este fiindc` e[ti cea mai bun` pentru acest post ... O
trase spre el ... Sper c` m` crezi?
Tina se uit` la el [i \ncuviin]` din cap.
140 TRACY PEARSON
– Te cred, r`spunse ea cu inima ajungându-i brusc \n gât.

– {i crezi tot restul despre care ]i-am vorbit? Despre cât de prost
m` simt? Despre cum s-a \ntâmplat toat` porc`ria? {i m` ier]i?
M`car pu]in, sper?
Tina \ncuviin]` din nou din cap, ne\ndr`znind s` vorbeasc`.
Pentru c` bra]ele lui se strecurau \n jurul ei formând un cerc \n
jurul taliei [i t`ria pieptului lui \i atingea sânii.
El \i s`rut` nasul.
– Este mai mult decât merit.
Tina oft`.
– Poate c` este.
Dintr-o dat`, nu se mai putu uita la el. Ochii \i erau fixa]i undeva
\n zona claviculei lui, concentrându-se asupra firi[oarelor fine de
p`r negru de acolo.
– O s` fac orice ca s` m` ier]i. Cel pu]in o s` m` str`duiesc,
spuse el, aplecându-se u[or s-o s`rute pe obraz.
Inima Tinei tres`ri ... Ar fi trebuit atât de pu]in ca s`-l ierte. Tot
ce ar fi trebuit s` fac` el, ar fi fost s`-i arate c` ]ine la ea. Dac` f`cea
acest lucru, nimic altceva n-ar mai fi avut importan]` pe lume.
El o apropie mai tare de el, a[a \ncât c`ldura lui o ardea, iar
mâinile o mângâiau, trimi]ându-i fiori de-a lungul [irei spin`rii.
Mâinile Tinei erau pe umerii lui, iar degetele se jucau cu p`rul
de la ceaf`. S` m` ajute Dumnezeu, gândi ea, dar fiecare buc`]ic` a
lui este atât de minunat` ... Cum am putut crede chiar pentru o
clip` c` nu-l iubesc?
Era de parc` r`spundea acestor emo]ii din ea. O \ndep`rt` u[or
pentru o clip` [i o privi adânc \n ochi.
– Am pierdut atât de mult timp, murmur` el, aplecându-se s`-i

s`rute lobul urechii. A fost atâta ur` \ntre noi ... [i totul pentru
nimic. Ce pereche de pro[ti am fost, se \ncrunt` el.
Tina sim]i cum inima i se umfl` ca un balon [i brusc, trebui
s`-i spun`.
– Lucrurile acelea pe care ]i le-am spus la Charing Cross \n acea
zi ... Toate prostiile despre cum m-am folosit de tine ... Nimic nu
era adev`rat, m`rturisi ea.
El oft`.
– Poate c` \n sufletul meu am [tiut \ntotdeauna. Dar \mi face
bine s-o aud. Am a[teptat atâta timp.
Apoi o trase lâng` el, gura lui cùtând-o pe a ei.
– Oh, Tina!
Degetele lui erau \n p`rul ei [i dintr-o dat`, \n s`rutul lui era o
asemenea pasiune \ncât sim]i c` se tope[te la focul s`lbatic care
emana din el. Brusc, era Justin, tigrul, care o s`ruta.
Tina tremur` de excitare [i-i r`spunse ca o tigroaic`, gâfâind [i
pierzându-[i r`suflarea sub for]a s`rut`rilor lui, dar ner`bd`toare,
avid` [i disperat` pentru mai mult.
Se ag`]` de el cu t`rie, lipindu-[i trupul de al lui. {i când mâna
lui se strecur` \n bluza ei, f`r` preambul, desf`cându-i sutienul
pentru a-i elibera sânii, inima \i b`tea puternic, cu o dorin]`
aproape de durere.
– Oh, te rog, [opti ea când mâna lui \i mângâie sfârcul \nt`rit.
Ia-m`, gândi ea. F` dragoste cu mine chiar acum.
Bluza ei se desf`cuse, iar c`ma[a lui Justin era descheiat` [i ea
st`tea lipit` de el cu sutienul pe jum`tate desf`cut [i sânii expu[i.
142 TRACY PEARSON
Justin se aplec` [i prinse un sfârc \nt`rit \ntre buze.

– E[ti frumoas`, murmur` el. La fel de frumoas` cum \mi
amintesc.
Apoi, când ea gemu [i tremur` neputincioas`, el \i cuprinse
ambii sâni cu mâinile.
– S` mergem sus [i s` facem asta cum trebuie?
Tot ce putu face Tina fu s` nu ]ipe “oh, da, te rog!” |n loc de
asta, \ncuviin]` din cap [i \nghi]i \n sec. |n felul \n care fusese cu el
\n urm` cu trei ani.
Un val de dorin]` o cople[i când se uit` la fa]a lui. El era primul
[i unicul ei amant, [i curând va fi a lui din nou. {i i se va supune cu
mult mai mult` bucurie [i pasiune decât \nainte.
Erau la jum`tatea camerei când telefonul \ncepu s` sune.
Momentul fu dintre cele mai nepotrivite fiindc` telefonul era chiar
\n fa]a lor. Al]i câ]iva pa[i [i ar fi trecut de el [i probabil Justin ar fi
hot`rât s` nu-i dea aten]ie. |n loc de asta, \l ridic` [i spuse “Alo”.
O clip` mai târziu, Tina [tiu c` petrecerea se sfâr[ise. Abia
uitându-se la ea, Justin \i \ntindea telefonul, \n timp ce cu mâna
liber` \[i \ncheia nasturii de la c`ma[`.
– Este pentru tine, spuse el cu o voce groas`. Este iubitul tù,
Mike.
Capitolul 9
Mai târziu, la Londra, odat` ce-[i venise \n fire, Tina hot`r\ c`

apelul telefonic fusese un lucru foarte bun. Pusese punct, ca o
g`leat` de ap` rece, unei situa]ii foarte inflamabile. {i timpul fusese
perfect. Doar câteva secunde mai târziu, f`r` nicio \ndoial`, ar fi
sfâr[it \n pat cu Justin.
|n acel moment, bine\n]eles, reac]ia ei fusese diferit`. Când el se
\ndep`rtase de ea, \ncheindu-[i c`ma[a, f`r` a-i acorda nicio privire,
cu o expresie nehot`rât`, sim]ise c` i se deschide p`mântul sub
picioare. Dintr-o dat`, c`dea de pe \n`l]imile anticip`rii \n gaura
neagr` a disper`rii. Un moment, \n jurul ei fusese numai magie ca
\n urm`torul s` fie cople[it` de o rece respingere. Se sim]ise atât de
[ocat`, atât de dezam`git`, \ncât aproape izbucnise \n lacrimi.
Dar nu izbucnise. Luase telefonul.
– Alo, Mike? spusese ea, \ntrebându-se de ce naiba \i telefona [i
de unde [tiuse unde era.
Avusese r`spunsul la ambele \ntreb`ri aproape instantaneu.
144 TRACY PEARSON
– E[ti bine? Am primit un mesaj urgent s` te sun la acest num`r.

Unde e[ti? Ce se petrece? vru el s` [tie.
Un mesaj urgent. Chiar \n starea ei de ame]eal`, Tina ghicise.
Mesajul urgent venise anonim, f`r` \ndoial`, de la Eunice. Acesta
era actul de r`zbunare final, plin de ur`. O \ncercare de a stârni
necazuri \ntre Justin [i Tina.
– Sunt bine, \l asigur` Tina, \ncheindu-[i la repezeal` bluza [i
vârând-o \n fust`. N-ai de ce s` te \ngrijorezi. Vorbim mai târziu.
Apoi, când \nchise telefonul, se \ntoarse spre Justin:
– A fost Mike. Vroia doar s`-mi spun` “bun`”.
Ar fi putut s`-i spun` adev`rul, bine\n]eles, dar \[i venise \n fire
[i era mult mai bine s`-l lase s` cread` ce voia. Fiindc` o intimitate
mai avansat` \ntre ei, realiza Tina, ar fi fost o nebunie. Nebunie
divin`, bine\n]eles. Dar tot nebunie. Uitase cât de rù o tratasecu
trei ani \n urm`? Ce l-ar opri acum s` fac` la fel?
A[a c`, \n mai pu]in de cincisprezece minute, plecase de la
Beech Hedges [i se \ndreptase c`tre Londra, jurându-[i s` lase \n
urm` acest weekend [i s` se \ntoarc` la ordinea simpl` a vie]ii ei
dinainte. Viitorul lui “Scope” era \n siguran]`, la urma urmei, [i asta
era important. Orice altceva nu avea prea mult` importan]`.
Dar era o povar` greu de dus, descoperi ea \n s`pt`mâna care
urm`. |n ea se trezise un fel de noi sentimente. Tot felul de dorin]e.
Tot felul de visuri.
Se gândea la Justin din momentul \n care se trezea [i pân` când,
epuizat`, adormea seara. {i nu numai c` se gândea la el. Tânjea
dup` el, insuportabil. Tânjea dup` atingerea lui, s`rut`rile lui,
gustul lui. |[i sim]ea inima grea.
Nu-l v`zuse toat` s`pt`mâna. Trebuie s` fie recunosc`toare

acestui lucru. A-l vedea, n-ar fi f`cut decât s`-i sporeasc` chinul. Se
spunea c` plecase \n Nord – acum c` preluarea lui “Berry’s” fusese
f`cut` – s` estimeze o alt` publica]ie pe care pusese ochii. Un lucru
era sigur. El nu se gândea la ea.
{i ea trebuia s` \nceteze s` se mai gândeasc` la el. Trebuia s`
[i-l scoat` din minte. Aceasta era sarcina pe care [i-o stabilise
pentru weekend. Pentru c` dac` va continua \n felul acesta, va
\nnebuni. Inima omului, \n fond, putea suporta mult` durere, dar
nu la nesfâr[it.
Cea mai bun` cale de a ie[i din asta, hot`râse ea, \i apar]inea sie
\ns`[i, a[a c` refuz` invita]ia subalternei ei Vicki pentru prânzul de
sâmb`t`.
– Mike [i cu mine am c`p`tat o slujb` de sâmb`t`, \i spuse Tinei.
Dup` aceea mergem la cârcium`. De ce n-ai veni [i tu?
Tina scuturase din cap.
– Nu, mul]umesc, Vicki. Am o mie de lucruri de f`cut. S-o l`s`m
pentru alt` dat`.
|ntr-un alt weekend, gândi ea, de \ndat` ce va reu[i s`-[i
limpezeasc` gândurile. |n afar` de asta, era sigur` c` acea
conversa]ie se va \nvârti \n jurul lui Justin. Fiindc` to]i vorbeau
despre ruperea logodnei lui [i plecarea subit` a Eunicei la New
York, pentru o slujb` de top.
Toate erau ve[ti bune, dar \n acela[i timp pentru ea ar fi fost o
tortur` s` stea [i s`-i asculte pe to]i discutând despre el.
A[a c` Tina \[i petrecu weekendul singur`, f`cându-[i de
lucru – f`când cump`r`turi, sp`lându-[i ma[ina, reorganizându-[i
146 TRACY PEARSON
garderoba. {i de fiecare dat` când \i venea \n minte Justin, \nl`tura

gândul. Trebuia s` \nve]e, \n cele din urm` [i pentru totdeauna, s`
\nceteze s` se gândeasc` la el.
{i se sim]i cu mult mai bine din cauza acestei zile pline de
activitate. |n timp ce st`tea la televizor, mai târziu \n acea sear`,
\ncepu s` fac` planuri similare pentru a doua zi.
Va pleca la o plimbare cu ma[ina. Nicìeri \n mod special. Doar
ca s` mai schimbe peisajul. Apoi, pe sear` va scrie câteva scrisori [i
va telefona p`rin]ilor. Urma s` fie o alt` zi terapeutic` [i productiv`.
Tina strânse din pumni cu hot`râre. Va trece peste aceast`
suferin]`. {i pentru o clip`, când \[i propuse asta, acea privire
\nnegurat` disp`ru din ochii ei alba[tri [i o str`lucire a vechiului ei
spirit \i luminar`.
***
Tina se trezi \n diminea]a urm`toare plin` de optimism.

S`ri din pat \nainte ca dispozi]ia s` i se schimbe, \mbr`c` blugii
[i un tricou [i se gr`bi spre magazinul din col], s`-[i cumpere lapte
[i ziarul de duminic`. Va lenevi la micul dejun citind ziarele, apoi
va lua ma[ina [i se va duce undeva pentru prânz. Era o zi frumoas`
de toamn`. O s` se bucure de ea.
Dar Lenny, care ]inea magazinul din col], se scuz` când \i ceru
ziarul.
– Ziarul \l am, dar revista lipse[te.
Le-am telefonat [i ar trebui s` soseasc` \n zece minute ... Se uit`

la fiul lui, Jim, care \l ajuta \n weekend ... Dori]i s`-l trimit pe pu[ti
s` v-o aduc` dup` ce o primesc?
Tina \i zâmbi, recunosc`toare.
– Ar fi perfect, \i f`cu ea cu ochiul lui Jim. Ne vedem mai târziu,
atunci.
Travers` strada \nsorit` cu cutia de lapte [i ziarele, sim]ind c`
moralul \i cre[te [i mai mult. Ce prieteno[i sunt to]i! Cum mai
str`luce[te soarele! De ce trebuie s` fie nefericit`?
Sus, \n apartamentul ei de la etajul \ntâi, p`[i \n buc`t`ria plin`
de soare [i l`s` laptele [i ziarele pe mas`. Apoi \[i puse ni[te cereale
[i un pahar de oranjad` din frigider, se a[ez` [i desf`cu ziarul \n fa]a
ei. Pentru prima dat` de mult` vreme, durerea din interior se
mic[orase. Vezi, \[i spuse ea, merit` s` gânde[ti pozitiv!
Era la jum`tatea gust`rii când ]ârâi soneria. Tina \[i zâmbi.
Trebuie s` fie Jim, cu revista. Se \ndrept` spre dormitor s` ia
dou`zeci de peni din po[et`. Pu[tiul merita un bac[i[!
Soneria se auzi din nou [i alerg` \n hol.
– Vin! strig` ea ... Tân`rul Jim era ner`bd`tor. Deschise larg u[a,
zâmbind ... Mul]umesc, \ncepu ea, apoi \nlemni.
Era revista ei, sigur. Silueta de pe palier i-o \ntindea.
– Cred c` este a ta.
Dar nu era Jim. Era Justin.
Pentru o clip`, Tina st`tu acolo, mut`, uitându-se la Justin
care-i \ntindea revista. Apoi, \[i reg`si vocea:
– Ce faci aici ... cu asta?
Justin se uit` un moment la revista din mâna lui.
148 TRACY PEARSON
– L-am \ntrebat pe pu[tiul pe care l-am \ntâlnit la parter la ce

etaj locuie[ti. Mi-a spus [i a zis c` trebuie s`-]i aduc` asta. A[a c`
i-am dat cincizeci de peni [i i-am spus c` o duc eu, zâmbi el ciudat.
Sper c` nu te deranjeaz`?
Tina nu era sigur` dac` o deranjeaz` sau nu. Se sim]ea nùc`,
z`p`cit`, cu inima b`tându-i nebune[te. El st`tea acolo, \mbr`cat \n
pantaloni negri [i o c`ma[` deschis` la culoare, ar`tând ca o stea
str`lucitoare care tocmai c`zuse din cer. {i de[i \ncerca disperat` s`
nu se simt` \ncântat` c`-l vede, inima i se umflase de bucurie.
Spuse, f`r` a-i r`spunde la \ntrebare:
– Dar de ce e[ti aici?
– Doar s` te salut ... [i s`-]i dau astea.
|n timp ce vorbea, \ntinse cealalt` mân` pe care o ascunsese la
spate, sco]ând la iveal` un buchet de trandafiri ro[ii.
– Trandafiri?
Tina sim]i cum obrajii i se fac de aceea[i culoare cu trandafirii.
Brusc, \[i sim]i picioarele ca de cauciuc. Visa? Acesta putea fi Justin,
venind s`-i aduc` trandafiri?
Se uit` la el, \ncercând din greu s`-[i ascund` nedumerirea.
– De ce naiba \mi aduci trandafiri?
El nu r`spunse imediat. Apoi spuse, foarte \ncet:
– Pot s` intru? A[ vrea s`-]i vorbesc.
Tina vroia s` spun` nu. Dintr-o dat`, o team` profund` [i emo]ii
o \ncercau. {i cea mai teribil` dintre ele era speran]a.
Dar nu putea spune nu. }eap`n`, se d`du la o parte, de-abia
\ndr`znind s` respire când trecu pe lâng` ea. Apoi, mirosul lui \i
intr` \n n`ri, ame]ind-o.
Cum st`tea acolo stânjenit`, inima b`tându-i ca o tob`, el se

opri [i-i \ntinse buchetul de flori.
– |ntâi, spuse el, ar fi bine s`-i pui \n ap`.
Tina lu` aproape recunosc`toare trandafirii [i se \ndrept`
orbe[te spre buc`t`rie. Brusc, sim]ea c` tremur` toat`. Aceast` mic`
treab`, dac` nu altceva, \i va da un r`gaz s` se reculeag`.
Puse florile pe un bufet [i, ca o somnambul`, se aplec` s`
deschid` dulapul unde ]inea printre altele [i vaze. Lu` una la
\ntâmplare, o puse \n chiuvet` [i cu degete ne\ndemânatice,
deschise robinetul.
– V`d c` erai la micul dejun. |mi pare rù dac` te-am \ntrerupt
... Justin o urmase \n buc`t`rie [i st`tea lâng` mas`, uitându-se la
farfuria ei de lapte cu cereale, mâncat` pe jum`tate ... Dar nu-]i face
probleme din cauza mea. Continu` [i termin` de mâncat ...
– Nu, nu mai m`nânc, mul]umesc foarte mult.
Tina se \ntoarse cu fa]a la el, confuzia transformându-i-se \n
iritare. Ce credea c` face ap`rând la u[a ei, intrând \n cas` [i
\ncepând s`-i dea ordine? Pune florile \n ap`. Termin`-]i micul
dejun. Cine naiba se credea? Furioas`, zise:
– |nceteaz` s`-mi spui ce s` fac! {i, oricum, ce faci aici? Este un
soi de glum` ... s`-mi aduci mie trandafiri?
– Ai fi vrut s` ]i-i aduc` Mike?
Ceva sclipi \n ochii lui [i opri acel: “Poate a[ fi vrut!” care se
ridica spre buzele Tinei. |n loc de asta, se uit` la el, ne[tiind ce s`
cread`. Ce se petrecea? Deoarece, evident era ceva.
{i apoi, cum st`tea acolo, p`[i brusc spre ea, f`când-o pe Tina
s` sar` \n sus [i s` scoat` un mic ]ip`t de panic`. Dac` \ncerca s-o
150 TRACY PEARSON
ating`, s-ar topi. Dar el trecu pur [i simplu pe lâng` ea, ca s`

\nchid` robinetul.
– Vasul d`dea pe dinafar`, zâmbi el privindu-i fa]a [ocat` [i
nefericit`. Apoi \ncruntându-se, se \ntinse [i-i lu` mâna. Tina,
trebuie s` vorbim. S` mergem s` ne a[ez`m undeva.
|n urm`torul moment o \mpingea spre u[`.
– Cred c` pe aici este camera de zi?
– Ce crezi c` faci? \ncerc` Tina s`-[i retrag` mâna. Nu vreau s`
stau [i s` vorbesc cu tine!
Dar el nu d`du nicio importan]` protestelor ei slabe [i aproape
o c`r` spre camera de zi, o a[ez` \ntr-unul dintre fotolii [i se
\ndrept` spre unul din fa]a ei. Apoi, a[ezându-se [i el, \i lu`
amândou` mâinile. Se aplec` spre ea cu ochi serio[i [i-i spuse:
– Ascult`-m`, Tina. Asta-i tot ce-]i cer. D`-mi dou` minute din
timpul tù.
Nu de timpul ei era \ngrijorat` Tina. Ci de ceea ce se \ntâmpla
\n ea. Inima p`rea s` i se zbat` \n toate direc]iile. Nu [tia dac` s`
asculte ce avea de spus. {i totu[i, \n acela[i timp, [tia c` trebuie.
Inspir` adânc, \nchise ochii [i a[tept`.
– Tot ce am s`-]i spun este absolut adev`rat.
Când Justin \ncepu s` vorbeasc`, vocea lui era joas` [i sincer` [i
exista o lini[te calculat` \n el, ca a cuiva care \[i ]ine respira]ia. Tina
sim]i c` ceea ce urma s`-i spun`, el dorise s`-i spun` de mult`
vreme. Ea deschise ochii, \ncordat` ca un arc, [i-l observ` când
\ncepu s`-i explice.
– Eunice [i cu mine n-am fost niciodat` logodi]i cu adev`rat.
Niciodat` n-am cerut-o de nevast`.
Niciodat` n-am am vrut s` ne c`s`torim. Am avut o rela]ie [i asta

a fost totul.
Cum gura Tinei se deschise pentru a-[i exprima ne\ncrederea,
el continu1, nedându-i ocazia s` vorbeasc`:
– {tiu ce credea lumea – dar asta numai din cauza a ceea ce le
spunea Eunice. Dup` cum [tii, este bun` la r`spândit zvonuri.
Niciodat` nu le-am negat, fiindc`, foarte sincer, mi-au convenit. Dar
niciodat` n-a fost vreo \n]elegere special` \ntre noi doi.
– Dar inelul?
Doar nu era un produs al imagina]iei ei! Chiar credea c` o putea
p`c`li cu aceast` gr`mad` de absurdit`]i?
– Inelul era al Eunicei. Apar]inuse unei m`tu[i. |i pl`cea s`
pretind` c` era un inel de logodn`, dar te asigur c` nu era.
Tina tot nu-l crezu.
– M` min]i din nou. Nu cred nimic din ce spui. M` min]i, a[a
cum m-ai min]it tot timpul \n care am fost \mpreun`! ... |ncerc`
s`-[i trag` mâna ... Tot timpul \n care te vedeai cu mine, \n secret
te vedeai cu Eunice! {i-apoi, pe la spatele meu, te-ai dus [i te-ai
logodit cu ea!
Cu o for]` brusc`, reu[i s`-[i elibereze mâna [i se ridic` \n
picioare, cl`tinându-se.
– E[ti un mincinos! Tot ce ai f`cut vreodat` a fost s` m` min]i!
– Niciodat` nu te-am min]it, Tina ... Cum ea \ncerca s` se
\ndep`rteze, Justin s`ri \n picioare [i o prinse cu fermitate,
tr`gând-o spre el ...
Nu se petrecea nimic \ntre Eunice [i mine la acea vreme.
Singura femeie din via]a mea erai tu.
152 TRACY PEARSON
Tina \ncet` s` se lupte pentru moment, din cauza insisten]ei din

vocea lui. Sim]ind c` inima \i tresalt` \n piept, \l privi \n fa]`.
– Nu te cred. Min]i, spuse ea din nou, cu o voce abia [optit`.
– Nu mint, Tina. Niciodat` nu te-am min]it ... |n timp ce vorbea,
Justin continua s-o ]in` strâns. Nu se petrecea nimic \ntre mine [i
Eunice atunci. Ea ]i-a spus doar ca s` ne despart`.
Vocea lui era foarte \ncordat`.
– Ne-a min]it pe amândoi. Amândoi am fost victimile ei. |n acea
noapte când mi-a m`rturisit minciunile ei referitoare la felul \n care
tr`dai “Miranda”, a recunoscut [i c` ]i-a spus c` suntem logodi]i,
când de fapt nu eram. Dar cum ai putut s-o crezi? o scutur` el u[or.
Cum ai putut s` crezi c` m` vedeam cu Eunice pe la spatele tù? Nu
]i-am ar`tat cât de mult te iubeam?
Tina sim]i c` ame]e[te. S`-l cread` sau nu?
– Dar ai ]inut secret` \ntotdeauna rela]ia noastr`. Dac` m`
iubeai de ce ai f`cut asta?
– N-am ]inut-o secret`. Am \ncercat doar s` fiu discret. La
vremea aceea, credeam c` a[a era corect, d`du Justin neputincios
din umeri. |mi dau seama acum c` m-am \n[elat, dac` asta te-a f`cut
s` te \ndoie[ti c` te iubeam.
– Dar m-ai iubit? Vreau s` spun, m-ai iubit cu adev`rat? \ntreb`
Tina, având \nc` dificult`]i \n a accepta ce-i spunea el ... Se putuse
\n[ela \n to]i ace[ti ani? ... Dac` m-ai fi iubit cu adev`rat, n-ai fi
crezut niciodat` c` a[ fi tr`dat “Miranda”.
– N-am crezut, la \nceput. Totu[i, trebuie s`-]i m`rturisesc c` m`
\ntrebam ce se petrece. La vremea când s-au \ntâmplat toate
acestea, eram \n State, [i tu te-ai comportat ciudat când ]i-am
telefonat de la Houston s`-]i spun c` urmeaz` s` mai stau câteva

s`pt`mâni, trântindu-mi telefonul [i refuzând s` mai vorbe[ti cu
mine, a[a c` am \nceput s` cred c` se petrece ceva ciudat. De[i
Eunice a zburat ca s` se \ntâlneasc` \n SUA cu mine – strict
profesional – [i a \nceput s`-mi arate a[a-zisele dovezi \mpotriva ta,
am refuzat s` cred c` este adev`rat.
Obrajii Tinei deveniser` cenu[ii.
– Mi-ai telefonat s`-mi spui asta? Eu am crezut c` ai telefonat
s`-mi spui despre logodn`.
Sim]ea c` i se face rù. F`cuse o gre[eal` \ngrozitoare.
– Ce ai crezut? o \ntreb` Justin privind-o cu aceea[i oroare. Vrei
s` spui c` de aceea ai \nnebunit [i mi-ai \nchis telefonul? |nchise
ochii o clip`, cu un oftat de durere ... Toat` aceast` situa]ie este un
co[mar, mormì el [i apoi continu` ... }i-am tot telefonat dup`
aceea, dar tu ]i-ai schimbat num`rul. N-am mai putut \ndura. {i
când m-am \ntors, am descoperit c` te-ai mutat chiar [i din cas`. Era
evident c` erai hot`rât` s` m` evi]i cu orice pre]. Dar chiar [i atunci,
am \ncercat s` dau de tine, sperând s`-mi spui c` pove[tile Eunicei
nu erau adev`rate ... Dar \n loc de asta, m-am ciocnit de tine la
Charing Cross [i ceea ce mi-ai spus atunci a p`rut s`-mi confirme
pove[tile ei, o scutur` el când frustrarea [i suferin]a \l cople[ir`.
Acele momente de la Charing Cross au fost cele mai rele momente
din via]a mea.
Tina sim]i c` o podidesc lacrimile când \i v`zu fa]a. Ce lucru
teribil, fatal, f`cuse! Spuse, cu o voce mic`:
– Dup` cum ]i-am spus, toate au fost minciuni.
El \i strânse mâinile mai tare.
154 TRACY PEARSON
– Da, [tiu asta acum. |mi doresc s` fi [tiut la timp, oft` el. Atunci
a fost momentul când m-am \ncurcat cu Eunice. A fost o diversiune.
Nimic mai mult. {i \n cea mai mare parte a fost f`r` preten]ii. Când
nu este o mizerabil`, Eunice poate fi [i distractiv`.
Când privirea Tinei sc`p`r`, atins` de o str`fulgerare de gelozie,
el se aplec` s`-i s`rute nasul [i adùg` cu un zâmbet sumbru:
– {i cel mai important, \mi convenea s` fiu scos temporar din
circula]ie. |mi d`dea ocazia s` \ncerc s` nu m` mai gândesc la tine.
O lu` \n bra]e, o strânse [i-i s`rut` p`rul.
– Oh, Tina. Tina mea! De-am fi avut mai mult` \ncredere \n
dragostea unuia fa]` de cel`lalt.
Apoi p`ru s`-[i ]in` r`suflarea când o \ndep`rt` pu]in s` se uite
la ea.
– M-ai iubit, nu-i a[a? Sper c` nu m` \n[el?
|n ochii Tinei erau lacrimi. Nu [i le mai putea re]ine. Când se
uit` la el [i clipi, lacrimile i se rostogolir` de-a lungul obrajilor. Dar
\n spatele lacrimilor, ochii ei zâmbeau.
– Da, da, te-am iubit. Te-am iubit din toat` inima. S` te pierd, a
fost cea mai mare nenorocire a vie]ii mele.
– {i s` te pierd pe tine a fost [i a mea. |nc` este, \i spuse el
aplecându-se s`-i s`rute lacrimile s`rate de pe obraji. Te iubesc,
Tina. N-am \ncetat niciodat` s` te iubesc. Te rog, spune-mi c` nu
te-am pierdut complet.
Tina privi \n ochii lui care str`luceau ca dou` stele magice [i
sim]i c` inima \i palpit` de bucurie. Trecutul [i toate regretele lui
nu mai aveau importan]`. Singurul lucru care conta era prezentul.
Acest minut. |[i \ncol`ci bra]ele \n jurul lui.
– N-ai putea niciodat` s` m` pierzi! Niciodat`! Niciodat`!

|ntotdeauna voi fi a ta!
{i când o \mbr`]i[`, o strânse [i o ridic`, ea abia avu timp s`
adauge când buzele lui le zdrobir` pe ale ei:
– Nu [tii c` e[ti singurul b`rbat pe care l-am iubit vreodat` \n
toat` via]a mea?
– Deci, cum o s`-i mul]umim lui Mike [i lui Vicki?
Justin se aplec` s` s`rute fa]a care \l privea vis`toare de pe
pern`.
– Dac` nu erau ei, n-am fi fost acum aici.
– |n acest caz, cred c` ar trebui s` le d`m amândurora o
medalie, zâmbi Tina [i se \ntinse languros sub cear[aful r`coros de
bumbac, mâinile mângâind dr`g`stos pieptul gol al lui Justin.
Fiindc` nu exist` niciun alt loc pe lume unde a[ vrea s` fiu, zise ea
s`rutându-i um`rul bronzat [i nimeni pe lume cu care a[ vrea s` fiu.
Pentru c`, dup` ce-[i declarase dragostea, Justin o purtase \n
dormitor [i o l`sase u[or pe patul dublu. {i acolo, dup` trei ani
lungi petrecu]i tânjind unul dup` altul, \n cele din urm` se uniser`.
Niciunul dintre ei nu va uita vreodat` acel minunat moment de
iubire.
Dup` aceea, un timp, st`tur` \ntin[i \mpreun`, cu trupurile
calde \nl`n]uite, mângâindu-se unul pe altul, respirând cu
recuno[tin]` parfumul celuilalt.
Acum, \l privi pe Justin cu ochi plini de dragoste.
– Am vorbit serios când am spus despre medalii, \i spuse ea.
Simt c` le datorez via]a lui Mike [i lui Vicki.
|l strânse pe Justin cu putere [i-l s`rut`.
156 TRACY PEARSON
O \nspìmânta s` se gândeasc` faptul c` dac` nu ar fi fost cei doi

prieteni ai ei, acest minunat moment poate n-ar fi existat niciodat`.
Fiindc` Justin \i spusese despre \ntâlnirea \ntâmpl`toare cu Mike [i
Vicki.
– Din fericire, \i povestise el, m` hot`râsem s`-mi petrec
weekendul la Londra, [i am dat peste ei când am intrat \ntr-o
cârcium`, \n West End, la ora prânzului. Aparent, ie[iser` de la o
slujb` \mpreun`. N-o cunosc pe Vicki, dar \l [tiu pe Mike din vedere
[i ne-am salutat [i am schimbat câteva vorbe.
Tina mai auzise detaliile, dar \l \ntreb` din nou:
– Spune-mi, ce s-a \ntâmplat când ai dat peste ei?
Justin zâmbi.
– Ei bine, \ntr-un impuls, l-am \ntrebat “Ce mai face iubita ta”?
{i el s-a uitat la mine cam ciudat. “Ce iubit`?” m-a \ntrebat el. Tina,
am spus eu. {i atunci a intervenit Vicki. “Tina nu este iubita lui
Mike” m-a informat ea.
Se uit` la Tina \ncruntându-se \n glum` [i pentru a zecea oar`
\ntreb`:
– De ce mi-ai spus c` Mike este iubitul tù? Dac` n-a[ fi crezut
asta, ]i-a[ fi spus despre mine [i Eunice cu mult timp \n urm`. N-am
spus nim`nui, dar pentru tine a[ fi f`cut o excep]ie. M` gândeam
serios s`-]i spun la un moment dat. Dar apoi m-am r`zgândit.
Credeam c` nu este cazul, de când \mi spusese[i c` erai \ncurcat`
cu Mike.
Tina se \ncrunt` [i ea.
– Mike era protec]ia mea \mpotriva ta. |ncercam s` te ]in la
distan]`.
Apoi, se cutremur` \n sine. Am fost nebun`, \[i spuse ea. |l

]ineam la distan]`, cât pe ce s`-l pierd! Mul]umesc cerului, pentru
Vicki [i Mike!
Justin \i prinse o [uvi]` de p`r [i o trase u[urel, ca [i cum ar fi
pedepsit-o pentru delictul ei.
– Nu [tiu despre ]inerea mea la distan]`, \i spuse el, dar precis
ai reu[it s` m` faci gelos.
– Gelos? Chiar ai fost gelos?
– Dezgust`tor de gelos. Nu suportam gândul unui alt b`rbat
f`când dragoste cu tine.
– |mi face pl`cere s` aud asta, se \ntinse Tina [i-l s`rut`. Dac` a[
fi [tiut, \l tachin` ea, a[ fi insistat mai mult.
– Pu]in mai mult, [i bietul Mike n-ar mai fi trìt s` aib` cui
povesti, râse Justin [i o mu[c` de urechiu[`.
Apoi o trase spre el [i o s`rut` pe buze, degetele mângâindu-i
sânul gol când f`cu acest lucru.
– Mi-a venit o idee mai bun` decât medaliile, murmur` el. M`
gândesc la o cale mult mai adecvat` de a le mul]umi.
– Cum? se \nfior` Tina [i se strânse \n el, fiindc` de fiecare dat`
când o atingea, se topea toat`. Cum crezi c` ar trebui s` le
mul]umim? Spune-mi.
Justin se foi u[or.
– Mai \ntâi, las`-m` s`-]i reamintesc c` mai exist` [i altcineva
c`ruia ar trebui s`-i mul]umim, \i s`rut` el lobul urechii. Omul de
paz` de la “J.M.Publishing”. Tipul care te-a l`sat s` intri s` m` vezi
la \nceput. Dac` n-ar fi fost el, poate c` n-am fi avut nicio baz` de
pornire.
158 TRACY PEARSON
Tina zâmbi [i-l privi.

– Nu l-ai concediat, a[a-i? ... {tia c` n-o f`cuse. Controlase. |l
s`rut` ... Deci, cum crezi c` ar trebui s` le mul]umim tuturor?
Justin se opri o clip`, apoi \i prinse u[or obrazul [i-[i l`s`
privirea peste ea pentru un moment. Apoi o s`rut` iar`[i [i-i spuse
foarte \ncet:
– Cred c` ar trebui s`-i invit`m s` fie oaspe]i de onoare la nunta
noastr`.
– Nunt`?
Tina clipi. Inima i se opri \n loc.
Justin \i zâmbi.
– Urmeaz` s` fie o nunt`, sper?
Tina clipi din nou [i \ncuviin]` din cap.
– Dac` insi[ti.
– Insist. Categoric. {i mai exist` ceva asupra c`ruia insist, o
s`rut` Justin pe n`suc. O s` fie anun]at` \n toate ziarele. Niciodat`
n-o s` mai fii \n stare s` m` acuzi c` te ]in \n secret. De data aceasta,
\]i promit, toat` lumea o s` afle.
Tina se sim]ea beat` de fericire. Se \ntinse [i-l \mbr`]i[`.
– }i-am spus vreodat` cât de mult te iubesc? \ntreb` ea,
s`rutându-l.
– Nu suficient de des, o strânse Justin \n bra]e. {i nici eu nu
]i-am spus suficient de des. Dar o s` m` revan[ez. O s` te plictise[ti
auzindu-m`.
Cum Tina scutur` din cap [tiind c` era imposibil – n-ar putea
niciodat` s` oboseasc` auzindu-l spunând c` o iube[te – el \i lu`
mâna [i o ridic` la buze.
– Te avertizez, aceast` nunt` se va \ntâmpla foarte curând. Deja

te-am a[teptat mai mult decât suficient. A[a c`, \n aceast` sear`, o
s` mergem s` lu`m cina \ntr-un loc special [i o s` \ncepem s` facem
planuri serioase pentru viitor.
{i, dup` o alt` rund` de dragoste, exact asta se \ntâmpl`. |n acea
sear`, cinar` la restaurantul lor favorit lâng` Chatham, cel unde
obi[nuiau s` mearg` cu regularitate \n zilele de demult. {i dup`
[ampanie, fixar` data nun]ii pentru \nceputul lui decembrie.
– Dou` luni, \i spuse Justin, este cât de mult timp pot a[tepta.
{i de[i Tina avusese dreptate c` nu se va plictisi niciodat` s`-l
aud` spunând c` o iube[te, pe m`sur` ce seara avansa, devenea tot
mai \ncântat` s`-l aud` declarându-i-o.
Totu[i, când \l privi \n ochi, peste masa cu lumân`ri aprinse,
trebui s`-i cear`:
– Mai spune-mi \nc` o dat`.
Justin \[i puse jos paharul.
– Te iubesc, \i zâmbi el.
{i \n acel moment, drept la ]anc, papagalul rezident – care
nu-[i uitase vechile metehne \ntre timp – scoase un fluierat ascu]it
de aprobare!
Sfâr[it
Solicitan]ii la
„CARTEA PRIN PO{T~“

se pot adresa
„S.C. ALCRIS 94 DIFUZARE“
Bucure[ti, str. Teodosie Rudeanu 54, sector 1

tel. 021-223.63.07. sau C.P. 41-129.
Pentru rela]ii editoriale se pot adresa editurii:
str. Panait Istrati 62, sector 1
tel/fax 021-224.16.98
tel.: 021-665.45.65
|n ITALIA detaili[tii [i cititorii no[tri fideli se pot adresa pentru

cump`r`turi sau abonamente la oricare din cele [apte colec]ii ale noastre:
El [i Ea, Romantic, Roz, De Aur, Nostalgic, Poli]ista, Mari Romane de
Dragoste, la num`rul de telefon: 00393480820307.

Inelul de Logodna PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Inelul de Logodna PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Departamentul de servicii po[tale al societ`]ii noastre

de difuzare trimite colete de c`r]i atât pentru persoanele

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale

– Doamne Dumnezeule! |mi pare r`u! A fost vina mea. Nu m`

– Da, a[a este.

desp`r]iser`, devenise pu]in mai monden`, pu]in mai sofisticat`,

Dintr-o dat`, Tina sim]i o greutate \n stomac, care deveni [i mai

Tina sim]i o \n]ep`tur` \n inim` când \[i aminti episodul care-l

Apoi zâmbi, ochii \nnegurându-i-se, [i-[i l`s` privirea s` se

A[a cum am spus mai \nainte, e[ti cineva destul de important,

Tina \[i st`pâni ro[ea]a când o n`p`dir` amintirile. Fiindc` era

– Tu mi-ai ar`tat c`ile lumii. Cele mai sordide c`i.

revistele lui Berry pierd bani. Dar nu toate. {tiu c` “Scope” nu

Justin f`cu o pauz` de moment, ca [i cum ar fi vrut s` nege

|n timp ce st`tea acolo, cu fa]a palid`, Justin o studie un

Doar dup` ce plecase Justin [i-[i venise \n fire descoperi Tina c`

favoarea Dragonului Ro[u: pierderea lui Justin fusese un noroc,

Ar`]i la fel de senin de frumoas` ca \ntotdeauna.

Mike p`rea dezam`git, dar nu insist`. Niciodat` nu o f`cea. {tia

Circul` zvonul c` ea bântuie pe Bond-Street pentru o rochie de

sim]ea calm` [i sincer bucuroas` c` se \ntâmpla. Asta era rândul

Vreau s` fac articole despre orice [i oricine.

– Cred c` dac` v` controla]i agenda, ve]i descoperi c` paginile

“J.M.Publishing” era \ndr`gostit f`r` speran]` de Justin Marlowe,

de telefon este \n registrul redac]iei. O s` te sun [i o s` putem

– Doar dac` n-ai fixat altceva, bine\n]eles ...?

Nu avea nevoie s` m`nânce – putea doar sta s`-l admire!

Dar se p`rea c` se \nselase. El scutur` din cap:

– Pariez c` te-ai fi descurcat, scutur` Tina din capul ei blond,

{i duminic` seara, dup` o cin` la lumina lumân`rilor, Tina fu

Dup` un timp, furtuna din interiorul lor se mai potoli. |nl`n]ui]i

Justin \[i declarase dragostea pentru ea. Acum, putea \nfrunta

Când Tina se uit` la ea, cu fa]a alb` ca varul, acel zâmbet

La opt [i jum`tate \n diminea]a urm`toare, Tina ]â[ni prin u[ile

Secretara lui, domni[oara Ronin, \[i ap`ra [eful ca un câine [i nu

– Scrie-mi o scrisoare despre ce este vorba [i poate o s` reu[esc

– A[ spune c` tu e[ti cel pervers! Tu e[ti cel a c`rui comportare

Evident, \i era cam greu s` interpreteze scena din fa]a ei.

– Deci, spuse el, ce a fost scena pe care ai jucat-o \n fa]a

– {i ce a v`zut secretara mea?

La acest gând, f`r` niciun sens, sim]i un cu]it de ghea]`

– Legitima]ia ta de la “Berry’s”? {i el te-a l`sat?

– Scute[te-m` de lacrimi, zise el ca [i cum credea c` brusca ei

Ea \[i sub]ie buzele spre el.

– Deci? Pove[tile pe care le r`spânde[te logodnica ta sunt

Nostim, credeam c` negocierile s-ar potrivi mai mult cu stilul

El trecu pe lâng` ea [i o conduse spre u[`. Comportamentul lui

Tina p`r`si “J.M.Publishing” [i lu` un taxi \napoi c`tre “Berry’s”

la serviciu, toate \ntreb`rile \ncepur` s-o chinuiasc` iar. Chiar o va

{i nu-i venea s` cread` ce-i spusese Eunice. Precis, era

|[i umezi buzele uscate.

{i chiar nu mai era cazul s` continue aceast` conversa]ie.

Nu [tii c` mi-a[ fi dat toat` via]a pentru tine?

fie crezut` Eunice? hot`r\ Tina. Se pare c` Eunice era singura

Dar senza]ia fu distrus` instantaneu. |n ochii lui Justin nu exista

– Da, am \nv`]at câte ceva la “Miranda”.

Când furia o cople[i, singura ei dorin]` fu s`-l loveasc`.

Apoi, cu un alt zâmbet, se \ntoarse cu arogan]` [i-[i continu`

Tina hot`r\ \n diminea]a urm`toare la micul dejun, c` dac`

– Nu s-ar putea amâna \ntâlnirea cu o jum`tate de or`? A

Dar, \n mod miraculos, era doar trei [i dou` minute când

Dar ruga ei era zadarnic`. El deja \[i eliberase bra]ul, dând-o la

“Poate nu m` voi duce. De ce s` alerg ori de câte ori mi[c` un