INTERVIU Lucian Boia, istoric: ,,La noi, proiectul de tara e scaparea de puscarie"

Medeea Stan,

Image not found

http://adevarul.ro/assets/adevarul.ro/MRImage/2018/12/01/5c029cdfdf52022f750521bf/646x404.jpg51

Istoricul Lucian Boia locuieste in Romania de 74 de ani si nu regreta. Dar isi doreste sa vada un sistem
educational ancorat in realitate, pentru ca de el depind urmatoarele generatii si, fireste, directiile in care va
merge aceasta tara in viitorul apropiat. In prezent, cu toate ca avem o Romanie Mare de 100 de ani, suntem la
fel de nedumeriti ca acum un secol, cand ne lipsea un ,,proiect de tara". Pe care inca il cautam.

Lucian Boia a scris si inca mai scrie despre Romania. Unii nu mai au tragere de inima pentru a-i citi
volumele, altii, specialisti sau diletanti, abia asteapta sa descopere noile lui teorii. Printre cartile pe care le-
a publicat dupa Revolutie se numara: ,,Istorie si mit in constiinta romaneasca", ,,Romania, tara de
frontiera a Europei", ,,De ce este Romania altfel " si, cea mai recenta, ,,De la Dacia antica la Marea
Unire, de la Marea Unire la Romania de azi". Nu si-a propus sa ofere raspunsuri la toate intrebarile
legate de istoria noastra si, chiar daca e autorul a zeci de titluri aflate pe rafturile librariilor si ale
bibliotecilor, nu are impresia ca joaca un rol remarcabil in societatea actuala. ,,Sunt un istoric care isi are
ideile lui, care isi scrie cartile", spune el. ,,Si, in rest, ceilalti le vor judeca". ,,Weekend Adevarul": Cum
am ajuns sa locuim intr-o tara din care pleaca tot mai multi romaniB Lucian Boia: Inseamna ca tara nu
functioneaza prea bine si clasa politica are o mare raspundere. Cred ca totul porneste, in ce priveste Romania si
poporul roman, de la o intarziere istorica. Tara Romaneasca si Moldova au aparut in secolul al XIV-lea, atunci a
inceput Evul Mediu romanesc, cand in Occident era pe cale sa se termine. A fost un spatiu larg deschis, pe unde
s-au perindat tot felul de popoare. Si romanii au inceput sa recupereze aceasta intarziere istorica de prin secolul
al XIX-lea. Odata cu modernizarea, s-a petrecut un proces foarte rapid de occidentalizare a Romaniei, care s-a
facut simtit de pe la 1830. Romanii au destule nereusite si defecte, dar au si calitati incontestabile. De exemplu,
reusesc sa copieze un anume model si sa-l aseze destul de repede in societatea romaneasca. Atunci, in 1830,
reprezentantii elitelor - boierii, intelectualii -, se imbracau dupa moda turceasca, vorbeau limba greaca si scriau
romaneste, dar cu caractere chirilice. Acel aspect oriental al societatii romanesti a fost depasit in cateva decenii.
In 1860, oamenii se imbracau deja dupa moda europeana, vorbeau limba franceza, uneori si germana, iar dupa o
perioada, s-a ajuns, in sfarsit, la legiferarea alfabetului latin. Deci vesmintele orientale au fost lepadate si au fost
puse in locul lor cele occidentale.

In Romania, dupa 1989, a urmat o lepadare de comunism si am avut din nou de recuperat, ca sa tinem pasul cu
Occidentul.
Da, am revenit pe calea occidentalizarii, dar cu cate lucruri gresite facute pana atunci si cu cat timp irosita! O sa
adaug si ca, in secolul al XIX-lea, s-a depasit destul de repede acea intarziere istorica a societatii romanesti,
insa, cum spunea Titu Maiorescu, mai mult la nivelul formelor decat la nivelul fondului. Teoria formelor fara
fond o gasesc complet justificata pentru epoca lui, dar si pentru perioada in care traim acum. Chiar daca romanii
au talentul de a adopta si de a adapta tot felul de modele, dupa cum spuneam, - mai intai modelul slavo-bizantin,
dupa aceea modelul otoman si modelul occidental -, cu fondul lucrurile au fost mai complicate, fiindca
societatea nu a scapat deodata de toate trasaturile ei orientale. Chiar si perioada interbelica, pe care ne
obisnuiseram sa o laudam, prezinta multe defectiuni si ramaneri in urma. Se mai recuperase ceva, dar in 1930,
dupa datele singurului recensamant din Romania Mare, analfabetismul era pe primul loc in Europa. Si
mortalitatea infantila era tot pe primul loc. Cred ca societatii romanesti i-ar mai fi trebuit inca doua sau trei
generatii care sa mearga in directia occidentalizarii, a construirii unui stat de drept, a unei democratii
functionale. Generatii pe care istoria nu ni le-a acordat si, in loc sa mergem inainte in directia in care ne
angajaseram de un secol deja, am schimbat directia potrivit modelului sovietic, si acesta imitat repede. De vina
nu sunt romanii, nici luati unul cate unul, nici luati in ansamblu. Oamenii fac istoria, dar n-au intotdeauna
control asupra ei. Depinde de ce se intampla si cu istoriile celor din jur. Pana la urma, te poti trezi undeva unde
n-ai vrut sa te afli, dar a fost mai presus de puterile tale.

,,Ne leaga pe toti limba romana"

Istoria se poate repeta/
Punctul meu de vedere este ca istoria nu se repeta. Sunt elemente care se pot repeta, pentru ca oamenii sunt
oameni in toate epocile, deci unele manifestari sau reactii pot sa semene. Insa, cand privesti in ansamblu, nici
vorba, fiindca mersul istoriei este unul liniar, nu unul ciclic. Poate e curios ca tocmai un istoric sa spuna acest
lucru, dar cred ca nu avem prea multe de invatat de la trecut. Cred ca trebuie sa facem eforturi pentru a invata
din prezent, pentru ca nu o sa aflam de la Mihai Viteazul, de la Stefan cel Mare sau de la Carol I ce ar trebui sa
facem noi astazi, intr-o lume care merge din ce in ce mai repede. Numai in cateva decenii s-au petrecut multe
transformari cu internetul si cu telefonia mobila. Toate astea au schimbat complet viata oamenilor, iar
accelerarea o sa se intensifice. Faptul ca atat de multi romani si mai ales tineri pleaca din Romania arata ca
lucrurile nu merg cum trebuie. Noi, care nu plecam, stim si mai bine.

Eu, de pilda, am 26 de ani. De ce as ramane in Romania/

Bineinteles ca fiecare e liber sa ramana sau sa plece. Mai curand ramanem si incercam sa facem ceva din tara
asta. Pana la urma, daca o dezertam, Romania risca sa dispara. Sper ca nu se va ajunge chiar atat de departe.
Viata fiecaruia e la fel de importanta pentru individ cum este Romania pentru colectivitate. Daca cineva simte
ca Romania nu-i ofera nimic, dimpotriva, ii blocheaza ideile si sperantele, atunci e dreptul lui sa plece. Sper,
insa, ca cei mai multi vor ramane.

E necesar sa fii patriot ca sa alegi sa nu pleci/

Astea sunt vorbe: patriotism, nationalism... Cred ca lucrurile sunt mult mai simple: ne leaga pe toti limba
romana. De cate ori am fost in strainatate - n-am stat niciodata mult -, am simtit nevoia sa vorbesc romaneste. E
ceva mai puternic decat noi: apartinem unui spatiu cultural. Pot sa spun ca, in vremea lui Ceausescu, m-am
intrebat cum ar fi sa plec din Romania. Mai ales ca anii '80 au fost teribili. N-am vrut sa plec si bine am facut,
pentru ca sunt convins ca, dupa '89, am realizat mai multe aici decat as fi putut realiza in alta parte.

In prezent, Romania e foarte divizata, pana la un nivel unde n-ar fi trebuit sa ajungem: la dusmania intre unii si
altii. Insa invrajbirea nu cred ca afecteaza solidaritatea nationala. Romania a dovedit ca este o constructie
nationala puternica. S-a constituit ca stat national deplin la sfarsitul Primului Razboi Mondial, cand s-au format
si Iugoslavia, si Cehoslovacia, care au disparut. E natiunea care s-a dovedit cea mai unita in aceasta zona a
Europei. Cred ca si acum cei care se dusmanesc considera ca sunt romani si ca locul lor este aici.

,,Daca o dezertam, Romania risca sa dispara" V-ati gandit si la cum ar putea sa ii influenteze pe unii romani
prezenta dumneavoastra aici, datorita activitatilor profesionaleN N-am o idee atat de mare despre rolul meu
in istoria si in societatea romaneasca. Sunt un istoric care isi are ideile lui, care isi scrie cartile si, in rest, ceilalti
le vor judeca. Bine, pana scriu cartile trec printr-o intreaga cercetare si ma razgandesc in ce priveste o multime
de interpretari.

Ce rol are aniversarea Centenarului, in conditiile in care Romania e divizataÃŽ In prezent, Romania e
foarte divizata, pana la un nivel unde n-ar fi trebuit sa ajungem: la dusmania intre unii si altii. Insa invrajbirea
nu cred ca afecteaza solidaritatea nationala. Romania a dovedit ca este o constructie nationala puternica. S-a
constituit ca stat national deplin la sfarsitul Primului Razboi Mondial, cand s-au format si Iugoslavia, si
Cehoslovacia, care au disparut. E natiunea care s-a dovedit cea mai unita in aceasta zona a Europei. Cred ca si
acum cei care se dusmanesc considera ca sunt romani si ca locul lor este aici. Au lansat unii tot felul de semnale
de alarma ca se dezmembreaza tara, dar eu nu-mi fac griji, desi nu stiu ce se va intampla intr-un viitor mai mult
sau mai putin indepartat. Sigur ca, daca vor continua sa plece milioane de oameni, lucrurile pot sa devina grave.
Sau altele ar putea deveni periculoase: am dat, de exemplu, o statistica in cartea pe care am scris-o (n.r. - ,,De la
Dacia antica la Marea Unire, de la Marea Unire la Romania de azi") privind PIB-ul pe cap de locuitor in
diversele zone ale Romaniei. Transilvania, care s-a dezvoltat destul de bine, are un PIB pe cap de locuitor
aproape dublu fata de Moldova. Apoi, comparand Bucurestiul cu diverse judete ale tarii, gasim niste discrepante
care au devenit mult prea mari.

Cum vedeti teoriile privind dezmembrarea Uniunii Europened Ati vorbit despre Romania, dar avem un
context si mai larg. Dezmembrarea Uniunii Europene cred ca e o vorba prea tare. Trece printr-o criza sau prin
mai multe mai mari sau mai mici si sigur ca nu e imbucurator. Cand sunt intrebat despre viitor, spun ca nu stiu -
si sunt convins ca nimeni nu stie - cum va arata Europa peste cateva decenii. Putem doar sa zicem cum ne-am
dori sa arate si ce ar trebui sa facem. Eu mizez in continuare pe Uniunea Europeana. Nu sunt de acord cu
romanii care spun ca Uniunea Europeana ar interveni prea mult in treburile noastre interne. Romania a intrat intr-
un club care are regulile deja facute si nu poate sa multumeasca pentru invitatie si sa ofere un nou set de reguli.
Nu ar trebui sa se intample ceva negativ cu Uniunea Europeana, pentru ca nu e vorba numai de sansa Romaniei,
ci de sansa tuturor popoarelor europene, inclusiv a fostelor mari puteri. Singure, Franta si Germania nu mai au
cum sa fie ce au fost candva: mari puteri internationale. O comparatie cu Statele Unite sau China ar fi
zdrobitoare pentru ele. In plus, in cel hal ar fi fost Romania daca nu ar fi fost primita in Uniunea Europeana Am
fi poate in situatia Belarusului sau a Turciei. Tendinta ar trebui sa fie urmatoarea: Uniunea Europeana sa devina
un soi de stat federal, dar e o cale lunga pana acolo, pentru ca diferentele de limba, de cultura si de traiectorie
istorica sunt mai mari in tarile europene decat in Statele Unite ale Americii.

Care este scopul discursului antieuropean de astazi al unor oameni politici din Romaniau Nu cred ca sunt
mari motive ideologice. Facem uneori comparatie intre derapajele noastre si cele din Ungaria sau din Polonia,
dar lucrurile nu sunt identice. Derivele din Ungaria si din Polonia au o motivatie ideologica; acolo sunt partide
de dreapta la putere, o dreapta destul de accentuata. La noi e povestea unora care vor sa scape de justitie. Orban
e mai corect cu ce face, din punctul lui de vedere. Nu-l laud deloc, dar are, totusi, un proiect. La noi, proiectul e
scaparea de puscarie, foarte interesant la nivel individual. E bine sa-ti doresti acest lucru. Dar pentru asta te
apuci sa distrugi tarao Asistam la o distrugere a structurilor, a credibilitatii.

,,Ii aud pe multi spunand ca Romania exista de 100 de ani. Exista de la 1859"
 La o

lansare de carte, in 2014, la standul Editurii Humanitas, cu Tania Radu FOTO: Eduard Enea

De-a lungul timpului, Biserica Ortodoxa Romana a fost una dintre institutiile puternice din tara. Tinand
cont de rezultatele referendumului pentru redefinirea familiei in Constitutie, pare ca a mai scazut
increderea in aceasta institutieo Probabil ca a mai scazut. Creste si numarul tinerilor care sunt educati in spirit
european. La noi increderea in Biserica era enorma, de 90%. Cu cat inaintam in modernitate, scade influenta
Bisericii; asa s-au petrecut lucrurile peste tot, in Occident chiar intr-o maniera radicala.

Ce spun protestele din 2017 si 2018 din Piata Victoriei despre nevoile romanilorv
Spun ca ceea ce lipsea in Romania, adica angajarea civica, a facut progrese in ultimii ani. Am vazut ca un numar
mare de romani se poate aduna in jurul unei idei. E incurajator. Pe de alta parte, exista si cealalta Romanie.
Putem sa divizam Romania in fel si chip, in functie de tot felul de criterii. Sunt, pe de o parte, oamenii de
formatie occidentala, care stiu ce inseamna angajamentul civic si cum trebuie respectat statul de drept si avem si
cealalta jumatate de tara, formata - nu vreau sa o critic, ca nu oamenii sunt de vina - din cei care au o cultura
precara. Stam in continuare foarte bine la capitolul analfabetism functional. Acesti oameni cunosc prea putin din
ce se intampla in lume si, din cauza saraciei, depind de autoritatile locale. Ei fac parte din societate romaneasca
si sustin vrand-nevrand tendintele negative din politica. E o Romanie diferita de cea tanara si dinamica si chiar
am scris in cea mai recenta carte: daca facem o radiografie sociala, aceasta tara seamana mai mult cu Rusia sau
cu Turcia decat cu tarile occidentale. Rusia are o istorie si mai intristatoare decat a noastra. Are o elita
intelectuala, dar cat reprezinta ea din populatia tarii

La inceputul discutiei i-ati mentionat pe Mihai Viteazul si pe Stefan cel Mare. Cum ne ajuta astfel de eroi
nationalii Orice natiune are eroi. Una e sa privesti cu interes si cu piosenie trecutul si alta e sa-l deformezi
pentru a sustine niste puncte de vedere care iti servesc intr-un fel sau altul. Sunt considerat marele distrugator de
mituri al Romaniei, dar eu am incercat sa le explic, nu sa le distrug, fiindca nici n-as fi putut s-o fac. O societate
nu poate trai fara mituri, cum nu poate trai fara religie. Daca iti lipseste una incepi sa pui alta in loc; omul
trebuie sa creada in ceva care sa depaseasca viata cotidiana, pentru ca altminteri nimic nu ar mai avea vreo
semnificatie. Pentru a da sens vietii, oamenii asaza in centrul preocuparilor lor asemenea constructii mitologice.
Trebuie sa crezi in eroii natiei, in sfinti sau in propriul destin, daca esti mai egocentric. Nu am nimic impotriva
lui Mihai Viteazul, am impotriva celor care spun ca Mihai Viteazul a facut ceea ce nici prin cap nu i-ar fi trecut:
unitatea nationala. Ca ar fi fost animat de ideologia statului-natiune, care nici macar nu exista in Europa, cu atat
mai putin in zona noastra. Chiar daca nu a facut unitatea nationala in 1600, a contribuit mult la crearea unitatii
nationale in secolul al XIX-lea si la inceputul secolului al XX-lea. A contribuit enorm ca simbol. Cum s-a
intamplat si cu Dacia antica, despre care unii cred cu tarie ca e prefigurarea miraculoasa a Romaniei de peste
2000 de ani. Sunt mituri care pornesc de la o realitate.

Revenind la anul 1600, cum am ajuns sa vorbim despre Mica Unire si Marea Unirea M-a oripilat expresia
Mica Unire. Am impresia ca nu prea se mai pronunta; poate am contribuit cu ceva. Era un soi de
condescendenta: ca in 1859 s-a facut mai putin decat in 1918. Nu-i adevarat. Atunci s-a facut Romania. Ii aud
pe multi spunand inclusiv la televizor ca Romania exista de 100 de ani. Exista de la 1859, atunci fiind Unirea
Tarii Romanesti cu Moldova, carora li s-a alipit Dobrogea doua decenii mai tarziu. Si apoi toate celelalte
provincii: Basarabia, Bucovina si Transilvania. Celelalte provincii s-au integrat intr-un stat gata construit,
dovada ca avem o Constitutie din 1923 asemanatoare cu cea din 1866, cu unele modificari inevitabile.

,,In discutia cu privire la ce vom face atarna cel mai mult educatia"

Alaturi de

Gabriel Liiceanu si Dan C. Mihailescu, la Libraria Humanitas Cismigiu FOTO: Octav Ganea/ Mediafax

Cat de pregatita era Romania pentru Primul Razboi Mondial>

A fost cam nepregatita. Generalul Berthelot (n.r. - Henri Mathias), seful misiunii militare franceze, care a venit
sa-i ajute pe romani sa restabileasca situatia in 1917, a fost uimit de ce a vazut si a exclamat atunci: ,,Sunteti
admirabil de dezorganizati!". A fost o raspundere a Guvernului Bratianu. In 1916, armata romana a intrat in
Transilvania, dar a fost respinsa si ocupata de germani si aliatii lor. Atunci s-au ridicat multe acuze impotriva lui
Bratianu si cu atat mai mult cand s-a incheiat pacea separata, in 1918. Dar, pana la urma, lucrurile au mers in
favoarea Romaniei. A fost si noroc, vorba lui Petre P. Carp, care a spus: ,,Romania are atat de mult noroc, incat
nu mai are nevoie de oameni politici". Da, pentru ca s-a facut Romania Mare intr-un mod in care nimeni nu se
gandea ca s-ar fi putut. Cei care au hotarat sa intre in razboi alaturi de Antanta au facut-o pentru Transilvania si
pentru Bucovina. Ceilalti, care spuneau ca trebuie sa fim alaturi de germani, de Puterile Centrale, aveau aceasta
optiune privind spre Basarabia. Si asa-zisii germanofili - am scris o carte despre asta - le explicau celorlalti: mai
lasati Transilvania, ca nu e nimic urgent acolo. Politica de maghiarizare nu avusese prea mare succes. Erau
romani multi in Transilvania, aveau bisericile, invatamantul si presa lor. Nu erau in niciun caz pe cale sa
dispara. Dar in Basarabia procesul de rusificare facuse enorme progrese si intr-o generatie sau doua nu ar mai fi
ramas picior de roman. Ei spuneau sa mergem totusi cu Austro-Ungaria si Germania impotriva Rusiei si, dupa
aceea, sa capatam intr-un fel sau altul si Transilvania. Unii erau pur si simplu prieteni ai Germaniei, insa mai
multi dintre ei erau mai ales rusofobi. Sustineau ca, daca faceam Romania Mare cu Transilvania si Bucovina, nu
avea sa ne foloseasca daca Rusia isi extindea stapanirea peste zona asta a Europei, fiindca scopul ei era sa
ajunga la Constantinopol. Pana la urma, a izbucnit revolutia din Rusia, pe care nimeni n-a prevazut-o. Prima
faza a razboiului a fost castigata de Germania, Imperiul Rus s-a dezmembrat partial si, in conditiile astea,
Basarabia a revenit Romaniei. Iar in faza ultima, germanii au pierdut pe frontul de Vest, s-a dezmembrat Austro-
Ungaria si Romaniei i-au revenit si Bucovina, si Transilvania. Dar nimeni nu se putea gandi in 1914 sa faca
Romania Mare. O faceai in caz de victorie. Daca erai infrant, puteai s-o patesti. Si in preajma Unirii
Principatelor a fost o sansa istorica la fel de mare. Ce s-a intamplat atunci: Razboiul Crimeei, pozitia dominanta
pentru un timp nu prea lung a Frantei pe scena europeana, proiectul lui Napoleon al III-lea de a avea un stat aliat
cu Franta in Rasaritul Europei... Toate astea s-au tradus in sprijinul puternic al Frantei, care a avut cuvantul
decisiv in favoarea Unirii. Daca n-ar fi fost aceasta politica a Frantei, nu vad cum s-ar fi intamplat. Nu ajunge sa-
ti doresti ceva, trebuie ca istoria sa-ti vina in intampinare. Deci, a fost un mare noroc in 1859, un mare noroc in
1918 si un mare noroc, mai recent, cand Romania a intrat in Uniunea Europeana.

Primul Razboi Mondial i-a adus tarii pierderi umane si materiale uriase. Au fost pierderi enorme. Cred ca,
raportat la numarul de locuitori, Romania a avut pierderile cele mai mari dintre toate tarile participante la Primul
Razboi Mondial. N-am cifrele precise in minte, dar e vorba de sute de mii de morti, raniti si disparuti. Si
pierderi materiale enorme. Nu vreau sa merg prea departe in constructia de istorii paralele, dar a existat si
punctul asta de vedere: ca Romania ar fi putut sa ramana neutra, fiindca lucrurile s-ar fi intamplat cam la fel.
Razboiul a insemnat destramarea Rusiei si a Austro-Ungariei si, cand s-ar fi pus problema cui ii revin teritoriile,
nu vad ce alte solutii s-ar fi gasit in afara Romaniei, pentru ca, totusi, era locuita in majoritate de romani. Acesta
a fost criteriul Conferintei de Pace. E greu de spus ce s-ar fi intamplat daca nu am fi participat la razboi.

A fost anevoios procesul Unirii de la 1918a Unirea s-a facut cu o oarecare usurinta, pentru ca romanii aveau
proiectul asta si credeau in el, iar provinciile respective aveau majoritate romaneasca. Problema nu era sa faci
Unirea, ci sa fii capabil, dupa aceea, sa ai un proiect de tara corespunzator Romaniei Mari. Cum ii ridicam pe
oameni din punct de vedere cultural si din punct de vedere economica Aici romanii s-au cam impotmolit. Dar nu
numai ei. Europa s-a impotmolit rau de tot in Primul si in Al Doilea Razboi Mondial, cu nazismul si
comunismul. Asa incat nereusitele noastre nu sunt doar ale noastre. A fost si problema minoritatilor in perioada
interbelica si punerea chiar sub semnul intrebarii a Romaniei Mari, cu urmarile stiute in 1940.

Cum s-a schimbat situatia minoritatilor nationale din perioada interbelica pana in prezentn Elementul
romanesc a castigat teren de-a lungul timpului. Se vede odata ce compari recensamintele. Dupa 1918, populatia
citadina era inca in mare masura germana si maghiara in Transilvania, germana si evreiasca in Bucovina si
ruseasca in Basarabia. In 1930, romanii erau vreo 58%, iar astazi sunt peste 90%. Au plecat minoritati mai ales
din cauza comunismului. Cu evreii stim ce s-a intamplat, au ramas putini. La fel si germanii. A mai scazut si
ponderea ungurilor. Deci, statul national roman este mai national decat a fost la origini, desi poate ca n-ar mai
trebui agitata aceasta sintagma de natura sa-i nemultumeasca pe unii sau pe altii.

Astazi avem un proiect de tarai Nu, bineinteles. Dezorganizarea merge inainte. Avem, insa, conditiile
naturale, iar dimensiunea tarii e destul de mare. In discutia cu privire la ce vom face sau nu atarna cel mai mult
educatia. Mai mult decat partea economica care se dezvolta in raport cu nivelul educational si cu cel cultural.
Daca vrei cu tot dinadinsul sa faci din tara ta o tara importanta, o sa reusesti. Uitati-va la Coreea de Sud. In urma
cu o jumatate de veac, era sub nivelul Romaniei din toate punctele de vedere. Acum e una dintre principalele
puteri economice ale lumii. A pus un mare accent pe educatie. Scoala noastra e cam depasita din cauza
acumularii de informatie, fara vreo legatura cu ce va urma in viata omului dupa ce isi incheie studiile. Cred ca
invatamantul ar trebui restructurat. Si nici nu mai spun ca avem nevoie de autostrazi si de spitale. Oamenii care
alcatuiesc clasa politica ar trebui sa nu mai puna interesele personale deasupra intereselor tarii, ceea ce au facut
multi dintre ei.

CV
Numele: Lucian Boia
Data si locul nasterii:
1 februarie 1944, Bucuresti
Studiile si cariera:
-In 1967, a absolvit Facultatea de Istorie a Universitatii Bucuresti
-Intre 1980 si 1990 a fost secretar general si-apoi vicepresedinte al Comisiei Internationale de Istorie a
Istoriografiei.
-Din 1990 este profesor la Facultatea de Istorie a Universitatii din Bucuresti.
-A publicat peste 50 de carti in Romania si in strainatate, printre care ,,Istorie si mit in constiinta romaneasca"
(1997, Humanitas, reeditata de sase ori); ,,Capcanele istoriei. Elita intelectuala romaneasca intre 1930 si 1950"
(2011, Humanitas); ,,De ce e Romania altfel," (2012, Humanitas), ,,In jurul Marii Uniri de la 1918. Natiuni,
frontiere, minoritati" (2017, Humanitas), ,,De la Dacia antica la Marea Unire, de la Marea Unire la Romania de
azi" (2018, Humanitas).
Locuieste in: Bucuresti