Metode de purificare a substantelor chimice

Recristalizarea - substanţele organice pe care le obţinem prin sinteză sau cele extrase din
produsi naturali sunt amestecuri complexe din care izolăm, de obicei, componentul care ne
interesează. Pentru a avea un compus unitar, este necesar să-l separăm de impurităţile ce-l însoţesc
sau de alte substanţe care ne interesează în mod egal. Se pune problema separării amestecului de
substanţe în substanţe chimice individuale pure. Pentru a realiza acest aspect, avem la îndemână
două metode de separare eficiente: recristalizarea si distilarea.
Principii generale.
Metodele de purificare depind de starea de agregare a componentelor ce se separă
din amestecul respectiv. Purificarea substanţelor solide se face, de obicei, folosind diferenţa de
solubilitate a substanţei respective într-un dizolvant dat, la cald si la rece si anume substanţa se
dizolvă în cantitate mai mare la cald, iar prin răcire precipită cantitativ. Un factor esenţial în
recristalizare este alegerea solventului. Acesta trebuie să îndeplinească o serie de condiţii, ca de
exemplu: să dizolve o cantitate de substanţă mai mare de substanţă la cald, decât la temperatura
obisnuită. Deoarece la dizolvarea unei substanţe pentru recristalizare, lichidul se încălzeste la
fierbere, la alegerea solventului trebuie avut în vedere ca punctul său de fierbere să fie mai coborât
decât punctul de topire al suubstanţ ei de purificat. În caz contrar, substanţa se poate separa sub
formă de ulei, ceea ce dăunează purificării. Solvenţii de laborator uzuali sunt : apa, alcoolul etilic,
alcool metilic, eter etilic, benzenul, cloroformul, sulfura de carbon, tetraclorura de carbon etc.

Sublimarea - transformarea unei substanţe din stare solidă în stare de vapori. Sublimarea poate
avea loc atât la temperatura camerei – mai lent, cât si la temperatură ridicată, prin încălzirea
substantei – mai rapid. Unele substanţe solide pot fi purificate datorită proprietăţilor de a se
transforma direct din stare de vapori în stare solidă. Această proprietate poartă numele de
sublimare. Substanţele rezultate prin sublimare sunt foarte pure. La cele mai multe substanţe,
punctul de sublimare se găseste deasupra punctului de topire si substanţa se topeste înainte de a
sublima. Pentru unele substanţe, punctul de sublimare este mai scăzut decât cel de topire.
(naftalină, iod).

Extracţia cu solvenţi - este o operaţie cu multiple aplicaţii la purificarea substanţelor solide sau
lichide.Operaţia constă în dizolvarea, cu ajutorul solvenţilor, a uneia sau a mai multor substanţ
e dintr-un amestec. Extracţia se bazează pe diferenţa de solubilitate a componentelor amestecului
într-un anumit solvent. Pentru efectuarea extracţiei, se alege de obicei un solvent care să dizolve
una din componentele amestecului, iar soluţia se separă de componenta insolubilă cu ajutorul unei
pâlnii de separare, prin filtrare, sau cu ajutorul unui aparat de extracţie.
Solvenţii cei mai utilizaţi pentru extracţie sunt: eterul etilic, eterul de petrol
benzenul,cloroformul, tetraclorura de carbon, etc.

Distilarea - operatia de separare a componentilor dintr-un amestec omogen de lichide, prin

fierbere urmata de condensare. Aceasta metoda de separare este utilizata la obtinerea alcoolului si
in prelucrarea titeiului in rafinarii pentru obtinerea benzinei, petrolului lampant si a motorinei.
 Uscarea - este o operaţie frecvent utilizată, ce are ca scop îndepărtarea umidităţii
substanţelor obţinute în laborator prin sinteză, fără ca acestea sa sufere transformări. Operaţia de
uscare se poate face la temperatura mediului ambient si la cald.

Calcinarea- in analiza calitativă se face calcinarea reziduurilor, în vederea îndepărtării sărurilor

de amoniu sau a distrugerii unor substanţe sau impurităţi organice. Operaţia se execută
în capsule sau creuzete de porţelan, prin încălzire direct la flacăra becului de gaz. După răcire,
reziduul se reia cu apă sau cu o soluţie acidulată, în funcţie de împrejurări.