Iata o modalitate aparte de a-l ajuta pe copil sa depaseasca frica de esec scolar: o poveste

terapeutica.
“A fost odata un baietel pe nume Radu. Auzise inca de la gradinita ca la scoala va fi mult mai greu
decat i-a fost pana atunci. Va invata lucruri mult mai frumoase, dar nu se va mai juca atat de mult si
va trebui sa fie mult mai serios. Sa isi faca temele, sa mearga in fiecare zi la scoala, sa fie organizat si
mereu atent la ore. A inceput si scoala. Primele zile i s-au parut de-a dreptul frumoase, dar apoi au
inceput sa invete tot mai multe lucruri si unele tot mai grele. Nu reusea sa inteleaga totul la scoala,
iar cand ajungea acasa avea nevoie ca mama sa stea cu el si sa ii explice totul inca o data.
- Nu mai vreau la scoala! E prea greu! Nu stiu nimic. Ceilalti copii stiu mai multe decat mine! se
plangea aproape in fiecare zi copilul.
De fiecare data cand era ascultat, in picioare, in fata clasei, ii era teama ca nu va sti sa raspunda si
din acest motiv raspundea cu greu sau gresea des. Invatatoarea ii spunea intotdeauna:
- Radu, trebuie sa fii mai atent. Straduieste-te mai mult. Poti, dar e nevoie sa fii putin mai serios cu
invatatul. Nu mai suntem la gradinita. Suntem copii mari deja!
Atunci cand se anuntau teste la scoala, Radu devenea din ce in ce mai speriat si nu mai era deloc
sigur pe ceea ce a invatat. Petrecea zile intregi inainte de un test cu mama alaturi si facea exercitii,
dar spaima ca nu se va descurca cand va fi la scoala era la fel de mare. Desi mama sa incerca sa il
incurajeze, dimineata, inainte de lucrarea de control, Radu era palid si speriat.
Intr-una din zile, bunica lui Radu a venit in vizita. Copilul inca era la scoala, iar mama si fata s-au
pus pe povesti. Mama lui Radu a inceput sa povesteasca despre temerile copilului ca nu va reusi sa se
descurce la scoala, ca nu va lua note bune, ca nu va fi la fel de istet ca ceilalti copii si despre frica
baiatului de a mai merge la scoala. Ce se gandi bunica?
- Pana se intoarce Radu de la scoala, voi merge la cumparaturi.
Intors acasa, Radu si-a intalnit bunica. Au povestit de toate: de scoala, despre colegii de clasa si
despre bunicul care n-a putut veni in vizita, dar care i-a trimis un cadou. Despre ce sa fie vorba? Un
plic frumos pe care scria frumos: “Pentru Raducu, de la bunicul.”
Cand a deschis Radu plicul, in interior ce credeti ca a gasit? Un bilet si un stilou nemaipomenit, cu o
penita frumos incovoiata. Pentru ca Radu inca nu stia sa citeasca prea bine, i-a cerut bunicii sa-l
ajute cu citirea biletului. Iata ce scria:
“Dragul meu Raducu,
Bunicul n-a putut sa vina la tine sa te vada de data asta, dar stie ca esti in continuare ascultator si ca
inveti tare mult la scoala. Ma bucur ca-ti place…si mie mi-a placut, desi cand eram asa mic ca tine
mi-a fost tare frica de scoala. Ca nu voi putea sa invat, sa fiu ca ceilalti copii si sa am rezultate bune.
Dar tatal meu mi-a daruit un stilou fermecat care mi-a fost aproape in fiecare zi, la scoala si acasa.
Mi-a spus ca atunci cand mi-e frica, e suficient sa ma uit la penita stiloului, sa ii spun tot ce simt (ca
mi-e teama ca nu voi reusi) si sa-mi pun o dorinta: sa ma ajute sa ma descurc. Trebuie sa recunosc ca
de cand am primit stiloul, nu mi-a mai fost frica. Am stiut ca o sa ma ajute mereu. Acum, pentru ca eu
nu mai am nevoie de el, asa cum tu ai, ti-l daruiesc. Si aminteste-ti: stiloul fermecat te ajuta sa scrii
frumos tot ceea ce tu stii, tot ceea ce ai invatat.
Eu zic sa te apuci repede sa scrii cu el si abia astept sa ne vedem ca sa mi povestesti daca te-a ajutat
si pe tine, asa cum a facut-o de fiecare data cu mine.
Te saruta cu drag,
Bunicul”

Bucuros peste masura, Raducu a luat stiloul si din acea zi a mers cu capul sus la scoala, mandru si
sigur ca se va descurca in orice situatie se va afla. Atunci cand era ascultat in fata clasei, in picioare,
isi lua stiloul in mana si-l tinea strans. Raspundea la fiecare intrebare cu siguranta si era din ce in ce
mai laudat de catre invatatoare si apreciat de ceilalti copii. Incet, incet, a ajuns unul dintre cei mai
buni copii din clasa si nu i-a mai fost frica ca ar putea avea vreun esec in invatare.”

Si tu ii poti face cadou copilului un stilou lasandu-l sa creada ca ar putea fi stiloul fermecat.
Asigura-te insa ca cel mic nu se va baza numai pe puterea stiloului: nu e suficient sa ai un
stilou fermecat, ci trebuie si sa inveti pentru a te putea descurca cu usurinta la
scoala. Discuta in acelasi timp cu copilul tau si despre ce anume simte el atunci cand traieste o
situatie dificila la scoala si fa o paralela intre el si Radu, personajul povestii.

Crezi ca o astfel de poveste ii va fi utila copilului tau?

Mai exista si altfel de povesti. Lectii transformate in povesti si in

aventuri. ScoalaIntuitext.ro si CD-urile educationale INTUITEXT pot schimba elevilor
perceptia despre scoala. Descopera-le impreuna cu juniorul tau!

*Sursa foto: Pixabay.com

10 povesti scurte cu talc

pentru copii pe care nu le
stiai
de Cosmina Ionita

Care copil nu adora povestile? Amuzante si cu intamplari

nemapomenite, povestile au un impact major si benefic asupra
educatiei copiilor. Educatia prin povesti este unul dintre cele
mai eficiente moduri de a le stimula creativitatea copiilor si a-i
ajuta sa creasca armonios. Intre toate, povestile cu talc ofera
copilului invatamintele necesare pentru o educatie corecta si un
caracter puternic.
» 1.Soimii
» 2.Adevarata bogatie
» 3.Batrana si vasul
» 4.Calul si magarul - poveste populara
» 5.Casa cu o mie de oglinzi
» 6.Gaina si randunica (dupa o fabula de Esop)
» 7.Ingerul
» 8.Prietenii
» 9.Fluturele si crisalida
» 10.Obstacolul din drum

Copiii absorb mult mai usor informatiile din povesti. Atrasi de fantastic si
mister, copiii vor primi, cu ajutorul povestilor, raspunsuri la multe intrebari si
vor trage mai usor invatamintele. Din povesti avem multe de invatat si noi,
adultii. Am cules 10 povesti scurte cu talc pentru copii care nu sunt la
indemana tuturor si ale caror invataturi ajuta la dezvoltarea armonioasa a
copilului.

1. Soimii

Un imparat a primit doi soimi. Unul a fost antrenat, iar despre celalalt i s-a
spus ca refuza sa se dezlipeasca de creanga pe care statea. Unul dintre
slujitori trebuia sa se catere in fiecare zi in copac sa-i duca de mancare.
Dupa ce a incercat in fel si chip sa faca soimul sa zboare de pe creanga,
imparatul si-a rugat supusii sa-l ajute. Un batran intelept s-a oferit sa faca el
asta si a doua zi cand s-a trezit, imparatul a vazut soimul zburand de colo-
colo.
- Cum ai facut? si-a intrebat el supusul.
- A fost foarte simplu. Nu a trebuit decat sa ii tai craca de sub picioare.

Morala: Uneori trebuie sa ni se taie craca de sub picioare ca sa ne

aducem aminte ca putem zbura.

2. Adevarata bogatie

Intr-o buna zi, tatal unei familii instarite hotari sa-si duca fiul intr-o calatorie
pentru a-i arata cat de bogati sunt ei si felul in care traiesc oamenii simpli.
Tatal si fiul petrecura mai multe zile si nopti la ferma unei familii sarace.
Intorsi acasa, tatal isi intreba fiul:
- Ei bine, fiule, cum ti s-a parut calatoria?
- Ooo, a fost extraordinar, tata!
- Ai vazut cat de saraci sunt unii oameni? intreba tatal.
Fiul ii raspunse:
- Am vazut ca noi avem un caine si ei au patru. Noi avem o piscina, iar ei
au un iaz urias. Noi avem becuri in gradina, ei au stelele noptii. Noi avem o
bucata de pamant, ei au campuri largi ce se intind pana dincolo de orizont.
Noi avem servitori, iar ei ii servesc pe altii. Noi ne cumparam mancarea, ei
o cultiva. Noi avem ziduri care ne apara proprietatea, ei au prieteni care ii
ocrotesc.
La auzul vorbelor fiului sau, tatal ramase incremenit. Fiul adauga:
- Tata, iti multumesc ca mi-ai aratat cat de saraci suntem!

Morala: Adevarata bogatie nu este data de lucrurile materiale pe care

le ai, ci de ceea ce salasluieste in sufletul tau. Prietenii, bunatatea si
libertatea sunt adevaratele comori ale vietii.

3. Batrana si vasul

O femeie batrana din China avea doua vase mari, pe care le atarna de cele
doua capete ale unui bat, si le cara pe dupa gat. Un vas era crapat, pe
cand celalalt era perfect si tot timpul aducea intreaga cantitate de apa. La
sfarsitul lungului drum ce ducea de la izvor pana acasa, vasul crapat
ajungea cu apa doar pe jumatate. Timp de doi ani, asta se intampla zilnic:
femeia aducea doar un vas si jumatate de apa. Bineinteles, vasul bun era
mandru de realizarile sale. Dar bietului vas crapat ii era atat de rusine cu
imperfectiunea si se simtea atat de rau ca nu putea face decat jumatate din
munca pentru care fusese menit!

Dupa 2 ani de asa zisa nereusita, cum credea el, i-a vorbit intr-o zi femeii
langa izvor:
- Ma simt atat de rusinat pentru ca aceasta crapatura face ca apa sa se
scurga pe tot drumul pana acasa!
Batrana a zambit:
- Ai observat ca pe partea ta a drumului sunt flori, insa pe cealalta nu? Asta
pentru ca am stiut defectul tau si am plantat seminte de flori pe partea ta a
potecii si, in fiecare zi, in timp ce ne intoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg
aceste flori si decorez masa cu ele. Daca nu ai fi fost asa, n-ar mai exista
aceste frumuseti care improspateaza casa.

Morala: Fiecare dintre noi avem defectul nostru unic. Insa crapaturile
si defectele ne fac viata impreuna atat de interesanta si ne rasplatesc
atat de mult! Trebuie sa luam fiecare persoana asa cum este si sa
cautam ce este bun in ea. Deci, nu uitati sa mirositi florile de pe partea
voastra a drumului!

4. Calul si magarul - poveste populara

Se spune ca un taran avea in gospodaria sa un magar si un cal. Taranul

era tare harnic, asa ca in fiecare zi mergea ori la camp, ori la padure, ori la
rau, pe unde avea treburi de facut. Ba mai lucra si pe la vecini. Calul si
magarul il insoteau pretutindeni. Impreuna carau lemnele, piatra din rau sau
arau campul.
De la un timp, magarul se simtea tare obosit. Asa ca intr-una din zile ii zise
tovarasului sau:
- Calule, tu esti mai voinic si mai in putere, te rog, ia-mi ceva din spinare, ca
sa-mi usurez povara, ca tare imi este greu. Simt ca ma sfarsesc.
Dar calul i-a intors spatele si nu a vrut sa-l ajute. Bietul magar rasufla din ce
in ce mai greu si slabea vazand cu ochii. Si intr-o zi cazu mort sub
greutatea poverii lui.

Tare s-a necajit taranul. Dar acum era prea tarziu, nu mai avea ce sa mai
faca. Asa ca lua povara de pe spinarea magarului si o puse pe spinarea
calului. Calul ducea acum si povara lui si pe a magarului. Ba mai mult,
taranul jupui pielea magarului dupa obiceiul locului si o arunca si pe
aceasta pe spinarea calului.
Calul, apasat de greutatea poverilor, isi zicea:
- Vai mie, asa imi trebuie, caci nu vrusei sa iau putina povara de pe
spinarea tovarasului meu. El a murit din pricina asta, iar eu trebuie sa duc
acum si povara lui toata. Ba inca stapanul imi puse in spate si pielea lui!

Morala: Se cuvine ca cei ce pot sa ajute si sa sprijineasca pe cei

neputinciosi, pentru ca si lor sa le fie bine si spre folos. Ajutandu-i pe
altii, te ajuti pe tine insuti.

5. Casa cu o mie de oglinzi

Cu mult timp in urma, intr-un orasel din Dacialand, exista o casa cunoscuta
sub numele de "Casa cu o mie de oglinzi". Intr-o zi, un catelus mititel, vesel
din fire, afland de aceasta casa, s-a hotarat sa o viziteze. Bucuros ca a
ajuns la destinatie, sarind fericit pe scari, a intrat in casa. S-a uitat pe hol
dand din coada, cu urechiusele ciulite de emotie, cand ce sa vezi! Surpriza!
S-a trezit ca era privit de alti o mie de catelusi fericiti si prietenosi care
dadeau din coada ca si el. A zambit si a primit inapoi o mie de zambete, la
fel de calde si prietenoase. Era normal, doar era casa celor o mie de
oglinzi. Cand a plecat, s-a gandit: "Este un loc minunat. Ma voi intoarce sa-l
vizitez si altadata!"

In acelasi orasel, alt caine, care nu era la fel de fericit si prietenos ca primul,
s-a hotarat si el sa viziteze casa. A urcat cu teama scarile, apoi cu coada
intre picioare si cu capul plecat a intrat in casa. Cand a vazut o mie de caini
neprietenosi uitandu-se la el, s-a speriat de i s-a zbarlit parul pe spate,
maraind si aratandu-si coltii. Cand ceilalti o mie de caini din oglinzi si-au
aratat si ei coltii, a fugit speriat. Odata iesit afara, s-a gandit: "E un loc
ingrozitor, nu ma mai intorc acolo niciodata!"

Morala: Toate chipurile sunt oglinzi. Lumea este ca o oglinda. Daca vei
arata lumii o fata acra, lumea iti va arata, la fel, o fata acra. Daca vei
zambi, lumea iti va zambi si ea. Mai mult, daca vei arata lumii
intotdeauna caracterul tau frumos, lumea si viata iti vor arata partea
frumoasa.

6. Gaina si randunica (dupa o fabula de Esop)

Odata, o gaina a dat peste ouale unei vipere si le-a asezat langa propriile ei
oua, clocindu-le cu o mare dragoste materna.
O randunica cu mintea agera a vazut ce se intampla si i-a zis:
- Mai oratanie prostanaca, chiar nu iti dai seama ce faci? Din ouale straine
pe care le clocesti se vor ivi niste creaturi rele, ce se vor hrani nu numai cu
tine, ci si din trupul fraged al puilor tai."

Morala: Daca cultivi rautate, nu va dura mult pana va insfaca mari

bucati din sufletul si trupul tau. Raul crecut la sanul ta devine propriul
tau rau. Daca cresti rau un copil, acesta nu isi va duce aminte de
bunatatea ta, ci de felul rau in care l-ai adus intru lume.

7. Ingerul

A fost odata, in ceruri, un copil pe cale sa se intrupeze. Intr-o zi, el i se

adresa lui Dumnezeu:
- Stiu, Doamne, ca maine ma vei trimite pe Pamant, dar spune-mi, te rog,
cum voi supravietui acolo asa mic si neajutorat?
Dumnezeu ii raspunse:
- Dintre miile de ingeri, am ales unul pentru tine. Te va astepta si va avea
grija de tine.
- Dar aici, in Rai, eu nu fac altceva decat sa cant si sa zambesc. De asta
am nevoie ca sa fiu fericit!
- Ingerul tau iti va canta in fiecare zi. Tu vei simti iubirea lui si vei fi fericit,
raspunse Dumnezeu.
- Si, continua copilul, cum voi intelege ce imi vor spune oamenii daca eu nu
stiu limba lor?
- Asta este simplu, spuse Creatorul, ingerul tau iti va spune cele mai
frumoase si mai dulci cuvinte pe care le vei auzi si, cu multa rabdare si
grija, te va invata sa rostesti tu insuti cuvinte.
Copilul privi catre Dumnezeu, spunand:
- Si ce voi face cand voi vrea sa vorbesc cu Tine?
Dumnezeu ii zambi copilului si-i spuse:
- Ingerul tau te va invata cum sa te rogi.
Copilul adauga:
- Am auzit ca pe Pamant sunt oameni rai. Cine ma va ocroti?
Dumnezeu raspunse:
- Ingerul tau te va ocroti chiar cu pretul vietii sale!
Intristandu-se, copilul zise:
- Dar eu voi fi mereu trist pentru ca nu te voi mai vedea.
- Ooo, ingerul tau iti va vorbi continuu despre Mine si te va invata calea
spre Mine. Astfel, Eu voi fi cu tine intotdeauna.
In acel moment, era atata liniste si pace in Rai incat se auzira vocile de pe
Pamant.
In graba, copilul puse, oftand, o ultima intrebare:
- Oh, Doamne, eu trebuie sa plec acum. Spune-mi, te rog, numele ingerului
meu!
- Numele ingerului tau nu are nicio importanta.Tu ii vei spune simplu:
MAMA, raspunse Dumnezeu.

Morala: In viata ta vei vedea multe locuri, vei intalni multi oameni, dar
vei avea intotdeauna o singura mama! Iubeste-o, apreciaz-o si
respect-o pe cea care a vegheat cu iubire asupra ta inca din prima
clipa a vietii tale.
8. Prietenii

Traia odata, in vremuri demult apuse, intr-o padure verde si bogata, un

iepuras. Avea multi prieteni si se mandrea tare mult cu lucrul asta.
Intr-o zi, iepurasul auzi latratul puternic al unor caini salbatici care ii luasera
urma. Se inspaimanta foarte tare si decise sa le ceara ajutorul prietenilor
sai. Fugi la cerb si ii spuse:

- Dragul meu prieten, cativa caini salbatici ma fugaresc. Ii poti tu repezi cu

coarnele tale?
Cerbul ii raspunse:
- Este adevarat ca as putea face asta, dar acum sunt ocupat. De ce nu ii
ceri ajutorul ursului?
Iepurasul alerga si mai infricosat la urs:
- Dragul si puternicul meu prieten, te rog, ajuta-ma! Pe urmele mele se afla
niste caini fiorosi. Te rog, alunga-i!
Ursul ii raspunse:
- Imi pare rau, dar sunt obosit si flamand. Trebuie sa gasesc neaparat ceva
de mancare. Roag-o pe maimuta sa te ajute.
Bietul iepuras alerga asa de la un prieten la altul, dar nici maimuta, nici
elefantul, nici zebra nu-l ajutara. Intr-un final, el intelese ca trebuie sa
gaseasca singur o cale de scapare. Trase adanc aer in piept si uitandu-se
in jur, vazu un tufis. Se ascunse in spatele lui, se lungi la pamant si statu
fara suflare, cu inima batandu-i sa-i sara din piept, pana trecura cainii.

Morala: Adevaratii prieteni sunt cei care te ajuta oricand ai nevoie. Ei

sunt intotdeauna alaturi de tine. Iar atunci cand nu este nimeni in
preajma ta ca sa te ajute, sta in puterea ta sa gasesti o solutie pentru a
iesi din incurcatura si a depasi orice piedica. Nu te da batut niciodata!

9. Fluturele si crisalida

Era odata un om care iubea toate creaturile vii de pe pamant: pasari,

insecte, animale. Intr-o zi, mergand printr-o padure, gasi o crisalida de
fluture. Hotari sa o ia acasa pentru a vedea minunata transformare a
acesteia in fluture.
Zilele treceau una dupa alta. In cea de-a saptea zi, aparu o mica
deschizatura. Omul se aseza si urmari timp de cateva ore cum fluturele se
lupta sa iasa. Apoi, deodata, se opri. Parea ca nu mai poate face nimic.
Omul decise sa ajute fluturele, asa ca lua o foarfeca si despica invelisul.
Fluturele iesi imediat, dar avea corpul nedezvoltat si aripile mici si fragile.

Omul continua sa urmareasca fluturele, asteptandu-se ca in orice moment

acesta sa-si intinda aripile si sa zboare. Dar nu se intampla nimic!
Fluturele isi petrecu restul vietii tarandu-si micul corp si aripile mici si
transparente. Niciodata n-a putut zbura.
In bunatatea lui, omul a vrut sa-i usureze lupta bietului fluture. Dar el nu a
inteles ca greseste curmand aceasta lupta pe care fluturele trebuia sa o
poarte, in mod natural, pentru a iesi din crisalida prin ingusta deschizatura.
Aceasta era calea fireasca pentru el: sa transmita aripilor forta trupsorului
sau astfel incat sa poata zbura imediat ce se elibera din invelis.

Morala: Uneori, pentru a deveni mai puternici, este nevoie sa ne

confruntam cu anumite obstacole din calea noastra. Daca reusim sa le
escaladam si invingem, vom putea zbura spre cele mai inalte si
frumoase vise ale noastre.

10. Obstacolul din drum

In vremuri stravechi, un rege dadu ordin, intr-o buna zi, ca pe drumul cel
mare al regatului sa fie pus un bolovan urias. Apoi, regele se ascunse si
urmari sa vada daca cineva va indeparta din drum piatra uriasa. Cativa
supusi de la curtea sa si cativa negustori trecura pe acolo, dar ocolira
bolovanul. Cei mai multi il acuzara pe rege ca nu pastreaza drumul liber,
dar nu facura nimic pentru a-l elibera.

Apoi, regele zari venind pe drum un taran sarman, carand in spinare o

legatura mare de spice de orez. Apropiindu-se de bolovan, taranul puse
legatura jos si incerca sa mute piatra la marginea drumului. Straduindu-se
din greu, reusi in cele din urma. Pe locul unde fusese piatra, gasi un
saculet. In el se aflau mai multe monede de aur si o insemnare a regelui,
care preciza ca banii ii vor apartine celui care va indeparta piatra. Taranul
pastra banii si isi urma drumul.

Morala: Fiecare obstacol din drumul nostru in viata reprezinta o

provocare si un prilej de a evolua. Fiecare reusita, fiecare depasire a
unei greutati ne ofera implinire si multumire.