Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
2
POMII CEI TINERI
3
cade vestind: nu moarte, desigur, nu moarte,
pomilor tineri în dimineaŃa de marte.
4
CINE VA CÂNTA
5
DEPARTE SUNT VOLBURI
6
NU ŞTIU CUM S-A FĂCUT
Lumina egală
nu m-ademeneşte, nu mă-nşală.
Toate fructele spre care-am râvnit
s-au copt şi-n vis din nou au înflorit.
7
LAMPA
8
ÎN DIMINEłILE CLARE
9
CLIPĂ, DESFĂ-łI ARIPILE
10
VIAłĂ, NU MĂ PĂRĂSI
11
AUZ
Toate le-aud.
Şi-auzul încă mi-i crud.
Clopotul sângelui molatec, rotund
Ńine veştile care nu mai pătrund.
12
AMIAZĂ
13
ÎNGER DIN LUMINĂ
14
CÂND CEL IUBIT
15
FLORI
16
ÎNTOARCERE
17
COPILĂRIA MEA
II
18
şi l-au luat şi l-au dus pe sub marii castani.
19
MULTE CHIPURI
20
NOAPTE
21
CERUL ACELA
22
PRIMĂVARA
23
MĂ SCALD ÎN ZI
24
PĂDUREA
25
CAVALERUL
26
Calul cădea în genunchi şi cădea
suliŃa, în vârf cu o stea.
Numai steagul în zare se vede,
pentru cine nu crede.
27
MAMA
28
ION
29
DIMINEAłĂ DE PRIMĂVARĂ
30
ZEII
31
cărora le răspundeau astrele,
cald, ca-ntr-o guşă de turturică,
floarea roşie cânta – şi frică
răspândeau mortuarii crini,
de lună plini.
Geniile veniră
din scorburi, în sunet de liră.
Săreau, jumătate oameni, jumătate fiare,
centauri, zâne şi vrăjitoare.
.................................................................
32
apoi coapsele, umerii lini,
mânile purtând lalele şi crini,
33
INSULĂ
34
RĂDĂCINA
35
LA MARGINEA CIMITIRULUI
36
[ ciclul „SPITAL”]
FEBRĂ
În termometrele strălucitoare
erau lacuri arzând sub soare.
Bărci clătinate-n ceasuri de-noptare
şi-un orizont; păsări, plutiŃi uşoare!
II
37
SOLII PĂMÂNTULUI
De ramuri şi flori,
eram plină până-n subŃiori.
„N-ai să zbori, suflete, n-ai să zbori”...
strigam şi hohoteam uneori.
38
ICOANA
39
ÎNGERII
40
PĂSĂRILE
41
BĂTRÂNA
Azi-dimineaŃă,
intrând în ceaŃă,
bătrâna văzu lângă pat
pe Isus răstignit şi-nviat.
Nu l-a recunoscut
de la-nceput.
Însă din straie
Ńâşnea o văpaie
care-i curgea pe mânile bălaie.
42
ZÂNELE
43
POEMUL FEMEII CARE IUBEA PRIMĂVARA
Va veni primăvara.
Florile pe creştete-or duce
lumina care luce-străluce
a soarelui
şi-a marelui
anotimp visător.
„Floare, răsai...”
va murmura lumina de mai.
Aripe
se vor desfăşura în prielnice clipe,
şi fiece lucru va fi prelungit în umbra de taină.
Pentru dragoste îmbrăcând altă haină,
şi totuşi, sfărâmicios, pieritor,
va fi şi floare şi om şi zbor.
Ce rămâne?
Urâtă-ntrebare...
Cine-a scornit-o oare?
Cine-a scornit vorbele „astăzi” şi „mâne”?
Ca şi când n-ar fi totul veşnic,
şi soarele şi lumânarea din sfeşnic,
în măsura-n care ard şi există...
Tu nu fi tristă.
Priveşte:
lumina cade-n flori, se roteşte,
se face fluture şi albină.
Umbra, şi ea ca o apă,
lunecă nu ştiu cum şi ne scapă,
44
apoi se umple de luceferi. E noapte.
Toate-acestea într-o zi vor fi coapte.
Florile din pomi vor fi mere.
Cântecul din iasomii – tăcere,
şi stelele – pulbere-n vânt şi părere...
Tu cântă şi nu te teme.
Mai înainte de vreme
nu vei muri.
Vei culege şi vei huzuri
în lungă toamnă.
Vei şti ce-nseamnă
cu aripa lor cocorii pe cer
şi pe pământ ce scrie plugul de fer,
Ce oră e oare?
Cine mă scapă
şi cine-mi vine în întâmpinare?
Tu eşti, tovarăş al tinereŃii,
din anotimpul privighetorilor,
stăpânul tuturor florilor
vieŃii.
45
Vrei să mă iei? Dar unde?
Umbrele noastre-acum vor pătrunde
taina cea de pe urmă. Tăcere.
În paradis nu-s vegetaŃii efemere.
Nici râuri ce-ngheaŃă.
Să mergem, dar, cu soarele-n faŃă.
Mă părăseşti, viaŃă...
Lumina fuge. Unde-s minunile?
Nu pot muri ca sălbătăciunile,
în resemnare şi pace.
Am iubit pământul.
Fiecare umbră aruncată pe el.
Zborul fiecărui porumbel.
Şi cântecele pe care le şoptea vântul.
46
în ochii voştri solemni.
Să nu mă-ndemni
să mă închin, părinte.
Picăturile sângelui meu sunt sfinte.
47
EPILOG
48
CÂNTAREA MUNłILOR (1945)
49
AŞTEPT ANUL UNU
50
„O, lume minunat aşezată!...”
(Viermele îngrăşându-se-n rana
veşnic însângeratei omeniri...)
51
ZĂRIłI VEŞNICUL MUNTE?
DesfăşuraŃi drapelul!
AŃi pregătit oŃelul?
52
ToŃi cei străini, fără casă,
să şadă cu mine la masă.
Ce-ar fi şi tu să te-nalŃi
cu mine, peste munŃii înalŃi,
53
DOAMNE, N-AJUNG PÂN’ LA TINE?
54
Doamne, de ce Ńi-au crescut aripi
şi-ai zburat?
55
PESTE CÂMPIILE VIITOARE
Oameni, cântaŃi!
Una suntem: argaŃi, împăraŃi.
Spre-aceeaşi cumpănă lină, uşoară,
unii urcă, alŃii coboară.
56
PENTRU PACE MĂ ROG...
57
CÂNTAREA ADORMIłILOR
Să le ocrotim umerii
de tăiuşul iute al vântului,
căci ei au să zguduie munŃii
şi munŃii pământului.
Pentru-adormiŃii de-aici
au vernit hulubi, rândunici,
să le-arate
calea nopŃilor depărtate.
58
Le zăriŃi? BucuraŃi-vă...
Cât cerul, şiraguri-şiraguri,
numai steaguri şi ramuri,
numai păsări şi steaguri.
59
ACESTE MÂNI
Ce fac, oare?
Poate-au să coboare
cu-o cunună de raze
strălucitoare...
Cunună?
Pentru fruntea cui?
Suntem sătui!
N-avem lauri destui?
Printre ramuri
şi printre flamuri,
mânile-acestea pipăie alte geamuri,
mult mai sus aşezate,
mânile mele întârziate.
60
CÂNT
61
MOARTEA PROROCIłEI
62
DUMNEZEU
63
Codobatura, sau un porumbel,
şi spunea: „Doamne, mi-a căzut puiul jos.
Zi să se facă iară frumos,
să răsară soarele şi să-l găsesc...”
64
NU POT ÎNłELEGE DE CE...
Oameni, înălŃaŃi-vă!
Oameni, porniŃi!
După pilda şuvoaielor revărsate,
porniŃi!
Ştiu că nu vi-i teamă de moarte,
căci moartea pentru voi e-o laudă.
Atunci, de ce staŃi?
Iată: dac-aş şti că, murind eu,
aŃi porni mai degrabă,
pumnalu-i gata.
Oameni, daŃi-mi drapelul!
65
DIN ORAŞE ARZÂND
ÎntrebaŃi,
ce-i acolo? StrigaŃi,
copii, femei şi bărbaŃi
speriaŃi...
Oare de când
vin aşa tropotând?
BogaŃii i-aşteaptă gemând,
săracii, cântând.
66
IARTĂ-MĂ, FRATE
67
AM FOST DEPARTE DE OAMENI
Vedeam continentele,
rasele
înfrăŃite.
„GrăbiŃi-vă, timpuri grăbite...”
şopteam, şi vedeam transparentele
68
ceŃuri risipindu-se-n zare.
E ziua păcii. Vrednice popoare
clădesc acum din temelii o lume
pentru care nu-i nici un nume
prea mare.
Între cele două cercuri polare
e patria mea.
Ecuatorul nu-i decât un drum
care-o străbate, fără s-o despartă.
Sub Crucea Sudului, undeva pe hartă,
oriunde e patria mea...
Astfel visam, în sânge şi fum
trăind. O nădejde-arzătoare
creştea în inima mea în fiece zi,
odată cu iubirea de oameni prin care
puteam, însfârşit, înŃelege şi auzi...
69
DE-AM FI ÎMPĂRłIT PE DREPTATE
La trecătorile stâncilor
gem cu tâmpla pe stâncă.
Şi-aş fi vrut să te mai laud încă,
luminată culme a munŃilor.
70
ViaŃă, pentru unii ai fost
masă pururi întinsă,
pentru mine – ploaie pustie,
tu, cu nedreptele-Ńi cumpene;
şi totuşi, plecând, te salut regretându-te.
71
DIN DRAGOSTEA DE OAMENI
72
MAMA
73
BraŃul meu tânăr ca ramura,
iată, îŃi ridică flamura,
să Ńi-o poarte,
peste punŃi şi munŃi, mai departe!
74
VOI N-AłI AFLAT?
fără a bănui
că purtaŃi ramuri şi tâmpine,
care-au să-ntâmpine
veacul, când va veni.
75
MĂ GÂNDESC LA OAMENII RISIPIłI
76
VEAC MARE, VEAC LARG
77
ÎN PĂDURILE łĂRII MELE
În aurie câmpie,
mulŃi l-au pândit să iasă,
dar el şade ascuns în casă,
încolăcit pe-un divan de mătasă.
Doarme balaurul.
Mistuie pâinea, argintul şi aurul.
Numai câteodată tresare,
când, jos, Ńara geme prea tare.
78
să-i reteze măcar unul din capete.
A sărăcit, fiara,
munŃii şi Ńara.
Haiducilor şi pandurilor
le putrezesc ciolanele în fundul pădurilor.
79
SÂNGELE
80
Eu nu mă pot face nici frunză, nici floare.
Sunt sânge-strigoi,
din trupurile celor plecaŃi în război,
pentru-o lume mai bună”...
Lady Macbeth, ajută-mă şi-adună
de jos acest sânge.
Prea mult se zbuciumă singuratec şi plânge,
cerând să fie vărsat
şi celălalt sânge, greu şi-ntunecat,
al călăilor încă vii...
O, toate sunt acum trandafirii...
Un vaier s-aude.
Ministrul îşi ascunde mâinile roşii şi ude,
dar nici nu-l privesc.
Sunt fascinată de pădurile care cresc,
repede, ca-ntr-un vis.
Dar nu-s păduri. Sunt oameni
desculŃi, care vin prin ploaie.
(Nu ştiu pe unde-au pătruns în odaie.)
Sau poate că Înfernul s-a deschis.
S-a stârnit un vânt.
Oamenii-aceştia sunt morŃi
şi miroase-a pământ.
Oare ce vor?
Copiii s-agaŃă de mamele lor.
Sunt victime necombatante.
Au murit pe sub dărâmături.
Un singur strigăt: „La moarte...”
iese ca aburul,
din sute de mii de guri.
81
Din sângele meduzei, în vechime,
se născu întraripatul Pegas.
Acum, din sângele tău, mulŃime,
poezia nouă se naşte şi capătă glas.
Nu vom vorbi despre flori,
care se deschid şi surâd dimineaŃa.
Ci despre zbuciumul nostru şi viaŃa
care-aşteaptă cântăreŃi nenfricaŃi.
Despre moartea milioanelor de bărbaŃi,
femei şi copii,
despre războiul nedrept, despre pace,
şi încă despre oameni gigantici şi vii,
în mijlocul lumii, care se cutremură
şi se preface.
82
OSPĂł
Răsărea soarele
când am auzit picioarele
mulŃimilor.
NaŃiile, rasele
şi-au părăsit vasele, casele.
Să nu taci.
Ce-i dacă suntem trudiŃi şi săraci?
Noi n-avem nimic de pierdut.
Vezi? Lumea-ntreagă a-ncăput
într-o simplă tindă.
Pune-Ńi secera sub grindă.
83
toŃi au la glezne plumb
şi urcă munŃi.
84
EI SUNT SĂRACII
85
FLORILE ŞI FIECARE SENS LUMINOS AL
LUMII
86
SERILE
87
TESTAMENT PENTRU FATA MEA
Să nu uitaŃi, oameni,
că eu am secerat pentru voi
grâne, din toate hotarele.
Toate veştile mari
vouă întâi vi le-am spus,
cântând vi le-am spus
toate veştile mari.
Eu mă cobor acum,
adânc, în verzile ierburi.
Copila mea, vino pe creştetul munŃilor,
coroniŃă, cunună,
să te-ncredinŃez viitorului.
Să fii cu oamenii blândă şi bună.
Să nu uite ochii tăi miraŃi
că toŃi au fost odată fraŃi,
dar străbătând prin cicluri nisipurile,
şi-au uitat unii altora graiul
şi chipurile.
88
pe-atâtea prispe de lut.
89
AM VĂZUT ŞI EU OAMENI PLECÂND
90
IMNURI PENTRU PĂMÂNT
(1946)
91
łARA LUMINII
Ne-nchinam pământului-Dumnezeu,
care ne trimitea puterea şi somnul său.
Spuneam florilor: Bine-aŃi venit...
Ploile, bătând într-un zid aurit,
scoteau măreŃele fulgere.
Animale cu coarne şi ugere
îngenuncheau să le mulgem,
Crengile se plecau la poame s-ajungem –
şi de câte ori vântul trecea
un cântec de cristale lovite pornea.
II
92
căci de-acum se născuseră alŃi bărbaŃi,
alte femei, la fel de frumoase.
De ce-am fi plâns deasupra acelor oase?
93
INGERII MORłII
94
Lanurile blând clătinate-n amurg,
oştile şi copiii spre dânsa curg,
fructele cad, frunzele-n vânt s-aruncă –
fără poruncă, fără poruncă.
95
PLOAIA
96
Când vei muri, ai să-mi cunoşti puterea,
dizolvantă, murmurătoare,
Oxigen şi... H2 – mi se pare,
chicotea lângă mine tăcerea.
97
NU VĂ SCUTURAłI, FLORILOR
Nu vă scuturaŃi, florilor,
ascultaŃi-mă bine, surorilor.
Toamna-i departe;
departe-al clopotelor cântec, de moarte.
98
PRIMĂVARĂ
O, spune-mi, vânt,
s-a dezgheŃat lacul? Vorbesc izvoarele?
Sau poate uşoarele,
99
străveziile zâne nu s-au trezit;
dorm pe pământ, cu părul despletit,
visând ceŃosul anotimp şi clara
cădere-a ploii când începe vara,
şi când din ape se născură ele,
a lacului năluci şi albe iele.
100
ÎN PĂDURE
101
ÎN CRÂNG
102
OAMENII MĂ UIMESC
103
NOAPTE
Ascultam astă-noapte
crescând pădurile pline de şoapte,
cât spaŃiul nalte,
aceleaşi şi alte;
cu crengi felurit înflorite,
nu mai ştiu de unde pornite.
Stufos întunericul se făcea –
şi rece-mprejurul tău, stea...
104
CONFESIUNI
105
„De unde veniŃi? întrebam,
aproape palidă de mirare şi frică,
margarete, petunii, şopteam,
cine din noapte, cine vă ridică?”
106
NICI O FRUNZĂ NU SE CLATINĂ SUS...
107
FATA
108
BĂRBATUL
109
TOAMNĂ
110
ÎNGERUL
111
ZÂNA
o părere, o nefiinŃă”.
Nici nu poŃi crede atâta necuviinŃă.
Dar când întinzi mânile, s-a topit.
Ştiu eu? Poate un arbore trist mi-a vorbit.
112
LUMINA ASTA
113
am să-Ńi spun, am să-Ńi spun ceva:
zeii nu ştiu, însă noi vom învia.
114
CĂLĂTORIE
Am să-ncep o călătorie,
cătră sud, cătră sud, cum îŃi place Ńie.
Pe frunte-am să-mi pun viorele,
şopârle-n loc de salbe uşurele,
115
łII MINTE-NTÂIA PLOAIE?
116
ANOTIMPURI
117
PÂLC DE STEJARI
118
RAIUL
119
LOGODNĂ
120
BĂTRÂNUL REGE
121
DUHURILE PĂMÂNTULUI
122
cât o rază care tremură, cât o rază...
123
OGLINZI
124
CINEVA TREBUIA SĂ IUBEASCĂ...
125
RUGĂCIUNE
126
FRUMOASE-S CÂMPIILE VIEłII...
127
LA-NCEPUT, PRIN FERESTRE DESCHISE
128
să pot sui către soare în toate zilele.
Păsări să zboare-n jurul frunŃii mele,
şi să-nfloresc, mirată, printre stele.
129
ÎNTOARCERE
130
SPITAL
131
Avea straie de vânt;
mirosea a cer şi-a pământ
şi murmura c-un glas neauzit:
„Chinurile tale-au luat sfârşit”.
– Vreau să mă-ntorc acasă,
gemea bolnavul, şi-un grai uşor,
ca şi când ai fi lovit o mătasă,
murmura: „Vom pleca în zbor”.
132
DOAMNE, N-AM ISPRĂVIT!
133
DOAMNE, UNDE-AI SĂ NE-AŞEZI PE NOI?
134
TREBUIE SĂ PLEC ASTĂ-SEARĂ
135
CEL PUłIN, LEGĂNAłI-VĂ, RAMURI...
136
PLECÂND
137
COPILUL MEU, SĂ NU MĂ CAUłI
138
Ai să mă ştii şi-ai să zâmbeşti dormind.
Eu, când am să văd soarele răsărind,
de teamă să nu mă fac rouă şi să nu mor,
am să-mi iau îngerii şi-am să zbor.
139
CORTUL SINGURĂTĂłII
140
să uit cântecele, n-am să orbesc?
– Scutură-te, pom pământesc!
au strigat zânele şi stihiile cu putere,
şi m-am prăvălit deodată-n tăcere
şi-ntunecime...
141
ECHINOX
142
S-alegeau seminŃele sub coaja subŃire
şi încă verde-a fructelor. Apoi
despletitele ploi
străbăteau Ńinutul dansând
în sunetul tobelor şi Ńimbalelor;
era vremea taclalelor
lângă vetrele bine-aburind...
143
ZÂNE DE ROUĂ
Zâne de rouă,
mă rog vouă,
să mă primiŃi
în pajiştea unde dormiŃi.
Drept lumânare, aş vrea o floare.
Drept rugăciuni şi tropare,
vântul să bată, iarba s-aplece mai tare.
144
IMNURI PENTRU PĂMÂNT
145
somnul cel bun al morŃii.
146
IMN PENTRU SOARE
147
Astfel, imnul se făcea rugăciune.
Văile bune,
pline de ceaŃă-ale pământului
ne primeau pe rând,
odată cu sfârşitul cuvântului,
oarbe, cântând.
148
RÂURI SFINTE, MĂRI NETULBURATE
149
URCAłI CA FUMUL, IMNURI LINIŞTITE!
Cine ştie,
poate m-ar auzi
zeul luminii şi vieŃii,
mările licărind înapoia ceŃii
ca-n prima zi,
sau munŃii m-ar auzi...
150
PUSTNICUL
creaŃiunilor tale.
Fumul focurilor risipite-n vale
nu m-a mai ispitit.
Eram ca un arbore singuratec şi fericit.
151
un loc ferit. Acum aştept să vii.
Leii îmblânziŃi mă-nconjoară.
Oare se vor întoarce la fiare iară?
152
N-AUZI CUM BAT ŞI CHEAMĂ?
nu se ridică pentru-nchinăciune.
Sufletul plin de umbre clătinătoare
nu mai pricepe zilnica minune
a răsăritului tău, soare.
153
ÎN ASFINłIT
În asfinŃit regăseam
umbra şi sufletul meu liniştit,
acela cu care nădăjduiam
să trec în eternitate.
Auzeam strigătele cum se-ntorc mirate
iar pe pământ. Şi cerul se făcea
albastru-mprejurul tău, stea
a serii...
154
NUNTĂ
155
parcă noaptea primului somn din noi...
Sunt unele văratece, luminoase ploi,
care prefac pământul şi apa din temelii.
Şi eram străvezii, străvezii.
156
POEZII PUBLICATE ANTUM (1932-1937) ŞI
POSTUM ÎN PERIODICE.
POEZII RĂMASE INEDITE PÂNĂ ÎN 1964
157
AŞ VREA UN BASM
158
PRIMĂVARĂ
159
GELOZIE
160
TOPORAŞI
161
M-am aplecat, cu inima bătând,
dar când era să-i rup, nici eu nu ştiu
de ce şi cum, dar mi-a venit în gând
că pentru ei paharu-i un sicriu.
162
MACII
163
DORINłA
164
TOAMNA
165
CAISUL
166
CUVÂNTUL EVEI
167
DRAGOSTEA MEA
168
JUCĂRIA
169
ROCHIA
170
ÎNVRĂJBIRE
171
BLESTEM
172
LACUL
173
Când cade noaptea, codrul se-nfioară,
dar lacul e la fel de nemişcat,
cu apa mai adâncă şi mai clară:
un hârb de cer pe pajişte uitat.
174
CALUL DE LA BIRJA DE NOAPTE
175
locomotive,-n aerul cel ud,
ca strigăte de dincolo de moarte.
176
ULTIMUL SĂRUT
177
LOGODNĂ DE PRIMĂVARĂ
178
RISIPIRE
179
VIS VEGETAL
180
MURIM... CA MÂINE
181
CAPRICII
182
ROMANłĂ
Albastru marin,
n-am mâni să mă-nchin,
şi-albastru ceresc,
simt aripi pe umeri că-mi cresc.
Pe ce nesfârşituri de-ocean
găsit-ai inel de mărgean,
cu margini atâta de dulci,
în mijlocul feŃei să-l culci?
Pricepi tu tăcerea-ntristării
ciudate de-a fi lângă tine,
cum lângă miracolul mării
stau Ńărmuri, s-apleacă ruine...
183
RUGĂCIUNE ÎN PĂDUREA DE BRAD
184
Vom cunoaşte scunde-mpărăŃii
de ciuperci şi vizuini pustii,
de duşmani sau poate de prieteni,
ce-şi uitară oasele sub cetini.
185
REGRET
186
FRAGMENT
187
INTERIOR
188
FATA BĂTRÂNĂ
189
MAI SUNT CÂTEVA VERI
CâŃiva strălucitori
ani de ramură verde şi flori.
Câteva popasuri cu sfat
şi vin în pahare turnat.
190
AŞTEPTÂND
191
CA FLORILE NE-AM SUPUS
192
DRAGOSTEA
193
INSULA SCUFUNDATĂ
Altfel, plutea
ca o frunză de aur pe ape.
Zeul dormea pe-aproape,
undeva, pe nisipul mărunt,
cu părul de sare cărunt,
plin de crabi şi de scoici. Vedeam
prin pânza de apă subŃire
tâmpla-i cu vinişoare de mărgean.
O, câtă pace era-n ocean
atunci...
Odihnindu-se de asprele lui porunci,
meduzele şi peştii străvezii
dormeau lângă albastrele temelii
ale insulei. Beau apa uşoară
din gura râului. Poate-ascultau
păsările, care-n fiece seară,
ascunse-n stufiş, cântau.
194
păsările carnea înc-aburind.
Şi algele, cu fiece val tresărind,
s-au depărtat.
Marea s-a zbătut şi-a oftat:
– Unde mi-i fiul,
întraripatul şi străveziul?
195
VISUL E-APROAPE...
Aştept primăvara
în fiecare zi.
Aş vrea să pot auzi
cum naşte ziua şi cum scade seara.
Pe sub pământ
a-nceput urcuşul
şi-adâncul avânt.
Greierii îşi caută arcuşul.
Visul e-aproape,
fă-i numai semn,
călător pe pământ şi ape,
în corăbii şi cară de lemn...
Întârzie seara...
„Va veni primăvara”...
spune el, şi zâmbeşte.
Zarea din vis, visul din zare
creşte...
Acuma-n februar
se petrec minunile.
Pădurea-şi făureşte cununile.
Pământul se umple de har...
196
VEAC DE SÂNGE
Nu mă tem
să strig şi să chem,
în numele vieŃii,
în numele dimineŃii
ce va să vină,
din ruină,
ca o nouă religie, caldă lumină...
Strigă-n câmpii Dumnezeu:
„Cain, ce-ai făcut cu fratele tău?”
Şi spicele de grâu se plecau
şi murmurau:
„L-am văzut, l-am văzut
pe Abel, în Ńărână căzut...”
197
ACUM, DIMINEAłA
198
ALBASTRE SUNT SERILE
199
DORMIłI, DORMIłI...
200
SĂ VĂ CÂNT, FRUCTE...
201
DUPĂ CE...
202
O, PRIMĂVARĂ...
203
IARBA
204
VARIANTĂ
205
ÎNTÂLNIRE ÎN NOAPTEA DE PRIMĂVARĂ
206
RĂTĂCIND CU LUNA
207
GÂNDEŞTE-TE, N-AR FI PĂCAT...
RomanŃă
208
De-aceea, spune-mi cum să-ncep anume,
şi eu voi scrie toate, fir cu fir,
ca dispreŃuitori de cimitir,
să ne iubim de-a pururea pe lume.
209
CÂNTECUL DEŞERTĂCIUNII
210
STÂNGĂCIE
211
STROFELE POETULUI BOLNAV
212
CÂND FÂNUL COSIT...
213
ÎNTRE OGLINZI
Candelă întârziată,
cine, oare, ne momeşte?
Ochiul meu, clipind, clipeşte
în atâtea lumi deodată.
214
Candelă întârziată,
te-am aprins târziu, anume,
să clipeşti doar pentru mine.
Tu clipeşti în ceea lume.
215
ACUMA CÂNTECUL S-A SFÂRŞIT...
Şi ca o pasăre neînvăŃată
m-am apucat să cânt. Eram mirată
şi bucuroasă, şi nici n-am simŃit
cum trece anotimpul fericit!
216
CA NIŞTE PAŞI...
217
STRĂBUNII
218
CIUTA
219
FLOARE RARĂ
220
FATA DE CINCISPREZECE ANI
221
ÎNRUDIRE
222
SAPHO
223
NAUFRAGIU
224
SEARĂ DE PRIMĂVARĂ
225
TORENTUL
226
MÂNA TA
227
BELŞUG TRIST
228
EU NU REGRET...
229
CUM POVESTEŞTE VIAłA
230
DARURI
231
LECTURĂ
232
INSOMNIE
233
TRIUMFUL IUBIRII
*
Şi-asemeni stelei, va fi fost şi-o carte
care-n aceeaşi vreme să ne placă
mie-ntr-o parte, Ńie-ntr-altă parte
a strâmtei lumi; şi cine ştie dacă
ne-am despărŃit cândva cu-adevărat
privirile pe cer şi paşii pe pământ,
de vreme ce ni s-au amestecat
într-un universal şi orb alint...
*
Aş vrea să fiu ca aerul uşoară
şi m-ating de toate ce-ai atins,
sărutul meu de-a pururea aprins
să fie-acela care te-nfăşoară;
când vei privi-ntr-o apă, să mă vezi,
şi clătinarea fiecărei flori
aminte-aducă-Ńi că de-atâtea ori
234
ne-au cununat macabrele livezi,
şi mâna mea pe umăr Ńi-a fost stat
acolo,-n întuneric, ochii mei
şi-amestecară lacrima cu-ai tăi
mult mai naintea primului păcat.
*
łii minte limba-n care mi-ai vorbit
întâia oară, şi-n ce Ńară-anume,
şi câte trupuri am schimbat şi nume,
când trecătoare morŃi ne-au adumbrit?
.............................................................
Eu nu mai ştiu, dar amintirea ta
e ca un fir pe care-l simt prin vreme,
şi nu m-aş rătăci, şi nu m-aş teme
decât în clipa-n care m-ai uita.
235
VORBELE LA CARE MĂ-NTORC
236
IUBIREA...
237
ULTIMA ZI
238
łARA AMINTIRILOR
239
VIS VEGETAL
Motto:
„Crescu la fereastra împăratului
un brad înalt şi frumos de era minune
cum de crescuse într-o noapte.”
(Rodiile aurite din Basmele românilor
de P. Ispirescu)
240
eu Ńi-aş sări în casă, şi senină
(uitând de-atâta vreme să vorbesc),
cu câte-un cuib în fiecare mână
întinsă, aş începe să zâmbesc.
241
CÂTE LUCRURI...
242
SCĂLDĂTOAREA-N ZORI
243
ÎN LUMEA ASTA...
244
CU OCHII MEI...
245
DIMINEAłA-N BALTĂ
246
APUS
247
CASA
248
NU-I VINA MEA
249
DIMINEAłA
250
PLÂNG MORłII
251
Sufletu-i ca ceara de pios,
pentru somnul fetelor mlădii,
creşte pretutindenea pe jos,
părul lor cel galben, păpădii.
252
CRĂCIUNUL ALTORA
253
ÎNłELEPCIUNE
254
TÂRZIU
255
AŞ VREA...
256
POSTFAłĂ
MAGDA
Când citeai poeziile ei, necunoscând-o, nu puteai nici
măcar bănui ce fire veselă avea în viaŃa de toate zilele: în
versuri răsuna tristeŃe multă şi gravă... Cum se împăcau
aceste două feŃe? Lumina şi umbra convieŃuiau în totală
armonie. Artist înnăscut, ea simŃea că trebuie să se Ńină
departe de sinceritatea impudică a confesiunii directe, de
mărturisirea spontană şi uneori necugetată, care mută
povara pe sufletul altuia, relatându-şi jurnalistic
necazurile culese la cald şi spuse de-a dreptul, sub formă
de veşti din infernul personal. Veselia diurnă îi filtra, dar
îi şi potenŃa tristeŃea. Structurată în adâncime, ca o
eclipsă, când între Soare şi Terra se interpune Luna, iar
sus se iveşte „soarele negru al melancoliei”, Magda avea
forŃa care se naşte din echilibrul energetic al contrariilor.
Ştia din experienŃă că oamenii nu vor să plângă, ci să
râdă ori să fie mângâiaŃi. Râsul, o altă faŃetă a hohotului
de plâns, e mai greu de stârnit, iar a mângâia e un har pe
care puŃini îl au, de obicei doar aceia care au suferit. Din
îmbinarea între râs vădit şi plâns ascuns, izvora profundul
ei farmec. Nu alesese calea egoistă şi uşoară a celor care
se gândesc doar la durerea lor, afişându-şi nefericirea, în
loc să-şi menajeze aproapele. Ea făcea mai mult: încerca
să-i vindece pe cei din jur de melancolia vieŃii, ca şi cum
rostul ei pe lume era să nu-i lase pe ceilalŃi să-şi
risipească lacrimile.
257
TristeŃea din poeziile Magdei este reversul veseliei
diurne: un Narcis numai zâmbet se vede în poezie
plângând, ori, înlăcrimat, îşi zăreşte în versuri surâsul.
Amândoi aceşti Narcişi sunt autentici, unul fără altul n-ar
putea exista. Magda îşi cuprindea propriul dublu:
personajul fascinant, cuceritor, cu care nu te puteai
plictisi, nici posomorî vreodată, îşi avea în sine antiteza,
şi astfel era ea însăşi, cu umbre şi lumini, o operă de artă
a lui Dumnezeu. DistanŃa dintre tristeŃea din adânc şi
veselia de-afară dă nu numai măsura sufletului, ci şi a
talentului ei: spuse de-a dreptul, zvârcolirile care o
frământau nu ar fi interesat pe nimeni, dar aşa, gingăşia
din versuri se naşte din prudenŃa spunerii, din teama
subînŃeleasă şi profundă că prin ceea ce spune ar putea
răni. Lacrimile sunt cernute prin surâs, şi zâmbetul este
filtrat prin lacrimi.
În viaŃa de toate zilele, momentele cele mai solemne,
mai dramatice, le înviora cu un zâmbet. Când alŃii, în
situaŃia ei, ar fi plâns ori ar fi încremenit încruntaŃi, ea
râdea! Printr-o extraordinară putere, izvorâtă din marea ei
generozitate, a fost în stare să-i facă pe ceilalŃi să râdă
chiar şi atunci când înăbuşitoarea boală de inimă ajunsese
aproape de culme. Râdea pentru a-i scuti pe cei din jur de
tristeŃe, ori, cel puŃin, pentru a le atenua disperarea. Era
înconjurată de o aură de umor, care făcea parte din
frumuseŃea, din farmecul ei. Umorul altoit pe tragismul
existenŃei dă vieŃii şi scrisului ei o lumină eroică, poate
mai mult, sau cel puŃin la fel, ca implicarea în diversele
cauze ale celor năpăstuiŃi.
Am să încerc, în câteva rânduri, să evoc momentele
mai importante din existenŃa ei, hotărnicită de două mari
războaie, unul la începutul, celălalt la sfârşitul vieŃii.
258
Sinistrul reper i-a marcat copilăria şi sfârşitul, iar
primăvara şi toamna aveau să însemne pentru ea, ca şi
pentru flori şi grâu, timpul naşterii şi timpul morŃii. Ca un
pandant al războiului, apărea, firească, speranŃa în
venirea cât mai grabnică a păcii, aşteptarea „anului unu”,
„anul păcii între popoare”. La 17 aprilie 1916, când se
năştea Magda, ziarele scriau că Germania făcea
demersuri pentru o pace separată cu Rusia. O revistă
ilustrată din Bucureşti dădea ca termen pentru sfârşitul
războiului toamna acelui an, cel târziu: septembrie sau
octombrie. Dar n-a fost să fie cum spera lumea: războiul
nu mai putea fi oprit.
S-a născut în Duminica Tomii, la orele trei după
amiază, probabil la spitalul Socola, unde lucrau şi locuiau
părinŃii ei, la marginea Iaşului. Tocmai atunci, în ocolul
primăriei, scriau ziarele, zburda, ca însăşi ursita ei
nerăbdătoare, un mânz rătăcit, roib, cu coama şi coada
neagră: întruchipare a tinereŃii, a nopŃii şi a misterului,
purtătorul vieŃii şi al morŃii, simbol legat deopotrivă de
ploaie, lună şi soare, ca şi de melodica înnoire a lumii.
Aşadar, războiul şi pacea, primăvara şi toamna...
Deopotrivă cu acestea, i-a marcat existenŃa marginea, ca
spaŃiu al locuirii şi limită a dublului avânt: spre centru şi
spre zări. S-a născut la marginea Iaşului, şi avea să
locuiască în cea mai marginală provincie a României,
Basarabia, în incinta unui spital aflat în afara capitalei,
într-o casă situată la limita unui parc imens. În micul
cimitir al aşezării basarabene numite Costiujeni sau, mai
româneşte, Cosânzeni, adolescentă fiind, ea privea la
mormântul bunicului iubit, aflat într-o margine, şi se
gândea că, odată, va avea lângă el „un loc prea potrivit”..
259
Şi a mai fost, în sufletul ei, o teamă, furişată, parcă, din
tragediile antice. A urmărit-o toată viaŃa, după ce în
fragedă copilărie, o boală grea a lovit-o ca un trăsnet din
cer: poliomielita. O copilă perfectă, înzestrată cu toate
darurile, care promitea să devină egala unei zeiŃe, a fost
doborâtă şi aproape strivită de o boală cruntă. A zăcut
mult şi greu, a rămas cu glezna stângă inertă, ca piciorul
rupt al unei păpuşi. A purtat, ca un memento, urmele
bolii şi a rămas cu teamă de fericirile prea mari, care ar
putea să-l supere pe Dumnezeu. Din nou, se întrezăreşte
ideea de echilibru al contrariilor: purtând în sinea ei şi
râsul şi plânsul, se gândea că fericirea exagerată îşi va
chema, în mod fatal, antiteza, izgonită temporar de
revărsarea bucuriei.
Norocul ei a fost că a avut părinŃi plini de grijă şi
afecŃiune, surori care o adorau, iar în jurul casei o grădină
minunată. Erau, de fapt, două grădini concentrice: parcul
spitalului cuprindea în sânul lui grădina casei. Cum
veneai, cu trăsura sau pe jos, te întâmpina o alee de
salcâmi spre o poartă de lemn. În curtea străjuită de brazi,
erau două alei de nuci şi două de peri, câŃiva meri, un
vişin înalt, arŃari şi duzi; sub nuci, se făcea toamna un
aşternut de frunze foşnitoare. Fetele se tolăneau ca şerpii
pe crengile unui arŃar bătrân, şi în toată grădina, iarba
creştea atât de înaltă, încât îşi puteau croi prin ea
tuneluri....
Soră mai mare, Magda nu căuta să păstreze distanŃa
faŃă de cele mai mici: le spunea poveşti, era prima la
jocuri, le cucerea prin vervă. Îndeplineau orice le-ar fi
cerut: să joace teatru (ea născocea piesele, întotdeauna
istorice, cu un sultan cotropitor şi un domn român), să
prindă muşte ca să hrănească puii din cuiburile doborâte,
260
sau să stea cuminŃi când făcea şcoală cu ele. Era
conducătoarea lor, i se subordonau de bună-voie, o
ascultau şi nu-i ieşeau din cuvânt, iar dacă era ironică sau
le făcea farse, nici nu le trecea prin minte să se supere.
Nu atât diferenŃa de vârstă, care nu era mare, conta, cât
superioritatea. O superioritate psihică, un anumit fel de a
fi, doar al ei, poate un privilegiu obŃinut cu preŃul
suferinŃei. Avea replica frumoasă şi promptă, uneori
tăioasă, era mai sprintenă la minte decât normalul vârstei,
iar prin elocvenŃă se impunea adesea şi în faŃa celor mari.
Îşi scria poeziile solare noaptea, sub ocrotirea umbrei.
Antiteza era perfectă: insomniacă, nocturnă, se situa în
contrast cu lumina despre care scria. Aşa cum noaptea
este reversul zilei, poezia era cealaltă faŃă a zâmbetului ei
diurn. Nu-i plăcea să-şi citească poeziile cu glas tare.
Mamei ei, dacă o-ntreba, i le dădea să le citească singură,
iar surorilor le cerea să i le copieze „pe curat”, cu chenar
în două culori, căci ea avea un scris „urât”, dar cu
trăsături ferme, bine formate, încă de la o vârstă foarte
tânără. Văzându-şi poeziile copiate caligrafic, zâmbea:
„Dacă se vor găsi vreodată caietele astea, se va spune cu
uimire: Ce scris pueril şi ce gândire profundă!” Din când
în când, îşi rupea caietele sau le ardea; pe unul l-a
aruncat, într-o vară, în mare.
Numai o actriŃă cu vervă şi temperament ar fi fost în
stare să strălucească în rolul Subretei, din „Avarul” de
Molière: simplă apariŃie mută, trebuia să-şi farmece
publicul având la dispoziŃie doar o mătură şi o cârpă de
praf! Elevă în clasa a VI-a de liceu, Magda a interpretat
acest rol şi a avut un succes extraordinar, la un hram,
când era şi „serbarea şcolii”, au asistat sute de elevi, fete
şi băieŃi; la sfârşit, toŃi actorii au format o piramidă, iar
261
Magda, cu mâinile-n şolduri, cu şorŃ şi bonetă, poza
râzând, în vârf, deasupra tuturor...
EmoŃii, putea să aibă, dar niciodată nu le-ar fi arătat, nu
le-ar fi recunoscut; surorile nu au văzut-o niciodată având
„trac”. BineînŃeles, toate astea presupuneau o luptă
continuă cu sine, iar ea a fost, pe toate planurile, o
luptătoare, astfel şi-o amintesc toŃi cei care au
cunoscut-o, aşa o arată şi episodul care urmează.
Cea mai rece şi mai impunătoare clădire din Chişinău,
Liceul Eparhial, se înălŃa posomorâtă pe o sprânceană de
deal, deasupra unui rând de crâşme. Directoarea care
conducea cu mână de fier liceul era doamna Elena
Alistar, mătuşa Magdei. Severă ca o mănăstire sau ca o
puşcărie, Şcoala Eparhială era supranumită „Muntele
Athos”, cu interdicŃia pe dos, cei opriŃi să intre fiind
elevii de parte bărbătească. Când Magda a păşit spre
mijlocul careului, celor o mie de fete li s-au muiat
picioarele şi în curtea zidită s-a făcut linişte. Directoarea
le adunase ca să comunice o abatere gravă: două eleve de
clasa a opta, de la secŃia normală, fugiseră din internat,
într-o sâmbătă seara, ca să se ducă la un bal mascat.
Urmau să fie drastic pedepsite, sancŃiunea nu era încă
oficială, dar se ştia că aveau să primească pedeapsa
maximă: eliminarea din toate şcolile din Ńară. Magda a
făcut câŃiva paşi hotărâŃi, s-a oprit în faŃa directoarei şi a
cerut voie să vorbească. A prezentat pe scurt fapta, apoi
starea materială a familiilor din care proveneau
vinovatele. Erau fete sărace, din familii cu mulŃi copii, în
anul acela urmau să termine şcoala şi, „intrând în pâine”,
ar fi putut să-şi ajute părinŃii şi fraŃii; nu era vorba,
aşadar, numai de soarta lor, ci şi de a familiilor. Orice
pedeapsă, spunea Magda, trebuie să urmărească nu
262
nimicirea vinovatului, ci îndreptarea lui. În ce mod ar fi
putut acestea să se îndrepte, dacă erau scoase definitiv
din şcoală? Eliminarea doar pentru un anumit interval sau
mustrarea publică le-ar fi dat posibilitatea să se corijeze;
în plus, ar fi învăŃat lecŃia iertării şi a generozităŃii, în
locul ranchiunii care le-ar fi marcat pentru tot restul
vieŃii. În mâinile directoarei stătea, deci, soarta atâtor
oameni, doar ea avea posibilitatea de a îndruma spre bine
nişte copile care greşiseră din simplă curiozitate.
Impresionată, directoarea părea gata să cedeze, când
Magda a rostit un cuvânt care nu trebuia spus: „Pentru
toate aceste motive, trebuie să le iertaŃi!” Trebuie...
Împinsă de firea ei voluntară, eleva o învăŃa pe directoare
ce trebuie să facă! Doamna Alistar nici n-a mai vrut
s-audă de clemenŃă, mai mult: a eliminat-o şi pe Magda
pentru o săptămână. Atunci, toată şcoala a făcut greva
foamei: veneau în sala de mese, dar nu se atingeau de
mâncare. Meniul de la cantina şcolii era, în general,
sobru, dar, în timpul grevei, doamna directoare a dat
dispoziŃie să se gătească mâncăruri alese, cu speranŃa că
le va face pe eleve să cedeze. Protestul a durat, totuşi,
destul de mult, şi lumea se mira cum reuşeau fetele să
reziste; de fapt, erau alimentate noaptea, cu dulceŃuri,
fructe, prăjituri, aduse pe ascuns de mama Magdei, gata
oricând să apere cauza unor copile sărace şi nedreptăŃite.
Solidaritatea elevelor de la Eparhială a uimit; după ani şi
ani, nimeni nu mai ştia nici numele fetelor, nici dacă
fuseseră iertate sau pedepsite conform deciziei. Tuturor
le-a rămas însă în minte curajul Magdei, felul cum
luptase ea în agora şcolii. E ca şi cum istoria ar fi reŃinut
numele avocatului lui Dreyfus, uitându-l pe al celui pe
nedrept reŃinut în Insula Diavolului...
263
Cum arăta Magda, studentă la două facultăŃi, Drept şi
Filozofie, în toamna anului 1934? Cel mai bine se descrie
ea însăşi, într-o schiŃă, sub chipul unei fete abia coborâte
din trenul de Chişinău, gata să urce „calea regală” a
Iaşului, strada Carol, spre Universitate: într-un taior nou,
în mână cu o servietă la fel de nouă, „îşi întoarce faŃa la
dreapta şi la stânga, şi, cu mândrie şi cu entuziasm, ea
strigă din ochi tuturor: sunt studentă!” Apoi, „în
neprimitoarea cameră mobilată, stă pe marginea patului
şi nu poate dormi; îşi aminteşte de grădina de-acasă...”
„La Universitate, a doua zi, totul e copleşitor... Larma,
zidurile prea înalte, îndrăzneala viitorilor colegi. Desigur,
i se face curte, chiar dacă nu-i frumoasă, e tânără.
StudenŃii îi fac loc lângă dânşii...” Ea „priveşte drept la
oameni ca şi cum le-ar spune: eu am să înving.”
FaŃada UniversităŃii Mihăilene se desfăşura simfonic,
impresionându-i pe noii veniŃi, rătăciŃi între feŃe
necunoscute, în căutarea avizierelor cu anunŃuri şi orare.
Corpul profesoral era alcătuit din „cariatide” pe măsura
„zidurilor prea înalte”: nume prestigioase, cu doctorate
străine şi lauri academici... Pe de altă parte, Magda
explorase şi celelalte posibilităŃi oferite de Iaşi: seratele
de la „Bragadiru”, cinematografele, Copoul... Nu peste
mult, însă, poezia şi cărŃile aveau să-i rămână singurii,
statornici prieteni, „într-o vreme mohorâtă şi laborioasă.”
În oraşul dezolant, toamna, cu zgomotul ploii curgând în
burlane, în timp ce „norodul vesel al studenŃimii” cobora
la vale, spre oraş, grăbindu-se la vreo serată sau la un
spectacol, doar ea urca la deal, spre gazdă, unde o
aştepta, în camera rece, noaptea de insomnie...
El avea un nume sonor ca un pseudonim: Eusebiu
Camilar. Amândoi erau poeŃi. Întâlnirea a fost una dintre
264
acele apropieri care se întâmplă rar, o revelaŃie benefică,
şi pentru unul, şi pentru altul. FericiŃi că soarta îi adusese
alături, nici unul nu voia mai mult. Lucrurile s-au
complicat mai târziu, când, înştiinŃată despre planurile lor
de căsătorie, mama Magdei a sosit la Iaşi şi a vrut să afle
detalii despre viitorul ginere: „cine-i”, „de unde-i”, „cu
ce se ocupă”, ce studii are”, „din ce trăieşte”, ”din ce o să
trăiŃi”... Şi a constatat cu uimire că, în afară de
superlative şi declaraŃii de dragoste („Îl iubesc... Cum era
să-l întreb ce studii are?”), Magda nu avea nici un
răspuns concret. Se iubeau, şi asta le era de-ajuns. S-au
căsătorit în martie 1938. În mai, ea le scria celor
de-acasă: „Eu sunt foarte fericită, cred că nu e exagerat să
spun că ne iubim în fiecare zi mai mult. Ne-am pus
verighetele, ne stau foarte bine, nici largi, nici strâmte...
Zeby îmi aduce flori din oraş, îmi lustruieşte pantofii, şi
nu mă lasă să fac treabă, de parc-aş fi o principesă în exil.
Câteodată mi-i frică. Atâta fericire poate supăra pe
Dumnezeu.”
În septembrie 1939, el a fost concentrat la Botoşani,
trimis undeva „pe zonă”, şi ulterior pe frontul de răsărit.
Odată cu invadarea Cehoslovaciei de către armatele
hitleriste, începuse conflictul, care avea să devină al
doilea război mondial. Invadarea Basarabiei de către
armatele sovietice, la 28 iunie 1940, a însemnat exodul
familiei din Chişinău, întâi la Iaşi, apoi la Bucureşti, unde
Magda i-a urmat. După o scurtă revenire în 1941,
refugiul basarabean s-a repetat în primăvara timpurie a
lui 1944; Magda a părăsit şi ea, a doua oară, Iaşul,
familia s-a reunit în Bucureştiul aflat sub ameninŃarea
continuă a bombardamentelor.
265
Pentru Magda, au fost anii „plânsului pe prispe de lut”:
singurătate, tristeŃe, atacurile repetate ale bolii... Stătea
mai mult întinsă pe pat; mă duceam şi-o îmbrăŃişam, îmi
lipeam faŃa de umărul ei şi mă uitam cum împletea, căci
ea împletea mereu, în toamna lui 1944, ultima ei toamnă.
Împletitul e geamăn cu aşteptarea, iar ea nu termina
niciodată de împletit ciorapi, nu din cauză că ar fi deşirat
noaptea ce croşetase ziua, ci pentru că se gândea mereu la
o pereche de picioare bărbăteşti cu tălpile îngheŃate, care
trebuiau ocrotite de frig: picioarele lui Ulysse, aflat pe
drumul către casă. Aşeza unele sub altele şiruri albe,
şiruri negre, şiruri cenuşii: o nedescifrată Odyssee de
lână. Şi-a revăzut poeziile şi, cu zece zile înainte de a
muri, manuscrisul a fost depus la Editura FundaŃiilor
Regale. Lucrând împreună cu soŃul ei la drama
„Focurile”, a pus în gura unui personaj, următoarea
replică, Ńâşnită din inimă: „Dac-aş şti că prin moartea
mea se schimbă măcar un strop din nedreptăŃile lumii,
sunt gata să mor...” S-a întâmplat la 17 noiembrie 1944,
în casa din strada Popa Nan 49, la Bucureşti. Şi lumea, cu
nedreptăŃile şi atrocităŃile, a continuat să curgă mai
departe.
266
uniformă, şi puteam s-o văd oricând în orice lucru care
nu era ea.
Totuşi, am pornit în căutarea Magdei, şi m-am trezit
explorând lumea, descoperind locuri şi evenimente, cărŃi
şi idei; multe dintre cunoştinŃele de-a gata s-au risipit pe
parcurs, la fel şi unele păreri preconcepute. În timp ce o
căutam, m-a înrâurit, printr-o tainică pedagogie de
dincolo de moarte. Am început să întrezăresc adevăruri,
m-a făcut să aflu lucruri noi, să străbat cărŃi şi să murmur
rugăciuni ignorate. Am călătorit în spaŃiu şi timp. Ea care
m-a sfătuit să nu o caut, atâta aştepta: începutul căutării
mele, ca să-mi poată fi călăuză.
Pe tot parcursul călătoriei, misterele erau momeala cu
care mă atrăgea mereu mai departe de lucrurile deja
cunoscute şi de mine însămi. M-a dus pe unde nu mai
fusesem, mi-a spus ce nu-mi spusese nimeni, şi acum îmi
dau seama că în timp ce o căutam, m-am transformat,
trecând printr-o foarte târzie, dar radicală pubertate a
spiritului. S-a folosit de tot ce nu ştiam pentru a mă
şlefui, netezind cu răbdare materia mea grosolană. Nu pe
ea am descoperit-o, căci e de neatins, m-am găsit pe mine
şi am redescoperit lumea.
În ceremoniile pythagoreicilor, pe lângă muzică şi
dansuri, gimnastică filozofică, exerciŃii mnemotehnice şi
recitări de eufonii, un rol de seamă îl aveau parfumurile.
ReŃeta unuia, furnizată de Plutarh, cuprinde: miere, vin,
stafide, căprişor (fuscus), răşină, smirnă, lemn de
trandafir, fistic, bitum, trestie parfumată numită
obligeană, stevie, ienupăr, mentă... Încerc să-mi imaginez
amestecul, în care par a se concentra, subtil, în proporŃii
atent cântărite, ape, munŃi, vii, grădini, străzi, păduri...
Dacă poezia ar putea impresiona nările, cred că versurile
267
Magdei ar fi aureolate de acest miros, făcut din: maluri
de pârâu, livezi cu stupi, bucătărie vara, pădure de brazi,
asfalt de oraş, biserică, tufiş aprins... I-aş spune parfumul
pythagoreic al lumii. Ar putea fi povestea Magdei,
cuprinsă într-o aromă: născută pentru a percepe şi a
întruchipa armonia, mereu sub impulsul iubirii, şi-a trăit
bucuria şi suferinŃa până la capăt şi a pornit spre lumină,
strângând în mâini semnul Crucii. O ursită cu parfum de
păgânătate creştinată.
ELISABETA ISANOS
268
CUPRINS
POEZII (1943)
269
La marginea cimitirului (p. 36)
SPITAL
Febră (p. 37)
Solii pământului (p. 38)
Icoana (p. 39)
Îngerii (p. 40)
Păsările (p. 41)
Bătrâna (p. 42)
Zânele (p. 43)
Poemul femeii care iubea primăvara (p. 44)
Epilog (p. 48)
270
Mama (p. 73)
Voi n-aŃi aflat? (p. 75)
Mă gândesc la oamenii risipiŃi (p. 76)
Veac mare, veac larg (p. 77)
În pădurile Ńării mele (p. 78)
Sângele (p. 80)
OspăŃ (p. 83)
Ei sunt săracii (p. 85)
Florile şi fiecare sens luminos al lumii (p. 86)
Serile (p. 87)
Testament pentru fata mea (p. 88)
Am văzut şi eu oameni plecând (p. 90)
271
Lumina asta (p. 113)
Călătorie (p. 115)
łii minte-ntâia ploaie? (p. 116)
Anotimpuri (p. 117)
Pâlc de stejari (p. 118)
Raiul (p. 119)
Logodnă (p. 120)
Bătrânul rege (p. 121)
Duhurile pământului (p. 122)
Oglinzi (p. 124)
Cineva trebuia să iubească... (p. 125)
Rugăciune (p. 126)
Frumoase-s câmpiile vieŃii... (p. 127)
La-nceput, prin ferestre deschise (p. 128)
Întoarcere (p. 130)
Spital (p. 131)
Doamne, n-am isprăvit! (p. 133)
Doamne, unde-ai să ne-aşezi pe noi? (p. 134)
Trebuie să plec astă-seară... (p. 135)
Cel puŃin legănaŃi-vă, ramuri... (p. 136)
Plecând (p. 137)
Copilul meu, să nu mă cauŃi (p. 138)
Cortul singurătăŃii (p. 140)
Echinox (p. 142)
Zâne de rouă (p. 144)
Imnuri pentru pământ (p. 145)
Imn pentru soare (p. 147)
Râuri sfinte, mări netulburate (p. 149)
UrcaŃi ca fumul, imnuri liniştite! (p. 150)
Pustnicul (p. 151)
N-auzi cum bat şi cheamă? (p. 153)
În asfinŃit (p. 154)
272
Nuntă (p. 155)
273
Interior (p. 188)
Fata bătrână (p. 189)
Mai sunt câteva veri (p. 190)
Aşteptând (p. 191)
Ca florile ne-am supus (p. 192)
Dragostea (p. 193)
Insula scufundată (p. 194)
Visul e-aproape (p. 196)
Veac de sânge (p. 197)
Acum, dimineaŃa (p. 198)
Albastre sunt serile (p. 199)
DormiŃi, dormiŃi... (p. 200)
Să vă cânt, fructe... (p. 201)
După ce... (p. 202)
O, primăvară... (p. 203)
Iarba (p. 204)
Variantă (p. 205)
Întâlnire-n noaptea de primăvară (p. 206)
Rătăcind cu luna (p. 207)
Gândeşte-te, n-ar fi păcat... (RomanŃă) (p. 208)
Cântecul deşertăciunii (p. 210)
Stângăcie (p. 211)
Strofele poetului bolnav (p. 212)
Când fânul cosit... (p. 213)
Între oglinzi (p. 214)
Acuma cântecul s-a sfârşit... (p. 216)
Ca nişte paşi... (p. 217)
Străbunii (p. 218)
Ciuta (p. 219)
Floare rară (p. 220)
Fata de cincisprezece ani (p. 221)
Înrudire (p. 222)
274
Sapho (p. 223)
Naufragiu (p. 224)
Seară de primăvară (p. 225)
Torentul (p. 226)
Mâna ta (p. 227)
Belşug trist (p. 228)
Eu nu regret... (p. 229)
Cum povesteşte viaŃa (p. 230)
Daruri (p. 231)
Lectură (p. 232)
Insomnie (p. 233)
Triumful iubirii (p. 234)
Vorbele la care mă-ntorc (p. 236)
Iubirea... (p. 237)
Ultima zi (p. 238)
łara amintirilor (p. 239)
Vis vegetal (p. 240)
Câte lucruri... (p. 242)
Scăldătoarea-n zori (p. 243)
În lumea asta... (p. 244)
Cu ochii mei... (p. 245)
DimineaŃa-n baltă (p. 246)
Apus (p. 247)
Casa (p. 248)
Nu-i vina mea (p. 249)
DimineaŃa (p. 250)
Plâng morŃii (p. 251)
Crăciunul altora (p. 253)
ÎnŃelepciune (p. 254)
Târziu (p. 255)
Aş vrea... (p. 256)
MAGDA (postfaŃă de Elisabeta Isanos) (p. 257)
275
NOTĂ
276
277