CAPITOLUL VI

ANALIZA RENTABILITĂŢII

6.3. Capacitatea de autofinanţare

Capacitatea de autofinanţare exprimă în termeni monetari capacitatea firmei de a-şi

dezvolta activitatea prin mijloace financiare proprii. Astfel spus, capacitatea de autofinanţare
reprezintă posibilitatea firmei de a creşte necesarul de fond de rulment, investiţiile şi de a
rambursa datoriile, de a finanţa anumite nevoi de gestiune curentă, de a remunera capitalurile
investite.
Având în vedere faptul că acest indicator măsoară numerarul potenţial creat de firmă prin
desfăşurarea activităţii sale, în determinarea sa se iau în calcul veniturile încasabile care sunt
încasate şi toate cheltuielile de plătit care sunt achitate.
CAF = Venituri încasabile - Cheltuieli plătibilie.
În calculul capacităţii de autofinanţare se utilizează două metode: metoda deductivă și
metoda aditivă.
Nu toate resursele care constituie capacitatea de autofinanţare vor fi folosite pentru
finanţarea întreprinderii, putându-se calcula următorul indicator:
Autofinanţarea = CAF - Dividende distribuite - Cota managerului - Participarea
salariaţilor la profit
Mărimea şi variaţia capacităţii de autofinanţare este dependentă de direcţiile politicii de
amortizare, politicii fiscale şi de acţiunile legate de creşterea rentabilităţii pe seama creşterii
volumului de producţie, a preţului, a diversificării portofoliului de produse.

6.4. Analiza factorială a profitului

Profitul se regăseşte sub o diversitate de forme, analiza factorială a acestuia putând fi

aprofundată prin luarea în considerare a mai multor categorii de rezultate.

a. Modelul factorial al rezultatului brut al exploatării (Rbe)

 Ct 
Rbe  Ve 1  e 
 Ve 
Ve Rbe
Rbe  Ae  
Ae Ve
Ve Rbe
Rbe  L  
L Ve
Ve = veniturile din exploatare;
Cte = costurile totale din exploatare
Ae = valoarea activelor de exploatare (active imobilizate şi active circulante aferente
exploatării);
Ve
= venitul mediu, la 1 leu active de exploatare;
Ae
Ve
= productivitatea muncii (eficienţa utilizării forţei de muncă);
L
Rbe
= profitul mediu din exploatare la 1 leu venit din exploatare (nivelul de
Ve
rentabilitate al veniturilor);
L = volumul forţei de muncă.
b. Rezultatul exerciţiului înaintea impozitării (profitul brut total)
1
 Modelul de analiză: Re  Vt  pr
Vt = venitul total (suma veniturilor din exploatare, a veniturilor financiare şi
excepţionale);
pr = profitul mediu la 1 leu venituri totale.

c.Analiza factorială a rezultatului aferent cifrei de afaceri

Modelele ce pot fi folosite în analiza factorială a profitului aferent cifrei de afaceri sunt
următoarele:
c.1. Pf   q  p   qc   q p  c 
Pe baza acestui model se determină:
- influenţa volumului producţiei vândute:
Pf q  Pf 0 I q  Pf 0 ; I q 
 q1 p0
 q0 p0
- influenţa structurii producţiei vândute:
Pf q   q v1 
p0   qv1 c0  Pf 0 I q
q
Pf q
 Pf  Pf 
- influenţa modificării costurilor:
Pf c    q1 p0   q1c1     q1 p 0   q1c0 
- influenţa modificării preţurilor:
Pf p    q1 p1   q1c1     q1 p0   q1c1 

c.2. Pf  CA  pr
pr = profit mediu la 1 leu cifră de afaceri
Pmf CA Pf
c.3. Pf  Ae  Ae  Pmf  CA

Ae = valoarea activelor economice (active imobilizate şi active circulante) aferente

exploatării;
Pmf
= producţia marfă la 1 leu active economice;
Ae
CA
Pmf
= gradul de valorificare a producţiei marfă;
Pf
= profit la 1 leu cifră de afaceri.
CA

6.5. Analiza rentabilităţii pe baza ratelor

2
 Ratele de rentabilitate reprezintă indicatori sintetici de eficienţă a activităţii
întreprinderii, sunt mărimi relative care se determină ca raport între indicatori de efect (rezultat)
şi indicatori care reflectă un flux de activitate sau un „stoc”.
Ratele de rentabilitate au conţinut informaţional diferit şi exprimă multiplele laturi ale
activităţii economico-financiare ale firmei.

6.5.1. Rata rentabilităţii economice (Re) se determină ca un raport între rezultatele economice
şi mijloacele economice ce sunt angajate în vederea obţinerii acestui rezultat.
Re 
Pf
 100 
 qp   qc  100 .
At At

Ordinea factorilor în analiza factorială a ratei rentabilități economice pe baza ultimului

model este: totalul activelor economice, structura producției vândute, costurile unitare şi preţurile
de vânzare unitare.

6.5.2. Rata rentabilităţii comerciale (Rc) are ca modalitate de calcul raportarea profitului total
la cifra de afaceri a firmei şi are ca importanţă evidenţierea eficienţei politicii comerciale a
firmei.
Modelele de calcul şi analiză ale acestei rate sunt:

1) Rc 
Pf
 100 
 qp   qc  100
CA  qp
Ordinea factorilor în analiza ratei rentabilităţii comerciale în modelul de mai sus este:
volumul producţiei vândute, costurile unitare şi preţurile medii de vânzare.
Creşterea ratei rentabilităţii comerciale poate fi realizată printr-o serie de măsuri
care urmăresc:
 impulsionarea vânzărilor;
 îmbunătăţirea activităţiii de negociere cu furnizorii şi clienţii;
 obţinerea bunurilor de producţie la preţuri de achiziţie avantajoase;
 accelerarea vitezei de rotaţie a stocurilor;
 reducerea cheltuielilor;
 îmbunătăţirea structurii vânzărilor.

6.5.3. Rata rentabilităţii fondurilor consumate (Rct) se calculează ca raport între profitul
aferent cifrei de afaceri şi costurile totale aferente vânzărilor.
Modelul de calcul este următorul:
RCt 
Pf
100 
 qp   qc 100
Ct  qc
Factorii implicaţi în analiza factorială au următoarea succesiune: structura producţiei
vândute, nivelul costurilor unitare, nivelul preţurilor medii de vânzare.
Mărimea optimă a acestei rate variază între 9% şi 15%.

6.5.4. Rata rentabilităţii financiare (Rf) între capitalurile firmei şi profit.

În funcţie de componentele capitalului există două tipuri de rate:
a) Rata rentabilităţii financiare a capitalurilor proprii - exprimă eficienţa cu care au
fost folosite sursele de natură proprie fiind bază pentru determinarea ratelor de
remunerare a capitalului adus ca aport de către acţionarii firmei.
Pf net Vt At Pf
Formula de calcul Rf   100    net  100
Kprop At Kprop Vt
Vt
- viteza de rotaţie a activelor totale;
At

3
 At
Kprop
- factorul de multiplicare a capitalului propriu;
Pf net
- profitul net la 1 leu venituri (rentabilitatea netă a veniturilor totale).
Vt
Factorul de multiplicare a capitalului propriu este influenţat de gradul de îndatorare a
firmei conform relaţiei:
At Pt Kprop  D D
   1
Kprop Kprop Kprop Kprop
At - activul total;
Pt - pasivul total;
D - datoriile totale;
D
Kprop
- gradul de îndatorare (în practică, limita maximă de îndatorare se consideră de
către anumite bănci ca 70% din sursele totale ale firmei).
Creşterea ratei rentabilităţii financiare se bazează pe:
 accelerarea vitezei de rotaţie a activului total;
 creşterea factorului de multiplicare a capitalului;
 sporirea rentabilităţii nete a veniturilor totale.

b) Rata rentabilităţii financiare a capitalurilor permanente - pune în evidenţă legătura

dintre capitalurile permanente şi profitul brut înainte de deducerea cheltuielilor
financiare legate de dobânzi şi a impozitului pe profit.
Pf b CA Pf b
Rf   100    100
Kper Kper CA
Kper - capitalul permanent
CA
Kper
- cifra de afaceri medie la 1 leu capital permanent;
Pf b
- profitul brut la 1 leu cifră de afaceri.
CA