Facultatea de Inginerie Electrica POPA Dan

Laborator: Metode si Procedee Tehnologice 115A

An: 1A

TEMA DE CASA 3 – Procesul tehnologic de

bobinare unei masini electrice asincrone
 Cuprins

1. Notiuni de baza
2. Comentarea standardului STAS 10570-83
3. Infasurarea de c.a. trifazata cu z=12, m=3, p=2
4. Procesul tehnologic de bobinare a statorului unei
masini electrice asincrone
5. Activitate de laborator
6. Concluzii
7. Bibliografie

2
 1. Notiuni de baza

INFASURARILE MAŞINILOR DE CURENT CONTINUU

Există două variante constructive de înfăşurări de curent

continuu care au cea mai largă răspândire: înfăşurarea buclată
şi înfăşurarea ondulată. În fig.1 se prezintă schematic cele două
tipuri de înfăşurări (a – buclată şi b – ondulată); s-a considerat

desfăşurarea în plan a spirelor; în partea de jos sunt figurate

legăturile la lamalele colectorului, iar pe desene apar şi umbrele
polilor statorici.

Cu y1 s-a notat deschiderea bobinei, y este pasul

înfăşurării (distanţa dintre laturile de dus a două bobine
consecutive înseriate), iar y2 reprezintă pasul de întors
(distanţa dintre latura de dus şi cea de întors a bobinei
următoare). La înfăşurările buclate y = y1 – y2, iar la cele
ondulate, y = y1 + y2. În cele ce urmează se va explica modul
de realizare doar pentru înfăşurea buclată şi repartiţia
corespunzătoare a inducţiei Bδ0 în întrefier. În figura 2a este
reprezentată schema desfăşurată a unei înfăşurări buclate. Prin
schema desfăşurată se înţelege o schemă în plan obţinută prin
tăierea rotorului după o generatoare şi desfăşurarea lui. In
acest fel, crestăturile care erau plasate la periferia unui cilindru

3
apar situate în acelaşi plan. În figură este schiţată şi schema
desfăşurată a colectorului, şi anume, în partea de jos a figurii.
De asemenea, apare în figură şi umbra polilor de excitaţie.
Infăşurarea buclată din figura 2 aparţine unei maşini cu 2p= 4,
rotorul respectiv posedând Z = 16 crestături, numerotate în
figură de la 1 la 16. Infăşurările de curent continuu se
realizează în două straturi, în sensul că în aceeaşi crestătură
sunt două laturi de secţiuni: una în partea superioară a
crestăturii (figurată cu linie plină ), iar cealaltă, în partea
inferioară (figurată cu linie întreruptă). Infăşurarea constă dintr-o
serie de secţiuni identice, fiecare secţiune având una sau mai
multe spire (în figură, pentru simplitate, s-a considerat că o
secţiune are o singură spiră), secţiunile fiind legate în serie.
Capetele secţiunilor se leagă între ele pentru a se asigura
înserierea secţiunilor (sfârşitul unei secţiuni se leagă cu
începutul alteia) şi, în acelaşi timp, se leagă şi la câte o lamelă
de colector. Practic, în crestătura practicată în aripioara unei
lamele de colector se lipesc cu ajutorul cositorului capătul de
sfârşit al unei secţiuni şi capătul de început al altei secţiuni,
după o regulă bine precizată, pusă în evidenţă de schema
înfăşurării. Prin urmare, înfăşurarea descrisă, ca de altfel toate
înfăşurările de curent continuu, nu are capete libere.
Infăşurarea de curent continuu este deci o înfăşurare închisă.

Înfăşurarea buclată se caracterizează prin faptul că toate

secţiunile au capetele lor legate la două lamele vecine ale
colectorului, înserierea secţiunilor făcându-se de aşa manieră
încât acestea se succed la periferia rotorului în acelaşi sens, la
distanţa de o crestătură între două secţiuni succesive (y = 1).
Dacă pornim de la un capăt al uneisecţiuni oarecare şi urmărim
conductorul din care sunt realizate diferitele spire şi secţiuni
succesive ale înfăşurării, descriem o serie de bucle la periferia
rotorului, de unde şi denumirea de înfăşurare buclată. Pe
colectorul la care sunt legate capetele secţiunilor freacă 4 perii,
legate alternativ două câte două, iar fiecare pereche astfel

4
realizată este legată la borna A,respectiv B a maşinii. Periile
sunt egal distanţate la periferia colectorului. Lăţimea periilor
este de ordinul de mărime al lăţimii unei lamele sau a două
lamele de colector. În figura 2,a, periile au tocmai lăţimea unei
lamele. Poziţia periilor pe colector are o foarte mare importanţă
în funcţionarea maşinii de curent continuu. Se remarcă cu
uşurinţă deocamdată că, atunci când maşina este în
funcţionare, adică rotorul cu toate secţiunile înfăşurării rotorului
este în rotaţie, periile vin în contact când numai cu o singură
lamelă, când cu două lamele vecine, fiindcă colectorul se
roteşte o dată cu rotorul, iar periile sunt fixe în spaţiu. Cum la
două lamele vecine ale colectorului sunt legate capetele unei
secţiuni a înfăşurării, iar peria în anumite intervale de timp calcă
pe ambele lamele, secţiunea respectivă este în scurtcircuit,
peria fiind bună conducăroare. Ori, dacă polii maşinii sunt
excitaţi, adică există un câmp magnetic de excitaţie şi rotorul se
învârteşte, în diferite secţiuni se induc t.e.m. alternative. Acest
t.e.m. au valori instantanee depinzând de poziţia secţiunii
respective în câmpul polilor de excitaţie. Dacă secţiunea este
scurtcircuitată de perie în momentul când latura sa de ducere
este în axa polului nord, t. e.m. este maximă şi va da naştere
unui curent important în secţiunea scurtcircuitată. Secţiunea
acumulează în câmpul său magnetic o importantă energie şi
devine sediul unor pierderi Joule în intervalul de timp cât este
scurtcircuitată. În momentul în care, datorită rotaţiei, peria
pierde contactul cu una din lamelele la care este legată
secţiunea respectivă şi scurtcircuitarea secţiunii încetează,
atunci curentul de scurtcircuit din secţiune trebuie să se
anuleze. Cum energia localizată în câmpul magnetic al secţiunii
nu se poate anula brusc, curentul nu se anulează nici el brusc
la părăsirea lamelei de către perie, ci continuă să se închidă
prin aer între lamela părăsită 4 şi perie sub formă de arc
electric, în care se consumă în scurt timp energia localizată în
câmpul magnetic al secţiunii. Aceste arcuri (scântei) la colector
între lamele şi perii sunt foarte dăunătoare bunei funcţionări şi
nu sunt admisibile.

5
 În schimb, dacă periile sunt plasate pe colector în astfel de
poziţie încât scurtcircuitează vremelnic secţiuni ale căror laturi
de ducere sunt momentan în zona interpolară în care câmpul
de excitaţie este foarte slab sau nul, atunci şi t.e.m. induse în
secţiunile respective în acele momente sunt foarte mici sau nule
şi toate fenomenele descrise mai sus au loc cu o intensitate
apreciabil mai redusă sau nu au loc, ceea ce este favorabil
pentru funcţionarea maşinii. De aceea, întocmai ca şi în figura
2,a, periile se plasează pe colector într-o astfel de poziţie încât
fiecare perie să scurtcircuiteze, la funcţionarea maşinii, secţiuni
ale căror laturi se află în zona de câmp de excitaţie foarte slab
sau nul, în zona interpolară. Dacă periile scurtcicuitează
vremelnic tocmai secţiunile care au laturile exact în axa
interpolară de simetrie, atunci se spune că “periile sunt fixate în
axa neutră”. Dacă periile ocupă altă poziţie decât cea de mai
sus, se spune că “periile sunt decalate din axa neutră”. Se
poate arăta că decalarea periilor din axa neutră poate avea şi
alte influenţe asupra funcţionării maşinii, influenţe, în general,
negative. Atragem atenţia asupra faptului că poziţia periilor pe
colector nu poate fi raportată, în general, la poziţia polilor de
excitaţie. În cazul înfăşurării prezentate în figura 2,a, cele două
legături ale unei secţiuni oarecare la două lamele vecine sunt
egal de lungi. Dacă periile sunt fixate în axa neutră, aşa cum
este cazul înfăşurării studiate, ele scurtcircuitează secţiuni ale
căror laturi sunt momentan în axele interpolare de simetrie şi,
prin urmare, periile, date fiind legăturile egal de lungi la colector,
se află în axa de simetrie a secţiunilor respective, adică în axele
de simetrie ale polilor de excitaţie. Dar mai pot fi realizate şi
astfel de legături la colector. În figura 3, o legătură la colector a
unei secţiuni oarecare este directă, cea mai scurtă posibilă, iar
cealaltă legătură mult mai lungă. Pentru o asemenea realizare
constructivă a înfăşurării, în situaţia că periile se fixează în axa
neutră, observăm că periile cad în axa interpolară de simetrie şi
nu în axa de simetrie a polilor, ca în cazul precedent. Prin
urmare, la o maşină dată, pentru care nu cunoaştem modul
precis de realizare a legăturilor secţiunilor la colector, nu putem
şti dacă periile sunt sau nu “fixate în axa neutră” prin raportarea

6
poziţiei periilor la poziţia polilor de excitaţie. Pentru aceasta
este nevoie de unele metode speciale.
Plasarea periilor pe colector şi legăturile dintre ele şi la
bornele maşinii conduc la împărţirea înfăşurării reprezentate în
figura 2,a în 4 “căi de curent”, în sensul că, dacă la bornele A, B
ale maşinii s-ar aplica o tensiune de curent continuu, curentul
absorbit de înfăşurare s-ar diviza pe 4 căi în paralel în interiorul
ei. Ansamblul secţiunilor înfăşurării se împarte pe cele 4 căi de
curent. Figura 2,b ne arată repartiţia secţiunilor înfăşurării pe
cele 4 căi de curent. Această repartiţie este valabilă la un
moment dat, în care diferitele crestături ale rotorului se află în
poziţia relativă faţă de polii de excitaţie indicată în figura 2,a.
Secţiunile sunt arătate prin două cifre care indică crestăturile în
care sunt plasate laturile secţiunii. Astfel, secţiunea 2 – 6’ are o
latură în crestătura 2 (partea superioară), iar cealaltă latură, în
creastătura 6 (partea inferioară). În consecinţă, în momentul
considerat, cele 4 căi de curent vor fi formate din următoarele
secţiuni:
Calea I: 2 – 6’; 3 – 7’; 4 – 8’;
Calea II: 6 – 10’; 7 – 11’; 8 – 12’;
Calea III: 10 – 14’; 11 – 15’; 12 – 16’;
Calea IV: 14 – 2’; 15 – 3’; 16 – 4’.
În figura 2,a sunt indicate şi sensurile curenţilor prin
diferitele secţiuni, în ipoteza alimentării înfăşurării în curent
continuu. Se observă că în toate crestăturile care se află sub un
pol, sensul curentului prin laturile diferitelor secţiuni este
acelaşi. Mai există 4 secţiuni care în momentul dat sunt
scurtcircuitate de către perii.
Astfel, secţiunea 1 – 5’ este scurtcircuitată pe peria care
calcă simultan în momentul considerat pe lamelele 1 şi 2 la care
sunt legate capetele secţiunii 1 – 5’. În mod analog sunt
scurtcircuitate şi secţiunile 5 – 9’; 9 – 13’; 13 – 1’. Desigur că
atunci când rotorul se învârteşte şi o dată cu el şi colectorul, se
schimbă componenţa diferitelor căi de curent, însă numărul
căilor de curent rămâne acelaşi. Diferitele secţiuni trec succesiv
dintr-o cale de curent în alta, iar o secţiune dată intră succesiv,
la o rotaţie completă, în toate cele 4 căi de curent. Caracteristic

7
pentru înfăşurarea buclată este faptul că numărul 2a de căi de
curent în paralel este egal cu numărul 2p de poli, adică a = p.
În plus, numărul de perii pe colector este egal cu numărul
de poli. Să urmărim şi poziţia la momentul dat în câmpul
magnetic de excitaţie al secţiunilor unei căi cde curent
oarecare, de exemplu, calea I (figura 2,c). Cele 3 secţiuni în
serie 2 – 6’; 3 – 7’; 4 – 8’, care la momentul t alcătuiesc calea I
de curent, sunt situate toate în câmpul primei perechi de poli.
Se observă că cele 3 secţiuni în serie ocupă însă poziţii diferite
în câmpul de execuţie, secţiunile fiind decalate în mod uniform
în câmp. Dacă y1 = τ (cazul înfăşurării studiate), fiecare
secţiune are o latură în câmp nord şi cealaltă latură în câmp
sud. Se remarcă uşor că secţiunile care intră în componenţa
unei alte căi, de exemplu a II-a, ocupă în acelaşi moment poziţii
similare în câmpul unei perechi de poli de excitaţie, ceea ce
reprezintă o caracteristică a înfăşurărilor de curent continuu.
Repartiţia spaţială a inducţiei (fig. 2,c) se explică prin faptul că
ea este maximă pe axa polară şi se menţine astfel sub talpa
polară şi se anulează în dreptul axei neutre; în dreptul polului
sud, repartiţia este similară, dar de sens contrar.

1.2. Simbolizarea conductoarelor izolate şi cablurilor

Pentru simbolizarea conductoarelor izolate şi a cablurilor

se foloseşte un cod alfanumeric.
CENELEC a adoptat un cod de identificare constând, în
ordine, în:
- o literă pentru tipul de cablu: H – model armonizat; A –
model nearmonizat, variantă naţională recunoscută de
CENELEC; FRN – conform unui standard naţional;
- una sau două cifre pentru tensiunea de serviciu
(tensiunea de linie), de exemplu 05 pentru 500 V; 1 pentru 1 kV;
- o literă pentru materialul izolant, de exemplu V pentru
policlorură de vinil (PVC);
X pentru polietilenă armată (XLPE); R pentru cauciuc natural
sau artificial;

8
 - o literă pentru materialul învelişurilor de protecţie, de
exemplu V pentru policlorură de vinil (PVC); X pentru polietilenă
armată (XLPE);
- o literă pentru construcţii speciale: H – cablu plat divizibil;
H2 – cablu plat indivizibil;
- o literă pentru conductorul metalic, de exemplu U pentru
masiv; R pentru două fibre răsucite (inflexibil); F, K sau H pentru
diverse construcţii flexibile;
- o literă pentru conductorul metalic: A pentru aluminiu;
necodificat pentru cupru;
- o parte numerică evidenţiind compoziţia
conductorului/cablului: numărul de conductoare, semnul de
multiplicare (x) şi secţiunea transversală a unui conductor (în
mm2)

Codul alfanumeric folosit în România este constituit din:

a. litere, pentru:
- materialul conductorului (prima literă din simbol) : A –
aluminiu; conductorul din cupru nu se simbolizează;
- forma secţiunii conductorului şi construcţia: r – secţiune
rotundă; s – secţiune în formă de sector de cerc; f – flexibil; m –
multifilar;
- execuţie (în ordine, de la interior spre exterior: izolaţie,
înveliş, armătură, manta):
Y – izolaţie/înveliş/manta din PVC; H – izolaţie de hârtie; P –
manta din plumb; A – armătură (în interiorul simbolului); Ab –
armătură sub formă de bandă etc;
- destinaţie (la începutul simbolului, după indicarea
materialului conductorului):
F – instalaţii fixe; M – instalaţii mobile; C – cablu de energie; CC
– cablu de comandă;
CS – cablu de semnalizare;.
b. cifre: numărul de conductoare x secţiunea (mm2);
secţiunile reduse se indică după secţiunea conductoarelor de
linie, precedate de semnul +.
Exemple: AFY 2,5 mm2 – conductor din aluminiu, cu
izolaţie din PVC, instalaţii fixe

9
 FY 2,5 mm2 – conductor din cupru, cu izolaţie din
PVC, instalaţii fixe
2 AFY 2,5 mm2 + FY 2,5 mm2– două conductoare
din aluminiu, cu izolaţie din PVC şi un conductor din cupru,
instalaţii fixe
ACYY 4x10 mm2 – cablu de energie, patru
conductoare din aluminiu, cu secţiunea 10 mm2, izolate cu PVC,
manta din PVC
CYY 4x10 mm2 – idem, conductor din cupru
ACYY 3x25 + 1x16 mm2 – cablu de energie, patru
conductoare din aluminiu (trei cu secţiunea 25 mm2 şi unul cu
secţiunea 16 mm2), izolate cu PVC, manta din PVC
ACYAbY 3x25 + 1x16 mm2 – idem, cu armătură sub
formă de bandă.

Identificarea conductoarelor în cablurile de joasă tensiune

se realizează prin culori sau prin numere, respectând
următoarele reguli:
- marcajul în dungi verde-galben este rezervat
conductoarelor de protecţie PE sau PEN;
- conductorul neutru (dacă există) trebuie să aibă culoarea
albastru deschis sau să fie notat cu cifra 1;
- conductoarele de linie pot fi identificate cu orice culoare
în afară de verde-galben, verde, galben, albastru deschis.

10
 1. Procesul tehnologic de bobinare a statorului unei
masini electrice asincrone

Nr. Operatia Faza Masina unealta SDV Timp

crt
1 30’

2 20’

3 15’

11
4 10’

5 15’

6 10’

7 10’

8 15’

9 30’

12
10 20’

5.Activitate de laborator

In timpul laboratorului 5 am onsultat mai multe stas-uri:

a) pentru sarme:
- STAS 685-74 „sarma de Cu rotunda pt conductoare de
bobinaj”
- STAS 4130-77 „sarma de Cu rotunda pt electrotehnica”
- SR EN 60317-0-1/2001 „specificatii pt tipuri particulare de
conductoare de bobinaj”
- STAS 2873/1-86 „sarme si bare dreptunghiulare din Cu pt
electrotehnica”
- STAS 6499/1-74 „sarme si bare conductoare pt Al”
- SR EN 60317-0-1 „conductor rectangular pt Cu”
- STAS 10570 – 83
- STAS 270/3-79 Cupru – Marci
- STAS 3033-87
- Seria STAS 60317 – conductoare de bobinaj

b) pentru benzi
- STAS 6499/2-74 „benzi de Al pt scopuri electrotehnice”
- SR HD 566 51:2002 „clasificarea termica a izolatiei
electrice”
Tot la acest laborator am consultat cateva planse:
- plansa ROTOR BOBINAT/PM 25898
- foaie de catalog a unui conductor de bobinaj
Iar la final ne-au fost prezentate cateva aparate:
- bobina spiralata
- bobina cilindrica
- rotor bobinat
13
- masina de curent continuu
- masina sincrona
Am mai consultat desenele: - PM 25 898 Rotor Bobinat
- TMA 0,080 – 0,70 Fisa de bobinaj
- Desenul 2,40. 4540 Carcasa 826

6.Concluzii

- Conductoarele cu Cu si Al se fabrica din sarma

rotunda;
- Izolatia conductoarelor din hartie, din fire textile
B(bumbac);
- Grosimea izolatiei: gr. I – izolatie simpla, gr. II –
izolatie dubla, gr. III – izolatie trpila;
- Conductoare cu indice de temperatura: 105, 130,
205, 220;
- SR HD 566 S1 identic cu CEI 565;
- Un echipament electric are o caracteristica diferita de
alte echipamente numita indice de temperatura;
- Termice: - clasa termica C(220ºC)
i. temperatura de strapungere (350ºC)
ii. rezistenta la socuri termice (240ºC)
- Mecanice: i. Rezistenta abraziva
ii. Flexibilitate
- Electrice: i. Tensiune de avarie (8kV)
ii. pierderile dielectrice 9*10 la 220ºC
- Chimice: i. Rezistenta la solventul standard
ii. Rezistenta la freon 12
iii. Rezistenta la freon 22
iiii. Rezistenta la toate transformatoarele
- Caracteristici speciale: i. Rezistenta la F 12, F 22

14
 ii. Rezistenta la ulei de
transformator
iii. Rezistenta la radiatii
nucleare

7.Bibliografie

- Indrumar de laborator
- STAS 10570-83
- Notite din clasa
- suport curs M.P.T
- www.regielive.ro
- www.scribd.ro

15