Liceul “Charles Laugier”, Craiova - SCOALA POSTLICEALA SANITARA

REFERAT
MANAGEMENT SI LEGISLATIE

- INFECTIILE NOSOCOMIALE -

ASISTENT MEDICAL GENERALIST – ANUL II

Infecţiile intraspitaliceşti, cunoscute şi ca nosocomiale sunt provocate de microorganisme

precum bacterii, virusuri şi fungi. Cele mai întâlnite astfel de infecții sunt cele urinare, fiind
contractate în urma folosirii cateterelor urinare.
Bacteriile răspunzătoare de apariţia acestora sunt E. Coli, Enterococcus, Enterobacter şi
Klebsiella. Şi infecţiile respiratorii, precum virozele, bronşitele, pneumonia, faringita, pot fi
dobândite în timpul spitalizării.
Alte infecţii sunt cele cu Staphylococcus aureus, cât şi cele ale tractului digestiv cu Clostridium
difficile. În cazul copiilor, cea mai comună este infecţia cu rotavirus, care provoacă
gastroenterită. Alte boli pe care le poţi lua din spitale, în cazuri rare, sunt scabia, pediculoza,
varicela, pojarul şi herpesul. Formele clinice cele mai frecvente de IN sunt: -infectiile urinare,
infectii de cateter, pneumonii, infectiile plagilor operatorii.

Infecție nosocomială, sau infecție intraspitalicească, este acea infecție care nu este prezentă
sau care nu se află în perioada de incubație în momentul în care pacientul s-a internat în
spital [1] și se supraadaugă bolii pentru care pacientul s-a internat. Infecțiile nosocomiale pot să
fie în legătură cu deficiențe de igienă, sterilizare, manevre sau îngrijiri medicale. [2] Acest tip de
infecție se produce într-un spital, fie între pacienți de boli diferite care ajung în contact unii cu
alții, fie de la bolnavi sau purtători proveniți din rândul personalului de îngrijire. De obicei
această infecție este post-operatorie.
Cel mai adesea, infecțiile nosocomiale se manifestă clinic pe parcursul internării actuale, dar
este posibil să se manifeste și după externare. În patologia infecțioasă generală, rata acestor
infecții este de 5-20% , incidența maximă, de de 28-30%, apare în serviciile de reanimare.
Aceste infecții sunt responsabile de 70% din decesele înregistrate în serviciile de chirurgie
generală. [3] Infecțiile nosocomiale sunt de obicei severe, deoarece sunt implicati germeni de
spital multirezistenti la antibiotice și afectează persoane tratate, cu diverse deficiențe de organ
sau imunodeprimați. [4]
Pentru ca o infecție să fie considerată nosocomială, ea trebuie să apară în 48 de ore, sau mai
mult, de la internarea în spital, sau în maximum 30 de zile de la externare.
Potrivit unui raport al Centrului European al Bolilor Transmisibile, anual, aproximativ 3 milioane
de persoane din Uniunea Europeană se îmbolnăvesc cu o infecție asociată îngrijirilor medicale,
iar în jur de 50.000 de persoane mor anual din această cauză. România lipsește cu desăvârșire
din statisticile privind infecțiile nosocomiale pur și simplu pentru că, în România, astfel de
îmbolnăviri nu sunt raportate de către spitale. [5].
Dacă în America, un spital care raportează infecții intraspitalicești este premiat, pe motiv de
spirit civic, în România, dacă un spital raportează infecții nosocomiale, îi vin controale și, apoi,
este sancționat. Din acest motiv, spitalele din România se feresc să raporteze cazurile de
infecții intraspitalicești.[6].

Masuri generale

Toate infectiile intraspitalicesti urmeaza un model epidemiologic de baza, care daca este
inteles si recunoscut din timp ajuta la instaurarea unor masuri eficiente de prevenire si
control al bolilor. Procesul epidemiologic nu poate fi declansat in absenta unei surse
infectioase; ulterior, infectia urmeaza moduri de transmitere predictibile, pentru raspandirea
intr-o colectivitate. Rezervorul infectios poate proveni din mediul exterior: o sursa de apa
contaminata, vizitatorii, pacientii bolnavi sau purtatori, personalul medical. Speciile patogene
se pot raspandi cel mai adesea, de la un pacient la altul, prin intermediul mainilor murdare.
In alte cazuri, transmiterea infectiilor pe calea aeriana se poate realiza prin intermediul
fragmentelor de sputa; picaturile infectioase sunt raspandite prin tuse sau stranut. Orice
interventie chirurgicala, ce induce un stres considerabil pentru organismul bolnav, poate
contribui la cresterea susceptibilitatii in fata infectiilor nosocomiale.

Astfel, rolul actiunilor de supraveghere si control epidemiologic, este acela de a identifica

potentialele pericole pentru sanatatea pacientilor si de utilizare a antisepticelor si
dezinfectantelor specifice. Deoarece infectiile incrusisate (infectii transmise de la un pacient
la altul, prin intermediul mainilor murdare) au o pondere considerabila in randul infectiilor
nososcomiale, igienizarea corecta a mainilor (apa, sapun, dezinfectant cutanat), reprezinta
cel mai eficient mijloc de prevenire a imbolnavirilor. In toate sectiile de terapie intensiva,
precum si in cadrul blocului operator, se recomanda utilizarea intensa a agentilor de spalare
a mainilor ce contin substante cu rol antiseptic. De asemenea, se recomanda utilizarea
solutiilor antiseptice pentru spalarea mainilor, inainte si dupa fiecare examinare clinica a unui
pacient.

Cateva exemple de mijloace prin care personalul medical poate contribui la eforturile
sustinute de limitare si control al infectiilor intraspitalicesti:

 respectarea cu strictete a masurilor de igiena a mainilor, inainte si dupa fiecare contact

cu un pacient;
 utilizarea dispozitivelor si manevrelor invazive, doar acolo unde aceastea sunt strict
necesare, functie de necesitatile clinice;
 indepartarea tuturor dispozitivelor invazive sau minim-invazive, atunci cand acestea au
devenit inutile din punct de vedere clinic;
 limitarea profilaxiei antimicrobiene la perioada peri-operatorie;
 intreruperea antibioterapiei la momentul oportun;
  cunoasterea amanuntita a patogenilor cu posibilitate de transmitere parenterala;
 instituirea unor masuri prompte de izolare a pacientilor infectati;
 evitarea unor greseli de asepsie care se pot manifesta in timpul orelor de vizita la patul
pacientului (exemplu: plasarea unor haine murdare in apropierea locului de insertie a
unor catetere intravasculare, lasarea unor daruri sub forma de obiecte sau bani in
patutul nou-nascutului)
 deoarece o mare parte din infectiile intraspitalicesti se datoreaza untilizarii inadecvate a
dispozitivelor medicale, programele educationale pentru insusirea manevrelor in
realizarea unor manevre chirurgicale in conditii aseptice, sunt deosebit de importante
pentru diminuarea ratei imbolnavirilor intraspitalicesti. Mentinerea unor deprinderi
corecte de manuire a instrumentarului medical este importanta.
 folosirea precautiilor speciale prinvind sangele si fluidele corporale impun masuri de
protectie ce trebuie respectate – halat, manusi, masca etc. Personalul medical este
instruit adecvat, pentru a purta echipament de protectie. Se recomanda utilizarea unor
masuri minime de protectie; ulterior, vor fi instaurate masuri specifice, functie de natura
patogenului si masuri de izolare care sa intrerupa posibilele cai de trasnmitere ale
infectiei (izolare specifica) .

Exista si cazuri speciale in care se utilizeaza protocoale suplimentare de izolare si protectie

pentru mamele si nou-nascutii lor infectati.