Hepatita C

Hepatita virală C este rezultatul unei infecții cu virusul hepatitic C (VHC) care determină
inflamația și lezarea ficatului. VHC este transmis atunci când sângele unei persoane infectate
intră în corpul altei persoane. Spre diferență de hepatitele virale A și B, nu există vaccin
preventiv împotriva hepatitei virale C. Când VHC intră în fluxul sangvin, acesta își găsește
drumul către celulele hepatice în interiorul cărora se multiplică. Atunci când infecția devine
importantă se declanșează sistemul imunitar care începe să lupte împotriva virusului. La unele
persoane, sistemul imunitar chiar reusește să lupte și să controleze virusul. Infecția cu virus
hepatitic C poate intra în categoria de infecție “acută” (până la 6 luni de la infecția inițială) sau
“cronică” (peste 6 luni de la infecția inițială). Majoritatea celor care contactează VHC
(aproximativ 80%), vor dezvolta o infecție cronică.

Simptomele infectării cu virusul hepatitic C

Majoritatea persoanelor cu hepatită virală C, chiar și cei care sunt infectați de multă vreme, nu
prezintă semne sau simptome. În cazul în care acestea se manifestă, includ:

 stare de oboseală accentuată

 dureri musculare și articulare

 senzație de mâncărime a pielii

 urină de culoare închisă/materii fecale de culoare deschisă

 îngălbenirea pielii și a ochilor

Infecția cu virus hepatitic C

În faza cronică, inflamația ficatului se permanentizează (cronicizează) și netratată evoluează

către insuficiență hepatică, ciroză hepatică sau chiar cancer hepatic. Cu cât cantitatea de VHB
din organism este mai mare, cu atât riscul de evoluție către ciroză hepatică sau cancer hepatic
este mai mare, iar procentul celor care vor deceda de ciroză hepatică sau cancer hepatic în
acest caz este cuprins între 15 – 20%. Riscul de cronicizare a infecției depinde în mare măsură
și de vârsta la care a fost contactată infecția. Cel mai mare risc de cronicizare îl prezintă nou-
născuții infectați la naștere și copiii cu vârste de până la 5 ani. Semnele și simptomele în acest
caz pot fi:
  înroșirea feței palmelor

 apariția pe pielea de la nivelul pieptului, umerilor și feței a unor formațiuni roșii

asemănătoare unor steluțe

 umflarea abdomenului, a picioarelor și a tălpilor

 reducerea masei musculare

 sângerări de la nivelul venelor din tractul digestiv (sângerări variceale)

 afectarea creierului și a sistemului nervos (numită și encefalopatie) ce poate determina

apariția stărilor de confuzie, a tulburărilor de memorie și a afectării capacității de
concentrare. Hepatita virală C este asociată și cu prezența cancerului hepatic. Ca și în
cazul hepatitei virale B, majoritatea celor diagnosticați cu cancer hepatic prezintă și
ciroză hepatică. Câteva studii de evoluție naturală a hepatitei virale C au arătat că, în
medie, durata de timp dintre expunerea la virusul hepatitic C și momentul apariției
cancerului hepatic este de aproximativ 28 ani. Circa 3% dintre pacienții cu ciroză
determinată de infecția cu virus hepatitic C vor evolua către apariția cancerului hepatic.

Semne si simptome
Multi pacienti cu hepatita cronica C sunt complet asimptomatici. Atunci cand simptomele sunt
prezente, sunt de obicei usoare, nespecifice si intermitente.

Simptomele includ:
- oboseala;
- sensibilitate sau disconfort la nivelul hipocondrului drept (sub coastele din partea dreapta);
- greata;
- inapetenta (scaderea apetitului alimentar);
- dureri musculare;
- dureri articulare.
Similar, examenul fizic poate fi normal sau poate releva sensibilitate la
palparea ficatului sau hepatomegalie usoara (cresterea ficatului in dimensiuni). Unii pacienti au
stelute vasculare (niste pete rosii sub forma de stea) sau eritem palmar (palma rosie patata).

Ciroza hepatica virala

Odata ce un pacient dezvolta ciroza hepatica sau are o suferinta hepatica severa, semnele si
simptomele sunt mult mai evidente.

Pacientul mai poate prezenta:

- slabiciune musculara;
- greata;
- scadere in greutate;
- prurit (mancarimi);
- retentie lichidiana;
- marirea in dimensiuni a abdomenului.

Modalități de transmitere

VHC este transmis în primul rând prin contactul cu sânge sau produse de sânge infectat prin
folosirea seringilor sau a instrumentarului medical nesterilizat, prin raportul sexual cu o
persoana purtatoare, de la mama la fat, dar si prin folosirea unor obiecte care apartin
persoanelor infestate si care pot intra in contact cu anumite leziuni (periuta de dinti, aparat de
barbierit, trusa de unghii, aparate tatuaj etc).

Tratament
Algoritmul tratamentului la pacientii cu hepatita cronica C
1. Stabilirea diagnosticului pe baza nivelurilor crescute ale aminotransferazelor (enzime
hepatice), prezenta anticorpilor si ARN-ului virusului hepatitic C in sange si confirmarea
diagnosticului prin biopsia hepatica.
2. Evaluarea posibilitatii terapiei si contraindicatiilor.
3. Testarea genotipului virusului hepatic C.
4. Discutarea efectelor adverse si evolutiei in urma tratamentului.
5. Inceperea terapiei cu Peginterferon injectat subcutan 1 data pe saptamana si cu ribavirina
1000-1200 mg zilnic in administrare orala.
6. Evaluarea efectelor adverse, simptomelor, hemoleucogramei si aminotransferazelor la 1,2 si
4 saptamani de la initierea terapiei si apoi la fiecare 4-8 saptamani.
7. In saptamana a 24-a de terapie, trebuie evaluate nivelurile aminotransferazelor si ale ARN
HCV. La pacientii cu infectie cu genotipurile 2 sau 3, se opreste terapia. La pacientii cu
genotipul 1 se opreste terapia daca ARN HCV este in continuare pozitiv, dar se continua pana
la 48 de saptamani daca ARN HCV este negativ in saptamana 24, facandu-se retestarea la
incheierea terapiei.
8. Dupa incetarea terapiei, nivelurile de aminotransferaze trebuie evaluate la intervale de 2-6
luni.
9. In cazul pacientilor care au raspuns la terapie, reevaluarea se face la 6 luni dupa intrerupere.