Sunteți pe pagina 1din 133

UNIVERSITATEA “POLITEHNICA” TIMIùOARA

FACULTATEA DE ELECTROTEHNICĂ SECğIA


ELECTROTEHNICĂ GENERALĂ

PROIECT DE DIPLOMĂ

INSTALAğIE DE URMĂRIRE A
SOARELUI PENTRU OPTIMIZAREA
CAPTĂRII ENERGIEI SOLARE

COORDONATOR: CANDIDAT:
PROF.DR.ING. MUNTEAN NICOLAE STUDENT DIğĂ ION-COSMIN

2006
CUPRINS

Pag

INTRODUCERE ………………………………………………………………………..1

CAP 1. PROBLEMA ENERGIEI


STAREA ACTUALĂ ùI DE PERSPECTIVĂ……………………………..2
1.1CONSUMUL SI PRODUCEREA DE ENERGIE :TENDINTA
MONDIALA SI EUROPEANA…………………………...…….3
1.2 UTILIZAREA ENERGIILOR REGENERABILE PE PLAN
MONDIAL………………………………………………………………..4

CAP 2. CONVERSIA ELECTRICA A ENERGIEEI SOLARE …………………5


2.1 CONSIDERATII GENERALE ………………………………………… 5
2.2 EFECTUL FOTOELECTRIC …………………………………………..7
. 2.3 AVANTAJELE ENERGIEI SOLARE………………………………...12
2.4 CELULA FOTOELECTRICĂ………………………………………... 15
2.4.1 MATERIALE FOLOSITE ……………………………………...15
2.4.2 STRATUL ANTIREFLECTANT………………………………..18
2.4.3 CONTACTELE ELECTRICE ………………………………….18
2.5 DE LA CELULĂ LA MATRICE……………………………………….20
2.6 UTILIZARE ……………………………………………………………..21
2.7 RANDAMENTUL UNEI CELULE FOTOVOLTAICE ……………..22
2.8 COMPARATIE INTRE UN SISTEM FIX SI UNUL MOBIL
DE CELULE FOTOVOLTAICE ………………………………………24
CAP 3. SISTEME DE POZIğIONARE. PREZENTAREA
SERVOMECANISMELOR……………………………………………………………26
3.1. CLASIFICAREA SERVOMECANISMELOR …………………….. 26
3.2 ELEMENTE DE STRUCTURĂ A SERVOMECANISMELOR……29
3.2.1 ELEMENTE DE EXECUğIE…………………………………….29
3.2.2 TRADUCTOARE UTILIZATE ÎN SERVOMECANISME…….30
3.2.3 TRANSMISIA MECANICĂ……………………………………...32
3.2.3.1 ALEGEREA TIPULUI TRANSMISIEI……………………32
3.2.3.2 PARAMETRII MECANICI AI
SERVOMECANISMELOR…….3
3
3.3. SISTEME DE POZIğIONARE CU MCC…………………………….34

CAP 4. SIMULAREA SISTEMULUI DE POZIğIONARE……………………….. 37


4.1 TIPURI DE POZIğIONARE A
PANOURILOR FOTOVOLTAICE ……………………………37
4.2 PRINCIPIUL POZIğIONĂRII………………………………………….38
4.3 SIMULAREA SISTEMULUI DE POZIğIONARE CU SPICE……….39
CAP.5. IMPLEMENTAREA SISTEMULUI DE POZIğIONARE……………….43
5.1. STRUCTURA SISTEMULUI DE POZIğIONARE…………………..43
5.2. PANOUL FOTOVOLTAIC ……………………………………………44
5.3. ECHIPAMENTUL MECANIC…………………………………………47
5.3.1. SERVOMECANISMUL DE POZIğIONARE
PE ORIZONTALĂ ………………..47
5.3.2. SERVOMECANISMUL DE POZIğIONARE
PE VERTICALĂ ……………….50
5.4 ECHIPAMENTUL ELECTRIC………………………………………...53
5.4.1 ACUMULATORUL………………………………………………..53
5.4.2. LIMITATORII DE CAP DE CURSĂ……………………………53
5.5 ECHIPAMENTUL ELECTRONIC…………………………………….54
5.5.1. BLOCUL DE ALIMENTARE……………………………………54
5.5.2. REGULATORUL DE TENSIUNE……………………………….55
5.5.3. FOTODIODELE…………………………………………………...56
5.5.4. ACğIONAREA MOTOARELOR DE
CURENT CONTINUU…………….57
5.5.5. SCHEMA BLOCULUI DE COMANDĂ.
REALIZAREA CABLAJULUI IMPRIMAT…………………………..61
5.6. MICROCONTROLERUL………………………………………………65
5.6.1.INTRODUCERE ÎN LUMEA MICROCONTROLEROR……...65
5.6.2. DIFERENğA DINTRE MICROCONTROLER ùI
MICROPROCESOR……………………………………………..65
5.6.3 MICROCONTROLERUL PIC 16F877A ……………………….66
5.6.4 ARHITECTURA UNITĂğII CENTRALE………………………66
5.6.5 CARACTERISTICILE MICROCONTROLERULUI
PIC16F877A………………………………………………………...68
5.6.6 DISPLAY LCD HDM-16116H ALFANUMEIC PE
1x16 CARACTERE………………………………………………75
5.6.7 AFIùARE PE LCD………………………………………………..80
5.7. PROGRAMATORUL JDM de MICROCONTROLERE PIC……….80
5.8. REALIZAREA PROGRAMULUI IN LIMBAJUL DE
PROGRAMARE C……………………………………………………….81
Cap 6. FUNCğIONAREA INSTALAğIEI…………………………………...86
CONCLUZII………………………………………………………………………….88
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………..90
INTRODUCERE

Lucrarea de faĠă, InstalaĠie de urmărire a soarelui pentru optimizarea captării


energiei solare, are la bază dorinĠa umană de a utiliza surse de energii
regenerabile, nepoluante úi care prezintă un potenĠial valoros din punct de vedere al
energiei, având scopul de a găsi metode noi de a îmbunăWăĠii randamentul celulelor
fotovoltaice.
Pornind de la înĠelegerea principiului de funcĠionare úi studiul
elementelor componente ale celulei fotovoltaice, se
va studia implementarea unei soluĠii tehnice
practice de a mări eficienĠa panoului solar prin orientarea panoului în mod automat
după miúcarea Soarelui, în felul acesta mărindu-se durata de expunere la soare a
panoului
solar .
Se va studia úi implementa posibilitatea de comandă a instalaĠiei utilizând
un microcontroler care datorită caracteristicilor sale remarcabile, oferă posibilităĠi
multiple de soluĠionare a sistemului de comandă.

1
CAP 1. PROBLEMA ENERGIEI. STAREA
ACTUALĂ ùI DE PERSPECTIVĂ

Secolul al XXI-lea se va caracteriza printr-o trecere rapidă a sectorului


energetic al lumii, dominat de monopoluri cu structură integrată vertical, la sisteme
descentralizate, mai eficiente úi mai curate. Noi generaĠii de tehnologii , cum ar fi turbine
cu gaze de mare performanĠă, turbine eoliene de mare putere, panourile fotovoltaice úi
captatoarele solare, prezintă o forĠă ce amplifică acest proces. Deúi ponderea
energiei produse de aceste instalaĠii este încă relativ mică, posibilitatea de realizare la
scară de masă a unor astfel de mijloace de producere a energiei poate duce la crearea
unui sistem energetic mai puĠin costisitor úi mult mai descentralizat.
Aceste transformări radicale vor avea un impact benefic asupra procesului
de valorificare a surselor regenerabile de energie, deoarece aceste surse, îndeosebi
cea solară, sunt disponibile pretutindeni.
Omenirea beneficiază de trei categorii de surse de energie, bazate pe :
arderea combustibililor fosili (cărbune, ĠLĠei,
gaze);
fisiunea nucleară
;
captarea úi conversia energiilor regenerabile (energia vântului, energia
solară, energia potenĠială a apelor din râuri, energia termică a apelor subterane,
energia valurilor etc).
Aceste trei categorii de surse se deosebesc considerabil din mai multe puncte de vedere :
al capacităĠii de a produce energie în cantităĠi úi la perioade de timp
solicitate (ziua-noaptea, vara-iarna etc);
al preĠului energiei
produse;
al impactului asupra mediului, datorat producerii resurselor energetice primare
úi a energiei finale.
Sursele de energie primare sunt epuizabile úi arderea acestora produce mari cantităĠi
de
CO2, de aceea sunt căutate noi surse de energie.

2
1.1 CONSUMUL ùI PRODUCEREA DE ENERGIE:
TENDINğA MONDIALĂ ùI EUROPEANĂ.

Structura consumului mondial de resurse energetice în producerea energiei


electrice este următoarea :

consumul de resurse energetice

carbune gaze naturale ĠLĠei energia hidroelectrică si nucleară

37%

16%

3
10%
37%

Fig 1.1. Consumul de resurse enrgetice


Se observă ponderea combustibilului fosil în producerea energiei electrice
pe plan mondial constituie 63%, din care -cărbune 37%, - gaze naturale –16%, ĠLĠei-
10%, apoi energia hidroelectrică úi nucleară ;
Resursele globale de ĠLĠei, gaze úi cărbune confirmate actual sunt suficiente de a
acoperii necesitatea de energie până la finele secolului al XXI-lea. În termen scurt,
anul
2020, sursele regenerabile de energie vor putea concura la egal cu combustibilul
fosil.
Se presupune că la nivelul anului 2020 sursele regenerabile de energie ar putea
acoperi de la 3…4% până la 8-12% din consumul mondial de energie.

1.2 UTILIZAREA ENERGIILOR REGENERABILE PE PLAN MONDIAL

Începută cu cca. 30 de ani în urmă, utilizarea energiilor regenerabile în special


a energiei solare, eoliene, apelor geotermale úi a mareelor, provocată de prima criza a

4
petrolului din 1972, a ajuns în prezent să reprezinte un procent important din balanĠa
de furnizare a energiei în multe Ġări ce posedă potenĠial in acest domeniu.
Pe plan mondial la nivelul anului 2005 capacităĠile instalate de utilizare a
energiilor
regenerabile se prezintă astfel:

Tip energie Capacitate instalata (GW)

1) InstalaĠii hidro mici 56

2) InstalaĠii eoliene 40

3) Biomasa 35

4) Energie geotermală 9

5) Celule fotovoltaice 1,1

6) Energie solară 0,4

TOTAL 142

În ultimii ani s-a constatat o creútere importantă în ceea ce priveúte utilizarea


panourilor solare pentru obĠinerea de energie electrică. Astfel, în anul 2002, în
întreaga lume, energia obĠinută cu celule fotovoltaice a fost de aproximativ 560MW.
În paralel cu acest fenomen s-a intensificat úi producĠia de sisteme fotovoltaice, care au
avut o creútere de
13% faĠă de anul 1989.
Obiectivul Uniunii Europene este de a crea un sistem energetic bazat pe surse
de energie regenerabilă, dintre care cea mai utilizată va fi energia solară (se estimează
că procentul acesteia se va dubla, ajungându-se în anul 2010 la o cotă de 12%, faĠă de
6% cât s-a înregistrat în 1998). Energia produsă din surse regenerabile a
înregistrat o creútere anuală de 2%.
Este evident că pe termen mediu sursele regenerabile de energie nu pot fi
privite ca alternativă totală la sursele convenĠionale, dar este cert că, în măsura
potenĠialului local, datorită avantajelor pe care le au (resurse locale abundente,
ecologice, ieftine, independente de importuri), acestea
trebuie utilizate în complementaritate cu
combustibilii fosili úi energia nucleară
CAP 2. CONVERSIA ELECTRICĂ A ENERGIEI SOLARE.

2.1 CONSIDERAğII GENERALE PRIVIND ENERGIA SOLARĂ

Energia solară prezintă o importanĠă deosebită in menĠinerea vieĠii făUă de


care viaĠa nu ar fi posibilă, însă prezintă úi un potenĠial energetic remarcabil.
De exemplu, pe Pământ ajunge o cantitate enormă de lumină solară care
este absorbită sau reflectată înapoi in spaĠiu in timpul zilei. Valoarea medie a acestei
energii este echivalentă cu o putere de 1100w pe metru pătrat. Ea ajunge pe Pământ mai
degrabă sub formă de căldură decât ca lumina. Cantitatea de energie solară care
ajunge pe suprafaĠa Pământului este considerată a fi suficientă pentru a depăúi de
20.000 de ori nevoia de energie electrică. Această resursă este însă distribuită inegal si
fluctuant.
Regiunile din apropierea ecuatorului primesc mult mai multă lumină decât
zonele cu latitudine mai mare, iar norii pot absorbi sau împrăútia energia solară
înainte ca aceasta să ajungă pe Pământ. De aceea, multe aplicaĠii ale energiei
solare sunt practicabile doar în zone cu lumină solară puternică.
Din radiaĠia primită de Pământ:
30% este reflectată in spaĠiu,
47% este absorbită úi remisă spaĠiului sub formă de radiaĠie în infraroúu,
23% este folosită în ciclul de evaporare úi precipitaĠii ale atmosferei
0,5% se regăseúte sub formă de fotosinteză în plante.
7 6
Energia emisă de Soare are lungimea de undă situată în intervalul 2-10" úi 4-10"
metri. Fiecărei lungimi de undă îi corespunde o frecvenĠă úi o energie care se
exprimă în electroni-volĠi, sau eV. Lumina roúie are energia cea mai mică din
spectrul vizibil, în vreme ce lumina violet are energia cea mai mare. În
spectrul invizibil, razele ultraviolete, au o energie mai mare decât spectrul vizibil, în
vreme ce razele infraroúii, pe care le simĠim drept căldură, au o energie mai mică decât
energia luminii.
Celulele solare răspund în mod diferit la diferitele lungimi de undă a luminii.
De exemplu, siliciul monocristalin poate utiliza întregul spectru vizibil, plus o
parte a
spectrului infraroúu. RadiaĠiile cu lungime de undă prea mare caracterizate printr-
o energie mică, sunt prea slabe energetic pentru a putea produce curent electric.
De asemenea radiaĠiile a căror energie este prea mare, pot produce curent
electric, dar marea parte a energiei lor nu este utilizată. În concluzie, lumina care are
o energie prea mică sau prea mare nu este folosită de celulele solare pentru a produce
electricitate, ci este transformată de acestea în căldură.
În comparaĠie cu sursele neconvenĠionale de energie radiaĠia solară posedă
următoarele avantaje :
este o sursă practic inepuizabilă
are un potenĠial uriaú.
este echitabil
disponibilă.
fiind dispersată in teritoriu poate asigura conversia in alte forme de energie la
locul de utilizare, eliminându-se transportul la distanĠă .
nu depinde de parteneri străini.
este "curată", adică este una din puĠinele forme de energie practic nepoluantă.
Aceste însuúiri, ale energiei solare, au făcut ca omenirea, confruntata cu o
criza
energetică serioasă, să se Întoarcă la sursele primare, să reconsidere utilizările posibile
si rentabile ale energiei solare.

2.2 EFECTUL FOTOVOLTAIC


Energia solară poate fi convertită direct în energie electrică folosind
efectul fotovoltaic. Dispozitivele în care se realizează conversia energiei luminii solare
în energie electrică prin efect fotovoltaicsunt denumite
generatoare fotovoltaice (FV). Generatoarele fotovoltaice elementare se
numesc celule fotovoltaice sau fotocelule
Fenomenul generării unui curent electric într-un circuit sub acĠiunea luminii
prin efect fotovoltaic a fost descoperit de fizicianul francez Becquerel in anul 1839.
Acesta a observat că, unul dintre electrozii circuitului electric cufundat într-o soluĠie
de electrolit iluminat în circuit apare un curent electric. Ulterior Frenkel (1935), Landau
(1936) úi alĠi fizicieni au descoperit că, prin iluminarea unei secĠiuni din suprafaĠa unui
semiconductor, iar cealaltă secĠiune din suprafaĠa semiconductorului rămâne
neluminată, între capetele semiconductorului apare o diferenĠa de potenĠial.
Efectul fotovoltaic determină anumite materiale să convertească
energia luminoasă în energie electrică la nivel atomic. Când lumina străluceúte pe
o celulă fotovoltaică, ea poate fi reflectată, absorbită, sau să treacă direct prin
material. Însă numai lumina absorbită generează electricitate.
ÎnĠelegerea efectului fotovoltaic este legată de cunoaúterea fenomenelor ce au
loc in joncĠiunea p-n a două materiale semiconductoare de tip p úi de tip n.
Vom prezenta în continuare noĠiunile de bază necesare pentru a explica úi
a înĠelege principiul de funcĠionare a celulei fotovoltaice .
Se cunoaúte că, lumina este alcătuită din particule, fotoni. Fiecare foton are o
anumită energie caracteristică nivelului energetic al înveliúului electronic al atomului
de unde provin sau sunt emiúi.
Aceúti fotoni sunt fotonii electronici termici:
infraroúii
vizibili
ultravioleĠi
.
La interacĠiunea fotonilor electronici cu substanĠă-materia se produc următoarele procese:
un foton electronic poate fi absorbit de un electron situat pe o orbită
energetică fundamentală inferioară din înveliúul electronic al atomului,
electronul va trece pe o orbita superioară, aici electronul nu are o situaĠie
stabilă datorită fotonului úi energiei absorbite, va reveni pe orbita fundamentală
inferioară de unde a plecat iniĠial, emiĠând fotonul úi energia absorbită;
un foton electronic smulge un electron din înveliúul electronic al
atomului consumându-úi complet energia, electronul eliberat se numeúte
fotoelectron.
un foton electronic se ciocneúte cu un electron din înveliúul electronic al
atomului pe care îl smulge din atom, căruia îi transmite numai o parte din
energia sa, fotonul este deviat de la direcĠia sa iniĠială úi are o frecvenĠă mai
mică (Eí = hní) decât cea pe care a avut-o înaintea ciocnirii cu electronul, iar
electronul smuls din înveliúul electronic al atomului se numeúte electron
Compton.
Dacă un astfel de foton intră in secĠiunea p a semiconductorului, el poate
fi absorbit aici. Într-un corp solid atomii au o configuraĠie caracteristică fiecărui
material. O configuraĠie care se repetă periodic În volumul materialului formează o reĠea
cristalină.
În nodurile reĠelei cristaline se află atomii, iar legăturile dintre aceútia
sunt realizate cu ajutorul electronilor care au sarcina electrică negativă úi gravitează in
jurul nucleelor încărcate pozitiv. Dacă electronii se deplasează liberi în reĠeaua
cristalină, corpurile sunt bune conductoare de electricitate, iar dacă electronii nu se
pot deplasa liberi in reĠeaua cristalina corpurile nu sunt bune conductoare de
electricitate. Metalele sunt bune conductoare de electricitate, iar izolatori nu sunt
buni conductori de electricitate.
Semiconductorii se situează din punct de vedere al conductanĠei electrice
intre metale si izolatori. Semiconductori sunt buni conductori de electricitate in
momentul în care materialului i se comunică energie din exterior, iluminare sau
încălzire. Sub interacĠiunea energiei primite din exterior, electronii ies din starea în
care se află iniĠial in reĠeaua cristalină úi se deplasează liberi in reĠea.
Energia de activare a electronilor este produsă prin iluminare sau încălzire. În
semiconductori exista două tipuri de purtători de sarcini, electronii purtători de
sarcini negative úi ioni pozitivi sau goluri purtători de sarcini pozitive. Un gol sau o
sarcină pozitivă ia naútere in momentul in care unui electron i s-a comunicat energia
de activare si păUăseúte atomul care devine, ion pozitiv.
Dacă un câmp electric exterior obligă electronii să se deplaseze ordonat,
locurile ramase goale se deplasează în sens contrar miúFării electronilor.
Semiconductorul în care numărul sarcinilor negative, electronii este egal cu numărul
sarcinilor pozitive, goluri se numeúte semiconductor intrinsec.
O dată cu comunicarea energiei de activare, în material va creúte numărul purtătorilor
de sarcini negative úi pozitive in mod egal, deoarece la smulgerea unui electron din
legătura sa atomică apare simultan úi un gol, se generează o pereche electron-gol. În
felul acesta creúte conductibilitatea electrică a semiconductorilor.
Conductibilitatea semiconductorilor creúte foarte mult când aceútia conĠin
impurităĠi.
Dacă in reĠeaua cristalină a siliciului care are patru electroni de valenĠă,
introducem un atom de arsen(cazul b) care are cinci electroni de valenĠă unul
din electronii de valenĠă ai arsenului este in plus faĠă de numărul de electroni de
valenĠă ai siliciului, iar in raport de satisfacerea legăturilor de valenĠă siliciu-arsen,
electronul in
plus este slab legat de atomul de arsen si devine liber. În acest caz atomul de arsen
devine ion pozitiv.
Siliciul impurificat cu arsen (electroni) este un semiconductor de tip n, iar
arsenul este o impuritate care donează electroni.
Dacă în reĠeaua cristalină a siliciului care are patru electroni de valenĠă,
introducem un atom de galiu(cazul c) care are trei electroni de valenĠă. Electronii de
valenĠă ai galiului au în minus un electron faĠă de numărul de electroni de valenĠă
ai siliciului, iar in raport de satisfacerea legăturilor de valenĠă siliciu-galiu, apare un
gol legat de atomul de galiu.
Acest lucru poate fi observat in următoarea figură:

Figura 2.1
Dacă iluminăm semiconductorul siliciu-galiu, un electron de valenĠă din reĠea
va completa electronul lipsă, iar atomul de galiu devine ion negativ. Siliciul
impurificat cu galiu (goluri) este un semiconductor de tip p, iar galiu este o impuritate
acceptoare de electroni. Semiconductoarele de tip n care au un exces de sarcini
negative, electroni se numesc purtători de sarcini majoritare. În aceste
semiconductoare de tip n există úi purtători de sarcini pozitive (goluri), dar în
număr foarte mic se numesc purtători de sarcini minoritare.
Prin iluminare semiconductoarelor de tip n le comunicăm energia de activare
care duce la apariĠia de perechi electron-gol, dar fiindcă în semiconductorul de tip n
există deja foarte mulĠi electroni liberi numărul electronilor nou creaĠi va fi foarte mic
faĠa de numărul iniĠial de electroni.
Semiconductoarele de tip p care au un exces de sarcini pozitive (goluri)
se numesc purtători de sarcini majoritare. In aceste semiconductoare de tip p
există si purtători de sarcini negative (electroni), dar in număr foarte mic se numesc
purtători de
sarcini minoritare. Prin iluminare semiconductoarelor de tip p le comunicăm energia
de activare care duce la apariĠia de perechi electron-gol, dar fiindcă in
semiconductorul de tip p există deja foarte multe goluri libere, numărul electronilor nou
creaĠi va fi foarte mic faĠă de numărul iniĠial de goluri.
De aici, putem trage concluzia că, prin iluminarea semiconductoarelor
extrinseci se afectează doar numărul purtătorilor de sarcini minoritare, iar numărul
purtătorilor de sarcini majoritare rămân aproape neschimbate.
În prezent, se utilizează semiconductori în care fenomenul conversiei
fotovoltaice are loc la contactul intim dintre doi semiconductori, unul de tip n si altul de
tip p, adică o joncĠiune p-n. Semiconductorii de acest tip se pot crea din doi
semiconductori realizaĠi din bucăĠi de materiale diferite sau din acelaúi material. În
ambele cazuri contactul lor se realizează mecanic. În cazul utilizării unor bucăĠi
diferite de material pentru realizarea semiconductoarelor, de exemplu semiconductor
din siliciu de tip n úi semiconductor din germaniu de tip p, sau invers, joncĠiunea
dintre cei doi semiconductori se numeúte heterojoncĠiune. În cadrul aceluiaúi
semiconductor putem realiza doua secĠiuni, una de tip n si cealaltă de tip p. Astfel, in
semiconductoarele de siliciu in care avem două secĠiuni interiore adiacente, una de
tip n si alta de tip p, joncĠiunea obĠinută se numeúte
homojoncĠiune. În cazul secĠiunii n a semiconductorului se află mai mulĠi
electroni (majoritari) úi foarte puĠine goluri (minoritari), iar în secĠiunea p se află mai
multe goluri (majoritari) úi foarte putini electroni (minoritari).
Electronii majoritari din secĠiunea n sunt foarte înghesuiĠi úi tind să
păUăsească secĠiunea n úi să treacă in secĠiunea p. Electronii liberi în stare de
înghesuială din secĠiunea n constrânúi să stea intr-un domeniu finit, trec în secĠiunea
p în mod liber, poartă denumirea de difuzie. Dacă nu intervine nici o altă cauză
din exterior asupra acestei difuzii, ea continuă până ce numărul de particule se
egalează între cele două secĠiuni care reflectă principiul de energie minimă úi
sileúte sau obligă atomii din
material să ocupe poziĠii bine determinate in reĠeaua cristalină.
Deplasarea electronilor din secĠiunea n în p, in zona I rămân ionii
pozitivi, golurile, iar deplasarea golurilor din secĠiunea p în regiunea n, în zona II
rămân ionii negativi, electronii. O trecere ulterioară a electronilor din zona I in zona II
va fi frânată de prezenĠa sarcinilor negative, electroni care au aceeaúi sarcină
electrică, se resping
reciproc. O trecere ulterioară a golurilor din zona I in zona II va fi frânată de prezenĠa
sarcinilor pozitive, goluri care au aceeaúi sarcină electrică, se resping reciproc.
ConcentraĠiile de electroni si goluri nu vor putea să se uniformizeze în cele
două secĠiuni n úi p, ci se va stabili o situaĠie de echilibru pentru deplasarea
electronilor úi separat o situaĠie de echilibru pentru deplasarea golurilor din aceleaúi
zone. În cazul acesta rezultă, sarcini pozitive +, necompensate în zona I úi
sarcini negative -,
necompensate în zona II. În prezenĠa joncĠiunii n-p úi a fenomenului de difuzie s-
au separate sarcinile pozitive de cele negative din secĠiunile cu care ele se compensau
iniĠial. Ca atare, va apare un câmp electric E intern úi corespunzător o tensiune U
internă în zonele I si II.

Figura 2.2. JoncĠiunea p-n


Pe ansamblul celor două secĠiuni n úi p sarcina negativă va echilibra
sarcina pozitivă, pe ansamblu semiconductorul îúi păstrează neutralitatea electrică.
Aceasta a fost comportarea unei joncĠiuni p-n în echilibru termic făUă acĠiuni
perturbatoare exterioare.
Dacă supunem această structură echilibrată intern acĠiunii luminii va avea loc
o perturbaĠie externă úi în acest sens există două posibilităĠii. Dacă lumina-fotonii va
cădea pe secĠiunea p a semiconductorului, ei sunt absorbiĠi aici. Dacă energia fotonilor
este mai mare decât energia de activare, va genera perechi electroni-goluri, iar
dacă energia fotonului este mică, el va trece prin semiconductor cedându-úi energia
parĠial sau total reĠelei cristaline care se va încălzi făUă a putea însă produce perechi de
purtători.
Electronii úi golurile nou create se miúFă liber în interiorul secĠiunii p
prin fenomenul de difuzie. Electronii ajung la joncĠiune unde vor fi atraúi de sarcina
pozitivă a zonei I si vor trece joncĠiunea. Golurile vor fi respinse de zona I úi sunt
nevoite să rămână în secĠiunea p. Astfel apare o separare a purtătorilor de sarcină nou
creaĠi úi prezenĠa
câmpului electric E intern la joncĠiune, ca urmare în secĠiunea p apare o sarcină
necompensabilă pozitivă.
Dacă lumina-fotonii va cădea pe secĠiunea n a semiconductorului, ei sunt
absorbiĠi aici. Dacă energia fotonilor este mai mare decât energia de activare, va
genera perechi electroni-goluri. Electronii úsi golurile nou create se miúFă liber în
interiorul secĠiunii p prin fenomenul de difuzie.
Golurile fiind in exces ajung la joncĠiune unde vor fi atraúi de sarcina negativă
a zonei II úi vor trece joncĠiunea. Electronii vor fi respinúi de zona I úi sunt nevoite
să Uămână în secĠiunea n, ca atare în această secĠiune n apare o sarcină
necompensată negativă .
Deci, în urma interacĠiunii fotonilor cu semiconductorul, în interiorul
acestuia apar sarcini electrice pozitive în secĠiunea p úi sarcini electrice negative în
secĠiunea n úi a unui câmp electric E foto cu sensul opus câmpului E intern. Dacă
numărul de fotoni este suficient, cele două câmpuri se anulează reciproc úi nu mai
poate exista câmp intern care Vă separe purtătorii de sarcină. Aceasta este condiĠia
ce determină tensiunea în gol a homojoncĠiunii U intern.
Dacă închidem circuitul pe o rezistentă de sarcină E prin acesta va trece un
curent, deci se consumă o energie electrică ce reprezintă o fracĠiune din energia
fotonilor incidenĠi. FracĠiunea de energie a fotonilor incidenĠi se numeúte
randament n úi caracterizează un anumit tip de foto-convertor. Până în prezent s-
au realizat celule fotovoltaice cu un randament de aproximativ 11% .

2.3 AVANTAJELE ENERGIEI SOLARE


Energia solară este destul de simplu de utilizat, direct de la soare úi colectată în
mod normal pe Pământ. Soarele creează energia printr-un proces termonuclear
ce converteúte
650.000.000 tone de hidrogen în heliu în fiecare secundă. Procesul
generează Făldură úi radiaĠii electromagnetice. Căldura rămâne în
soare, fiind vitală în menĠinerea reacĠiilor
termonucleare. RadiaĠia electromagnetică (inclusiv lumina vizibilă, infra-roúie úi ultra-
violetă) este emanată în toate direcĠiile în spaĠiu.
Doar o mică fracĠiune din radiaĠia totală produsă atinge Pământul. RadiaĠia ce
atinge suprafaĠa terestră este indirect sursa a aproape fiecărei forme de energie utilizată
în prezent. ExcepĠiile sunt energia geotermală, fisiunea úi fuziunea nucleară.
Chiar úi combustibilii fosili îúi datorează originea soarelui; cu mult timp în urmă,
aceútia erau
plante úi animale vii care depindeau de energia
soarelui.

Figura 2.3. Panou foto-voltaic

Datorită naturii energiei solare, sunt necesare 2 componente pentru a obĠine un


generator solar funcĠional. Aceste 2 componente sunt colectorul úi o unitate de
stocare. Colectorul colectează radiaĠia incidentă úi converteúte o fracĠiune din ea
în alte forme de energie (electricitate sau doar
căldură). Unitatea de stocare este necesară datorită naturii inconstante a energiei
solare, în anumite momente fiind posibilă receptarea doar a unei mici cantităĠi de
radiaĠii. În timpul nopĠii sau în zile foarte înnorate de exemplu, cantitatea de energie
produsă de colector va fi infimă. Unitatea de stocare poate păstra energia suplimentară
produsă în timpul perioadelor de activitate maximă úi o poate elibera în perioade cu
activitate scăzută a panoului solar. În practică se mai adaugă úi o baterie de rezervă,
pentru situaĠiile în care cantitatea de energie necesară este mai mare decât cantitatea
de energie produsă úi cea din unitatea de stocare. Metodele de
colectare úi stocare a energiei solare variază în funcĠie de aplicaĠiile în care este
utilizată. În general, există 3 tipuri de colectori úi multe forme pentru unităĠile de stocare.
Cele trei tipuri de colectori sunt plani, cu focalizare úi pasivi.
Colectorii plani sunt cei mai răspândiĠi. Sunt de fapt matrici de panouri solare
pe o suprafaĠă dreaptă. Pot avea aproape orice dimensiune iar energia produsă
depinde direct de variabile precum dimensiune, orientare úi grad
de curăĠenie. Aceste
variabile afectează cantitatea de radiaĠii incidente pe colector. De multe ori,
aceste panouri colectoare dispun de dispozitive automate de orientare spre soare.
Energia suplimentară câútigată din poziĠionare este cu mult mai mare decât energia
necesară
acĠionării motoarelor pentru corectarea orientării
panourilor.

Figura 2.4. Energia solară

Colectoarele cu focalizare sunt în esenĠă colectoare plane cu dispozitive


optice aranjate pentru a maximiza cantitatea de radiaĠie incidentă pe colector. În
prezent sunt utilizate la scară redusă în câteva locaĠii. Cuptoarele solare sunt un
exemplu pentru acest tip de colector. Deúi pot produce mai mari cantităĠi de energie
într-un singur loc, ele pierd o parte din energie pe care panourile plane nu o pierd.
RadiaĠia reflectată de sol este de obicei captată de colectoarele plane dar ignorată
de cele cu focalizare (în regiunile înzăpezite, această energie reflectată poate fi prezentă
în cantitate foarte mare). O altă problemă a colectoarelor cu focalizare este
temperatura. Fragilele componente de siliciu ce absorb radiaĠia incidentă îúi pierd
eficienĠa la temperaturi înalte, putând fi iremediabil deteriorate dacă se
supraîncălzesc. Colectoarele cu focalizare, prin însăúi natura lor, pot crea
temperaturi foarte înalte úi necesită protecĠii pentru componentele de siliciu.
Colectoarele pasive sunt complet diferite de celelalte 2 tipuri de colectoare.
Colectoarele pasive absorb radiaĠia úi o convertesc în căldură în mod natural, făUă a fi
special concepute în acest scop. Toate obiectele au proprietatea, până la un anumit
nivel, dar doar anumite obiecte (ex. pereĠi) vor putea produce suficientă căldură
pentru ca procesul să fie economic. De multe ori, capacitatea lor naturală de a
converti radiaĠia în Făldură, este cumva amplificată (prin vopsire cu o culoare neagră
de ex.) úi se adaugă un sistem pentru transferul căldurii spre o altă locaĠie.
2.4 CELULA FOTOVOLTAICĂ
O celulă fotovoltaică (figura 2.3) din siliciu se compune dintr-o plăcuĠă de
siliciu de tip n, pe care se obĠine o secĠiune de tip p prin difuzia unei impurităĠi
acceptoare, realizându-se o joncĠiune p-n, electrodul superior care în unele cazuri este
acoperit cu un strat de protecĠie transparent úi un electrod inferior.

Figura 2.5. Celula fotovoltaică

2.4.1 MATERIALE FOLOSITE

În prezent, materialele mai des folosite in construcĠia celulelor fotovoltaice


sunt materiale semiconductoare cum ar fi :
Siliciu (Si) mono si policristalin, siliciu amorf
Membrane subĠiri policristaline: diselenid de cupru-indiu (CuInSe2),
telulura de cadmiu (CdTe)
Membrane subĠiri monocristaline: arseniura de galiu (GaAs)
PiaĠa mondială este dominată de celule solare din Si cristalin si policristalin,
constituind
¾ din vânzări. Celulele PV din Si cristalin sunt fabricate prin taiere din lingouri
sau monocristale de siliciu.
Caracterul cristalin al unui material indică cât de perfect sunt ordonaĠi atomii
în structura cristalului. Siliciul, la fel ca úi alte materiale semiconductoare cu celule
solare, poate să apară în diverse forme: monocristalin, multicristalin, policristalin sau
amorf.
În cadrul unui material monocristalin, atomii ce alcătuiesc cadrul cristalului se
repetă într-o manieră foarte regulată, ordonată de la un strat la altul. Dimpotrivă, într-
un material compus din numeroase cristale mai mici, aranjamentul ordonat este
afectat când trecem de la un cristal la altul.
O schemă de clasificare pentru siliciu foloseúte o mărime aproximativă
a cristalului úi cuprinde de asemenea metodele care se folosesc în mod tipic la
creúterea
sau depunerea unui astfel de material.

Intervalul de mărime
Tip de siliciu Prescurtare Metoda de depunere
a cristalului
Siliciu sc-Si >10 cm Zonă de flotare
monocristalin Czochralski
Siliciu Mc-Si 1 mm - 10 cm Turnare, foaie,
multicristali bandă plată
n
Siliciu pc-Si 1mm Depunere de vapori
policristalin chimici
Siliciu mc-Si <1 mm Depunere de plasmă
microcristalin

Coeficientul de absorbĠie a unui material indică cât de departe poate lumina ce


are o lungime de undă specifică (sau energie) să penetreze materialul înainte de a fi
absorbită. Un coeficient mic de absorbĠie înseamnă că lumina nu este absorbită uúor de
material. Din nou, coeficientul de absorbĠie a unei celule solare depinde de doi
factori: materialul ce alcătuieúte celula úi lungimea de undă sau energia luminii
absorbite. Materialul cu celulă solară are o muchie abruptă a coeficientului său de
absorbĠie. Motivul este acela Fă lumina a cărei energie este sub zona de energie
interzisă a materialului nu poate elibera un electron, úi astfel, nu este absorbită.
Zona de energie interzisă a unui material semiconductor este o cantitate
de energie. Mai exact, este energia minimă necesară pentru a miúca un electron din
starea sa legată în interiorul unui atom către o stare liberă. Această stare liberă este
aceea în care un electron poate fi implicat în conducĠie.
Nivelul de energie mai joasă a unui semiconductor se numeúte "bandă de
valenĠă". Iar nivelul de energie mai înaltă în care un electron este liber să se miúte
se numeúte "bandă de conducĠie".
9
Zona de energie interzisă (notată adesea cu E ) este diferenĠa de energie între
banda de conducĠie úi banda de valenĠă.
3ăUĠ ile cele mai impo rt ant e ale unei celule solare sunt st rat
urile semiconductoare, pentru că aici sunt eliberaĠi electronii úi se creează curentul
electric, este zona activă "unde se desfăúoară acĠiunea". Se folosesc mai multe
materiale semiconductoare diferite pentru a face straturile în tipuri diferite de celule
solare, iar fiecare material are avantajele úi neajunsurile sale.
Costul úi complexitatea fabricaĠiei pot varia pentru aceste materiale úi
structuri de dispozitive în funcĠie de mulĠi factori, inclusiv depunerea într-un
mediu de vid, cantitatea úi tipul materialului utilizat numărul de paúi implicaĠi,
nevoia de a muta celulele în diferite camere de depunere úi altele.

Figura 2.6. Structura unei celule solare


O celulă solară tipică constă dintr-un înveliú de sticlă sau plastic sau un alt tip
de înveliú, un strat împotriva reflecĠiei, un contact frontal care permite electronilor să
intre într-un circuit, un contact posterior care le permite să închidă circuitul úi
stratele semiconductoare pe care electronii îúi încep úi îúi încheie căOătoria.
Dispozitivele fotovoltaice pot fi confecĠionate din diverse tipuri de
materiale semiconductoare, depuse sau aranjate în diverse structuri, pentru a
produce celule solare care au o performanĠă optimă.
Principalele trei tipuri de materiale folosite la celulele solare: primul tip este
siliciul, care se poate fi folosit în diverse forme, inclusiv monocristalină, multicristalină
úi amorfă. Al doilea tip sunt membranele subĠiri policristaline, cu dezbaterea
specifică a diseleniurii de cupru indiu (CIS), telurură de cadmiu (CdTe) úi siliciu cu
membrană subĠire. în cele din urmă, al treilea tip de material este
membrana subĠire monocristalină, concentrându-ne în special pe celulele
confecĠionate cu arseniură de galiu.

2.4.2 STRATUL ANTIREFLECTANT


Siliciul este un material gri strălucitor úi poate acĠiona ca o oglindă, reflectând
mai mult de 30% din lumina care cade pe el. Pentru a îmbunăWăĠi eficienĠa de conversie
a unei celule solare, se doreúte minimizarea cantităĠii de lumină reflectată astfel
încât materialul semiconductor să poată capta cât mai multă lumină pentru a fi
utilizată de electronii care se eliberează. În mod uzual se folosesc două tehnici
pentru a reduce reflexia. Prima tehnică este acoperirea suprafeĠei superioare cu un
strat subĠire de monoxid de siliciu (SiO). Un singur strat reduce reflexia suprafeĠei la
aproximativ 10%, iar un al doilea strat poate reduce reflexia la mai puĠin de 4%.
O a doua tehnică constă în texturarea suprafeĠei superioare. Gravura
chimică creează un model de conuri úi piramide, care captează razele de lumină
care în alte condiĠii ar putea fi refractată în afara celulei. Lumina reflectată este
reorientată în jos în celulă, unde mai are încă o úansă să fie absorbită.

2.4.3 CONTACTELE ELECTRICE


Contactele electrice sunt esenĠiale pentru o celulă fotovoltaică (FV)
deoarece acestea pot face legătura între materialul semiconductor úi sarcina electrică
externă, cum ar fi un bec electric.
Contactul posterior al unei celule - din partea opusă luminii soarelui incidente -
este relativ simplu. Constă de obicei dintr-un strat de aluminiu sau metal molibden.
însă contactul frontal - de partea cu faĠa la soare - este mai complicat. Când lumina
solară cade pe celula FV, un curent de electroni circulă pe toată suprafaĠa sa. Dacă
ataúăm contacte numai la marginile celulei, nu va funcĠiona bine din cauza rezistenĠei
electrice
ridicate a stratului semiconductor superior. Numai un mic număr de electroni vor
ajunge la contact.
Pentru a colecta cea mai mare parte a curentului, trebuie să punem contacte de-
a lungul întregii suprafeĠe a unei celule FV. Acest lucru se face în mod normal cu o
"tijă" de benzi metalice sau "útifturi". Totuúi, punerea unei tije mari, care este
opacă, deasupra celulei umbreúte păUĠile active ale celulei de soare. EficienĠa de
conversie a celulei este astfel redusă în mod semnificativ. Pentru a îmbunăWăĠi
eficienĠa de conversie, trebuie să minimizăm aceste efecte de umbrire.
Contactele tijei de pe suprafaĠa superioară a unei celule tipice sunt
proiectate pentru a avea multe útifturi conductive subĠiri, răspândite în fiecare parte
a suprafeĠei
celulei.
O altă provocare a modelului celulei este minimizarea pierderilor de rezistenĠă
electrică când aplicăm contactele tijei la materialul celulei solare. Aceste pierderi
sunt legate de proprietatea materialului celulei solare de a se opune circuitului unui
curent electric, ceea ce duce la încălzirea materialului. De aceea, când proiectăm
contactele tijei, trebuie să echilibrăm efectele de umbrire cu pierderile de rezistenĠă
electrică. Abordarea obiúnuită constă în proiectarea de tije cu multe útifturi subĠiri úi
conductive, răspândite în fiecare parte a suprafeĠei celulei. ùtifturile tijei trebuie să fie
suficient de groase pentru a conduce bine curentul (cu rezistenĠă mică), însă îndeajuns
de subĠiri ca să nu blocheze mare parte din lumina incidenĠă. Acest tip de tijă menĠine
scăzute pierderile de rezistenĠă, în timp ce umbreúte numai aproximativ 3% până la 5%
din suprafaĠa celulei. Tijele pot fi scump de fabricat úi pot afecta siguranĠa celulei.
Pentru a face tije pentru suprafaĠa superioară, putem fie să depunem vapori metalici
pe o celulă printr-o mască, fie să le vopsim cu o metodă serigrafică. Fotolitografia
este metoda preferată pentru calitatea cea mai înaltă, însă are costul cel mai mare.
Acest proces implică transferarea unei imagini prin fotografie, ca în cazul tipăriri
moderne.
O alternativă la contactele tijei metalice este un strat de oxid conductor
transparent (TCO), cum este oxidul de cositor (SnO2). Avantajul TCO este că sunt
aproape invizibile la lumina incidenĠă úi formează o bună legătură dinspre
materialul semiconductor către circuitul electric extern. TCO sunt foarte utile în
procesele de fabricaĠie ce implică un suprastrat de sticlă, care este înveliúul păUĠii cu
faĠa la soare a
unui modul fotovoltaic. Unele celule fotovoltaice cu membrană subĠire, cum sunt
siliciul amorf úi telurura de cadmiu, folosesc suprastraturi. În acest proces, TCO este
depus în general ca pe o membrană subĠire pe suprastratul de sticlă înainte de depunerea
straturilor semiconductoare. Straturile semiconductoare sunt apoi urmate de un
contact metalic care va fi de fapt partea inferioară a celulei. După cum se poate
observa, celula este construită de fapt "invers", din partea superioară către cea
inferioară. însă tehnica de construcĠie nu este singurul lucru care determină dacă
pentru un anumit model de celulă cea mai bună este o tijă metalică sau TCO.
RezistenĠa foii semiconductorului este úi ea o consideraĠie importantă. în
cazul siliciului cristalin, de exemplu, semiconductorul poartă electronii îndeajuns
de bine pentru a ajunge la un útift al tijei metalice. Deoarece metalul conduce
electricitatea mai bine decât un TCO, pierderile datorate umbririi sunt mai mici decât
pierderile asociate cu utilizarea unui TCO. Siliciul amorf, pe de altă parte, conduce
curentul foarte slab în direcĠie orizontală. De aceea, el este avantajat de prezenĠa
unui TCO pe întreaga sa suprafaĠă.

2.5 DE LA CELULĂ LA MATRICE


Celula fotovoltaică este unitatea de bază într-un sistem fotovoltaic. O
celulă individuală produce în general între 1 úi 2 W, cu mult prea puĠină putere
pentru majoritatea aplicaĠiilor. Dar putem mări puterea, conectând mai multe celule
împreună, formând entităĠi mai mari numite module. Modulele, la rândul lor, pot fi
conectate pentru a forma unităĠi mai mari numite matrici, ce pot fi interconectate pentru
a genera mai multă putere, ú.a.m.d. În acest fel, putem construi un sistem fotovoltaic
pentru a genera orice cantitate de energie dorită, indiferent cât de mic sau mare.

Figura 2.7. Celulă, modul, matrice


Module sau matrici individuale nu constituie un sistem fotovoltaic. Mai trebuie
să dispunem úi de structuri pe care să le montăm úi îndrepta spre soare precum úi
componente ce preiau curentul continuu (DC) produs de module úi matrici pentru a-l
utiliza în aplicaĠii specifice.

Figura 2.8. Celulă solară

Celula solară este blocul de bază al unui sistem fotovoltaic. Celule individuale pot
varia ca úi dimensiuni de la cca. 1 cm la 10 cm în diametru. O celulă produce însă doar 1-
2
W, putere insuficientă pentru majoritatea aplicaĠiilor.
Un modul constă în general din mai multe celule solare, deúi materiale foarte
subĠiri precum silicon amorf úi aliaj de cadmiu cu telur pot fi concepute direct în formă
modulară, evitând stadiul de celule. Aceste două module siliconice produc
aproximativ 50W fiecare, generând suficientă putere pentru iluminarea stradală
utilizând o baterie de 12V. Acest tip de module pot fi conectate úi în formă matricială.
Matricile sunt marile producătoare de putere, fiind compuse din multiple module.
Ele pot produce până la câĠiva megawaĠi de putere.

2.6. UTILIZARE
Figura 2.9. Exemple de aplicare a tehnologiei
solare
Dintre principalele utilizări ale energiei, cea mai puĠin indicată este
transportul. Pentru că sunt mari, vehicule relativ încete precum vapoarele s-ar putea
alimenta cu ajutorul unor panouri solare de mari dimensiuni, pe când vehicule mici,
rapide, n-ar putea. Singura modalitate de a alimenta o maúină strict cu energie solară ar
fi prin utilizarea unei baterii încărcată de o staĠie solară staĠionară. Maúinile electrice
alimentate parĠial cu energie solară sunt deja disponibile, dar este puĠin probabil că
energia solară va reprezenta viitoarea sursă de energie pentru transportul persoanelor.

Figura 2.10. Exemple de aplicare a tehnologiei solare


Energia solară are mari avantaje faĠă de combustibilii fosili: primul avantaj este
faptul că e regenerabilă úi nu va dispărea atât de curând. Al doilea este efectul său
asupra mediului înconjurător. În timp ce arderea combustibililor fosili generează o
poluare masivă a atmosferei úi contribuie la probleme ecologice precum încălzirea
globală úi ploile acide, energia solară este complet nepoluantă. Pentru a alimenta o
fabrică de electricitate cu combustibilul dorit, sunt uneori întregii planete. Din punct
de vedere ecologic, este non-distructivă. Practic, poate fi adaptată pentru alimentarea
unor diverúi consumatori, cu excepĠia transporturilor, úi poate chiar úi
în transporturi, prin modificări ale modului curent de deplasare. În mod clar, energia
solară este resursa viitorului.

2.7. RANDAMENTUL UNEI CELULE FOTOVOLTAICE


Cea mai importantă mărime caracteristică a unei fotocelule este
randamentul conversiei si se poate calcula cu următoarea formulă:
U I
(2.7.1)
Nf
h
úi are valori cuprinse între 0.07–0.14 % .
unde: U - reprezintă tensiunea la bornele celulei fotoelectrice
I - reprezintă curentul eletric prin celulă
N f - reprezintă numărul de fotoni incidenĠi într-o secundă pe suprafaĠa luminată a
joncĠiunii
h - energia unui foton incident
Valoarea randamentului creúte odată cu creúterea gradului de iluminare dar se
reduce cu creúterea temperaturii.
Din punct de vedere teoretic randamentul maxim este limitat de ciclul Carnot a carui
valoare, având în vedere temperatura soarelui 0
T1 6000 K úi a pămantului
0
T2 300 K ,este:
0 0K
T1 T2 6000 K 300
c 0 0.95% (2.7.2)
T1 6000 K
ceea ce fa ce ca să fie superior celorlalte convertoare de energie care sunt limitate la
valori ale randamentului mult mai mici .
Cauzele reducerii randamentului sunt:
-30% din radiaĠia incidentă se reflectă úi din acest motiv pe suprafaĠa celulei se dispun
:
straturi antireflectante de sau forme constructive multireflectante
TiO2

- o parte din fotoni nu formează perechi electron-gol cu durata de viată suficient de


mare úi perechea se recombină inainte de a genera un curent util úi prin aceasta,
energia fotonilor respectivi contribuie numai la încălzirea neutilă a celulei.
- nu toĠi fotonii posedă o energie cuprinsă într-o plajă optimă, atât fotonii de mică
energie cât úi cei de mare energie nefiind utili (deoarece cei de mare energie străbat
celula făUă a genera un electron liber);
- există pierderi de energie prin rezistenĠele interne de contact úi din această cauză
tehnologiile actuale sunt adaptate să micúoreze mult aceste rezistenĠe.
- pierderi ca urmare a unei serii de procese ce se petrec în timpul conversiei electrice
- procese care intervin după ce energia radiantă a fost transferată semiconductorului
- pentru fiecare proces se poate defini cate o “eficienta partiala”
- eficienta celulei rezultă ca un produs al tuturor “eficienĠelor parĠiale”
- pătrunderea luminii prin suprafaĠă
- absorbĠia incompletă
- pierderi de tensiune
- jumătate din energia absorbită de la soare se pierde sub forma de caldură
Sistemele fotovoltaice prezintă un factor de randament foarte scăzut, din cauză

realizarea celulelor cu siliciu necesită multă energie. O celulă generează după tocmai 4
sau 5 ani energia consumată la fabricarea ei. Cum durata sistemelor fotovoltaice este
de
20 - 30 ani, factorul de randament poate ajunge în cele mai bune cazuri la valoarea de 6.
Pentru a mării eficienĠa celulelor fotovoltaice, trebuie avut in vedere faptul
că radiaĠia solară prezintă un spectru larg de frecvenĠă, adică o mare varietate de
energii fotonice. Utilizând semiconductoare cu bandă interzisă mai largă, se obĠin
tensiuni mai mari la bornele fotocelulei. Dar semiconductoarele cu bandă
interzisă mai largă
utilizează doar o mică parte din fotonii incidenĠi, fapt care are ca rezultat obĠinerea
unui curent scăzut. Din acest motiv pentru a obĠine performanĠe ridicate pentru o
fotocelulă
trebuie aleasă o valoare de compromis a lăĠimii benzii interzise. Obiúnuit se adoptă
(1 2)eU
.

Figura 2.11. LăĠimea benzii

O altă metodă de creútere a randamentului celulei fotovoltaice se poate


obĠine prin folosirea unui panou fotovoltaic dotat cu o instalaĠie de urmărire a miúFării
soarelui, razele acestuia fiind in permanenĠa perpendiculare pe panoul solar. Acest lucru
va fi tratat in continuare.

2.8.COMPARAğIE INTRE UN SISTEM FIX SI UNUL MOBIL DE CELULE


FOTOVOLTAICE.

Calculul simplificat al raportului dintre energia captată de la un panou solar


fix úi energia unui panou cu sistem de urmărire a miúFării soarelui pe cer se bazează
numai pe unghiul între raza solară úi orizontala locului (la momentul de timp t).
Figura 2.12. Orientare după soare
Un panou solar fix care la momentul A, corespunzător unghiului va avea
suprafaĠa perpendiculară pe razele soarelui de valoare:
S A S sin (2.8.1)
Iar la momentul B corespunzător unghiului d , suprafaĠa este :
S B S sin( d ) S (sin cos sin d cos ) S (sin d cos ) (2.8.2)
Considerând miúcarea aparentă a soarelui pe cer de la răVărit la apus, în intervalul de
timp
T, se poate scrie:
T (2.8.3)
úi deci: d dt dt (2.8.4)
T
Energia captată în intervalul de timp dt, la unghiul , va fi :
dW1 Ks SA Ks sin dt (2.8.5)
dt S 2
unde : K s -constanta solară úi are valoarea ( K s =1kw/ m la cer senin);
Energia totală rezultă prin integrare:
T /2
S T
W1 Ks SA 2K s S cos t T0 / 2 2 K s 2 Ks S 0.63 K S S T
0 dt
(2.8.6)
Energia captată cu ajutorul unui sistem de urmărire a soarelui este :
W2 K s S T (2.8.7)
deorece suprafaĠa panoului este tot timpul orientată perpendicular pe razele Soarelui.
Prin urmare raportul energiilor are valoarea:
W1 0.63 K s S
0.63 (2.8.8)
T W2 Ks S T
ceea ce înseamnă că un panou solar prevăzut cu un sistem mobil de urmărire a
miúFării soarelui captează cu 37% mai multă energie decât un sistem fix, făcându-l
competitiv economic pe cel mobil la puteri mari úi zone de radiaĠie zilnică permanentă.
CAP 3. SISTEME DE POZIğIONARE.
PREZENTAREA SERVOMECANISMELOR

Servomecanismele reprezintă sisteme de acĠionare automatizate care


determină Părimi fizice specifice cum sunt poziĠia, viteza sau acceleraĠia pentru
sarcini de natură mecanică. în accepĠia generală úi actuală, servomecanismele sunt
sisteme automate de reglare a poziĠiei unei sarcini mecanice cu ajutorul motoarelor de
acĠionare .
Ca mod de comandă se face distincĠie între comanda continuă (reglaj de tip analogic)
úi cea discontinuă în impulsuri (reglaj de tip digital).

3.1. CLASIFICAREA SERVOMECANISMELOR

În literatură există mai multe criterii de clasificare a servomecanismelor. O


primă clasificare s-a menĠionat deja, după tipul comenzii, respectiv după natura
semnalelor prelucrate, se deosebesc servomecanisme
analogice úi discrete (digitale,
numerice).Clasificarea este importantă însă după criterii specifice, dintre care
principale sunt:
a. caracterul miúFării obiectului poziĠionat;
b. regimul de poziĠionare;
c. tipul elementului de execuĠie.
După miúcarea obiectului poziĠionat, servomecanismele se împart în două
categorii, cu miúcare continuă úi cu miúcare discontinuă sau incrementală. În figura 3.1
este arătată structura unui mecanism cu miúcare continuă, destinat pentru comanda
poziĠionării pe o axă a unui panou fotovoltaic.
Figura 3.1. Servomecanism pentru poziĠionarea pe o axa a unui panou
fotovoltaic.
În figura 3.2 se arată clasificarea servomecanismelor după primul criteriu.
Schemele din figura 3.2 a úi b corespund sistemelor cu miúcare continuă a obiectului
poziĠionat antrenat de un servomotor ce lucrează analog. Partea de comandă poate fi
analogică sau discretă, figura 3.2 b. Sistemele în care cel puĠin unul din
elementele componente lucrează cu semnale numerice ( trenuri de impulsuri, coduri
sau semnale eúantionate) constituie sisteme discrete de reglare ( care pot fi cu miúcare
continuă).
Schema din figura 3.2 c reprezintă un sistem de poziĠionare discret cu servomotor pas
cu pas.

a.

b.

c.
Figura 3.2. Clasificarea servomecanismelor.

O altă clasificare se face după regimul de poziĠionare, adică referitor la


aspectul curbelor de variaĠie a acceleraĠiei, vitezei úi deplasării obiectului poziĠionat. În
acest sens se face distincĠia între:
a. PoziĠionarea punct cu punct continuă;
b. PoziĠionarea incrementală sau intermitentă;
c. PoziĠionarea prin conturare;
d. PoziĠionarea prin urmărire úi copiere.
Exemple ale regimului de poziĠionare punct cu punct, se întâlnesc la găurirea în
coordonate úi diverse poziĠionări ale sculei sau piesei de prelucrat la maúini
unelte, schema de principiu fiind cea din figura 1.2 c.
Servomecanismele de poziĠionare incrementală sau intermitentă, se deosebesc
de cele anterioare prin repetarea diagramei precedente a ciclului de poziĠionare de un
număr foarte mare de ori.
Servomecanismele de poziĠionare prin conturare se supun condiĠiilor de realizare
a unor contururi, adică a unor curbe închise, descrise de funcĠii implicite de
forma F(x,,y,z), unde x,y,z sunt coordonate spaĠiale, ce pot fi exprimate úi ca funcĠii
parametrice de tip x(t), y(t), z(t). O curbă plană sau în spaĠiu se realizează prin
compunerea miúFărilor după una, două sau, respectiv trei coordonate carteziene sau
unghiulare. FuncĠiile se obĠin prin interpolare numerică în unităĠi de calcul
specializate în logică cablată sau programată.
În acest caz servomecanismul este un simplu executant, convertind semnalele x(t),
y(t), prelucrate întru-un bloc de calcul numeric, în deplasări pe cele două axe ale
obiectului de poziĠionare. Aceeaúi problemă, a descrierii unei traiectorii, se pune la
orientarea spaĠială a unor antene de recepĠie sau a instalaĠiilor de panouri fotovoltaice
pentru captarea energiei solare maxime. În acest caz controlul miúFării se face după
două grade de libertate azimut úi elevaĠie.
În cazul urmăririi poziĠiei soarelui este necesar controlul vitezelor de antrenare
a instalaĠiei de captare, după cele două axe, azimutală úi de elevaĠie.. Legile de
variaĠie a
vitezelor, după azimut úi respectiv elevaĠie, au
expresiile:
a
k (sin cos tg cos t)
e
(3.1.1)
sin 2 e
t sin sin cos tg
k cos tg sin
e
e (3.1.2)
1 sin sin cos cos et

în care este latitudinea geografică a locului, elevaĠia maximă a soarelui la data


calendaristică, e - viteza de rotaĠie ecuatorială 1/1440 rot/min, t- timpul diurn între

ore având ca origine miezul zilei, k- factor de proporĠionalitate úi k=15 dacă


úi se exprimă în grade.
Servomecanismele pentru conturare au următoarele caracteristici importante:
- conversia cu o anumită precizie a unui semnal variabil în timp în deplasare se
face cu bucle de poziĠie úi viteză bine puse la punct;
- comanda vitezei este subordonată comenzii de poziĠie;
- pentru precizie corespunzătoare sistemul de transmisie mecanic trebuie executat
riguros, cu jocuri úi frecări minime.
Servomecanismele de urmărire úi copiere se caracterizează prin existenĠa unui
prag de insensibilitate ce determină o abatere între poziĠia de referinĠă úi cea
măsurată. Alegerea acestui prag este rezultatul unui compromis între precizie úi
stabilitatea sistemului.

3.2. ELEMENTE DE STRUCTURĂ A SERVOMECANISMELOR


3.2.1. ELEMENTE DE EXECUğIE
În sistemul de poziĠionare elementul de execuĠie reprezintă elementul
de acĠionare, motorul, cu observaĠia că acesta are un caracter dual, conversia energiei
din electrică în mecanică úi respectiv conversia informaĠiei în poziĠie a panoului
poziĠionat. De cele mai multe ori prin element de execuĠie se înĠelege ansamblul
amplificator final- element de acĠionare, iar informaĠia de comandă constituie în
acest caz mărimea de execuĠie a sistemului automat.

Figura. 3.3. Schema bloc a elementului de execuĠie.

După tipul elementului de execuĠie, servomecanismele se clasifică în:


- servomecanisme electrice, care folosesc motoare electrice de acĠionare a
obiectului poziĠionat;
- servomecanisme electromecanice, care folosesc ca elemente de execuĠie
electromagneĠi, cuplaje, frâne sau ambreaje comandate electrice;
- servomecanisme fluidice, care folosesc ca elemente de acĠionare
motoare hidrauluice sau pneumatice.
Servomecanismele electrice sunt maúini electrice proiectate special pentru a lucra
în servosisteme de poziĠionare. Ele trebuie sa aibă următoarele performanĠe:
1. gamă largă de modificare a vitezei în ambele
sensuri;
2. funcĠionare stabilă la viteză foarte
mică;
3. constante de timp cât mai reduse;
4. fiabilitate úi robusteĠe ridicate;
5. raport cuplu/moment de inerĠie cât mai
mare;
6. suprasarcină dinamică admisibilă
mare;
7. caracteristici de reglare liniare.
Servosistemele electrice care satisfac aceste condiĠii sunt servomotoarele de c.c
cu excitaĠie separată, servomotoarele pas cu pas úi mai recent servomotoare de c.a
trifazate fie asincrone, fie sincrone.
Servomotorul de c.c cu excitaĠie separată este tipic pentru caracteristicile sale de
reglare liniară. El este consacrat în poziĠionarea de mare precizie cu controlul vitezei,
în variante adecvate (rotor disc, rotor pahar).

3.2.2. TRADUCTOARE UTILIZATE ÎN SERVOMECANISME.


Pentru măsurarea úi respectiv conversia unor mărimi mecanice ( poziĠie,
viteză, acceleraĠie, forĠă, cuplu ) în mărimi electrice se utilizează traductoare. Deúi
principal sunt simple, realizarea traductoarelor este de multe ori foarte delicată făcând
apel la materiale scumpe úi la tehnologii de vârf. Structura de principiu a unui
traductor este arătată în figura 2.2, X fiind mărimea de măsurat, U1 semnalul electric
rezultat în urma conversiei, iar U2 semnalul electric prelucrat.
Figura 3.4. Structura unui traductor
Tipurile de traductoare pentru măsurarea poziĠiei sau deplasării sunt cele
mai numeroase. Mai mult, traductoarele de poziĠie sunt folosite ca elemente
secundare în traductoarele de forĠă, cuplu, acceleraĠie. În acestea rolul traductorului de
poziĠie este de a genera un semnal electric la ieúire.
Locul de plasare al traductorului în sistemul de poziĠionare depinde de
procedeul de comparare a mărimii de referinĠă cu cea măsurată. Practic este mai simplă
compararea unor semnale electrice, conform schemei din figura 3.4 , ceea ce
presupune două traductoare de poziĠie.

Figura 3.5. Plasarea traductoarelor în sistemul de poziĠionare

Traductoarele de poziĠie sunt de mai multe tipuri în funcĠie de mărimea


măsurată úi de funcĠionarea lor, pot fi analogice sau numerice.
Cele analogice se caracterizează prin traducerea unei poziĠii prin măsurarea unei
mărimi electrice proporĠională cu deplasarea.
Cele analogice sunt:
- PotenĠiometrele: traductoare de poziĠie rezistive, ce transformă
deplasarea mecanică intr-o tensiune;
- Traductoare inductive: înlocuiesc în măsură tot mai mare potenĠiometrele
datorită fiabilităĠii mai bune, explicată prin eliminarea
contactului alunecător specific potenĠiometrului;
Traductoarele de poziĠie numerice se întâlnesc în două variante incrementale úi absolute.
- Traductoarele incrementale se bazează pe principiul măsurării poziĠiei
prin numărarea unor diviziuni înscrise pe o riglă sau un disc
- Traductoarele absolute se bazează pe acelaúi principii constructive ca úi
cele incrementale în privinĠa citirii, însă discul sau rigla incrementală sunt
înlocuite cu elemente codificate (absolute). Discul sau rigla se codifică de obicei
în codul binar sau în codul Gray.
3.2.3 TRANSMISIA MECANICĂ
Legătura constructivă între elementul de acĠionare úi obiectul poziĠionat
este asigurată de transmisia mecanică. Problemele specifice transmisiei
mecanice sunt alegerea tipului de transmisie, calculul pe
baza parametrilor mecanici impuúi servomecanismului si identificarea
ansamblului transmisie-sarcină ca element al unui sistem automat .
3.2.3.1 ALEGEREA TIPULUI TRANSMISIEI
Alegerea tipului de transmisie mecanică se face după următoarele criterii:
- specificul obiectului poziĠionat ;
- corelarea caracteristicilor mecanice statice cuplu-viteză ale servomotorului cu
cele ale sarcinii;
- regim dinamic optim;
- corectarea factorului de proporĠionalitate pentru asigurarea stabilităĠii
servomecanismului cu sistem automat.
După primul criteriu tipul transmisiei este determinat de caracterul particular al
sarcinii úi de tipul miúFării al elementului de acĠionare.
O clasificare se poate face astfel:
Sarcina în rotaĠie: - acĠionare directă : - role pentru bandă
-tamburi
-cabestan
-prin intermediul
reducerii de viteză: -reductor
-curea de transmisie
-angrenaj melcat
-overdrive

Sarcină în translaĠie: -acĠionare directă: -motor liniar


-electromagnet
-prin intermediul
reducerii de viteză: -úurub conducător
-úurub cu bile
-cremalieră
-combinaĠii
În cazul poziĠionării a unui panou fotovoltaic în două axe, se alege un sistem
mecanic cu sarcină în rotaĠie, iar acĠionarea se face prin intermediul reducerii de viteză
cu reducătoare cu mai multe trepte de reducere.
Figura 3.6. Transmisie rigidă cu reductor
Cele mai importante relaĠii de calcul pentru dimensionarea unui sistem de reducere
a vitezei sunt exprimate mai jos :
z2
Viteza : 1 2 (3.2.1)
z1
2

InerĠia : J J1 J2 ; J2 m2 2
(3.2.2)
1

2
z
Frecarea vâscoasă : B B 2 12 (3.2.3)
z2
z 1
Sarcina statică : M r M2 1 (3.2.4)
z2

3.2.3.2 PARAMETRII MECANICI AI SERVOMECANISMELOR


Pentru caracterizarea servomecanismelor se folosesc o seamă de parametrii
ce constituie úi date de proiectare. Se disting astfel :
I. Parametrii ciclului de poziĠionare úi durata de accelerare, mers úi
frânare. II. Sarcina statică Mr úi inerĠială J, la arborele
servomotorului.
III. Frecarea vâscoasă, reprezintă cuplul opus miúFării proporĠional cu viteza.
IV. RezoluĠia miúFării obiectului reglat reprezintă deplasarea minimă
programabilă exprimată în unităĠi de lungime sau
unghi.
V. Precizia de reglare se defineúte ca diferenĠa între mărimea impusă úi cea
reală, Păsurată cu un mijloc mai exact decât traductorul existent în
structura sistemului.
Precizia este apreciată experimental, deoarece depinde de numeroúi factori, în
special traductoare, partea mecanică, întreĠinere etc.
Pentru mărirea preciziei se iau măsuri, în special de natură mecanică, în faza
de proiectare cum sunt :
- eliminarea jocurilor în transmisie prin folosirea unor transmisii pretensionate
sau de precizie;
- rigidizarea structurii mecanice pentru a înlătura vibraĠiile;
- micúorarea frecărilor prin folosirea unor lagăre, ghidaje úi circuite de
lubrefiare adecvate;
- utilizarea unor componente electronice de precizie în partea electronică úi
de automatizare;
- protejarea servomecanismului la perturbaĠii externe.

3.3. SISTEME DE POZIğIONARE CU MCC


Aceste servomotoare de c.c. se caracterizează prin posibilitatea de reglare
a vitezei în limite largi (1 : 10.000 úi chiar mai mult) prin intermediul unei păUĠi
de comandă electronică relativ simple. Servomotoarele de c.c. au caracteristici
mecanice úi de reglaj practic liniare, cuplu de supraîncărcare mare greutate specifică
mică, absenĠa autopornirii, moment de pornire redus. Dezavantajele sunt legate de
colector, fenomene de comutaĠie, uzură úi scânteiere.
Elemente constructive ale ser vomotorului de cc.
Constructiv servomotoarele de c.c prezintă aceleaúi elemente ca úi maúinile de
c.c. După tipul rotorului se deosebesc servomotoare:
- cu rotor cilindric;
- cu rotor disc (cu întrefier axial);
- cu rotor pahar.
SoluĠia constructivă este afectată decisiv úi de sistemul de excitaĠie care poate fi :
- excitaĠie electromagnetică;
- excitaĠie cu magneĠi permanenĠi;
- excitaĠie hibridă.
Servomotorul cu rotor cilindric este cel mai apropiat de construcĠia maúinilor de
c.c clasice.
În tabelele în care în care se prezintă seria de servomotoare cu rotor cilindric úi
excitaĠie prin magneĠi permanenĠi, se observă că nu este importantă puterea nominală
(nici nu se dă) ci cuplul úi turaĠia Ġinând cont de regimul de funcĠionare specific.
În ultimul timp s-a generalizat excitaĠia cu magneĠi permanenĠi până la puteri foarte
mari
(sute de KW), deosebirile constructive fiind impuse de materialul magnetic utilizat.
Astfel, magneĠii de tip ALNICO caracterizaĠi de inducĠie remanentă mare úi
câmp coercitiv redus determină o soluĠie constructivă ca în figura 3.7.

Figura 3.7. Structura unui servomotor cu magneĠi ALNICO.

Polii se realizează direct din material magnetic, iar pentru reducerea


efectului demagnetizat al reacĠiei indusului se prevăd tălpi polare din oĠel
electrotehnic. Datorită câmpului coercitiv redus, magneĠii au lungimi mari úi
magnetizarea se face în interiorul maúinii cu ajutorul unor bobine speciale plasate în
jurul magneĠilor permanenĠi. Carcasa din material feromagnetic serveúte la închiderea
liniilor câmpului de excitaĠie, magneĠii permanenĠi fiind lipiĠi cu răúini epoxidice.
Pentru materialele magnetice ALNICO cu inducĠie magnetică mai scăzută
dar câmpuri coercitive úi energii mai ridicate (TYCONAL) magneĠii se plasează pe
coardă ca în figura 3.8.

Figura 3.8. Structura unui servomotor cu magneĠi TYCONAL.


Liniile de câmp nu se mai închid prin carcasă, care poate fi din aluminiu
úi inducĠia poate fi mai mare în întrefier. În ambele variante prezentate numărul de poli
este limitat din considerente fizice la 4-8 poli, fiind mai scăzut la maúinile mai mici.
Utilizarea magneĠilor permanenĠi cu metale rare cu energii magnetice ridicate úi
inducĠii remanente de ÎT úi chiar mai mari, de tip Samarium-Cobalt, Neodym, etc,
conduce la un volum scăzut al magneĠilor úi deci dimensiuni reduse ale maúinii.
Datorită preĠului mare al acestor magneĠi foarte performanĠi se construiesc doar
servomotoare de putere mică, pentru aplicaĠii aerospaĠiale.
În privinĠa rotoarelor cilindrice, care ne interesează pe noi in această lucrare, se
execută la un raport între diametru úi lungime cu valori < 0,3 iar înfăúurările valorice
sunt executate pentru a suporta un timp limitat curenĠi de 5-10 ori curentul
nominal. Constantele de timp electrice pentru aceste servomotoare sunt în general sub
10 ms dar mai mari decât la celălalte servomotoare de c.c.
CAP 4. SIMULAREA SISTEMULUI DE POZIğIONARE

Prin simulare se înĠelege testarea unui sistem mecanic sau electronic, în


funcĠie de calculele úi dimensionările teoretice, înainte ca acesta să fie realizat practic.
Un proiect simulat, care trece cu bine de toate regimurile de funcĠionare ce se
întâlnesc în funcĠionarea practică, poate fi cu cea mai mare încredere executat practic
făUă a distruge SăUĠi sau piese componente lui. Simularea se poate aplica anumitor
parĠi componente proiectate sau întregului sistem.
Ca avantaje simulării unui sistem complex, sunt multe, cele mai importante fiind :
- eliminarea riscului de a defecta anumite parĠi componente din sistem;
- eliminarea riscului de a arde piese electronice sau maúini electrice;
- eliminarea riscului de a rupe dinĠi sau roĠi dinĠate din mecanismele de acĠionare;
- în cazul apariĠiei unui defect la oricare parte componentă, simulându-se acel defect
se poate găsi cu uúurinĠă cauza lui. Astfel se înlătură reapariĠia acelui defect,
sistemul funcĠionând în parametrii optimi.
Simularea se realizează utilizând calculatorul cu ajutorul anumitor programe
de calculator specifice. În cazul simulării unui sistem de poziĠionare, format dintr-un
circuit electronic ce comandă un servomotor ce acĠionează un mecanism de reglare a
poziĠiei se utilizează programe ca PSPICE sau MATLAB SIMULINK.

4.1. TIPURI DE POZIğIONARE A PANOURILOR FOTOVOLTAICE


Un panou fotovoltaic, pentru a lucra la randament maxim, el trebuie sa capteze
fluxul maxim de lumină. Acest lucru se realizează îndreptând panoul în spre soare,
razele solare căzând perpendicular pe panou.
Ca orientare, un panou fotovoltaic se poate poziĠiona după o axă, sau în cazul
nostru după două axe.
În cazul poziĠionării după o axă, panoul fotovoltaic urmăreúte doar
traiectoria soarelui, unghiul de înclinare reglându-se manual în funcĠie de anotimpuri.
0
De exemplu iarna, panoul fotovoltaic se reglează la un unghi de 30 , iar vara
0
unghiul de înclinare trebuie să fie de 60 faĠă de normala solului. În cazul zonelor cu
0
latitudine mică, unghiul de înclinare poate chiar să fie 90 , cum se întâmplă la Ecuator
de două ori pe an.
Figura 4.1. PoziĠionare pe o singură axă a unui panou fotovoltaic

În cazul poziĠionării unui panou fotovoltaic după două axe, sunt necesare două
sisteme mecanice de rotire. În acest caz unghiul cu normala solului se reglează
automat, IăUă a se face acest reglaj manual în funcĠie de anotimpuri. Aceste
panouri ce se poziĠionează automat sunt ideal de folosit pe vehiculele lente, aflate în
miúcare. În cazul unui vapor care pluteúte liber, chiar dacă vaporul se miúFă
formând un cerc, panoul fotovoltaic este orientat, tot timpul în spre soare.

Figura 4.2. PoziĠionare după două axe a unui panou fotovoltaic

4.2. PRINCIPIUL POZIğIONĂRII


Cele două sisteme de poziĠionare pe fiecare axă sunt identice, diferind
doar mecanismele de acĠionare, principiul de funcĠionare fiind acelaúi. Panoul
fotovoltaic în cazul în care este orientat corect în spre soare úi captează fluxul maxim de
lumină, laturile paralele sunt luminate cu un flux egal de lumină. În cazul în care panoul
nu este îndreptat
spre soare, o latură este luminată mai puternic decât cealaltă. Fluxul de lumină ce cade
pe cele două laturi se poate măsura cu ajutorul a câte două fotocelule pe fiecare axă.
Astfel panoul este rotit până când cele două mărimi de intrare sunt aproximativ egale.

.
Figura 4.3. Panou fotovoltaic orientat în spre Soare

4.3. SIMULAREA SISTEMULUI DE POZIğIONARE CU SPICE.


Pentru a simula sistemul de poziĠionare pe cele două axe, am pornit mai întâi
cu simularea pe o singură axă a acestui sistem. Folosind microcontrolerul
PIC16F877A, s-a putut construi un comparator digital al celor două semnale de intrare.
Semnalele de intrare sunt fotodiode polarizate invers ce îúi modifică căderea
de tensiune pe ele în funcĠie de fluxul de lumină ce le deschid. Astfel în simulare,
neputând simula soarele úi influenĠa lui asupra fotodiodelor, am asociat acestor
fotocelule surse de tensiune ce pot fi prescrise să úi modice valoarea liniar sau
exponenĠial în timp. Semnalele analogice de la intrare sunt convertite în semnale
digitale, comparate úi la ieúirea microcontrolelui rezultă un semnal gen 0/1, adică
0/5V, în funcĠie de mărimile de intrare. Pentru a simula funcĠionarea microcontrolerul în
PSPICE mai întâi l-am construit din blocuri formate din relee ce pot să úi modifice
starea prestabilind o tensiune de acĠionare ( Von).
Figura 4.4 . Schema de simulare a poziĠionării, după o singură axă

În schema de mai sus, sursele de tensiune V2 úi V3 sunt surse liniar variabile,


V2 vúi modifică valoarea crescător de la 4 la 5V, iar V3 îúi modifică valoarea
descrescător de la 5 la 4V. IniĠial am simulat cu valori ale tensiunii între 0 úi 5V , dar
experimental am observat ca fotocelulele expuse la lumina solară, în funcĠie de
intensitatea luminoasă ele vúi modifică valoarea între 4 úi 5 V.
Cele două switch-uri au rolul de a întrerupe miúcarea panoului într-un sens
sau altul la capăt de cursă.
Se observă ca semnalul de intrare de la microcontroler este comparat după
care, dacă eroarea este pozitivă, prin dioda D2 se comandă releul S1 . În cazul în care
eroarea este negativă, prin dioda D3 se comandă releul S2, realizându-se miúcarea
în celălalt
sens.
Sensibilitatea sistemului comparator poate fi reglată, modificând pragul
de acĠionare (Von) al celor două relee S1 úi S3. Cu cât ele acĠionează la o diferenĠă mai
mică de tensiune, întregul sistem este mai sensibil, cu cât acĠionează la o diferenĠă de
tensiune mai mare, sistemul nu este aúa de sensibil, dar este mai stabil.
Celelalte două relee înseriate cu comanda releelor de acĠionare, sunt comandate de
cele două microîntrerupătoare , fiind folosite pe post de protecĠie limitând miúcarea la
sfârúit de cursă.

Figura 4.5. Schema de simulare a poziĠionării, după două axe


În schema de mai sus este realizat întregul sistem electronic de poziĠionare
după două axe, fiind realizată din două scheme de poziĠionare pe o singură axă.
FuncĠionarea este aceeaúi úi pentru poziĠionarea pe cealaltă axă. Se mai
observă la ieúirea microcontrolerului sunt conectate două punĠi H, formate din
câte 4 tranzistoare ce comandă cele două servomotoare.
Cele două comparatoare lucrând la fel, simularea miúFării după cele două axe
se simulează pe grafice diferite, pentru a putea bine diferenĠa evoluĠia mărimilor de
ieúire în funcĠie celor de intrare.
Figura 4.6. Simularea sistemului de poziĠionare pe orizontală (rotire)

Figura 4.7. Simularea sistemului de poziĠionare pe verticală (înclinare)

Se observă din graficele de mai sus cum mărimile de intrare îúi modifică
liniar valorile, în funcĠie de poziĠia soarelui. Dacă există dezechilibru, ieúirea
comparatorului comandă mecanismele de execuĠie într-un sens sau altul în funcĠie de
mărimile de intrare. În cazul echilibrului, adică mărimile de intrare două câte două sunt
egale sau aproximativ egale, cu o toleranĠă de ordinul a 100-400mV, bine prestabilită,
întregul sistem neavând nici o reacĠie, mecanismele nefiind comandate. Este necesar ca
echilibrul să se realizeze cu o anumită toleranĠă, pentru ca panoul să nu intre într-o
stare de comparare úi căutare continuă a soarelui, astfel întregul sistem nefiind stabil úi
având un consum mai mare de energie. Optim este atunci când panoul se orientează
in spre soare făUă să mai facă miúFări de căutare cât mai multe úi repetate,
nefiind necesară o poziĠionare atât de precisă.
Cap. 5. IMPLEMENTAREA SISTEMULUI DE POZIğIONARE

5.1. STRUCTURA SISTEMULUI DE POZIğIONARE


Sistemul de poziĠionare a panoului fotovoltaic are în alcătuirea sa mai multe
păUĠi componente mecanice, electrice úi electronice. Întregul sistem de poziĠionare
este proiectat pentru un panou fotovoltaic de putere mică, mult mai uúor decât un
panou de putere mare (150W), de aceea servomecanismele, servomotoarele úi partea
de acĠionare
sunt dimensionate pentru putere mică.

Figura 5.1 Schema bloc a instalaĠiei de urmărire a soarelui

Elementele care compun instalaĠia de urmărire după Soare sunt prezentate


în figura de mai sus. InstalaĠia se compune dintr-un panou solar destinat să încarce
cu
energie acumulatorul de energie electrică, energia stocată fiind utilizată alimentării
unor consumatori. Acumulatorul de energie este necesar deoarece noaptea datorită
faptului că radiaĠia solară este insuficientă, consumatorul consumă energie electrică.
Regulatorul de tensiune are rolul de a supraveghea procesul de încărcare-
descărcare a acumulatorului.
Blocul de comandă cu microcontrolerul PIC16F877A, realizează comanda
servomotoarelor, servomotoare folosite pentru poziĠionarea automată a panoului solar
astfel încât razele solare să cadă mereu perpendicular pe suprafaĠa acestuia.
Pentru a întelege funcĠionarea în ansamblu a instalaĠiei trebuie să înĠelegem úi
să útim principiile de funcĠionare a elementelor componente.

5.2. PANOUL FOTOVOLTAIC


Conversia directă a energiei solare în energie electrică, bazată pe efectul
fotovoltaic, constituie, modul cel mai comod de a utiliza energia solară,
datorită siguranĠei în exploatare si întreĠinerii uúoare. Aceste sisteme sunt indicate
în zonele izolate, neracordate la sistemul energetic naĠional, unde preĠul racordării la
aceste sisteme este ridicat si nejustificat economic.
Panourile solare (panouri fotovoltaice, baterii solare) transformă energia
primită de la soare in curent electric continuu de 12V cc. sau 24V cc. Pot fi rigide,
semi-rigide sau flexibile. ConstrucĠia specială permite ca tensiunea de ieúire sa fie
constantă chiar la încălzirea puternică a panoului. De asemenea, le permite sa genereze
energie electrica si
când sunt parĠial umbrite.

Figura 5.2. Panou fotovoltaic rigid

Figura 5.3 Panou fotovoltaic flexibil


Panourile pot fi montate pe diverse tipuri de suporturi:
- suporturi fixe
- suporturi care urmăresc miúcarea soarelui pentru creúterea performanĠelor panoului.
La rândul lor, acestea pot fi pasive sau active:

Descriere generală

Panourile fotovoltaice monocristaline se utilizează pentru alimentarea


consumatorilor de energie electrică de mică putere în zone în care nu există
reĠea electrică. Se pot integra în sisteme hibride în combinaĠie cu generatoare
eoliene sau micro-hidrogeneratoare.

Avantaje

construcĠie simplă, rigidă


randament ridicat durată
lungă de viaĠă costuri de
întreĠinere mici

Figura 5.4 Consumul la aparatele electrocasnice

Prin colectoarele solare fotovoltaice se pot alimenta la o casă de vacanĠă


următorii consumatori: becuri electrice cu consum redus de energie, aparat de radio úi
televizor, frigider, pompă de apă submersibilă.
Panoul fotovoltaic folosit în sistemul de poziĠionare.

Panoul fotovoltaic poziĠionat este distribuit de firma LP ELECTRIC ROMANIA,


fiind cu celule monocristaline de siliciu, laminate în foi de etilen-vinil acetat
(EVA), rigidizate cu sticlă securit si Tedlar, pentru a oferi protecĠia ideală
împotriva Sătrunderii umezelii úi a coroziunii saline. Sticla securit, a cărei
caracteristică de bază este transparenĠa ridicată la radiaĠia solară directă úi difuză,
este fixată în rama de aluminiu cu ajutorul unui etanú siliconic care asigură
protecĠia împotriva tensiunilor mecanice úi a factorilor de mediu. IzolaĠia
electrică ridicată dintre celulele monocristaline úi rama de aluminiu reduce riscul
scurgerilor de curent, care sunt cauza principlală a pierderilor din instalaĠiile
fotovoltaice.

Figura 5.5. Panou fotovoltaic UPS 005 M5 02 PSP

Datele tehnice panoului solar poziĠionat


Model : UPS 005 M5 02 PSP
Tip : 5W/12V
Pmpp : 5Wp
Pmin : 4,66Wp
Impp : 0,28A
Vmpp : 17,1V
Voc : 21V
Isc : 0,33A
0
ToĠi parametrii panoului au fost măsuraĠi la o temperatură de 25 C.
5.3. ECHIPAMENTUL MECANIC
Întregul sistem mecanic ce poziĠionează panoul fotovoltaic, este compus din
două servomecanisme, un servomecanism de rotire ce execută miúcarea pe orizontală
a unui platou pe care se situează mecanismul de înclinare la care este ataúat panoul
fotovoltaic.
Ambele mecanisme sunt reductoare cu mai multe trepte de reducere, folosite iniĠial în
alte aplicaĠii, ele fiind adaptate cu succes pentru poziĠionarea panoului solar.

5.3.1. SERVOMECANISMUL DE POZIğIONARE PE ORIZONTALĂ


IniĠial acest servomecanism, era folosit la rotirea unui robinet de gaz ce
regla temperatura întru-un cuptor termic, mărind sau micúorând flacăra de topire din
cuptor. Mecanismul era acĠionat de un motoraú asincron ce era alimentat la o tensiune
de 220V,
50Hz, având o putere de 1,6VA. Pe axul de ieúire al mecanismului era montat
un potenĠiometru ce avea rolul de a informa sistemul de comandă cu informaĠii
privind poziĠia axului. Motoraúul l-am înlocuit cu un servomotor de 12V c.c, puterea
de 3W, cu n1=3000rpm, folosit în aparatura video, pentru a deplasa sania în care se
introduce caseta video. Motoraúul de c.c l-am ataúat la mecanismul de rotire, prinderea
lui realizându-se printr-o flanúă, ce adaptează prinderile motoraúului nou la
prinderile mecanismului. PotenĠiometrul de poziĠie a fost demontat de pe ax, nefiind
utilizat la realizarea acestei aplicaĠii.

Figura 5.6. Mecanismul de rotire cu primele 4 trepte reducătoare

În imaginea de sus, se pot observa roĠile dinĠate ce alcătuiesc patru


trepte reducătoare, pinionul ce angrenează roata finală úi motoraúul ce acĠionează
întregul mecanism.
Figura 5.7. Reductorul final

În imaginea de mai sus este arătat un reductor, compus dintr-un pinion úi o roată
dinĠată ce are un raport de reducere de 5,86
ori.
Mecanismul de rotire, iniĠial avea patru trepte de reducere, experimental
observând nevoia unui raport de reducere mult mai mare, s-a mai adăugat încă o treaptă
cu raport de reducere mult mai mare, pentru ca mecanismul de rotire să fie cât mai
lent. Mecanismul de rotire este alcătuit dintr-o transmisie cu roĠi dinĠate, la contactul
dintre roĠi, are loc o întrepătrundere a dinĠilor unei roĠi în golurile dintre dinĠii
celeilalte, efectându-se transmiterea miúFării de rotaĠie. Raportul de transmitere se
defineúte ca raportul vitezelor
unghiulare a două roĠi
dinĠate.
d2 z2
i1,2 1
(5.3.1)
2 d 1
z 1

unde : d1,2 – diametrul de divizare ale roĠilor dinĠate;


z1,2 – numărul de dinĠi ale roĠilor dinĠate;

Figura 5.8. RoĠile mecanismului de rotire.


În figura de mai sus roĠile dinĠate au următoarele diametre:
d1=11mm;
d2=40mm;
d3=9mm;
d4=40mm;
d5=10mm;
d6=49mm;
d7=23mm;
d8=45mm;
d9=22mm;
d10=129mm; din care rezultă rapoartele de transmisie;
d 2 40
i1, 2 =3,63 ; (5.3.2)
d1 11
d 3 40
i3,4 =4,44 ; (5.3.3)
d4 9
49
i5,6 d 6 =4,9; (5.3.4)
d 5 10
45
i7,8 d 8 =1,95; (5.3.5)
d 7 23
129
i9,10 d 9 =5,86; (5.3.6)
d10 22
ii,e= i1,2 x i3,4 x i5,6 x i7,8 x i9,10=902,439 (5.3.7)
n1 d 2
din relaĠia : i1,2 (5.3.8)
n 2 d1
3000rpm
rezultă că n2 = =3,32rpm, (5.3.9)
902,439
0
ceea ce înseamnă că panoul face o rotaĠie de 360 în 18sec.

Figura 5.9. Carcasa mecanismului de rotire


Întregul mecanism se afla într-o carcasă de metal cu dimensiunile 150mm
x
125mm x 95mm, pe care se prinde o flanúă cu rulmenĠi pe care stă aúezată roata finală.
5.3.2. SERVOMECANISMUL DE POZIğIONARE PE VERTICALĂ
Mecanismul ce realizează poziĠionarea panoului pe verticală, este preluat de la
un înregistrator de caracteristici folosit ca martor la reglarea presiunii într-o
instalaĠie de alimentare cu apă dintr-o topitorie. Acest mecanism avea rolul doar de a
bobina hârtia pe care se marca graficele respective. Mecanismul iniĠial era compus
dintr-un servomotor de bifazat de 220V , 50 Hz, de putere mică, încastrat într-un sistem
cu mai multe reductoare cu o reducere finală de 14 ori, de unde ieúirea era conectată la
un sistem mecanic cu încă două trepte reducătoare. Pentru a putea folosi acest
mecanism la realizarea sistemului de poziĠionare pe verticală, a fost nevoie sa aduc
mari modificări asupra acestui mecanism. În primul rând motoraúul bifazat a fost
înlocuit cu un motoraú de c.c din aparatura audio- video, cu n1=3000rpm, alimentat
la 12V, identic cu cel folosit la mecanismul de poziĠionare pe orizontală. Acest
motoraú a fost prins printr-o flanúă ce îl leagă la reductor. Din cauză ca reducerea ce o
realiza acest sistem cu reductoare, nu era satisfăFător de mare, folosind un al doilea
mecanism, identic cu acesta am preluat de la el încă două trepte de reducere. Astfel
mecanismul de poziĠionare are patru trepte reducătoare.

Figura 5.10. Mecanismul de înclinare


De panoul fotovoltaic este prins un segment de roată dinĠată ce este angrenată
împreună cu panoul, de către mecanismul de înclinare. Acest segment de roată
dinĠată împreună cu pinionul ce îl angrenează, realizează o reducător de viteză de 9
ori, ce face ca panoul fotovoltaic să se miúte foarte încet. La început panoul a fost
acĠionat de mecanismul de înclinare cu un sistem bielă manivelă. Avantajul acestui
sistem bielă manivelă era că se putea realiza practic uúor, dar dezavantajul era că acest
sistem reducea
viteza de doar două ori iar la capetele de cursă provoca un balans al panoului, lucru ce
nu este permis într-un sistem de poziĠionare.

Figura 5.11. RoĠile mecanismului de rotire.


În figura de mai sus roĠile dinĠate au următoarele diametre:
d1=11mm;
d2=31mm;
d3=16mm;
d4=31mm;
d5=11mm;
d6=31mm;
d7=16mm;
d8=31mm;
d9=19mm;
d10=170mm; din care rezultă rapoartele de
transmisie;
d 2 31
i1,2 =2,81 ; (5.3.10)
d1 11
d 3 31
i3,4 =1,93 ; (5.3.11)
d 4 16
31
i5,6 d 6 =2,81; (5.3.12)
d 5 11
31
i7,8 d 8 =1,93; (5.3.13)
d 7 16
170
i9,10 d 9 =8,94; (5.3.14)
d10 19
ii,e= i1,2 x i3,4 x i5,6 x i7,8 x i9,10=263,1 (5.3.15)
dar se útie că primul reductor are o reducere de 14 ori
de unde rezultă reducerea finală a vitezei este 14x263,1=3683,4 ori
ni d2
din relaĠia : ii ,e (5.3.16)
ne d1
3000rpm
rezultă că n2 = =0,81rpm, (5.3.17)
3683.4
o rotaĠie complectă ar face-o în 74 secunde.
Pe verticală panoul parcurge doar jumătate de cerc, din cauza segmentului de
roată, ceea ce înseamnă că panoul îúi schimbă starea din poziĠie verticală în
poziĠie orizontală, sau invers în 37 secunde.

Figura 5.12. Sistemul de poziĠionare după cele două axe

Întregul sistem de poziĠionare pe verticală, împreună cu panoul fotovoltaic


sunt situate pe un platou rotund. Acest platou este de fapt un platou de la un aparat
pickup, din material plastic, folosit aici datorită încercării de a reduce greutatea ce
apasă pe axul mecanismului ce execută rotirea. Panoul fotovoltaic pentru a putea
executa rotirea pe verticală este Ġinut de două picioare, prinse pe acest platou din plastic.
5.4 ECHIPAMENTUL ELECTRIC
5.4.1 ACUMULATORUL
În cazul în care consumatorii utilizează mai puĠină energie electrică decât cea
produsă cu ajutorul panoului solar, se foloseúte o baterie (un acumulator) pentru a se
înmagazina acest surplus de energie. Această rezervă de energie electrică serveúte
la alimentarea consumatorilor atunci când energia produsă de către panoul solar nu
este suficientă (pe timpul nopĠii, în zilele cu nori etc).

Figura 5.13. Baterie de acumulatori


De asemenea bateria are rolul de a asigura o tensiune constantă (în general se
foloseúte 12V), spre deosebire de celulele solare care furnizează o tensiune ce
variază funcĠie de intensitatea luminii soarelui.
Alegerea bateriei se face după următorul algoritm:
se estimează consumul zilnic necesar sistemului (Wh);
se înmulĠHúte cu numărul de zile pentru care se doreúte autonomie de funcĠionare;
se adună 30%, ce reprezintă factorul de siguranĠă;
rezultatul obĠinut se împarte la tensiunea nominală a bateriei (de ex 12V)
úi rezultă capacitatea bateriei (Ah);

5.4.2. LIMITATORII DE CAP DE CURSĂ


La capătul cursei de rotire úi înclinare, sistemul de poziĠionare este echipat cu
limitatori de cursă ce au rolul de a informa blocul de comandă cu informaĠia de
atingere unui punct de minim sau de maxim a pieselor mobile. În cazul în care se
depăúHúte acest punct de minim sau de maxim, pot apărea defecĠiuni grave. La
servomecanismului ce
execută rotirea panoului se pot rupe cablurile de legătură, iar la servomecanismului ce
execută înclinarea se pot rupe dinĠi ale roĠilor dinĠate sau limitatorii.

Figura 5.14. Micro-întrerupătoare folosite ca limitatori


(stânga-verticală, dreapta-orizontală)

5.5. ECHIPAMENTUL ELECTRONIC


Reprezintă partea cea mai importantă a instalaĠiei deoarece prin
intermediul
acestui bloc se comandă motoarele de curent continuu ale servomecanismelor,
care rotesc panoul solar astfel încât acesta să urmărească miúcarea soarelui pe tot
parcursul
zilei.
Blocul de comandă cuprinde senzori care indică nivelul de iluminare, limitatorii
úi microcontrolerul, care in funcĠie de aceúti senzori comandă servomotoarele.
Sistemul de comandă are la bază conversia cu o anumită precizie a unui semnal
variabil în funcĠie de nivelul de iluminare într-o mărime electrică (tensiune) acest
lucru realizându-se prin intermediul a patru senzori úi anume fotodiode.

5.5.1. BLOCUL DE ALIMENTARE


Mai întâi începem prezentarea păUĠii electronice cu blocul de alimentare al
microcontrolerului. Stabilizarea tensiunii la 5V se face cu circuitul integrat LM 7805.

Figura 5.15. Schema de alimentare a microcontrolerului


Dioda D1 are rolul de a proteja întregul circuit la inversarea neglijentă a
polarităĠii bateriei, care duce la defectarea componenetelor electronice din circuit.
5.5.2. REGULATORUL DE TENSIUNE
Regulatorul de încărcare-descărcare trebuie să fie prezent în sistemele
foto- voltaice dotate cu acumulatoare de energie.
Regulatorul de tensiune are rolul de a proteja bateria. El trebuie să efectueze
două operaĠii: una din operaĠii este aceea de a proteja bateria de supraîncărcare atunci
când este soare puternic úi consumul de energie este mic, iar cealaltă operaĠie este de a
proteja bateria de descărcări excesive atunci când vremea este rea. Atât
supraîncărcarea, cât úi descărcarea excesivă a bateriei sunt deosebit de periculoase
pentru aceasta úi îi reduc considerabil durata de funcĠionare.

Figura 5.16. Schema regulatorului de tensiune

Figura 5.17. Simularea regulatorului de tensiune


Din simularea de mai sus, se poate observa stabilizarea tensiunii la 14,21V ,
independent de variaĠia tensiunii de la intrare. Această schemă este doar un stabilizator
de tensiune, neavând capacitatea de a întrerupe încărcarea bateriei atunci când este
încărcată la capacitate maximă.
5.5.3. FOTODIODELE

Figura 5.20. Fotodoida :


a-realizarea tehnologică a fotodiodei
b-simbolul grafic
c-modul de conectare în circuit
Fotodioda este o joncĠiune pn polarizată în sens invers, al cărei curent este
controlat prin intermediul perechilor electroni-goluri produse prin absorbĠia luminii
în interiorul úi în vecinătatea regiunii de tranziĠie a joncĠiunii (fig. 5.20, a). Simbolul
grafic al fotodiodei este arătat în figura 5.20, b. Ea se conectează în circuit ca în figura
5.20, c.
În lipsa luminii, prin circuit trece curentul invers (de saturaĠie) al joncĠiunii,
care este numit „curent de întuneric", de ordinul microamperilor la fotodiodele cu
germaniu úi de ordinul nanoamperilor la cele cu siliciu. Sub acĠiunea luminii se
generează purtători care măresc curentul prin joncĠiune până la valori de sute de
microamperi. Constructiv, fotodiodele sunt introduse în capsule metalice sau din
mase plastice, prevăzute cu fereastră transparentă în zona joncĠiunii pn. Sensibilitatea
fotodiodei, definită ca raportul dintre variaĠia de curent, úi mărimea fluxului luminos
ce provoacă această variaĠie, este funcĠie de obicei úi de poziĠia fluxului luminos faĠă
de joncĠiune. Caracteristica spectrală a fotodiodelor, care reprezintă curba de variaĠie a
sensibilităĠii în funcĠie de lungimea de undă a luminii incidente, are maximul său
deplasat de obicei în domeniul roúului úi infraroúului, sensibilitatea pentru spectrul
vizibil fiind de aproximativ 50—75% din sensibilitatea maximă.
Figura 5.21. Caracteristicile fotodiodei
a- caracteristicile curent-tensiune
b- caracteristicile curent-iluminare
c- caracteristica spectrală
d- caracteristica de frecvenĠă

5.5.4. ACğIONAREA MOTOARELOR DE CURENT CONTINUU


Pentru a antrena un motor de curent continuu este suficient să-l conectăm la o
sursă de tensiune. Astfel motorul începe o miúcare de rotire. Pentru a schimba sensul
de rotaĠie este suficient să inversăm polaritatea. Pentru a comanda un motor de către
un microcontroler este necesar un element de comutaĠie care este capabil să
pornească úi Vă întrerupă curentul ce trece prin motor.
În cele ce urmează prezentarea se face cu relee, ulterior acestea vor fi substituite
cu tranzistoare.

Figura 5.23. AcĠionarea unui motor de curent continuu


În prima figură este schema de conectare pentru acĠionarea unui motor de curent
continuu. Dacă la intrarea A se aplică un nivel logic „1” (Obs. nivelul de tensiune
trebuie
Vă fie suficient de mare pentru a putea acĠiona releul) se va aclanúa releul, fapt ce
va determina trecerea unui curent prin spirele motorului, lucru care va duce la o
miúcare de rotaĠie a axului său.
Figura următoare arată posibilitatea de rotire a motorului în sens invers.

Figura 5.24. AcĠionare în sens invers


Similar cu cele discutate anterior, dacă se aplică o tensiune logică la intrarea B motorul
va fi acĠionat corespunzător.
Puntea tip “H” pentru acĠionarea unui motor de curent continuu
Pentru a putea însă modifica direcĠia de rotire a motorului úi în timpul funcĠionării
este nevoie de o punte de tip „H“ ca în figura următoare.

Figura 5.25. Schemă bloc a unei punĠi tip „H“


Pentru a roti motorul într-un sens este necesară închiderea a două relee. În
următoarea figură s-au închis releele A úi D iar B úi C au rămas deschise.
Figura 5.26. Deschiderea unei păUĠi a punĠii
Similar pentru a roti motorul în sens invers se comandă releele B úi C.

Figura 5.27. Deschidere inversă a punĠii


Niciodată nu este permisă acĠionarea simultană a releelor A úi C, respectiv B úi
D. Dacă acest caz apare, sursa de alimentare a circuitului este pusă la masă,
lucru neacceptabil. Pentru a controla mai bine comportamentul motorului, úi pentru
a putea regla viteza în locul releelor se folosesc tranzistori.
Astfel schema devine:
Figura 5.28 - Punte „H“ cu tranzistori
Pentru a proteja tranzistorii de tensiunea suplimentară generată de către motor
în momentul frânării circuitului mai trebuie adăugate patru diode de protecĠie.

Figura 5.39. Diode de


protecĠie
Tranzistorii, fiind circuite semiconductoare, au o rezistenĠă internă.
Crescând curentul ce trece prin ei, va creúte úi cantitatea de căldură ce trebuie disipată.
Ca element de protecĠie suplimentar s-au adăugat siguranĠă de 1A pe
alimentarea motoarelor, pentru a se proteja sursa de alimentare a montajului.
Figura 5.40. Comanda servomotoarelor de cc.
În figura 5.40 este prezentată varianta de punte H cu 6 tranzistoare folosită la
acĠionarea motoarelor de cc.
Puntea H propriu-zisă este formată din 4 tranzistoare (T1n, T1p, T2n úi T2p), la care
se adaugă două tranzistoare ce comandă defazat etajul final (T1d úi T2d).
Puntea este comandată de patru pini I/O din microcontroler – RC4 úi RC5, respectiv
RC6 úi RC7. Deoarece dacă ambele ieúiri sunt în starea SUS simultan vor conduce
practic toate tranzistoarele din schemă, sursa de alimentare va fi scurtcircuitată,
existând pericolul ca unul sau mai multe tranzistoare să se distrugă. Evitarea acestei
probleme se face setând la iniĠializarea programului RC4,RC5,RC6 úi RC7 în starea JOS.
Dacă RC4 = 1 úi RC5 = 0 motorul se va roti într-un sens, iar dacă RC4 = 0 úi RC5 =
1 motorul se va roti în sens contrar. Schimbarea sensului de rotaĠie se face trecând
pentru un scurt timp linia RCx (care a fost anterior în starea SUS) în starea JOS úi
apoi setând cealaltă linie RCy în l logic.

5.5.5. SCHEMA BLOCULUI DE COMANDĂ.


REALIZAREA CABLAJULUI IMPRIMAT
În figura de mai jos este prezentată schema electrică a blocului de
comandă. Această schemă a fost realizată pe blocuri în Pspice úi simulată cu acelaúi
program. Din cauză că PSPICE-ul nu are úi opĠiunea de a crea cablajul imprimat după
schemă, am fost nevoit să refac această schemă în programul DipTrace, pentru a
putea realiza plăcile imprimate.
Figura 5.41. Schema electrică a blocului de comandă
Fiecărei componente electronice în schema electrică, i se asociază forma ei
reală úi dimensiunile ei reale, pentru ca úi cablajul final să fie cel real.
Dacă citim schema de mai sus se observă cum tensiunea de ieúire a panoului
fotovoltaic, este stabilizată úi alimentează în acelaúi timp cu bateria întregul
circuit. Stabilizatorul este dimensionat pentru o tensiune reglată de 14,4V ce poate
încărca úi acumulatorul. În circuitul regulatorului este montat un LED, cu scopul
de a sesiza funcĠionarea panoului.
Circuitul electric se alimentează cu două tensiuni. Prima tensiune de 12V, are
rolul de a alimenta punĠile H tranzistorizate pentru a alimenta motoarele, iar tensiunea
de
5V are rolul de a alimenta microcontrolerul, fotodiodele úi interfaĠa de programare.
RezistenĠele ce polarizează invers fotodiodele sunt de 22 Kohmi, cele
ce alimentează ledurile sunt de 1 Kohm, cele ce alimentează micro-întrerupătoarele au
10k ohmi, iar cele de comandă a tranzistoarelor pilot a punĠii H sunt de 10 Kohmi.
Tranzistoarele folosite pe post de piloĠi sunt de tipul BC 547, iar tranzistoarele
ce alcătuiesc punĠile H úi regulatorul de tensiune sunt de medie putere de tipul BD
139 úi complementarul său BD 140.
Această schemă a fost construită practic mai întâi pe o placă de teste, după ce s-
au mai făcut ajustări úi corecĠii practice, Ġinând cont de acestea s-a refăcut schema úi
s-a trecut la realizarea cablajului imprimat cu ajutorul calculatorului.

Figura 5.42. Realizarea schemei electrice pe placă de


teste
Pe placa de mai sus, se observă legăturile dintre componente, realizate cu fire
iar fotodiodele sunt lipite pe aceeaúi placă. Datorită realizării plăcii într-un mod
dezordonat, există riscul ruperii firelor, apariĠiei scurt-circuitului accidental între pinii
pieselor ducând la distrugerea lor. Avantajul este că se realizează într-un timp
mai scurt decât cel imprimat úi se pot aduce modificări în schemă.

Figura 5.44. Realizarea cablajului imprimat cu programul DipTrace.


Datorită complexităĠii schemei am fost nevoit să creez un cablaj cu două
straturi, lucru ce duce la folosirea unui cablaj dublu placat, complicându-se realizarea
practică a
plăcii.
Imprimarea traseelor pe cablajul brut s-a realizat cu o folie A4-pnp-blue, pe
care mai întâi am listat cele două cablaje, folosind o imprimantă laser, iar cu ajutorul
fierului de călcat am lipit această folie pe ambele parĠii ale plăcii. A trebuit să
potrivesc suprapunerea punctelor pe ambele păUĠi mai întâi. Prin încălzire, traseele
imprimate de pe folie se lipesc pe placă, iar în urma exfolierii, ele rămânând pe placă.
Această placă am introdus-o într-un vas cu Cl-Fe3, această soluĠie realizând corodarea
cuprului neacoperit de pe placă.

Figura 5.45. Cablajul imprimat spate Figura 5.46. Cablajul imprimat faĠă (în oglindă)

Figura 5.47. Realizarea practică a cablajului


5.6. MICROCONTROLERUL
5.6.1.INTRODUCERE ÎN LUMEA MICROCONTROLEROR. GENERALITAğI
Dezvoltarea în domeniul circuitelor integrate a făcut posibilă înmagazinarea a
sute de mii de tranzistoare într-un singur cip. Aceasta a fost o premiză pentru
producĠia de microprocesoare, úi primele calculatoare au fost făcute prin adăugarea
perifericelor ca memorie, linii intrare-ieúire, timere úi altele.
Prin creúterea volumului capsulei s-a ajuns la crearea circuitelor integrate,
care conĠin atât procesorul cât úi perifericele. Aúa s-a întâmplat cu primul cip
conĠinând un microcalculator, sau ce va deveni cunoscut mai târziu ca microcontroler a
luat fiinĠă.
Microcontrolerele sunt componente electronice care înglobează în ele
majoritatea componentelor dintr-un calculator PC, binenĠeles toate de mai mici
dimensiuni. Astfel acestea au: unitate centrală, porturi, memorii, convertoare analog
numerice ( o parte din ele ), etc. Ele pot fi programate simplu, iar numărul de
instrucĠiuni ce pot fi utilizate într- un program este destul de mare pentru aplicaĠii
obiúnuite. Spre exemplu, PIC16F877A are o memorie de program de 8K , dar în
cele mai multe situaĠii nu se foloseste la capacitatea ei maxima.

5.6.2. DIFERENğA DINTRE MICROCONTROLER ùI MICROPROCESOR.


Microcontrolerul diferă de un microprocesor în multe feluri. În primul rând úi
cel mai important este funcĠionalitatea sa. Pentru a fi folosit, unui microprocesor
trebuie să i se adauge alte componente ca memorie, sau componente pentru primirea úi
trimiterea de date. Pe scurt, aceasta înseamnă că microprocesorul este inima
calculatorului. Pe de altă parte, microcontrolerul este proiectat să fie toate acestea
într-unul singur. Nu sunt necesare alte componente externe pentru aplicarea sa pentru
că toate perifericele necesare sunt deja incluse în el. Astfel, economisim timpul úi
spaĠiul necesare pentru construirea de aparate.
Microcontrolerele PIC diferă de microprocesoare si de microcontrolerele de tip
mai vechi prin structura sa internă. Microchip foloseúte structura de tip
Harward, iar microprocesoarele úi microcontrolerele mai vechi sunt create pe structura
Von Neumann.
Vitezele de lucru specifice chipurilor de tip Von Neumann sunt mai ridicate
în general, dar asta nu înseamnă că chipurile sunt neapărat mai performante. Acest
lucru se explică prin faptul că microcontrolerele clasice úi PC-urile sunt mai
complexe úi mai scumpe. PIC-urile reprezintă un compromis rezonabil între
performanĠe úi preĠ. Pentru extrem de multe aplicaĠii acestea sunt mai mult decât
suficiente iar preĠul úi faptul că au dimensiuni foarte mici le fac extrem de utilizate în
ultimii ani. În plus, acestea au un set de instrucĠiuni extrem de redus (max. 35), mai uúor
de utilizat úi de învăĠat pe de rost.

5.6.3 MICROCONTROLERUL PIC 16F877A


Comanda servomotoarelor este realizată cu ajutorul microcontrolerului PIC
16F877A. Unitatea centrală oferă o serie de facilităĠi descrise în foaia de catalog
úi prezentate succint în continuare, dar hotărâtoare pentru alegerea acestui tip
de microcontroler au fost:
preĠul rezonabil al
controlerului
memoria FLASH simplifică dezvoltarea aplicaĠiilor,
permiĠând reprogramarea de un număr extrem de mare de ori;
capabilitate sporită de curent pe pin I/O de 25
mA;
consumul de putere este redus ( sa suporte stand-by sau sleep –
moduri care limiteaza consumul de curent la câĠiva
miliamperi când un circuit este inactiv);
Însă pentru a putea înĠelege funcĠionarea sa este necesar cunoaúterea
caracteristicilor microcontrolerului cât úi a arhitecturii centrale.

5.6.4 ARHITECTURA UNITĂğII CENTRALE


Un microcontroler este un calculator realizat într-un singur cip (circuit integrat),
conĠine unitatea centrală de prelucrare (CPU, Central Processing Unit) úi o serie de
periferice. În aplicaĠiile simple, un echipament poate conĠine un singur circuit -
chiar microcontrolerul. Cele mai multe microcontrolere pot funcĠiona cu un număr
minim de componente externe între care aproape întotdeauna un cristal cu cuarĠ úi
una sau mai multe rezistenĠe.
Un microcontroler modern conĠine majoritatea blocurilor prezentate în figura 1.1
Figura 5.48. Structura generală a unui microcontroler
modern
PIC16F877 aparĠine unei clase de microcontrolere de 8 biĠi cu arhitectură
RISC. Structura lui generală este arătată în schiĠa următoare reprezentând blocurile de
bază.

Figura 5.49. SchiĠa microcontrolerului

Memoria program FLASH- pentru memorarea unui program scris.


Pentru că memoria ce este făcută în tehnologia FLASH poate fi programată úi útearsă
mai mult decât odată, aceasta face microcontrolerul potrivit
pentru dezvoltarea de componentă.

EEPROM- memorie de date ce trebuie să fie salvate când nu mai este


alimentare. Este în mod uzual folosită pentru memorarea de date importante ce nu
trebuie pierdute dacă sursa de alimentare se întrerupe dintr-o dată. De exemplu, o
astfel de dată este o temperatură prestabilită în regulatoarele de temperatură. Dacă
în timpul întreruperii alimentării această dată se pierde, va trebui să facem ajustarea
încă o dată la revenirea alimentării. Astfel componenta noastră pierde în privinĠa
auto-menĠinerii. Memoria EEPROM face mai uúoară aplicarea microcontrolerelor
la aparate unde se cere memorarea permanentă a diferitor parametri (coduri
pentru transmiĠătoare, viteza motorului, frecvenĠele receptorului, etc.).
RAM- memorie de date folosită de un program în timpul executării
sale. În RAM sunt memorate toate rezultatele intermediare sau datele temporare ce
nu sunt cruciale la întreruperea sursei de alimentare.

Portul A úi B sunt conexiuni fizice între microcontroler úi lumea de afară.


Portul
A are 5 pini, iar portul B are 8 pini.

Unitatea de procesare centrală are rolul unui element de conectivitate


între celelalte blocuri ale microcontrolerului. Coordonează lucrul altor blocuri úi
execută programul utilizatorului.

5.6.5. CARACTERISTICILE MICROCONTROLERULUI PIC16F877A


Principalele caracteristici ale microcontrolerului PIC16F877A sunt
următoarele: Unitate centrală RISC performantă pe 8 biĠi
35 de instrucĠiuni;
toate instrucĠiunile se execută într-un ciclu, cu excepĠia salturilor care necesită
două cicluri;
frecvenĠa de operare
- 20 MHz;
- 200 ns (minim) - durata de execuĠie a unei instrucĠiuni;
8192 cuvinte de memorie program (Flash);
368 x 8 biĠii RAM;
256 x 8 biĠii EEPROM;
fiecare instrucĠiune este codificată pe 14 biĠi;
magistrală de date pe 8 biĠi;
stivă hardware pe 8 niveluri;
convertor Analog - Digital pe 10 biĠi cu 8 intrări
moduri de adresare oferite: directă, indirectă úi relativă;
există 14 surse de întrerupere:
- folosind pinul extern RB0/INT;
- la depăúirea TMR0 (overflow);
- la schimbarea stării pinilor PORTB<4:7>;
- la încheierea scrierii în EEPROM.
Periferice
33 pini I/O cu setarea individuală a direcĠiei;
capabilitate sporită de curent pentru comanda directă al LED-urilor sau a unei
alte sarcini:
- 25 mA în starea SUS;
- 25 mA în starea JOS;
TMR0: timer / număUător pe 8 biĠi cu prescaler programabil pe 8 biĠi.
FacilităĠi speciale
sunt garantate tipic 100.000 cicluri scriere-útergere memorie FLASH;
este garantată menĠinerea informaĠiei în memoria EEPROM peste 40 de ani;
există un timer acĠionat la punerea sub tensiune úi unul pentru pornirea în
siguranĠă a oscilatorului cu cuarĠ ;
Watchdog Timer (WDT) cu propriul oscilator RC pentru funcĠionare sigură;
protecĠia programului din FLASH contra citirii neautorizate;
mod de operare SLEEP cu reducerea semnificativă a puterii consumate;
oscilator cu opĠiuni programabile.
Tehnologie CMOS FLASH/EEPROM îmbunăWăĠită
Putere redusă úi viteză de operare ridicată;
Operare statică;
Domeniu extins de tensiuni de alimentare:
2.0 V - 5.5 V;
Putere redusă – curent de alimentare tipic:
- < 2 mA la VDD = 5 V, 8 MHz;
- 15 µA (tipic) la VDD = 2 V, 32 kHz
- < 0.5 mA la VDD = 2 V, în aúteptare (stand-by)
Porturi I/O
Reprezină cea mai comună facilitate hardware a controlerelor. Un port este de
obicei un grup de 8 linii, care pot fi utilizate individual ca intrare sau ca ieúire úi care
este adresat ca un singur octet. Microcontrolerul PIC16F877 are 4 porturi I/0, porturile
A, B, C úi D.
Fiecare linie poate fi configurată independent ca intrare sau ieúire, pot
fi configurate rezistenĠe de pull-up pe intrări úi uneori pe ieúiri (o rezistenĠă de
valoare
ridicată conectată la tensiunea de alimentare VDD).

Figura 5.40. O structură tipică cu porturi digitale úi intrări – ieúiri


analogice
În cadrul unui microcontroler pot exista pini care pot debita sau consuma un
curent sporit (10-40 mA) faĠă de 2-5 mA la pinii obiúnuiĠi. Este important de consultat
foaia de catalog a microcontrolerului pentru a nu depăúi curentul de alimentare
total maxim admis pentru microcontroler.
Circuitul PIC16F877A se prezintă în capsule PDIP úi SOIC aúa cum se observă
în figura de mai jos:

Figura 5.41. Dispunerea terminalelor – capsulă PDIP


Figura 5.42. PIC 16F877A varianta de capsula PDIP

Pinii microcontrolerului PIC16F877 sunt în număr total de 40, împăUĠLĠi în două


rânduri, având următoarea semnificaĠie:
Nr. Pin SemnificaĠie Nr.Pin SemnificaĠie

1 MCLR/Vpp - Master clear 21 RD2/PSP2 - Port D


input (active low)
2 RA0/AN0 - Port A 22 RD3/PSP3 - Port D
3 RA1/AN1 - Port A 23 RC4/SDI/SDO - Port C
4 RA2/AN2/Vref/CVref - Port A 24 RC5/SDO - Port C
5 RA3/AN3/Vref - Port A 25 RC6/TX/CK - Port C
6 RA4/TOCK1/C1OUT - Port A 26 RC7/RX/DT - Port C
7 RA5/AN4/SS/C2OUT - Port A 27 RD4/PSP4 - Port D
8 RE0/RD/AN5 - Port E 28 RD5/PSP5 - Port D
9 RE1/WR/AN6 - Port E 29 RD6/PSP6 - Port D
10 RE2/CS/AN7 - Port E 30 RD7/PSP7 - Port D
11 Vdd - Positive Power Supply 31 Vss - Ground
12 Vss - Ground 32 Vdd - Positive Power Supply
13 OSC1/CLKIN - Oscillator 33 RB0/INT - Port B
14 OSC2/CLKOUT - Osciallator 34 RB1 - Port B
15 RC0/T1OSO/T1CKI - Port C 35 RB2 - Port B
16 RC1/T1OSI/CCP2 - Port C 36 RB3/PGM - Port B
17 RC2/CCP1 - Port C 37 RB4 - Port B
18 RC3/SCK/SCL - Port C 38 RB5 - Port B
19 RD0/PSP0 - Port D 39 RB6/PGC - Port B
20 RD1/PSP1 - Port D 40 RB7/PGD - Port B

Figura 5.43. Tabelă reprezentând semnificaĠia pinilor microcontrolerului PIC 16F877A

PORT A este un port bidirecĠional de 10 biĠi. Registrul corespunzător


care controlează direcĠia se numeúte TRISA. Prin setarea unui bit din TRISA, pinul
respectiv devine intrare, iar prin útergerea bitului din TRISA pinul devine ieúire.
Citirea registrului PORT A corespunde citirii stării pinului, pe când scrierea
PORT A înseamnă memorarea unei valori logice.
Toate operaĠiile de scriere sunt de tip read-modify-write. În acest sens, o scriere
la port implică citirea stării pinilor, modificarea valorii úi scrierea noii valori în latch-
ul de
date.
Pinul RA4 este multiplexat cu semnalul de tact pentru Timer0, fiind
notat RA4/T0CKI pin. Intrarea RA4/T0CKI este de tip Trigger Schmitt (VILMax =
0.2 VDD; VIHmin = 0.8 VDD).
ToĠi ceilalĠi pini RA au praguri de tensiune TTL când sunt configuraĠi ca
intrări
(VILMax = 0.8 V pentru 4.5 V ” VDD ” 5.5 V, respectiv 0.15 VDD pentru alte valori ale
VDD; VIHmin = 2 V) úi niveluri de tensiune CMOS (VOLMax = 0.6 V la IOL = 8,5 mA;
VOHmin = VDD – 0.7 V) când sunt configuraĠi ca ieúiri. Toate aceste niveluri de
tensiune sunt valabile úi pentru Portul B
PORT B este un port bidirecĠional de 8 biĠi, iar registrul care controlează
direcĠia se numeúte TRISB. Prin setarea unui bit în TRISB, pinul corespunzător devine
intrare, iar prin útergerea bitului din TRISA, pinul devine ieúire.
Fiecare pin al PORTB are o rezistenĠă de pull-up de valoare ridicată realizată
cu un tranzistor MOS. Patru pini ai portului PORTB, RB4:RB7 pot cauza o întrerupere,
care se întâmplă când starea lor se schimbă de la unu logic la zero logic úi invers.
Numai pinii configuraĠi ca intrare pot cauza această întrerupere să se întâmple
(dacă fiecare pin RB4:RB7 este configurat ca o ieúire, nu va fi generată o întrerupere la
schimbarea stării. Tensiunea de alimentare
Microcontrolerul este proiectat să funcĠioneze la tensiunea standard de
alimentare
de 5 V, însă există tot mai multe variante de microcontrolere care operează la
tensiuni reduse de 3 sau 3.3 V sau chiar în domenii de tensiune 2 – 6 V, cu
menĠiunea că o tensiune de alimentare redusă afectează de obicei negativ frecvenĠa
maximă de operare. FuncĠionarea la tensiune de alimentare redusă apropiată de cea
limită din catalog poate fi uneori însoĠită de erori úi de aceea se recomandă
alimentarea microcontrolerului la
tensiunea standard de 5V.
Oscilatorul / generatorul de tact
Ca orice sistem sincron, microcontrolerul dispune fie de un oscilator extern cu
cuarĠ, fie de un cristal cu cuarĠ asociat unui oscilator intern, fie de varianta mai ieftină
dar mai puĠin precisă – utilizarea unui rezonator ceramic. Circuitul oscilator este
folosit
pentru a da microcontrolerului un ceas-clock. Ceasul este necesar pentru ca
microcontrolerul să execute programul sau instrucĠiunile din program.
Există modele care oferă un oscilator RC intern (economisind deci 1-2 pini din
capsulă, aspect deosebit de important mai ales la capsulele mici ) sau extern, dar la
care frecvenĠa de operare variază pronunĠat cu tensiunea de alimentare, temperatura,
abaterile tehnologice, valoarea nominală a R úi C. Asemenea aplicaĠii sunt recomandate
doar acolo unde o variaĠie serioasă a frecvenĠei de operare nu deranjează performanĠele.
FrecvenĠele de tact tipice variază în prezent între 4 úi 50 MHz. Această
frecvenĠă de operare nu oferă măsură absolută a capacităĠii de procesare a controlerului,
exprimată în MIPS (millions of operations per second), deoarece numărul de
perioade necesar executării unei instrucĠiuni variază de la o familie de controlere
la alta, iar unele instrucĠiuni necesită mai multe cicluri decât altele. O exprimare
realistă este MIPS/MHz, care indică câte instrucĠiuni se execută la fiecare MHz al
tactului.
FrecvenĠe de tact mari implică evident atât consum de putere mai ridicat cât úi
o emisie mai pronunĠate de unde electromagnetice. Pentru PIC16F877A în varianta
tipică de funcĠionare la 20 MHz, fiecare instrucĠiune se execută în 200 ns.
Oscilatorul cu cristal( XT ) se află intr-o carcasă metalică cu doi pini pe care
este înscrisă frecvenĠa la care cristalul oscilează. Mai este necesar câte un
condensator
ceramic de 27pF cu celălalt capăt la masă de a fi conectaĠi la fiecare pin.

Figura 5.44. Conectarea oscilatorului cu cristal

Un asemenea element se numeúte rezonator ceramic úi este reprezentat în


scheme ca cel de mai sus. Pinii centrali ai elementului sunt masa, iar pinii terminali sunt
conectaĠi la pinii OSC1 úi OSC2 ai microcontrolerului. Când se proiectează un
montaj, este recomandat ca oscilatorul să fie cât mai aproape de microcontroler,
pentru a elimina orice interferenĠă de pe liniile pe care microcontrolerul primeúte tactul
de ceas.
Intrarea de Reset
Activarea Reset iniĠializează controlerul, acesta reluând execuĠia ca la o
nouă punere sub tensiune. Cel mai frecvent este ca intrarea Reset să fie activă JOS,
existând úi variante active SUS. Majoritatea noilor microcontrolere vor porni la punerea
sub tensiune cu pinul Reset conectat la alimentare (VDD), dar unele modele mai
vechi necesită un circuit RC de pornire sigură.
ProtecĠia la scăderea tensiunii de alimentare
Acest modul resetează controlerul dacă tensiunea de alimentare a scăzut sub o
anumită valoare, prestabilită úi menĠine starea de Reset până la revenirea tensiunii de
alimentare la valoarea nominală. Se obĠine astfel o protecĠie eficientă
împotriva comportării cu erori la tensiuni reduse de alimentare. Există o serie de
circuite externe cu
3 pini care efectuează această funcĠie sau regulatoare liniare integrate care au o ieúire
de
Reset destinată a fi conectată la pinul omonim al microcontrolerului
Timere
Un timer (Timer) este în cel mai simplu caz un număUător programabil.
Semnalul de tact este obĠinut de la oscilatorul controlerului sau poate fi un semnal
aplicat unui pin. Unui timer i se poate asocia un prescaler pentru a mări capacitatea de
numărare.
Numărarea poate avea loc în sens crescător sau descrescător, dar este prestabilită
pentru un tip de controler.
Un timer poate genera o întrerupere la depăúire (atunci când conĠinutul său
devine zero). De obicei timer-ul poate fi citit úi scris în timpul funcĠionării, facilitate
care permite generarea unor intervale de timp extrem de precise. Timerele moderne
oferă în plus facilităĠi de comparare úi sau captură.
Prin captură se stochează valoarea timer-ului în momentul în care apare o
tranziĠie activă la unul din pinii controlerului, iar opĠional se poate genera o
întrerupere. Prin comparare se generează o întrerupere când timer-ul ajunge la o valoare
prestabilită.
Figura 5.45. FacilităĠile de captură úi
comparare.
PWM - Modulatorul în durată
Modulatorul în durată produce un tren de impulsuri cu durata programabilă a
stării SUS úi JOS, prin aceasta permiĠându-se modificarea factorului de
umplere. Semnalul PWM se poate utiliza direct de exemplu pentru comanda unei
diafragme piezoelectrice sau intensităĠii luminoase a unui LED, sau se poate filtra úi
amplifica úi
atunci poate comanda un motor de curent continuu sau o altă sarcină.

Figura 5.46. Modulatorul în durată úi generarea unui semnal analogic.

Curentul de iesire
Fiecare linie de intrare –ieúire( I/O) a PIC16F877A poate controla un curent de
25 mA în ambele sensuri, respectiv atât în starea SUS (curentul iese din circuit), cât úi
în starea JOS (curentul intră în circuit). Pentru sarcini care necesită un curent de valoare
mai mare, sunt necesare unul sau mai multe tranzistoare externe de comandă. Dacă
tensiunea de alimentare pentru circuitul comandat este mai mare de Vcc, un tranzistor
extern este obligatoriu de folosit.

5.6.6 DISPLAY LCD HDM-16116H ALFANUMEIC PE 1x16 CARACTERE


LCD-ul din cadrul aplicaĠiei este un display alfanumeric făUă iluminare cu
posibilitatea de afiúare pe o linie, putând fi afiúate 16 caractere. Acest tip de display
este foarte popular úi se regaseúte în monitoare, imprimante, în numeroase
montaje cu microcontrolere úi mai ales la plăcile de dezvoltare folosite în scop
didactic. În scopul realizării acestei prezentări a display-ului s-a folosit documentaĠia de
specialitate [Hit00].
Afiúajele LCD proiectate cu HD44780, modulul pentru LCD fabricat de
Hitachi, nu sunt scumpe úi sunt uúor de folosit, úi chiar posibil să producă
verificarea datelor afiúate folosind cei 8x80 pixeli ai afiúajului. Afiúajele LCD
Hitachi conĠin un set de caractere ASCII plus simboluri japoneze, greceúti úi
matematice.
Display-ul este controlat de un integrat Hitachi HD44780A00 ( Fig.5.47 ),
acest controler de display este de tip “ dot – matrix ” , adică un caracter este reprezantat
printr-
o matrice de puncte.

Figura 5.47. Diagrama bloc a controlerului H44780A00


Principalele avantaje ale display-ului sunt
:
- plaja largă între 3 si 7V de alimentare ;
- funcĠionarea de la o temperatura de la 0 pana la 50 grade celsius ;
- posibilitatea de stocare la temperaturi cuprinse între -20 úi 70 grade
celsius;
- posibilitatea de conectare pe 4 sau pe 8 biĠi(putem observa modul de
interconectare a microcontrolerului cu display-ul în fig.5.48 ).
- preĠ scăzut de achiziĠie ;
Figura 5.48 – Diagrama pinilor pentru conectarea pe 4 biĠi a display-ului
O alte posibilitate de conectare ar fi cea pe 8 biĠi , ceea ce ar mari considerabil
viteza de afiúare pe LCD.
Pentru un bus de 8 biĠi, afiúajul are nevoie de o tensiune de alimentare de +5v úi
11 linii I/O. Pentru un bus de 4 biĠi sunt necesare doar liniile de alimentare úi 7
linii. Observăm că dezavantajul major in cazul conexiunii pe 8 biĠi ar fi fost necesitatea
a două porturi pentru utilizarea display-ului, unul pentru control si unul pentru data
faĠă de varianta pe 4 biĠi , care utilizează un singur port, pentru date úi control.
După cum se observa din figura 5.48, display-ul are 14 pini. Pinii de alimentare
( Vss si Vdd). Vss- 0V, se leaga la masa, in montaj ( - ) , iar Vdd- tensiunea de
alimentare la +5V ( nominal ). Pentru reglarea contrastului există pinul Vee care este
legat la tensiune printr-o rezistenta semireglabilă
Pinii de control ai display-ului ( RS , E si R/W ) . În cazul conectării display-
ului pe 4 biĠi sunt folosiĠi doar pinii RS si E , R/W fiind legat la masa ( - ). Linia
Enable (E) permite accesul la afiúaj prin intermediul liniilor R/W úi RS. Când
această linie este LOW, LCD-ul este dezactivat úi ignoră semnalele de la R/W úi RS.
Când linia (E) este HIGH, LCD-ul verifică starea celor două linii de control úi răspunde
corespunzător. Linia Read/Write (R/W) stabileúte direcĠia datelor dintre LCD úi
microcontroler. Când linia este LOW, datele sunt scrise în LCD. Când este HIGH,
datele sunt citite de la LCD. Tipul datelor de pe liniile de date este interpretat de către
LCD prin linia Register select (RS), când este LOW, o instrucĠiune este scrisă în LCD.
Când este HIGH, un caracter este scris în LCD.
Figura 5.49. Diagrama bloc a Display-
ului
Starea logică a liniilor de control:
E “0” Accesul la LCD dezactivat
“1” Accesul la LCD activat
R/W “0” Scrie date în LCD
“1” Citeúte date din LCD
RS “0” InstrucĠiuni
“1” Caracter
Pinii de date ( D0, D1, D2, D3, D4, D5, D6, D7 ) – sunt pinii pe care sunt
primite (sau transmise ) date de la microcontroler ( către microcontroler ) spre a fi
afiúate. În cazul conexiunii pe 4 biĠi transmiterea datelor se face doar pe pinii D4 .. D7.
Scrierea datelor în LCD se realizează în câĠiva paúi:
- se setează bitul R/W LOW
- se setează bitul RS în 0 sau 1 logic (instrucĠiune sau caracter)
- se trimit datele către liniile de date (dacă se execută o scriere)
- se setează linia E pe HIGH
- se citesc datele de la liniile de date (dacă se execută o citire)
Citirea datelor de la LCD se realizează similar, cu deosebirea că linia de
control R/W trebuie să fie HIGH( pentru modul pe 8 biĠi ). Când trimitem un HIGH
către LCD, el se va reseta úi va accepta instrucĠiuni. InstrucĠiunile tipice care sunt
transmise către un afiúaj LCD după reset sunt: pornirea afiúajului, activarea
cursorului úi scrierea caracterelor de la stânga spre dreapta. În momentul în care un
LCD este iniĠializat, el este pregătit sa primească date sau instrucĠiuni. Dacă
recepĠionează un caracter, el îl va afiúa úi va muta cursorul un spaĠiu la dreapta.
Cursorul marchează locaĠia următoare unde un caracter va fi afiúat. Când dorim să
scriem un úir de caractere, mai întâi trebuie să setăm adresa de start, úi apoi să trimitem
câte un caracter pe rând. Caracterele care pot fi afiúate
pe ecran sunt memorate în memoria video DD RAM (Data Display RAM). Capacitatea
memoriei DD RAM este de 80 bytes.

Figura 5.50. Display LCD HDM-16116H


Afiúajul LCD mai conĠine 64 bytes CG RAM ( Character Generator
RAM). Această memorie este rezervată pentru caracterele definite de utilizator. Datele
din CG RAM sunt reprezentate sub formă de caractere bitmap de 8 biĠi. Fiecare
caracter ocupă maxim 8 bytes în CG RAM, astfel numărul total de caractere pe care un
utilizator poate Vă le definească este 8. Pentru a afiúa caracterul bitmap pe LCD, trebuie
setată adresa CG RAM la punctul de start (de obicei 0) úi apoi să fie scrise datele în
afiúaj.
Viteza de răspuns a controlerului de LCD este cuprinsa intre 40 si 120
microsecunde (us) pentru scriere úi citire. Alte operaĠii pot dura până la 5 ms. În acest
timp microcontrolerul nu poate accesa LCDul.
Utilizarea LCD-ului într-un proiect se face foarte simplu folosind software-
ul “mikroC”. Există un set de funcĠii care deservesc la iniĠializare, comanda úi afiúare
de caractere, aceste funcĠii putând fi folosite direct in program, nefiind nevoie sa
includem alte fiúiere pentru compilare. Principalele funcĠii din librărie sunt :
- void Lcd_Init(unsigned short *port); - IniĠializează LCD la
“port” cu configuraĠia pinilor implicita ( standard ). Există úi
posibilitatea
iniĠializării cu configuraĠia pinilor dorită de utilizator. În cadrul
acestei aplicaĠii s-a folosit configuraĠia standard.
- void Lcd_Config(unsigned short *port, unsigned short RS, unsigned
short EN, unsigned short WR, unsigned short D7, unsigned short
D6, unsigned short D5, unsigned short D4) - IniĠializează LCD la
“port” cu configuraĠia pinilor dorita de utilizator.
- void Lcd_Out(unsigned short lin, unsigned short col, char *text) –
Afiúează “text“ pe LCD la linia úi coloana specificată (
parametrii lin úi col ).
5.6.7 AFIùARE PE LCD
Mediul MikroC dispune de o librarie ce útie să lucreze cu display-uri LCD de
1x16, 2x16 caractere úi chiar úi cu display-uri grafice cum ar fi cel de celular Nokia
3310. Comunicarea între microcontroler úi LCD poate fi pe 4 biĠi sau pe 8, fiecare
având avantaje úi dezavantaje. În cadrul aplicaĠie este conectat pe 4 biĠi. Configurarea
pinilor este cea standard, existând úi posibilitatea de a configurare proprie a utilizatorului.
Librăria pentru LCD de 1x16 caractere este largă, în aplicaĠie fiind
folosite următoarele comenzi :
Lcd_Init(&PORTD) – IniĠializează LCD pe portul D al microcontrolerului ;
Lcd_Out(linie, coloana,”text de afiúat”) – Afiúează un text la linia úi
coloana
prescrisa;
Lcd_Chr_Cp(ch) – Afiúează caracterul “ch” la poziĠia curentă a cursorului ;
Lcd_Out_Cp(“text de afiúat”) – Afiúează un text la poziĠia curentă a
cursorului; Lcd_Cmd(Lcd_Clear) – ùterge ce este afiúat pe LCD ;
Lcd_Cmd(Lcd_Cursor_On) – Afiúează cursorul la poziĠia unde a rămas ;
Lcd_Cmd(Lcd_Cursor_Off) – Nu mai afiúează cursorul ;
Lcd_Cursor_Blink_On() – Afiúează cursorul intermitent ;
Lcd_Cursor_Blink_Off() – Afiúează cursorul permanent ;
Lcd_Shift_Right - Shifteză datele afiúate pe LCD prin shiftarea datelor
din memoria RAM a LCD-ului;

5.7. PROGRAMATORUL JDM de MICROCONTROLERE PIC


Programatorul folosit pe parcursul realizării proiectului de faĠă este un
programator de tip JDM.. Schema originală a programatorului a fost proiectata cu un
soclu de 18 pini încorporat pe placa sa pentru a programa microcontrolerele PIC din
seria
12 úi cu o mufa serială prin care se realiza interconectarea cu unul din porturile
seriale ale calculatorului. Varianta prezenta este una imbunăWăĠită, ea dispunând de
un soclu adiĠional de 40 de pini, cu ajutorul căruia se pot programa
microcontrolerele PIC din seriile 16 úi 18, úi de o mufa serială la care sunt
disponibili pinii necesari programării microcontrolerului.
Figura 5.51. Programatorul JDM RS232
Prin această a doua mufă serială se poate programa microcontrolerul “În
Circuit”, IăUă să mai fim nevoiĠi să scoatem microcontrolerul la fiecare
programare. Această metodă este cea utilizata úi aici. Placa de bază dispune la rândul ei
de o mufă serială unde sunt conectaĠi pinii de programare, iar printr-un cablu serial
microcontrolerul poate fi programat foarte simplu cu o singură condiĠie úi anume placa
de bază sa fie alimentată.

5.8. REALIZAREA PROGRAMULUI IN LIMBAJUL DE PROGRAMARE C


Pentru ca un microcontroler PIC 16F877A să execute operaĠiile prezentate
mai sus care descriu funcĠionarea schemei (panoul solar să urmărească
miúcarea soarelui ) este necesar să se scrie un program care să implementeze
acest lucru. Scrierea programului poate fi făcută intr-un limbaj de nivel înalt, cu
ajutorul compilatoarelor C, Basic sau Pascal, sau in limbajul de asamblare specific
microcontrolerului PIC. Scrierea unui program este mai uúoară intr-un limbaj de nivel
înalt deoarece aceste compilatoare traduc de fapt limbajul de nivel înalt în limbajul
de asamblare(un fiúier cu extensia "asm") úi în acelaúi timp se generează codul
maúină ce este stocat într-un fiúier cu extensia "hex".
Acest fiúier conĠine instrucĠiunile úi datele ce trebuie trimise către memoria PIC-ului,
cu ajutorul unui inscriptor. Limbajul de nivel înalt simplifică programarea,
permiĠând scrierea intr-un rând sau in câteva rânduri a ceea ce ar necesita multe linii de
program în limbaj de asamblare. Comenzile recunoscute de microcontroler sunt cele
binare. Limbajul de asamblare este mai evoluat, conĠine instrucĠiuni ce sunt uúor de
reĠinut, úi pentru transformarea acestora in cod maúină avem nevoie de un compilator.
Un program scris în limbajul de asamblare nu este destul de vizibil úi de aceea pot
exista greúeli de concepĠie a programului, sau erori de programare, deúi instrucĠiunile
sunt corecte.
Scrierea programului se realizează de obicei intr-un editor ce permite salvarea liniilor
de comandă introduse. Scrierea programului a fost realizată în C, utilizând
compilatorul MicroC. Acest lucru se poate observa în figurile următoare (Fig 5.52 ,Fig
5.53)
Programul care urmează a fi inscripĠionat în microcontroler úi care coordonează
procesul de urmărire a miúFării soarelui este prezentat în
continuare.
Program Solar :

#define pauza 20 // Timp in mS- pauza dupa actionare


#define tmp 20 // Temporizarea unui pas
#define dif 40 // Dif in mV dintre comparatii
#define pas 20 // Timpul de actioanare a motoarelor

//const pauza = 20, tmp = 20, dif = 40, pas =20 ;

unsigned short n , cnt;


int tm = 0, tlong, t[4], ch[3];
char *tc, txt[5];

void main() {

INTCON = 0; //Nici o intrerupere


OPTION_REG = 0x80;

ADCON1 = 0x82; // 1 000 0010 configurare PortA si E Analogice:


// VDD=Vref+, VSS=Vref-, RE2-RE0-Digital,RA0-RA5-Analog
ADCON0 = 0x41; // 01 000 001 - setare :
// frecventa Fosc/8,canal 0(RA0), convertor pornit, conversie oprita
PIR1.ADIF = 0; // resetare flag AD

TRISA = 0xFF; // canale Analogice


PORTB = 0xFF;
TRISB = 0xFF; // Limitatoare (intrari)
PORTC = 0x00; //C este initializat cu 0
TRISC = 0x00; //C este Output

LCD_Init(&PORTD); // initialize (4-bit interface connection)


LCD_Cmd(LCD_CURSOR_OFF); // send command to LCD (cursor off)
LCD_Cmd(LCD_CLEAR); //

Lcd_Out(1,1,"Proiect");
Lcd_Out(2,1,"diploma");
Delay_ms(2000);
LCD_Cmd(LCD_CLEAR);

cnt = 0;
t[0]=t[1]=t[2]=t[3]=t[4] = 0;
n = 0;

while (1) {
do {
t[n] = ADC_read(n); // ia val ADC de la canalul "n"
t[n] = t[n] * 5;
if (n < 2)
{
IntToStr(t[0],txt);
LCD_Out(1,1,txt); // scrie pe linia 1 si apoi pe 2
IntToStr(t[1],txt);
LCD_Out(2,1,txt);
}
else
{
IntToStr(t[2],txt);
LCD_Out(1,1,txt);
IntToStr(t[3],txt);
LCD_Out(2,1,txt);
}
Delay_ms(1);
n++;
if (n == 4) n = 0;
}
while (n==0);

if (cnt >= tmp)


{
if ( (abs(t[0] - t[1])) > dif ) // Reglare Axa Orizontala
{
if ( (PORTB.F1==1)&&(t[0] > (t[1]+ dif)) ) //Miscare Stanga
{
PORTC.F4=1;
Delay_ms(pas);
PORTC.F4=0;
LCD_Out(1,7,"st");
}
else if ( (PORTB.F2==1) && (t[1] > (t[0]+dif)) ) // Miscare Dreapta
{
PORTC.F5=1;
Delay_ms(pas);
PORTC.F5=0;
LCD_Out(1,7,"dr");
}
}
else if ( (abs(t[2] - t[3])) > dif ) // Axa Oriz este echil => Reg axa Ver
{
if ( (PORTB.F4==1)&&(t[2] > (t[3]+dif)) ) //Miscare Sus
{
PORTC.F6=1;
Delay_ms(pas);
PORTC.F6=0;
LCD_Out(1,7,"jos");
}
else if ( (PORTB.F3==1) && (t[3] > (t[2]+dif)) ) // Miscare Jos
{
PORTC.F7=1;
Delay_ms(pas);
PORTC.F7=0;
LCD_Out(1,7,"sus");
}
}
else cnt = 0;
}
else cnt++;
//if ( ((abs(t[2] - t[3])) < dif ) ) cnt = 0;
Delay_ms(pauza);
LCD_Cmd(Lcd_CLEAR);

Setarea corectă a compilatorului in limbajul C este obligatorie pentru a


putea compila programul scris.

Figura 5.52. Configurarea compilatorului

Figura 5.53. Compilarea programului


După scrierea programului este necesară testarea acestuia. Chiar dacă
microcontrolerul este de tip flash úi poate fi rescris în caz că programul nu
funcĠionează, este preferabilă eliminarea erorilor de programare înainte de conectarea lui
în circuit.
Programul fiind scris úi compilat, compilatorul salvează liniile de comandă
introduse în format assembler úi hex, fisierul .hex acesta trebuie introdus in PIC.
Această operaĠie se numeúte înscriere úi se execută cu ajutorul unui inscriptor
(sau programator). Acest inscriptor se branúează cu ajutorul unei mufe la un
port al
calculatorului . Avantajul este că acest inscriptor nu necesită sursă de alimentare separată.
Fiecare inscriptor are úi un mic program specific, care interpretează acel fiúier
hex úi il trimite in memoria unui PIC. Acest program este ICPROG.
Programarea microcontrolerului se poate observa in figura următoare (Fig 5.54).

Fig 5.54. Programarea (înscripĠionarea) cu succes a microcontrolerului


Cap 6. FUNCğIONAREA INSTALAğIEI

Pentru rotirea panoului solar s-a folosit patru senzori (fotodiode) care
iluminate
vúi modifică valoarea în funcĠie de fluxul de lumină ce cade pe ele.
Aceúti senzori care dau informaĠii despre poziĠia soarelui sunt conectaĠi la
intrările analogice ale microcontrolerului.
Atât timp cat razele solare sunt perpendiculare pe suprafaĠa panoului, cei patru
senzori trimit microcontrolerului informaĠii aproximativ egale, astfel sistemul
nu reacĠionează, el îúi menĠine starea până la următoarea citire úi comparare a semnalelor.
În momentul în care valoarea unei fotodiode este mai mare decât cealaltă pe o
anumită axă, ceea ce coincide cu miúcarea soarelui, microcontrolerul sesizează acest
lucru úi comandă rotirea panoului solar pe axa respectivă până în momentul în care
Soarele este din nou perpendicular pe panoul solar, realizându-se echilibrul fotodiodelor.
Reglarea pragului de sensibilitate se face modificând în program diferenĠa
de tensiune dintre fotocelule, la care sistemul reacĠionează.
Citirea informaĠilor date de senzori se face astfel, se citesc senzorii de pe axa ox,
după care se citesc senzorii de pe oy, iar reacĠia microcontrolerului este în aceeaúi
ordine. Pentru ca microcontrolerul să nu reacĠioneze la schimbări ale iluminării
senzorilor, fară a fi provocate de soare ci de altceva, nori sau păVări, s-a creat o
temporizare a reacĠiei microcontrolerului pe ambele axe. Acest timp este o constantă úi
se modifică în program. Comanda motoarelor este făcută în impulsuri, din cauza
inerĠiei mari a roĠilor dinĠate a servomecanismelor, comanda continuă face ca
servomecanismul să nu se oprească la timp, durata acestor impulsuri reglându-se în
program.
InstalaĠia de urmărire este prevăzută cu patru limitatoare de cursă. Aceste limitatoare
de cursă sunt mărimi de intrare pentru
microcontroler, reprezentând un buton normal
deschis cu revenire, conectat la un pin de intrare úi care determină trecerea acestui pin
în starea 0 sau 1 logic.
În momentul în care motorul se roteúte spre dreapta úi se atinge astfel cursa
maximă pe care o poate face servomotorul, adică limitatorul din dreapta va fi acĠionat,
lucrul acesta este sesizat de microcontroler care va comanda oprirea motorului úi
rotirea
motorului doar în spre stânga. Acest lucru se repetă úi la rotirea în sens invers sau la
înclinarea panoului în ambele sensuri.
Mersul spre stânga úi spre dreapta sau sus úi jos al panoului, se realizează prin
inversarea tensiunii de alimentare a motoarelor. Acest lucru se realizează setând ca
ieúiri patru pini ai portului C adică RC4-RC5 úi RC6-RC7, prin care se comandă
deschiderea tranzistoarelor celor două punĠi H.
Tabelul de adevăr corespunzător stării pinilor este următorul :

Nr Starea motorului pe OX
RC4 RC5
crt
1 0 0 Stop: motorul e oprit
2 1 0 Rotire spre stânga
3 0 1 Rotire spre dreapta

Nr Starea motorului pe OY
RC6 RC7
crt
1 0 0 Stop: motorul e oprit
2 1 0 Rotire sus
3 0 1 Rotire jos

Figura 6.1. Sistemul de poziĠionare în starea finală


CONCLUZII

SoluĠia propusă pentru poziĠionarea automată a panoului solar după


miúcarea Soarelui a fost cea prezentă în cursul acestui proiect, având la bază patru
senzori care oferă informaĠii cu privire la miúcarea Soarelui, soluĠie care, ca la orice
servomecanism de urmărire a poziĠiei se caracterizează prin existenĠa unui prag de
insensibilitate ce determină o abatere între poziĠia de referinĠă úi cea măsurată.
Alegerea acestui prag este rezultatul unui compromis între precizie úi stabilitatea
sistemului
Lucrarea de faĠă a constituit de asemenea úi o introducere in domeniul
microcontrolerelor; studiul, analiza, mărimilor de intrare-ieúire într-un microcontroler,
a elementelor de interfaĠare la un microcontroler, úi a mediului de programare úi
compilare.
Utilizarea unui microcontroler în soluĠionarea sistemului de comandă úi control
a unui sistem de poziĠionare (urmărire) are avantajul flexibilităĠii implementării
practice a soluĠiei, deoarece soluĠia aleasă poate fi modificată úi optimizată soft.
Folosirea unei instalaĠii de urmărire a miúFării Soarelui măreúte randamentul
unui panou fotovoltaic cu pană la 35%, Ġinându-se cont úi de pierderile de energie
datorate consumului propriu al instalaĠiei.
Implementarea practică a fost realizată punându-se accent pe
componente electronice, mecanisme úi piese uúor accesibile, dar úi elemente specifice
acestei aplicaĠii, cum ar fi panoul fotovoltaic.
Ca de exemplu, elementul de comandă de pe placa electronică este
un microcontroler ce se găseúte cu uúurinĠă în comerĠ úi se programează foarte
repede. PunĠile de tranzistoare sunt cu tranzistoare bipolare de medie tensiune, iar
fotocelulele sunt fotodiode normale. Mecanismele ce execută poziĠionarea pe cele
două axe sunt reductoare ce pot fi preluate de la orice alt tip de aplicaĠie ce foloseúte
reducătoare cu trepte mari de reducere a vitezei. Servomotoarele sunt motoraúe
folosite în aparatura
video.
Cel mai dificil a fost achiziĠia panoului fotovoltaic, din cauza numărului mic
de firme din România ce se ocupă cu distribuirea de panouri fotovoltaice, el fiind la un
preĠ mai mare.
Ca posibile dezvoltări acestui sistem de orientare automat amintim:
crearea unui sistem de poziĠionare de dimensiuni mari pentru aplicaĠii de
puteri de ordinul KW-lor ;
dimensionarea unor mecanisme de poziĠionare, capabile de a fi mult
mai precise úi cu un consum de energie mai mic;
implementarea unui sistem digital de comandă cu microcontroler ce
poate comanda încărcarea bateriei de acumulatori, eliminându-se
regulatoarele de tensiune analogice.
dotarea sistemului cu diverúi senzori suplimentari, cum ar fi de
temperatură, de măsurarea curentului úi a tensiunii de încărcare a bateriei
de acumulatori, etc.
Această lucrare a fost realizată cu ajutorul unor oameni deosebiĠi care
au contribuit financiar úi m-au ajutat la procurarea anumitor piese mecanice.
MulĠumesc domnilor: Dr. Ing. Emil Mateiaú ( reprezentant PHILIPS-
Germania), Dr. Ing. Erwin Orszari
Dr. Ing. Cristi Orszari (director adjunct Uzina OĠelu-Roúu).
BIBLIOGRAFIE

1. Aspecte practice în conversia fotovoltaică a energiei solare - Marius Paulescu, Zeno


Schlett, Editura Mirton Timisoara 2002

2. Conversia fotovoltaică a energiei solare - Marius Paulescu, Zeno


Schlett, Editura Mirton Timisoara 2001

3.Sisteme cu microcontrolere orientate pe aplicaĠii - Mircea Popa


Editura Politehnică Timiúoara 2003

4. Microcontrolerul risc PIC16F84A si aplicaĠii - Aurel


Gontean, Editura Orizonturi Universitare 2004, Timiúoara

5. Note de aplicaĠie în electronica digitală (Hobby, Microcontrolerul PIC16F84,


AchiziĠii de date) - Cristian Pârvu,
Editura Albastră, Cluj-Napoca 2002

6.Servomecanisme - Dorin Popovici


Universitatea tehnică Timisoara, facultatea de Electrotehnică, 1992

7.OPTOELECTRONICĂ - Emil Voiculescu , Tiberiu MaliĠa

8.ELECTRONICA - E.Damachi, A.Tunsoiu, L.Dobos, N.Tomescu

9.www.mikroelektronica.co.yu

10.www.ic-prog.com