CALATORIA CRESTINULUI JoHN BuNnyaNn Editura StephanusPREFATA EDITURH STEPHANUS John Bunyan s-a nascut in anul 1628 la Elstow, un sat de langa Bedford, in Marea Britanie. Pentru a asigura existen{a numeroasei sale familij, tatal lui John, de meserte tinichigiu, lucra din zori pana in seara. Din pricina lipsurilor materiale cu care se confrunta familia sa, John a primit o educafie modesta, invafand sa scrie si sa citeascd la o scoala din Bedford. Nimerind intr-un anturaj vicios $i capatand de timpurtu deprinderi rele, el a ajuns curand liderul tinertlor fard capatai de pe meleagurile natale. Chiar daca uneort il mustra constiinfa pentru purtarea sa vinovata, far visele urate si presimfirile sumbre izvodite la gandul judecdafii il tulburau adesea, totusi, o data cu trecerea anilor, inima i se impietrea din ce in ce mai mult. [In cateva randuri, Dumnezeu |-a scdpat in mod providential de la moarte (de doud ori era sd se inece), dar aceasta nu |-a impre- sionat si nici n-a adus vreo schimbare in comportarea lui. John Bunyan avea doar 14 ani cand a izbucnit in Anglia razboiul civil dintre Carol I si Parlament. S-a inrolat in armata si a participat, de partea Parlamentului, fa asediul orasului Leicester. Un camarad, care acceptase sa stea de garda in locul sau a fost omorat ca urmare a unui glont primit in cap. Nici casatoria, care a avut loc 10 ani mai tarziu, n-a adus o schimbare majord in viata lui Bunyan. Fata cu care fst unise destinul era Ia fel de sdraca: o lingurd, o supterd si doud carfi religioase erau toata ,zestrea“ ei. Provenind dintr-o familie de oament tematori de Dumnezeu, ea ft vorbea uneort lui John despre viata evlavioasa a parintilor ef. De asemenea, cei doi tineri citeau impreuna, din cand in cand, in cele doua c4arfi primite ca dar de nuntd: ,,Calea catre cer a omului obisnuit“ sf , Viafa evlavioasa“. Lectura aceasta a fost prima sdmanta aruncata in inima lui John. O dorinfa intens&é de indreptare a cuprins sufletul lui. Asa a inceput el sa se intereseze de lucrurile spirituale si sd frecventeze adundarile crestine. O predica puternicd despreintrebuinjarea gresit a zilei de duminica |-a miscat profund, caci predicatorul pusese degetul exact pe pasiunile sale pa- catoase. Dar spinii au indbusit simanja adevarului si John a continuat sa duca o viafa pacatoasd, desi constiinta nu-I slabea deloc. Pe fondul chinurilor sale untrice, s-a intalnit intr-o zi cu un crestin veritabil. Acesta era un om simplu si sdrac, inst focul dragostei care ardea in inima /ui nu /-a putut lasa indiferent pe Bunyan. Marturia acestui credincios I-a impins sa ia decizia de a citi Biblia cu seriozitate. Sabia Cuvantului i-a atins sufletul, incepandu-si opera sa curafitoare. Numai ca, deoarece John inca nu ajunsese la cunostinta dragostei lui Cristos si a puterii Aarului Sau eliberator, el a incercat sd facé unele corecfii in purtarea sa doar cu propriile sale forte. Aga a trecut un an de lupte si framantari sufletesti; John abandonase o parte din pasiunile sale de odinioara, dar inca nu experimentase nasterea din nou $i nu gustase bucuria mantuirii. A urmat o deplasare la Bedford, cu prilejul céreia are o discutie benefica cu 3 femei intoarse la Dumnezeu. Clientele sale il conving pe tinichigiul ambulant despre lucrarea harului Jui Dumnezeu in viata pacatosului si despre pacea care inundi inima acestuia cand el se pocaieste cu adevarat. Dragostea $i sinceritatea acestor femei credincioase, adevarurile exprimate cu claritate in cuvinte calde, dar patrunzatoare, au dat un nou impuls tanarului angajat in cdutarea pacii cu Dumnezeu. In consecinfa, el a decis s4 renunfe la compania oamenilor ne- eviaviosi in schimbul unui anturaj crestin. Apoi, apeleaza la sfaturile unui pastor pentru a obfine cunostinfe mai adanci despre Calea Domnutui. [ntre timp, se muta din Elstow la Bed- ford si, dupa ali doi ani lungi de sovaieli, indoieli, lupte si cdutari dupa mantuire, gaseste in Cristos Isus pe Domnul si Man- tuitorul sdu personal. Bucuria lui nu mai cunostea margini. Acum, in varstd de 27 de ani, este primit ca membru al Bisericii baptiste din Bedford, mérturisind public, prin botez, credinja crestina. Jn scurt timp, recunoscand darul sau de a vesti Evanghelia si rdvna sa pentru Imparatia lui Dumnezeu, Biserica fi di mana de insofire pentru a transmite Vestea cea Bund semenilor sai, indeosebi celor cu care venea in contact datoritaé meseriei sale de tinichigiu. Dumnezeu misca sufletele oamenilor care se adu- nau sa-] asculte pretutindeni, in numar din ce in ce mai mare. Libertatile religioase erau garantate in vremea aceea, Anglia fiind guvernaté de Oliver Cromwel. Ins dupa cafiva ani, o data cu venirea la putere a lui Carol Il, incepe o perioada de persecufii 6religioase contra tuturor credinciosilor care nu erau membrit bisericii oficiale. Nonconformistul Bunyan avea sd sufere mult din pricina credinfei sale veritabile, fiind aruncat curand in inchisoarea din Bedford. Initial, ameninjat cu moartea prin spanzurare, el si-a pregatit o predica pentru ziua executiei sale, dar ulterior pedeapsa i-a fost comutata. fn temnifa, unde se aflau impreund cu el incd vreo 60 de credinciosi, John Bunyan a continuat s& desfisoare o intensd activitate, predicind Evanghelia $i organizand intruniri de rugaciune. Sofia lui, rimasd acasd cu 4 copii, printre care se numata si o fetifa oarbd, lupta din greu pentru a face fafa situagiet.. Domnul a facut ca Bunyan sd capete trecere inaintea autoritafilor inchisorii, astfel ca i s-a permis sa confecfioneze, pentru intre- finerea familiei, diferite obiecte: carlige, panglict, impletituri pe care fetita cea oarba le vindea apoi la poarta inchisorii. Eliberat pentru scurt timp in anul 1666, Bunyan a fost din nou arestat tocmai cand era pe punctul sa find o predica intr-o adunare publica. [n cursul acestei detengii, care a durat 6 ani, a scris el cartea ,Calitoria crestinului sau calea spre fericirea de veci.“ I s-a redat libertatea in anul 1672, cand executase deja a pedeapsa totald de 12 ani. Dupa iesirea din inchisoare, a slujit Domnului péstorind Biserica baptist4 din Bedford, practicénd totodata meseria de tinichigiu. Dumnezeu [si punea pecetea incuviinjarii Sale peste lucrarea acestui binecuvantat predicator laic, in jurul céruia oamenii se adunau cu miile. John Owen, un renumit teolog contemporan, se ducea deseori sa-l asculte pe Bunyan. Cand vestea aceasta a ajuns la urechile regelui, foarte surprins, suveranul /-a intrebat pe Owen: ,Cum pofi dumneata, un om atat de instruit, sa araji interes pentru predicile unui tinichigiu?* Suspinand, Owen a replicat: ,Maiestate, eu as da cu placere toa- @ stiinfa mea, in schimbul darului de vorbire al acestui predicator.“ La un moment dat, Bunyan a fost intemnifat pentru a treia oara. Insé dupa 6 luni de inchisoare, si-a recdpatat libertatea, de data aceasta intervenind in favoarea sa un episcop anglican. Dar cerul viefii sale avea sa se innoreze iarasi, caci peste putin tmp Bunyan va fi expulzat din Bedford impreund cu tofi adepfit sai. Tronul Angliei a fost preluat de Iacob Il, a carui domnie a antrenat un nou val de persecufii religioase. Anul 1687 a adus in viafa cetafenilor englezi mult-asteptata libertate de constiinfa. Dar in anul urmator, la 31 august, »calitoria crestinului, a autorului insusi, John Bunyan“ ia sfargit.In varsta de 60 de ani, dupa o viati de necazuri si bucurii, lupte si biruinfe, autorul carfii ,Razboiul sfant“ intra, prin harul Domnutlui, in ,fericirea de veci.“ one »Calatoria crestinului“ a fost tradusa in peste 120 de limbi si este una dintre cartile cele mai cunoscute in lumea intreaga. De aceea, din respect fafa de valorile spiritualitafii universale $f pentru a rispunde unei nevoi tot mai presante manifestate in randurile cititorilor din Romania, Editura Stephanus a trecut la reeditarea acestei carfi. Considerim c& procedand astfel ne-am facut o datorie de cuget si simfire fafa de cititorii nostri pe care dorim sa-i slujim cu abnegatie si dragoste. In realizarea acestei editii, noi am port de Ia ,Calatoria crestinului sau calea spre fericirea de veci - edifie noud cu note si multe ilustrapii revazuta de Dumitru Cornilescu“ (traducdtor al Bibliei in limba romana), ap&ruté cu multe decenii in urmd la ,Editura Societafii de Carpi Religioase’, Bucuresti. Fireste ca, tinand seama de evolufia limbii, s-a impus o revizuire a textului pentru aducerea Ia zi a limbajului folosit de Dumitru Cornilescu, insd pe alocuri am finut sa pastrim ,atmosfera de epoca“, optand pentru anumifi termeni sau expresii specifice ,,talmacitorului* Tidunie unor capitole, in versiunea Comilescu, fiind prea lungi, au trebuit sd fie scurtate uneori, iar unele note de subsol, considerate ca superflue, au fost eliminate. Fie ca, prin binecuvantarea lui Dumnezeu, $i aceasta edifie sa-i ajute pe multi dintre semenii nostri sd piriseasca precipitati Cetatea Pierzarii, spre a se angaja, cu seriozitate si hotarare, in calatoria ,cétre fericirea de veci", iar crestinilor aflafi deja pe »calea care duce Ia viata" sa le fie un puternic imbold pentru a inainta cu pasi repezi pe drumul ingust, ca sa ajunga cu bine in Cetatea Cereasca! Bucuresti, 15 iulie 1998 CONSTANTIN MOISA - consilier editorial ~CUVANT INAINTE Cartea de fafa este cea mai raspanditd din lume dupa Biblie. insusi faptul acesta vorbeste despre insemnatatea cuprinsului ei. A fost scrisa acum cAateva sute de ani de un crestin care a trait mai int4i el insusi tot ce este asternut in ea. De aceea, desi scrisi intr-un limbaj foarte bogat in imagini si figuri de stil, ea este totusi o carte inspirata din viata si pentru viata. Este vorba de ceea ce intampina, de obicei, cel ce se hotaraste sa traiasc4 o viata intreaga cu Isus Cristos si primeste pe Domnul Isus ca pe Cel ce a murit in locul lui si a inviat pentru el. ' Cartea nu este usor de inteles pentru cel ce este un crestin doar cu numele. Oricdrui om care nu este nascut din nou ea i se pare un basm. De aceea, cititorule, daca vrei sa intelegi aceasta carte, tine minte urmatoarele: din fire, noi ne nastem intr-o lume paAcdtoasd, care zace sub stépanirea Satanei. in aceastd imparatie a intunericului nu este nimeni care s4 nu se nasc4 cu otrava de moarte a pacatului. Bogat sau sdrac, invatat sau neinvatat, preot sau laic, fiecare este un pacdtos inaintea lui Dumnezeu. Pacatul acesta este cAlcarea legii lui Dumnezeu si razvratire impotriva Ziditorului. Din aceasta pricina, toti oamenii, fara nici o exceptie, sunt sub osanda lui Dumnezeu. Fiecare se naste in aceast4 stare de manie si urgie din partea lui Dumnezeu. Sfarsitul acestei stari este osanda de veci. Toti oamenii se nasc in aceasta stare si merg spre o astfel de osinda. Dumnezeu nu poate si nu pedepseasca pacatul, iar pedeapsa este 9moartea. Dar Dumnezeu iubeste pacatosul cu o dragoste nespusa si uraste padcatul cu o ura tot nespusa. El nu putea sA nu pedepseasca pdcatul, dar inima Lui sangera de durere la g4ndul ca fapturile Lui nechibzuite si nepu- tincioase se nasc sortite la o osanda vesnica. Cum sa scape insé4 pe om de aceasta osanda, cand dreptatea Lui ramanea neinduplecata? Omeneste nu era nici un mijioc de scapare | dintr-o asemenea stare. Dumnezeu ins4 gaseste o cale, astfel ca si dreptatea si iubirea Lui s4 ramand nestirbite, iar omul sa fie scApat. Vine El Insusi pe pamantul acesta in Persoana Domnului Isus Cristos, ia asupra Lui toata povara pacatelor tuturor oamenilor de la inceputul pana la sfarsitul lumii si sufera El Insusi pedeapsa si osanda pe care ar fi trebuit, dar pe care nu ar fi putut sa le suporte nici cel mai bun om de pe pamant. Domnul Isus vine pe pamant, traieste o viata intocmai cum ar fi trebuit sA o traiasca orice om, intr-o fire intocmai ca a noastra, insa fara sA pacdtuiascd vreodatd. Aceasta Il face vrednic sa poata plati lui Dumnezeu datoria noastra. Cand a fost rastignit pe cruce, purta asupra Lui pdcatele intregii lumi, deci si ale tale si ale mele, cititorule mult iubit. Paca- tele mele si ale tale loveau in cuiele din mainile si picioa- rele Lui... Dea bunul Dumnezeu ca si talmdcirea noastra in romaneste sa aduca neamului nostru roade binecuvantate de Domnul! | DUMITRU CORNILESCU 10CAPITOLULT CALATORUL pavéseste CETATEA PIERZARII! Ritacina prin pustiul acestei lumi, am dat peste o vagauna. Acolo am adormit si am visat cd am vazut undeva un om imbracat in haine zdrenfaroase $i murdare (Is. 64.5-6; Mt. 22.11, 12, 13; Col. 3.9-10), care isi parasise casa (Le. 9.62; 14.26-27; Mc. 8.34) si stdtea in picioare * (Mt. 24.42; 25.1-13; Ef. 5.14; Ex. 12.11) cu o carte in mand (loan 5.39; Le. 16.31), si cu o sarcind grea (Ps. 38.5; Evr. 12.1) in spate. M-am uitat Ja el si l-am vazut deschizand cartea si citind si, pe cand citea, plangea si tremura. Slab de fire cum era, nu s-a putut stap4ni si a inceput s4 se tanguiasca, oftand deznadajduit: Ce sd fac?“ (F.A. 2.37; 16.30). Cu inima amarata, s-a intors acasa, si se pazea de nevasta si copii, ca nu cumva ei s4 inteleagi ceva din nelinistea sufletului su. Dar n-a putut tacea mult, pentru cA intristarea (2 Cor. 7.10) lui crestea mereu. fn cele din urma si-a destainuit amaraciunea nevestei si copiilor, si ‘fn capiolul 1 avem tabloul unui suflet trezit din nepasare prin citirea Bibliei si ajuns la incredinjarea cA este pac&tos si sortit pierzarii, daca ramAne in starea in care este. Nelinistit, el vrea sa stie ce sa faca. Harul lui Dumnezeu il indreapti spre Cristos prin poarta cea stramta. Vecinii si cunoscutii nu-l infeleg si vor si-l opreasca. El merge inainte. in Slab-de-inger se vede omul trezit, dar care nu se bizuie in totul pe lucrarea lui Cristos; de aceea $i da usor inapoi, cand vin greutatile. 2Gata de lucru; trezit din somnul nepasarii si linigtii. 12Crestinul si greaua lui povara 13le-a zis: ,ocumpa mea nevasta si dragii mei copii, eu, care sunt iubit de voi, sunt pierdut din pricina unei sarcini care apasd foarte greu asupra mea. Si pe langa asta, mi s-a dat de stire cA orasul nostru va A ars cu foc din cer (2 Pet. 3.7, 10-11). Si atunci eu voi pieri impreuna cu tine, draga mea nevasta, si cu voi, scumpii mei copii, daca nu se va gasi mai curand vreun mijloc de m4ntuire, care nu mi-a venit in minte pana acum.“ Dupa aceasta marturisire, nevasta si copiii lui au ramas incremeniti (1 Cor. 2.14), nu pentru ca ar fi dat crezare spuselor lui, ci pentru cad ei credeau cd el si-a pierdut mintile si a innebunit! (1 Cor. 1.18; 3.1-2). Ei nadajduiau ca are sa-si vina in fire din nebunia lui, daca va dormi. Tocmai se apropia noaptea si, de aceea, l-au trimis sa se culce in graba cea mai mare. Dar el, in loc s4 doarma, a vegheat toata noaptea, oftand intruna si plangand (Ps. 6.7; 28.1; 102). Dimineata, ai lui au voit sa stie cum i-a mers. Si el le-a raspuns: ,,Tot mai rau si mai rau“! Apoi, a inceput sa le vorbeasca iardsi ca mai inainte. Ei insa s-au purtat si mai aspru cu el, crezand ca fi vor inlatura amaradciunea prin purtarea lor manioasa si respingatoare. Incepurd apoi ba sa-l i-a in ras, ba sa-l certe, si la urma l-au ldsat in pace, fara sa le mai pese de el (loan 15.18-21; Mt. 10.34-39). Dar el s-a incuiat intr-o odaie (Mt. 7.6) ca sd se roage cu mildZ pentru et $i sa-si planga ticdlosia. Cateodaté mergea singur sa se plimbe pe camp, rugandu-se si citind. Asa isi petrecea el cea mai mare parte din vreme CEf. 5.16). Pe cand umbla pe camp si citea din cartea lui, asa cum avea obiceiul, cugetul ii era mai tulburat ca inainte. ,Ce SA fac ca sa md mantuiesc® (F.A. 16.30) se intreba el necontenit. Am bagat de seama cA privea speriat cand intr-o parte, cand in alta, parca ar fi vrut sa fuga de cineva. ‘Asa zice lumea totdeauna despre cei ce se gandesc cu tot dina- dinsul la mantuire. Evreii ziceau despre Isus ca are drac. 14Apoi a ramas locului, pentru ca, dupa parerea mea, nu stia incotro sa apuce (Ps. 139.7-12; Lc. 23.30). In urma am vazut ca un om cu numele Fvanghelistul (Lc. 4.18,19) s-a apropiat de el si l-a intrebat de ce plange asa tare. — Domnule, a raspuns C2/atorul, am inteles din cartea pe care o am in mani, ca sunt osandit sd mor si apoi sa vin inaintea judecatii (Ev. 9.27). De murit nu vreau sa mor, si pentru judecaté nu sunt destul de bine pregatit (Ez. 22.14). Evanghelistul a raspuns: ~ De ce nu vrei sa mori? Doar viata este amestecata cu atata rdutate! — Pentru ca ma tem, zise omul, de sarcina din spate, ca nu cumva sd ma traga mai adanc dec4t groapa, si sa ma arunce pana in fundul Iadului (Mt. 25.41); si daca imi este frica de Jad, cu atat mai tare imi este frica sa stau inaintea judecatii si sd primesc pedeapsa cuvenita. La aceasta m4 gandeam, si de aceea m4 vditam atat de amar. — Daca este asa de rau de tine, a spus Fvanghelistul, atunci de ce stai locului? — Pentru cd nu stiu incotro s4 apuc, zise drumetul. Dupa aceasta, Evanghelistul ii dadu un sul de hartie,’ pe care erau scrise urmatoarele cuvinte: ,Fug! de mania vittoare!* (Mt. 3.7). Ca/atorul citi cele scrise, se uita insa cu durere la Evanghelist si ti spuse: — Incotro sa fug? Evanghelistul ti arata cu degetul o campie intinsa, si fi spuse: — Nu vezi tu acolo o Poarta Stramta? — Nu,’ raspunse omul. — Si nici o /umind stralucind in intuneric? (2 Pet. 1.19) il intreba mai departe celalalt. ' Adica Evanghelia, Cuvantul lui Dumnezeu; sulul semnifica temeinicia tuturor fagdduintelor lui Dumnezeu, care nu vor trece nicodata. 2Omul din fire nu pricepe deloc invafatura lui Isus. Privirile lui nu vad decat poarta cea larga si drumul cel lat. 15