MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava

Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică

Forma de învăţământ: I.D.

Program de studiu:

PRINCIPALELE PRACTICI PRIN CARE

SE MANIFESTĂ CONCURENȚA NELOIALĂ

2018
 CUPRINS

INTRODUCERE ........................................................................................................................... 3
CAPITOLUL I : Concurența neloială ........................................................................................ 4
CAPITOLUL II : Clasificarea principalelor practici de concurență neloială ...................... 5
CONCLUZII .................................................................................................................................. 8
BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................................... 9

2
 INTRODUCERE

Concurența este considerată neloială atunci când activitatea comerciantului se

realizează prin folosirea de procedee nelegale, contrare uzanțelor comerciale. Procedeele care
caracterizează concurența neloială sunt numeroase. Acestea, fie acte, fie fapte contrare legii și
uzanțelor cinstite, pot fi grupate în infracțiuni, contravenții sau delicte civile1.
Practicile anticoncurențiale reprezintă mijloace neoneste folosite de unii agenți
economici pentru atragerea clientelei concurenților. Daca in Occident aceste practici sunt tratate
cu sancțiuni dure, la noi legea este mult prea „slabă“ pentru a-i ține in frâu pe aceștia.
Prin definiție, „concurenta neloiala consta in orice act sau fapt contrar uzanțelor cinstite în
activitatea industrială și de comercializare a produselor, de execuție a lucrărilor, precum și de
efectuare a prestărilor de servicii” (art. 2 din Legea nr. 11 din 1991 privind combaterea concurentei
neloiale, completata si modificata de Legea nr. 298 din 7 iunie 2001).
Așa-numita concurenta parazitară, concept larg vehiculat in lumea occidentală (sub
terminologia free riding sau parasitisme), înseamnă că un agent al pieței trăiește ca un parazit, pe
seama muncii altora, trăgând foloasele din eforturile si reputația celorlalți. In alte tari, astfel de
practici au fost recunoscute pe cale legislativă drept acte specifice de concurență neloială, primind
încadrări specifice. In România, Legea privind combaterea concurenței neloiale nu prevede
încadrări penale și nici măcar contravenționale pentru astfel de manifestări. Rămâne doar
răspunderea civilă. Dar pentru asta este necesară o acțiune în justiție, demarată de partea lezată,
ceea ce înseamnă o mare întârziere pentru luarea unor măsuri împotriva faptelor anticoncurențiale.
Aceste practici se regăsesc pe piața sub cele mai diverse forme, cum ar fi imitarea
parazitara a metodelor de publicitate, a tipului de promovare, referiri abuzive la companii sau
mărci de prestigiu. Anumite acțiuni vizează transferarea imaginii favorabile create de reputația
unor mărci asupra propriilor produse sau servicii.

1Cărpenaru S.,Tratat de drept comercial roman,Editura Universul Juridic București, 2014, Ediția a V-a actualizată, pag. 81
3
 CAPITOLUL I : Concurența neloială

Noțiunea si condițiile de existență ale concurenței neloiale

Comunicarea este un act de concurență neloială care constă în afirmațiile false ale
unui comerciant, făcute în cadru restrâns sau în mod public, referitoare la:
 întreprinderea sa, cu scopul de a induce în eroare și de a-i crea „o situație de favoare în
dauna unor concurenți”;
 întreprinderea altui comerciant concurent, cu scopul de a produce daune întreprinderii
concurente2.
Acapararea clientelei este un alt de concurență neloială și constă în condiționarea încheierii unui
contract avantajos cu un client de obligația acestuia de a aduce alți clienți cu care comerciantul
să încheie contracte asemănătoare.
Concurența neloială a fost definită de art. 2 din Legea nr. 11/1991, ca fiind orice fapt
sau act contrar uzanțelor cinstite în activitatea comercială sau industrială. Prin urmare,
concurența neloială reprezintă încălcarea obligației comerciantului de a folosi in activitățile
comerciale sau industriale procedee oneste.
Criteriul esențial care deosebește actul de concurența neloială de actul de concurența
ilicită nu este atât actul de concurenta în sine, scopul urmărit, cât mijlocul întrebuințat, folosirea
de mijloace reprobabile, săvârșirea unor acte criticabile pentru a atrage clientela.
Aprecierea caracterului neloial al actului se face în funcție de elemente cum sunt:
conținutul actului, mijloacele utilizate, modul de exercitare a unui drept sau libertăți, respectarea
bunelor moravuri si influența asupra vieții economice.
Actul de concurenta neloiala consta in exercițiul excesiv sau abuziv al unui drept sau
libertăți spre deosebire de concurenta interzisa unde ne aflam in fata unui act săvârșit fără drept,
în cazul concurenței neloiale, se aplică regulile de la răspunderea delictuală, în cazul concurenței
interzise, interdicția poate avea doua surse - contractul sau legea.
Din definiția legală și din celelalte elemente specifice sus menționate, rezultă că pentru
existența concurenței neloiale se cer a fi întrunite următoarele condiții:
a) comportamentul concurențial să fie din acte contrare uzanțelor cinstite în activitatea
comercială și industrială;

2
Ungureanu C– Curs pentru învăţământ la distanţă, Suceava, 2018
4
 b) actele de concurență neloială care sunt, după caz 3, susceptibile de sancțiuni civile,
contravenționale sau penale, trebuie sa îndeplinească condițiile cerute faptelor delictuale (art.
998 Codul civil), contravenționale sau infracționale;
c). comportamentul concurențial neloial trebuie sa fie manifest și culpabil;
d). actele si faptele de concurentă neloială trebuie să se producă în domenii deschise
concurentei4.
Folosirea este un act de concurență neloială care se referă la:
- utilizarea „unei firme, invenții, mărci, indicații geografice, unui desen sau model industrial, unor
topografii ale unui circuit integrat, unei embleme sau unui ambalaj de natură să producă confuzie
cu cele folosite legitim de alt comerciant”;
- „folosirea în scop comercial a rezultatelor unor experimentări a căror obținere a necesitat un efort
considerabil sau a altor informații secrete în legătură cu acestea, transmise autorităților competente
în scopul obținerii autorizațiilor de comercializare a produselor farmaceutice sau a produselor
chimice destinate agriculturii, care conțin compuși chimici noi”;
- utilizarea, în orice mod (producere, import, export, depozitare, oferite spre vânzare, vânzare), a
„unor mărfuri / servicii purtând mențiuni false privind brevetele de invenții mărcile, indicațiile
geografice, desenele sau modelele industriale, topografiile de circuite integrate, alte tipuri de
proprietate intelectuală cum ar fi aspectul exterior al firmei, designul vitrinelor sau cel vestimentar
al personalului, mijloacele publicitare și altele asemenea, originea și caracteristicile mărfurilor,
precum și cu privire la numele producătorului sau al comerciantului, în scopul de a-i induce în
eroare pe ceilalți comercianți și pe beneficiari5.

CAPITOLUL II : Clasificarea principalelor practici de concurență neloială

Actele de concurență neloială

Actul de concurență neloială este orice act susceptibil de a favoriza desfacerea
produselor unui comerciant în detrimentul desfacerii produselor altuia. Actul de concurență se
poate situa însă și în sfera altor activități economice, cum ar fi aprovizionarea, organizarea
publicității, etc.

3
Piperea G, Drept comercial. Întreprinderea, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2012, pag. 75
4
Cărpenaru S.,Tratat de drept comercial roman,Editura Universul Juridic București, 2016, Ediția a VI-a actualizată, pag. 168
5
Ungureanu C– Curs pentru învăţământ la distanţă, Suceava, 2018
5
 O caracteristica importantă a actului de concurentă este existenta lui independent de
vreun avantaj personal pentru autorul actului și independent de faptul de a constitui un obstacol
concret, imediat sau viitor la desfacerea produselor uneia din părțile în cauza. De asemenea,
actul de concurență nu presupune egalitatea de nivel economic a părților și nici nu este
condiționat de identitatea clientului.
Un act de concurență este neloial chiar dacă nu aduce prejudicii, ci constă doar în
îndeplinirea operației comerciale cu rea credință și cu încălcarea uzanțelor cinstite.
Actele de concurenta neloială sunt clasificate de doctrina in funcție de mai multe
criterii:
1). După forma de răspundere aplicabilă, actele de concurentă neloială pot fi:
infracțiuni, contravenții sau delicte civile.
2). După modul în care se încalcă limitele concurenței licite actele de concurentă
neloială pot fi acte și practici excesive de concurenței și acte și fapte restrictive de concurență.
3). După criteriul participării la comiterea lor, actele de concurentă neloială pot fi: acte
individuale sau acte colective 6.
4). După scopul în care sunt săvârșite, actele7 de concurență neloială pot fi acte de
stimulare a comerțului propriu sau acte în dauna altui comerciant.
5) După conținutul lor, actele de concurență neloială pot fi: acte de denigrare, de
dezorganizare, de imitare, de infidelitate, parazitare si clandestine.
6). Doctrina clasica clasifică principalele practici de concurentă neloială în:
a. mijloace de confuzie;
b. exploatarea muncii și organizării altuia;
c. denigrarea concurentului;
d. publicitatea mincinoasă, inoportună și șocantă;
e. boicotajul și discriminarea;
f. diferite forme de vânzare (cu preț redus, sub prețul impus, cu prima etc.).
Activitățile de concurență neloiale sunt enumerate în art. 4 si 5 din Legea nr. 11/1991. Potrivit
art. 4 din lege sunt fapte de concurenta neloiala, sancționate contravențional:
 încălcarea de către persoanele fizice a interdicțiilor prevăzute in art. 36 din Legea
nr.15/1990 privind reorganizarea unităților de stat ca regii autonome și societăți comerciale cu
capital de stat privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți
comerciale, text care se refera la asigurarea libertății de concurență și care preia dispozițiile art.
85 si 86 din Tratatul de la Roma privind Comunitatea Economica Europeana;

6
Cărpenaru S.,Tratat de drept comercial roman,Editura Universul Juridic București, 2016, Ediția a VI-a actualizată, pag. 208
7
Cărpenaru, Tratat de drept comercial român, ed. a II-a revizuită și adăugită, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2011, pag.158
6
  oferirea serviciilor de către salariatul exclusiv al unui comerciant ori acceptarea
unei asemenea oferte;
 dezvăluirea de către salariatul unui comerciant a unor date secrete privind
activitatea acestuia, către un concurent8
 încheierea de contracte prin care un comerciant asigura predarea unei mărfi sau
executarea unei prestații in mod avantajos cu condiția aducerii de către client a altor cumpărători
cu care comerciantul ar urma să încheie contracte asemănătoare;
 încheierea de contracte prin care cumpărătorul ar urma să primească un premiu
care depinde exclusiv de o tragere la sorti sau de hazard;
 comunicarea sau răspândirea in public de către 9 un comerciant de afirmații asupra
întreprinderii sale sau activității acestuia menite să inducă în eroare si să-i creeze o situație de
favoare, în dauna unor concurenți;
 comunicarea sau răspândirea de către un comerciant de afirmații mincinoase
asupra unui comerciant sau a mărfurilor sale, afirmații de natura să dăuneze bunului mers al
întreprinderii acelui comerciant. Comunicarea făcuta confidențial este socotita un act de
concurentă neloială, numai când autorul comunicării știa ca faptele nu corespund adevărului;
 oferirea, promiterea sau acordarea mijlocit sau nemijlocit de daruri ori alte
avantaje salariatului unui comerciant sau reprezentanților acestuia pentru ca prin purtare
neloiala să poată afla procedeele sale comerciale, pentru a cunoaște sau folosi clientela sa, ori
pentru a obține orice alt folos pentru sine sau pentru altă persoană în dauna unui comerciant;
 deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legăturilor stabilite cu
aceasta clientela în cadrul funcției deținute anterior la acel comerciant;
 concedierea unor salariați ai unui comerciant în scopul înființării unei societăți
concurente care sa capteze clientela acelui comerciant pentru a-i dezorganiza activitatea.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 11/1991, constituie infracțiuni de concurentă neloială
următoarele fapte:
a. întrebuințarea unei firme, unei embleme, unor desemnări speciale sau a unor
ambalaje de natura a produce confuzie cu cele folosite legitim de un alt comerciant;
b. producerea in orice mod, importul, exportul, depozitarea, punerea în vânzare sau
vânzarea unor mărfuri purtând mențiuni false privind brevetele de invenție, originea si
caracteristicile mărfurilor, precum si numele producătorului sau comerciantului, în scopul de a
induce in eroare pe ceilalți comercianți si beneficiari10.

8
Cărpenaru S.,Tratat de drept comercial roman,Editura Universul Juridic București, 2014, Ediția a V-a actualizată, pag. 189
9
Cărpenaru, Tratat de drept comercial român, ed. a II-a revizuită și adăugită, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2011.
10
Piperea G, Drept comercial. Întreprinderea, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2012, pag. 69
7
 CONCLUZII

Putem concluziona că, orice persoană care are un interes legitim se poate adresa direct
instanţelor de judecată competente pentru încetarea şi interzicerea practicilor de concurenţă
neloială, pentru acoperirea prejudiciilor patrimoniale şi morale suferite ca urmare a unei practici
de concurenţă neloială, fără a fi necesară parcurgerea vreunei formalităţi în faţa Consiliului
Concurenţei.
Reținem faptul că acţiunile izvorând dintr-o practică de concurenţă neloială sunt de
competenţa tribunalului locului săvârşirii faptei sau în a cărui rază teritorială se găseşte sediul
pârâtului; în lipsa unui sediu este competent tribunalul domiciliului pârâtului.
De asemenea, reținem faptul că pe cheltuiala persoanei vinovate, instanţa poate dispune
publicarea hotărârii judecătoreşti, total sau parţial, într-un ziar de largă circulaţie.

8
 BIBLIOGRAFIE

 Ungureanu C– Curs pentru învăţământ la distanţă, Suceava, 2018

 Cărpenaru S ., Tratat de drept comercial român,Editura Universul Juridic București, , Ediția
a V-a actualizată, 2014
 Cărpenaru S.,Tratat de drept comercial român,Editura Universul Juridic București, Ediția a
VI-a actualizată, 2016
 Cărpenaru S, Tratat de drept comercial român, ed. a II-a revizuită și adăugită, Ed. Universul
Juridic, Bucureşti, 2011
 Piperea G, Drept comercial. Întreprinderea, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2012.