Sunteți pe pagina 1din 21

D

EM

LE NST
O
C RA
ŢI T
E IV
Ă
INTRODUCERE
Se spune că nu haina îl face pe om. E adevărat, însă ea poate, totuşi, să spună foarte
multe despre purtătorul ei. Vârsta, preferinţele, nivelul cultural şi social, chiar şi tem-
peramentul pot ieşi la iveală prin „citirea” veşmintelor pe care le purtăm.
Alegerea hainelor este însă influenţată şi de mediul social, care îşi pune – vrem, nu
vrem – amprenta asupra noastră. Nu putem să ne îmbrăcăm în acelaşi mod la birou şi
la picnic, la teatru şi la reuniunile oficiale, la munte şi la nuntă.

Iată de ce cursul de Creaţie Vestimentară elaborat de EUROCOR vine în întâmpinarea


dorinţelor celor ce vor să-şi însuşească noţiunile de bază ale designului vestimentar.
În cadrul cursului nostru veţi învăţa cum să proiectaţi hainele care să vă exprime întru
totul, cum să vă îmbrăcaţi adecvat în orice situaţie, care este stilul dumneavoastră, cum
să vă ascundeţi defectele şi, mai ales, cum să vă puneţi în evidenţă calităţile trupului.
De asemenea, cei interesaţi vor învăţa cum să facă tiparul şi să croiască fiecare articol
de îmbrăcăminte, indiferent cât de complicat ar fi acesta.
Cursul, structurat în 12 module (24 de lecţii), este elaborat la un nivel care satisface
cerinţele celor care vor să-şi creeze singuri veşmintele, oferind, în egală măsură,
cunoştinţele de bază celor care vor să se iniţieze în profesia de designer vestimentar.
Informaţia este prezentată pe larg, cu exemple şi, acolo unde este cazul, cu desene şi
2 lecţie demonstrativă curs de creaţie vestimentară

schiţe relevante ale tiparelor. În fiecare lecţie, exerciţii practice vă vor ajuta să verificaţi
în ce măsură aţi înţeles materialul prezentat. În plus, pe parcursul lecţiilor vor fi prezen-
tate diferite momente din istoria costumului, completate la sfârşitul fiecărui modul cu
un dicţionar al creatorului de modă. Pentru a vă îmbogăţi cunoştinţele, pe parcursul
cursului veţi primi şi două materiale suplimentare, în care se vor prezenta tendinţele
actuale ale modei.
Pentru a vă stimula creativitatea, am pregătit şi un concurs pentru creatorii de modă
începători. Pentru a participa la acesta, în tema pentru acasă marcată cu cuvântul
„Concurs” notaţi lângă modelul pe care îl veţi alege menţiunea „Pentru concurs”.
Fiecare lecţie se încheie cu o temă pentru acasă, pe care o veţi putea trimite spre
corectare, pe adresa EUROCOR, profesorului dumneavoastră personal; acesta vă va
asista pe întreg parcursul cursului, oferindu-vă sfaturi, sugestii şi, dacă este necesar,
recomandări pentru a vă îmbogăţi cunoştinţele de specialitate.

Lecţiile sunt elaborate astfel încât să vă faciliteze la maximum studiul şi să asigure obţinerea
cât mai rapidă a rezultatelor practice. Pentru aceasta, în lecţii au fost introduse câteva semne
grafice speciale, care vă vor ajuta să vă orientaţi mai uşor în materialele de studiu.

Textul amplasat în chenar conţine o definiţie sau un principiu nou.

? Acum trebuie să faceţi un exerciţiu.

Un asemenea semn vă trimite la materialul prezentat anterior


5 (10)
(de exemplu, informaţia prezentată a mai apărut în lecţia 5, la pagina 10).

Informaţie importantă: instrucţiuni şi sfaturi de coasere, procedee tehnologice

Informaţie cu caracter istoric sau un amănunt interesant


curs de creaţie vestimentară lecţie demonstrativă 3

PROGRAMA CURSULUI
Lecţia 1 Lecţia 13
Informaţii generale despre structura corpului uman. Principiile de compoziţie a costumului (ritm, simetrie,
Poziţie, proporţii, constituţie. Luarea măsurilor. Marcarea asimetrie, proporţii, contrast etc.)
dimensiunilor hainelor

Lecţia 2 Lecţia 14
Tiparul de bază pentru fuste. Fuste drepte, în clini, conice, Obţinerea unui tipar cu mânecă tip cămaşă cu răscroială
în cute. Îndepărtarea celor mai frecvente defecte ale mu- pătrată la gât şi cu şliţ
lajului

Lecţia 3 Lecţia 15
Stiluri vestimentare: clasic, ţinută de birou, romantic, sport, Vestimentaţie sport şi pentru relaxare. Hanorace, bluze de
etno. Stilul propriu vânt, pantaloni „capri”, costume de baseball. Îmbrăcăminte
specială

Lecţia 4 Lecţia 16
Realizarea tehnică a fustelor. Plătci, buzunare, tăieturi, Realizare tehnică: repartizarea cutelor, obţinerea plătcilor,
drapări ş.a. realizarea mânecilor

Lecţia 5 Lecţia 17
Rolul ţesăturii şi al culorii în crearea veşmintelor. Factura Moda şi vârsta
materialului, cromatica, îmbinarea armonioasă a culorilor

Lecţia 6 Lecţia 18
Croiul şi designul pantalonilor de damă Mărimi nestandardizate. Corectarea siluetei, alegerea
ţesăturii, a culorii, a detaliilor decorative

Lecţia 7 Lecţia 19
Rolul iluziilor vizuale în crearea costumului. Corectarea Moda pentru copii: de la cei mai mici până la adolescenţi
prin iluzii vizuale a corpului

Lecţia 8 Lecţia 20
Obţinerea unui tipar de bază pentru haine superioare de Croiul şi designul îmbrăcămintei pentru copii
damă. Rochii, jachete, paltoane pentru diferite siluete

Lecţia 9 Lecţia 21
Îmbrăcămintea de gală. Rochii pentru recepţii, cocktail-uri, Realizarea unui costum de birou de damă şi bărbătesc
rochii de seară şi de mireasă

Lecţia 10 Lecţia 22
Croirea gulerelor şi a manşetelor (guler de cămaşă, guler Accesorii pentru îmbrăcămintea de damă şi bărbătească.
tip şal, guler de tunică, gulere răsfrânte etc.) şi realizarea Căciuli, pălării, manşoane, boa, genţi etc.
unor tipuri diferite de manşete

Lecţia 11 Lecţia 23
Paltoane, pardesie: destinaţie, tipuri şi forme diferite. Realizarea lenjeriei şi a costumelor de baie pentru tipuri
Scurte, paltoane, impermeabile, poncho-uri, pelerine diferite de siluete

Lecţia 12 Lecţia 24
Obţinerea unui tipar cu mânecă raglan. Tipuri de mânecă Expres-model: veşminte şi accesorii în câteva minute
raglan
4 lecţie demonstrativă curs de creaţie vestimentară

Pentru exemplificare, vă propunem în continuare câteva secvenţe din materialul


de curs. Din prima parte a lecţiei 1 am selectat câteva fragmente introductive,
ce fac referire la structura corpului uman.

LECŢIA 1
Se spune că totul iese în evidenţă prin comparaţie. Dacă vom
compara un designer vestimentar cu un sculptor, vom constata
că între aceştia există multe asemănări. Care sunt acestea? În
primul rând, amândoi, când purced la o nouă creaţie, studiază
mai întâi particularităţile morfologice ale obiectului care stă
la baza acesteia. Pentru creatorul de modă, un astfel de obiect
este corpul omului. Desigur, fiecare corp diferă printr-o serie de
particularităţi, astfel încât se poate spune că nu există pe lume
două corpuri perfect identice, însă construcţia morfologică de
bază este identică pentru toţi oamenii şi tocmai cunoaşterea
acestei construcţii îi permite designerului să-şi pună în practică
ideile, creând adevărate opere de artă.
Să aruncăm, deci, o privire asupra corpului uman, cu ochii
unui creator de modă profesionist.

Partea I

Informaţii generale despre structura corpului uman.


Poziţie, proporţii, constituţie
Atunci când vorbim despre corpul uman, câteva noţiuni sunt esenţiale: poziţia, proporţiile
şi constituţia. Să începem cu poziţia.

poziţia Curburile coloanei vertebrale determină poziţia corpului omenesc.

Poziţia este atitudinea obişnuită a corpului în timpul relaxării şi al mişcării.

Indiferent de starea în care se află omul (repaus, alergare, mers ş.a.), tipurile coloanei
vertebrale pot fi:
– adusă de spate (aplecată înainte);
– normală/dreaptă;
– curbată (deviată spre spate).
Pentru a include corpul omenesc într-un tip sau altul de poziţie, este nevoie să facem o
măsurătoare, care se numeşte „poziţia corpului” (Pc). Această măsurătoare determină
flexibilitatea părţii superioare a coloanei vertebrale (în regiunea celei de-a 7-a vertebre
cervicale).
curs de creaţie vestimentară lecţie demonstrativă 5

Determinarea tipului de poziţie


Fixaţi pe omoplaţi o bucată de carton mai gros şi măsuraţi distanţa dintre
acesta şi cea mai proeminentă parte a coloanei vertebrale din regiunea gâtului
(a şaptea vertebră cervicală).

Exerciţiu
Determinaţi tipul poziţiei dumneavoastră. Pentru a obţine mărimea Pc a corpu-

? lui dumneavoastră, solicitaţi ajutorul unui prieten. În urma măsurătorii, puteţi


determina ce poziţie aveţi:
– dacă mărimea Pc obţinută este 7-9 cm, corpul este adus de spate;
– dacă mărimea Pc este 5-7 cm, corpul este drept;
– dacă mărimea Pc este 3-5 cm, corpul este curbat.
Pentru a vă fixa cunoştinţele despre tipul poziţiei, măsuraţi Pc în cazul prietenilor
dumneavoastră.
Dar, pentru o caracterizare foarte precisă a poziţiei, nu este suficientă doar măsurarea
Pc. Fiecare tip de poziţie are caracteristicile sale suplimentare.
Astfel, o poziţie adusă de spate are o rotunjire accentuată a părţii superioare a spatelui,
omoplaţi proeminenţi, o aplecare anterioară a umerilor, o uşoară adâncire în talie, un
spate lat, o lăţime redusă a pieptului, o valoare uşor mărită a măsurii „lungimea spatelui
până în talie” şi o valoare uşor redusă a măsurii „lungimea taliei în faţă”.
Un corp curbat se evidenţiază prin umerii traşi în spate, printr-o mare adâncire în talie,
prin pieptul destul de lat şi spatele îngustat, prin valoarea mărită a măsurii „lungimea
taliei în faţă” şi prin valoarea redusă a mărimii „lungimea spatelui până în talie”.
Un corp normal/drept are valori medii ale tuturor mărimilor.

Exemplu
Iată câteva valori ale mărimilor „lungimea taliei în faţă” şi „lungimea spatelui până în
talie” pentru corpuri cu aceeaşi înălţime (164 cm), dar având tipuri diferite de poziţie.

Din exemplul de mai


sus se poate observa
că această cunoaştere
a tipurilor de poziţii
şi a caracteristicil-
or lor are o mare
semnificaţie pentru
realizarea unui tipar precis. Fără îndoială că trupurile care au o anumită abatere de la normă
cer o atenţie deosebită din partea creatorului de modă, precum şi cunoaşterea anumitor se-
crete profesionale. Vom prezenta aceste secrete într-o lecţie viitoare, deoarece capacitatea
de a lucra cu tipuri nestandardizate este necesară nu numai în timpul croirii, ci şi pentru a
asambla confecţiile în concordanţă cu particularităţile unui corp concret.
6 lecţie demonstrativă curs de creaţie vestimentară

Exemplu
Două femei ale căror măsuri sunt identice intră într-un magazin de confecţii şi îşi aleg
rochii identice. La probă, ele constată însă că rochia uneia dintre ele cădea impecabil, în
schimb celeilalte, spre marea ei părere de rău, rochia nu i se potrivea, pentru că forma
un surplus de material în regiunea spatelui. Care este problema? Desigur, de vină este
tipul poziţiei corpului. Pur şi simplu, cea de-a doua femeie avea o poziţie curbată şi
aşezarea rochiei, cusută după măsuri standard, nu era potrivită.

Fiecare epocă propune propriul ideal es- caracteriza prin spinarea uşor
tetic de corp omenesc şi veşmintele sunt lăsată pe spate, cu mâinile
chemate să sublinieze sau să ascundă împreunate în faţa pântecelui.
anumite particularităţi ale corpului, pentru Motivaţia acestei preferinţe
a apropia silueta de acest ideal. Astfel, în trebuie căutată în depopularea
Evul Mediu timpuriu, în Europa, poalele accentuată, cauzată de războaie
lungi ale fustei erau şi epidemii.
strânse în faţă, fiind La graniţa dintre secolele al
drapate pe abdomen. XIX-lea şi al XX-lea, poziţia
Această croială se la modă a corpului feminin
datora faptului că, în amintea
acea perioadă, femeile de litera S uşor îndoită: partea superioară era
însărcinate se bucurau uşor aplecată în faţă („piept de porumbel”),
de un mare respect. pântecele tras, partea inferioară a trupului
Prin urmare, poziţia rămânând cumva puţin în urma celei supe-
corpului feminin se rioare. O asemenea poză putea fi obţinută
cu ajutorul unui corset special.

Totuşi, pentru evidenţierea tuturor particularităţilor corpului omenesc, nu sunt suficiente


cunoştinţele despre poziţie, oricât de detaliate. Trebuie să luăm în calcul şi proporţiile
şi constituţia.

proporţiile Proporţiile reprezintă raportul dintre mărimile diferitelor părţi ale corpului:
capul şi trunchiul, trunchiul şi lungimea picioarelor, circumferinţa capului
şi circumferinţa pieptului.

Ca şi poziţia, proporţiile omului se modifică odată cu trecerea vremii. Proporţiile nu


numai că sunt supuse modificărilor substanţiale în procesul creşterii şi dezvoltării omului,
dar sunt şi fundamental diferite la bărbaţi faţă de femei.
Vorbind despre proporţiile diferite la bărbaţi şi la femei, să acordăm puţină atenţie
corelaţiei dintre lăţimea umerilor şi a bazinului. La femei, lăţimea umerilor este mai
mică decât lăţimea bazinului, în timp ce la bărbaţi este invers: lăţimea bazinului este mai
mică decât lăţimea umerilor. Dar, ca de obicei, orice regulă are şi excepţii. De exemplu,
uneori se întâlnesc corpuri la care (atât la bărbaţi, cât şi la femei) lăţimea umerilor este
egală cu cea a bazinului, sau chiar centrul bazinului este amplasat un pic mai sus sau
mai jos (de exemplu, trupuri la care picioarele sunt mai lungi sau mai scurte). În acest
caz, sarcina creatorului de modă – cunoscând particularităţile unui anumit corp – este
de a alege corect forma şi tipul îmbrăcămintei, pentru a crea, prin intermediul ei, un
anumit efect vizual.
curs de creaţie vestimentară lecţie demonstrativă 7

Tot din lecţia 1 am ales un fragment în care vă sunt prezentaţi o parte din
indicii de măsurare a corpului. Cunoaşterea indicilor de măsurare este
esenţială pentru realizarea tiparelor din curs.

Indiferent de unele deosebiri, condiţionate de particularităţile anatomo-fiziologice, cei


mai importanţi indici de măsurare sunt identici pentru femei, bărbaţi şi copii. Atunci
când vor apărea deosebiri, vă vom atrage atenţia asupra lor, iar în lecţia 19 ne vom opri
în detaliu asupra luării măsurilor la copii.

indicii Indicii măsurătorilor


măsurătorilor Fiecare indice de măsurătoare este notat printr-o primă literă, urmată de
un index. Prima literă reprezintă tipul măsurătorii, iar indexul – sectorul în
care se face măsurătoarea:
Î – înălţimea C – circumferinţa l – lăţimea
L – lungimea S – semicircumferinţa D – distanţa dintre centre
Unele măsurători transversale (circumferinţe şi lăţimi), realizate integral, se
notează însă la dimensiunea pe jumătate (deoarece tiparul se face pe jumătate
de corp); în acest caz, circumferinţele sunt reprezentate ca semicircumferinţe
(adică S). Toate înălţimile se măsoară în proiecţie pe o suprafaţă verticală,
adică transferăm punctul pe o suprafaţă verticală (de exemplu, pe un perete)
şi măsurăm de acolo lungimea până la podea (de exemplu, înălţimea).

CG CG

CPI

CPII CPI , CPII
CPIII CPIII

DMCOT
CT CT
DFP
DMÎNC CŞ
DLP
ÎPG


Î

ÎLT

ÎPU

ÎPBG
ÎCF

fig. 7. Luarea măsurilor


8 lecţie demonstrativă curs de creaţie vestimentară

Iată care sunt măsurile necesare:


Î – înălţimea. Măsurăm pe verticală distanţa de la punctul
creştetului capului până la podea (în proiecţie pe perete).
ÎPBG – înălţimea punctului bazei gâtului. Măsurăm pe verticală
de la podea până la punctul bazei gâtului. Punctul bazei
gâtului îl vom proiecta pe o suprafaţă verticală (un perete)
şi vom măsura distanţa de la podea până la acest punct pe
suprafaţa verticală.
ÎPU – înălţimea punctului umărului. Măsurăm de la podea până
la punctul umărului, pe o suprafaţă verticală.
fig. 8
ÎLT – înălţimea liniei taliei. Măsurăm de la podea până la punctul
înălţimei liniei taliei, pe o suprafaţă verticală.
ÎPG – înălţimea punctului gâtului. Măsurăm de la podea până
la punctul gâtului, pe o suprafaţă verticală.
ÎCF – înălţimea cutei de sub fesă. Măsurăm de la podea până la
jumătatea cutei de sub fesă, pe o suprafaţă verticală.
CG – circumferinţa gâtului. Centimetrul trebuie să cuprindă
strâns gâtul, din spate vine puţin mai sus de punctul gâtu-
lui, lateral şi în faţă – până la baza gâtului, închizându-se
deasupra tăieturii jugulare. Se notează jumătatea dimen-
siunii, notându-se cu SG.
CPI – circumferinţa pieptului I. Centimetrul este fixat pe omoplaţi, din spate vine
orizontal, atingând unghiurile posterioare ale subraţului, din faţă trece deasupra
rădăcinii glandelor mamare. Se notează jumătatea dimensiunii, notându-se cu
SPI.
CPII – circumferinţa pieptului II. Centimetrul este fixat pe omoplaţi, din spate vine
orizontal, atingând unghiurile posterioare ale subraţului, din faţă se trece pe
cele mai proeminente puncte ale sânilor. Se notează jumătatea dimensiunii,
notându-se cu SPII.

Circumferinţa pieptului I şi II se măsoară succesiv, fără a mişca centimetrul


de pe omoplaţi.

CPIII – circumferinţa pieptului III. Centimetrul se petrece orizontal în jurul trupului,


din spate – puţin mai jos de omoplaţi, din faţă – pe cele mai proeminente puncte
ale sânilor. Se notează jumătatea dimensiunii, notându-se cu SPIII.

Semicircumferinţa pieptului III desemnează mărimea îmbrăcămintei.

CT – circumferinţa taliei. Centimetrul se petrece în jurul trunchiului la nivelul liniei


taliei. Se notează jumătatea dimensiunii, notându-se cu ST.
curs de creaţie vestimentară lecţie demonstrativă 9

Fiecare modul al cursului abordează teme de care un designer vestimentar trebuie


să fie interesat, precum principalele stiluri vestimentare, identificarea stilului
propriu, factura materialului, importanţa culorii. Un fragment despre rolul culorii
în creaţia vestimentară – din lecţia 5 – vă este prezentat în continuare.

LECŢIA 5
semnificaţia Am spus deja că poate fi distinsă o semnificaţie simbolică a culorii, ce slujeşte ca mo-
culorilor dalitate de autoafirmare. În plus, culoarea dispune şi de o puternică influenţă psihologică.
Chiar Goethe a observat cum culori diferite produc o anumită stare sufletească: galbenul
produce bucurie, albastrul induce tristeţe, verdele linişteşte.

Încă din antichitate culorile aveau o semnificaţie simbolică. Astfel, culoarea albă a fost considerată
a aristocraţiei, iar verdele, griul şi maroul erau culori obişnuite pentru ţărani. Negrul, verdele-închis
şi griul simbolizau tristeţea.

Când proiectează un costum, designerul nu trebuie să uite că acesta este cel mai „apropiat”
obiect cotidian. Când ne îmbrăcăm, adesea ne formăm inconştient o anumită dispoziţie.
Fără îndoială, culoarea reprezintă un element indispensabil al costumului. Cu ajutorul
culorii putem să obţinem o informaţie estetică suplimentară despre funcţia costumului,
despre apartenenţa celui care îl poartă la o grupă socială sau de vârstă ş.a. Mai mult,
culoarea este un semnal al personalităţii noastre, care ne reflectă concepţia despre lume,
modul de viaţă şi temperamentul.

Exemplu
Oamenii care preferă culorile strălucitoare sunt sensibili, emotivi. Un
om care are preferinţă pentru culori neutre este caracterizat prin auto-
control ferm, pedanterie şi reacţie slab emoţională faţă de cei din jur.
Influenţa psihică a culorii s-a format şi s-a dezvoltat odată cu
evoluţia omului. De-a lungul mileniilor, în conştiinţa oamenilor
s-au format anumite conexiuni între culori şi condiţiile de viaţă.
Culorile erau simboluri ale vieţii şi ale morţii, ale bucuriei şi ale tristeţii. La popoare
diferite, aceeaşi culoare putea exprima emoţii diferite.

Exemplu
La europeni, culoarea albă simbolizează puritate şi inocenţă, pe când în Japonia hainele
albe sunt un semn al doliului.
interpretarea Interpretarea emoţională este la fel de complexă şi polivalentă. Astfel, culorile focului
culorilor şi ale soarelui (roşu şi oranj) sunt interpretate ca fiind calde, iar culoarea apei şi a gheţii
(albastru închis şi deschis) ca rece. Toate culorile deschise ni se par uşoare şi aeriene,
iar cele întunecate – grele şi profunde.
10 lecţie demonstrativă curs de creaţie vestimentară

Când alegeţi culoarea unui costum pentru o petrecere, ţineţi cont de faptul că
la lumină artificială culorile îşi schimbă caracteristicile. Astfel, la o lumină
slabă, culorile oranj şi roşu pălesc, „se sting”, iar culorile albastru şi albastru-
verde devin mai active şi mai strălucitoare; la o lumină slabă, crepusculară,
roşul şi oranjul devin mai profunde, parcă dispărând în planul al doilea, iar
verdele şi albastrul, dimpotrivă, se luminează şi ies în prim-plan.
Culorile calde, proaspete, curate (auriu, galben, oranj şi roz) produc senzaţia
de bucurie, de prospeţime şi prosperitate; cele reci, puţin saturate, par mo-
horâte, triste şi monotone.

Se ştie de mult că oamenii au reacţii asemănătoare la culori şi că fiecare culoare


dispune de calităţi obiective; cunoaşterea acestor calităţi ne ajută să alegem
mai bine şi să combinăm armonios o culoare cu alta, obţinând astfel cu ajutorul
îmbrăcămintei imaginea dorită.
Roşul în îmbrăcăminte reflectă disponibilitatea de acţiune, impulsivitate, autoritate;
acţionează pozitiv numai dacă va constitui maxim 50% din înfăţişarea exterioară.
Albastrul indică soliditate, încredere, spritualitate şi ataşament faţă de tradiţie,
conservatorism.
Galbenul îi aduce costumului spirit de comunicare, nestatornicie. În
cantităţi mari oboseşte. În combinaţie cu gri şi albastru creează impresia
de rafinament.
Verdele-închis reprezintă stabilitate, acordare de credit, conservato-
rism.
Îmbrăcămitea în tonuri de maro produce senzaţia de încredere, sta-
bilitate, siguranţă.
Costumul gri-deschis arată reţinere şi inteligenţă. Griul în combinaţie cu roz indică
eleganţă.
curs de creaţie vestimentară lecţie demonstrativă 11

Exerciţiu

?
Comparaţi datele din tabelul anterior cu interpretarea proprie a culorilor
enumerate.
Spuneţi care este culoarea dumneavoastră preferată. Ce culoare predomină în
garderoba dumneavoastră? De ce?

Dacă realizaţi un ansamblu format din două sau mai multe nuanţe luminoase,
aveţi grijă ca una dintre ele să fie dominantă, altfel imaginea dumneavoastră
va fi confuză.

Albul este considerat o culoare-cameleon, deoarece el se combină uşor cu toate culorile.


Trebuie să reţineţi că rozul îngraşă; prin urmare, folosiţi-l mai ales pentru finisaje,
alegând o culoare mai închisă în calitate de ton dominant.

Să nu permiteţi îmbinări de culoare, factură sau desen într-un loc al ţesăturii


care, din diverse motive, nu doriţi să se evidenţieze.

La încheierea lecţiei, să remarcăm că moda contemporană este foarte democratică şi


nu are preferinţă pentru o culoare anume. Apare un număr uriaş de culori noi: culoarea
metalului, argintiu, auriu, a bronzului vechi, a baloanelor de săpun, a suprafeţelor
strălucitoare şi a culorilor luminoase ale „acizilor”.

Un designer vestimentar nu trebuie să omită însă în nici o situaţie să acorde


preferinţă uneia dintre culori şi să aibă propria strategie cromatică.

Exemplu
Designerul japonez Iseo Miyaki foloseşte numai culori „pline
de bucurie”. El consideră că îmbrăcămintea trebuie să producă
emoţii pozitive şi bucurie. Creatorul de modă francez Christian
Lacroix are un talent cromatic rar. În modelele sale el apelează
la combinaţii neaşteptate ale ţesăturilor, desenelor şi facturilor.

Când alege culori, nuanţe şi combinaţii disparate, designerul îi


va conferi costumului o coloratură emoţională: de sărbătoare,
de lucru, tristă sau tragică. Aşa cum am mai spus, moda
contemporană nu dictează, ci recomandă. De aceea, când alegeţi
gama cromatică, ţineţi cont de linia modei, dar daţi întâietate acelei game cromatice
care vă este mai simpatică.
12 lecţie demonstrativă curs de creaţie vestimentară

Din lecţia 6 am ales fragmentul care prezintă schiţa de tipar şi etapele de lucru
în construirea reţelei de bază a pantalonilor de damă, precum şi modalităţile
prin care defectele de croire pot fi eliminate.

LECŢIA 6
E timpul să ne ocupăm acum de creare şi modelare. De această dată
vom alege un tip universal de îmbrăcăminte, la fel de popular pentru
femei şi bărbaţi – pantalonul.
În lecţia 1 aţi aflat deja câteva fapte din foarte interesanta istorie a costu-
mului. Să mai reamitim câteva date cu privire la apariţia pantalonilor.

Romanii, care se înveşmântau în drapaje, au dispreţuit mult timp


pantalonii, considerându-i „barbari”. Pantalonii au apărut în Eu-
ropa odată cu triburile vandalilor, goţilor, saxonilor şi vikingilor.
În secolele al V-lea şi al VI-lea se vorbeşte deja de pantaloni scurţi
sau lungi, de diferite culori.
Abia odată cu apariţia pantalonilor, îmbrăcămintea europeană a
început să fie împărţită în bărbătească şi de damă.

La început, pantalonii au fost în mod exclusiv o parte a garderobei masculine. Dar, odată
ce au ajuns să-i poarte, femeile i-au făcut o parte indispensabilă a garderobei lor.

Primele femei care au avut curajul de a purta pantaloni bărbăteşti au fost eroina naţională a Franţei,
Jeanne d’Arc (secolul al XV-lea), reginele franceze Caterina de Medici (secolul al XVI-lea) şi
Maria-Antoaneta (secolul al XVIII-lea), scriitoarea George Sand (secolul al XIX-lea) şi actriţa
Marlene Dietrich (secolul al XX-lea).
De la începutul secolului al XX-lea, femeile, indiferent de vârstă şi de constituţie, poartă pantaloni
acasă şi la serviciu, în zilele de lucru şi de sărbătoare. Aceste obiecte vestimentare au devenit indis-
pensabile prin confort şi caracterul lor universal, înscriindu-se perfect în orice tip de costum.

Supunându-se capriciilor modei, pantalonii îşi schimbă permanent forma,


lungimea şi lăţimea, numărul şi forma buzunarelor, tipul finisării şi gama
de ţesături admisă (de la piele până la mătasea cea mai fină), dar niciodată
nu-şi pierd actualitatea.

Partea I
Crearea şi modelarea pantalonilor
Tiparul pantalonilor de damă
Pentru a construi un tipar al unor pantaloni de damă sunt necesare
următoarele măsurători:
ST = 36 LTG = 60,4 LP (lungimea pantalonilor) = 100
Sş = 50 Lş = 28 lP (lărgimea pantalonilor în partea de jos) = 20
curs de creaţie vestimentară lecţie demonstrativă 13

Calculul şi construirea pantalonilor de damă sunt date pentru un corp cu


dimensiunile 164-72-100.

adaosuri de Pentru a asigura o bună aşezare a pantalonilor pe corp sunt necesare adaosuri de lejeri-
lejeritate tate pe linia taliei (AT) şi pe linia şoldurilor (Aş). Dimensiunea adaosului este aleasă
în funcţie de gradul de lejeritate. Lăţimea pantalonilor în partea de jos va fi aleasă în
conformitate cu orientarea modei sau după dorinţă.
Tabelul 2

Exerciţiu

? Luaţi toate măsurile necesare croirii unor pantaloni de damă. Puteţi să folosiţi
tabelul dumneavoastră de măsuri individuale (lecţia 1, pagina 17), după ce l-aţi
completat cu măsurile lipsă. Alegeţi adaosurile de lejeritate necesare.

construirea După ce aţi notat măsurile şi aţi ales adaosurile necesare, putem trece la construcţia
reţelei de bază tiparului. Începem cu construirea reţelei de bază (Tiparul 1).
a pantalonilor 1. În partea stângă a hârtiei trasăm o linie verticală cu înălţimea în punctul T . Trasăm
0
de damă în jos poziţia liniei feselor.
T0F1 = LŞ + 1= 28 + 1 = 29 cm (1 = coeficient mediu de lejeritate)
2. Din punctul T0 în jos trasăm poziţia liniei genunchilor:
T0G0 = LTG = 60,4 cm
3. Tot din punctul T0 în jos trasăm poziţia liniei tivului:
T0V0 = LP = 100 (LP = lungimea pantalonilor)
4. Din punctul F1 trasăm în sus poziţia liniei şoldurilor:
F1Ş1 = 1/3 × T0F1 = 1/3 × 29 = 9,6 cm
5. Prin punctele T0, Ş1, F1, G0 şi V0 trasăm linii orizontale la dreapta, obţinând astfel
linia taliei, a şoldurilor, a feselor, a genunchiului şi a tivului.
6. Din punctul Ş1 trasăm la dreapta un segment care determină lăţimea părţii anterioare
a pantalonilor pe linia şoldurilor:
Ş1Ş2 = 0,5 × SŞ + 0,5 ×AŞ = 0,5 × 50 + 0,5 × 1 = 25,5 cm
7. Prin punctul Ş2 trasăm o linie verticală în sus şi în jos şi intersecţia cu linia taliei o
vom marca T2, iar pe cea cu linia feselor – F2.
14 lecţie demonstrativă curs de creaţie vestimentară

8. Aflăm lăţimea pasului părţii ante-


rioare a pantalonilor:
F2F3 = 0,1 × (SŞ + AŞ) =
=0,1× (50 + 1) = 5,1 cm
Mărimea obţinută o marcăm pe
orizontală, în dreapta punctului F2.
9. Aflăm poziţia liniei de îndoire
(cuta) a pantalonilor:
F1F = FF3 = F1F3/2 =
=30,6/2 = 15,3 cm,
unde segmentul F1F3 reprezintă
măsura pe tipar.
10. Prin punctul F trasăm o linie
verticală în sus şi în jos, iar
intersecţia cu orizontalele bazei o
marcăm prin T, Ş, G şi V. În felul
acesta vom obţine linia de îndoire
a pantalonilor.
11. Vom determina lăţimea părţii ante-ri-
oare a pantalonilor după linia tivului.
În mod tradiţional, conform receptării
vizuale a amplasării cusăturii laterale,
ea este cu 4 cm mai mică decât partea
posterioară, adică:
V1V2 = lP – 2 = 20 – 2 = 18 cm
Lăţimea părţii anterioare a panta-
lonilor pe linia tivului pe tipar este:
VV1 = VV2 = V1V2/2 =
=18 : 2 = 9 cm
12. Vom afla lăţimea jumătăţii poste-
rioare a pantalonilor după linia
tivului:
VV3 = VV4 = VV3 + 2 =
= 9 + 2 = 11 cm
13. Poziţia marginii laterale a părţii
posterioare a pantalonilor pe linia
şoldurilor este:
Ş1Ş3 = 0,1 × (SŞ + AŞ) – 2 =
= 0,1 × (50 + 1) – 2 = 3,1 cm Tipar 1. Construcţia reţelei de bază
a pantalonilor de damă
Mărimea obţinută o vom dispune pe
orizontală, la stânga punctului Ş1.
curs de creaţie vestimentară lecţie demonstrativă 15

14. Vom afla lăţimea părţii posterioare a pantalonilor pe linia şoldurilor:


Ş3Ş4 = 0,5 × SŞ + 0,5 × AŞ = 0,5 × 50 + 0,5 × 1 = 25,5 cm
15. Din punctul Ş3 radial Ş3Ş4 trasăm în sus un arc mic:
Ş4Ş5 = 0,05 × (LŞ + SŞ) – 0,5 = 0,05 × (28 + 50) – 0,5 = 3,4 cm
16. Unim punctele Ş3 şi Ş5 cu o linie dreaptă, obţinând astfel linia şoldurilor în partea
posterioară a pantalonilor.
17. Vom afla poziţia punctului F21, care determină poziţia liniei de mijloc a părţii pos-
terioare a pantalonilor:
F2F21 = 0,05 × Sş = 0,05 × 50 = 2,5 cm
18. Unim punctele F21 şi Ş5 cu o linie dreaptă, o continuăm în sus, obţinând astfel linia
de mijloc a părţii posterioare a pantalonilor.
19. Din punctul Ş5 în sus pe linia dreaptă F21Ş5 trasăm segmentul Ş5T5.
Ş5T5 = Ş2T2 = 19,4 cm, unde segmentul Ş2T2 reprezintă măsura pe tipar.
Cu această etapă se încheie construirea reţelei şi trecem la construirea părţilor anterioară
şi posterioară (Tiparul 2).

La construirea tiparului pentru pantaloni, o atenţie deosebită trebuie să


acordaţi particularităţilor formei picioarelor. Dacă picioarele sunt în formă
de X, atunci linia de îndoire (prin călcare) a părţii anterioare şi posterioare
a pantalonilor (linia de îndoire a pantalonilor) trebuie să fie mutată către
exterior, cu o mărime egală cu 1/4 din abaterea picioarelor de la poziţia
normală. În mod corespunzător vor fi deplasate liniile cusăturilor laterale
şi cea a pasului, cu aceeaşi mărime. Dacă picioarele au formă de O, atunci
linia de îndoire a pantalonilor trebuie mutată în direcţia cusăturii pasului.

2 (36) În timpul probării mulajului, pot deveni vizibile câteva defecte care au apărut fie în
timpul construirii, fie pentru că detaliile pantalonilor nu au fost fixate corect.

Cele mai răspândite defecte şi modalităţile de eliminare a lor


Tabelul 3*

* prezentul tabel constituie o selecţie din tabelul complet ce apare în cadrul lecţiei 6
16 lecţie demonstrativă curs de creaţie vestimentară

Din lecţia 7 am selectat un fragment referitor la tipurile de iluzii vizuale ce pot


fi folosite în crearea costumului.

LECŢIA 7
Rolul iluziilor vizuale în creaţia vestimentară
Moda nu reprezintă doar dorinţa veşnică a omului de schimbare, ci în primul rând idealul de
frumuseţe al unei epoci. Oricare ar fi noul model de imitat care ni se propune, suntem gata să
apelăm la totul felul de artificii pentru a arăta că îi corespundem pe deplin, că avem „conformaţia
ideală”, la modă. Pentru aceasta, nu ne putem descurca fără a apela la iluziile vizuale.

Partea I

Tipuri de iluzii vizuale în crearea costumului

Iluzia reprezintă o aparenţă, o amăgire a simţurilor,


o receptare modificată a obiectelor, a fenomenelor,
produsă cu ajutorul unor mijloace diferite.

Omul a folosit iluziile vizuale de mult şi cu mare succes în istoria


costumului, pentru a-şi apropia proporţiile corpului de idealul de
frumuseţe al timpului; a putut astfel să-şi facă trupul să pară mai
Câte chipuri vedeţi? înalt, mai zvelt, umerii mai înguşti sau mai laţi, pieptul mai mare
Unul, două, trei? sau mai mic, talia mai subţire etc.

? Exerciţiu
Amintiţi-vă de câte idealuri estetice diferite am vorbit în lecţiile precendente. Amintiţi-vă, de
1(7, 10, 16) asemenea, modalităţile prin care oamenii au atins aceste idealuri cu ajutorul costumului.

Dacă urmărim întreaga istorie a evoluţiei costumului, vom vedea cum era „îngustată”
talia prin purtarea unui corset strâns, dar şi cu ajutorul unor fuste foarte largi, cum era
înălţată linia taliei pentru ca picioarele să pară mai lungi, cum se acoperea gâtul cu un
guler uriaş, „freza”, creând iluzia unui cap mic ş.a.

Creatorii de modă contemporani studiază cu atenţie realizările vechilor maeştri şi


continuă să folosească iluziile în crearea costumului. De exemplu, pentru a conferi
trupului bărbatului iluzia forţei fizice, la croirea sacourilor se folosesc perniţe pentru
umeri şi vătuiri suplimentare în regiunea pieptului. Pentru rochiile de gală este folosită
o lenjerie specială, care permite obţinerea „corpului ideal”. Cu toate acestea, nu putem
să nu observăm că tehnicile moderne sunt mult mai umane, deoarece etaloanele con-
temporane ale frumuseţii nu mai sunt chiar aşa de severe şi nu obligă femeia să se
imobilizeze în corsete şi crinoline.
curs de creaţie vestimentară lecţie demonstrativă 17

iluzia vizuală Uneori se întâmplă ca o parte a veşmântului pe


datorată care se află un element de decor, un imprimeu, altă
aglomerării contextură sau alte detalii să pară mai mare decât
elementelor o altă parte, de aceleaşi dimensiuni, dar fără nici
decorative un decor. De aceea este mai bine să evităm aglom-
pe o parte a erarea detaliilor în acea parte a trupului ale cărei
veşmântului dimensiuni nu am dori să le mărim.
Iată cum poate fi creată această iluzie:

ilu- Distanţa dintre laturile


zia vizuală unui unghi ascuţit
datorată pare mai mare decât
unghiurilor este în realitate, iar
ascuţite şi distanţa dintre laturile
obtuze unui unghi obtuz este
subvalorizată.
În general, acest fapt
are influenţă la contu-
rarea liniei gâtului.
O tăietură largă, triunghiulară în zona gâtului face ca umerii
largi să pară mai înguşti, iar o tăietură îngustă şi lungă îi
lăţeşte.
18 lecţie demonstrativă curs de creaţie vestimentară

iluzia Se pot crea iluzii vizuale prin alăturarea diferitelor volume sau
alăturării a suprafeţelor de dimensiuni contrastante. O formă mică pusă
unor volume alături de una mare se micşorează şi mai mult, iar o formă mare
diferite înconjurată de unele mici va părea şi mai mare.
În designul vestimentar, această iluzie este folosită foarte des.
De exemplu, cu o pălărie mare, capul va arăta mai mic decât cu
una mică; un gât subţire, înconjurat de o tăietură largă a decol-
teului, va apărea şi mai subţire, o mână subţire într-o mânecă largă va fi şi mai subţire,
iar o talie excesiv de strânsă, în cazul unor şolduri late, le va face şi mai late.

Exerciţiu

? Folosiţi ultimele trei tipuri de iluzii vizuale menţionate pe exemplele de mai jos.
Arătaţi cât de reuşită sau de nereuşită este varianta aleasă.
curs de creaţie vestimentară lecţie demonstrativă 19

Iată acum şi un fragment din dicţionarul creatorului de modă


de la modulul cu lecţiile 7-8.

DICŢIONARUL CREATORULUI DE MODĂ


JACHETĂ – haină superioară de damă, scurtă. În moda
contemporană, pe lângă jachetele tricotate, sunt răspândite
jachetele în stilul sacourilor bărbăteşti. Ţesăturile nu sunt nu-
mai tradiţionale, din lână, stofă, ci şi din bumbac, in, neapărat
groase.
KIMONO – îmbrăcăminte tradiţională japoneză, bărbătească
şi de damă, tip halat, cu mâneci largi, drepte, fără răscroială.
Kimonoul se închide parte peste parte şi se leagă cu un cordon.
A intrat în moda europeană la sfârşitul secolului al XIX-lea.
LINII CONSTRUCTIVE – liniile care creează forma de
bază a detaliilor şi liniile de îmbinare a părţilor componente
ale îmbrăcămintei: laterale, anterioare, ale taliei, ale umerilor,
penselor etc. Orice cusătură de îmbinare sau pensă poate,
în funcţie de model, să aibă o funcţie dublă, fiind în acelaşi
timp şi un ornament artistic.
LINII DECORATIVE – linii create exclusiv pentru scopuri
decorative. Pot fi verticale, orizontale sau diagonale.
OP-ART (lb. engl. optical art – artă optică) – orientare în
arta secolului al XX-lea, foarte răspândită în anii ‘60, lansată
de pictorul Victor Vasarely, care se întemeiază pe utilizarea
iluziilor vizuale, a particularităţilor de receptare a figurilor
plane sau spaţiale. Efectele deplasării spaţiale, ale contopirii
şi topirii formelor erau obţinute prin introducerea repetiţiilor
ritmice, prin contrastele cromatice şi tonale accentuate.
ROCHIE-CĂMAŞĂ – este o rochie cu o croială dreaptă,
netăiată, fără a avea linia taliei fixată, cu guler. A apărut în a
doua jumătate a anilor ‘50 şi de atunci nu mai iese din modă.
Este purtată de femei, indiferent de vârstă. Dacă rochia-
cămaşă este purtată cu o curea, aceasta este încheiată lejer.

Cu aceste fragmente din dicţionarul creatorului de modă se încheie lecţia


noastră.
Sperăm că materialul prezentat v-a convins de accesibilitatea şi atractivitatea
cursului nostru pentru toţi cei interesaţi de acest domeniu.

Vă aşteptăm să deveniţi cursant al institutului nostru


înscriindu-vă la cursul de creaţie vestimentară!
Codul
ˆ
profesorului
,

Numele [i prenumele CURS: CREA}IE VESTIMENTAR|


Adresa Num\rul lec]iei: 4
Cod po[tal Localitatea Num\rul cursantului:

Observa]iile profesorului:
Concurs!

1. Privi]i cu aten]ie schi]ele propuse. C\uta]i cele mai potrivite elemente


decorative (pl\tci, t\ieturi, cute [.a.) [i amplasa]i-le pe schi]e. Descrie]i
fiecare model. Dac\ dori]i s\ lua]i parte la concurs, lâng\ UN SINGUR
model face]i însemnarea „Pentru concurs”.

U
PL
EM

E!
EX

IT
IM
EL

TR
D
O

SE
M

U
N

ATEN}IE !