Sunteți pe pagina 1din 3

Disciplinele ca măşti ale transdisciplinarităţii

La editura Junimea a apărut de curând cartea Transdisciplinaritatea – De la un


experiment spre un model didactic1.

Suntem în faţa unei cărţi-eveniment. O carte deschizătoare de drumuri. O piatră de hotar


care va marca istoria învăţământului în România.

Acum un an, printr-un articol găsit pe Internet, am aflat de experimentul transdisciplinar


Anonimul din spatele măştii efectuat la Colegiul Naţional „Moise Nicoară” din Arad. Din cele
câteva rânduri ale articolului am intuit că ceva important s-a întâmplat la Arad. Am scris
imediat doctorandei mele Anca Mustea, care este lectoră la Universitatea Vasile Goldiş din
acelaşi oraş şi ea mi-a stabilit contactul cu profesoara Mirela Mureşan, coordonatoarea
experimentului. Câteva luni după aceea, în septembrie 2009, ca un semn al destinului, trebuia
să particip la colocviul „Nevoia de sacru în societatea română contemporană”, organizat de
Anca Mustea la universitatea sa. Bine înţeles, am invitat pe doamnele profesoare Mirela
Mureşan şi Janina Flueraş să prezinte o comunicare. Dar marea mea descoperire s-a întâmplat
în cursul vizitei, scurte dar dense, pe care am făcut-o, împreună cu Horia Bădescu şi Magda
Stavinschi, la Colegiul Naţional „Moise Nicoară”, având astfel minunatul prilej de a întâlni pe
elevii şi profesorii implicaţi în experiment. Am avut astfel certitudinea că suflul autentic al
transdiciplinarităţii era prezent la Arad.

Cartea coordonată de profesoara Mirela Mureşan este extrem de coerentă.

Scrisă într-un stil alert, departe de orice limbă de lemn, ea se deschide printr-un text,
concis şi clar, „Transdisciplinaritatea – o posibilă soluţie pentru educaţia secolului XXI”.
Este cu siguranţă cea mai penetrantă prezentare a transdisciplinarităţii în limba română.

Capitolele „Măştile omului” şi „Măştile lumii” sunt un veritabil tezaur pentru orice
profesor şi elev din România. Scenariile didactice elaborate de profesori – de la matematică la
religie, de la artă la societate, de la geografie la istorie – constituie veritabile modele, surse de
inspiraţie pentru toate şcolile din România. De o deosebită importanţă este subcapitolul

Convorbiri literare, Iaşi, nr. 8, August 2010.
1
Mirela Mureşan (coordonator), Transdisciplinaritatea – De la un experiment spre un model didactic, Junimea,
colecţia Ananta – Studii transdisciplinare, 2010, prefaţă de Basarab Nicolescu, postfaţă de Florenntina
Sâmihăian.
1
„Măştile transcendenţei”, care plasează întregul experiment sub semnul afectivităţii şi a
centralităţii experienţei trăite.

Ceea ce este fascinant şi instructiv în aceste scenarii este fluiditatea lor, rezultate din
permanenta interacţie între transdisciplinaritate şi discipline, între textele propuse şi
implicarea interioară a elevilor şi profesorilor. Cititorul resimte astfel transdisciplinaritatea în
mişcare, vede concret evoluţia celor implicaţi în experiment şi se poate convinge, prin el
însuşi, de consecinţele fecunde ale transdisciplinarităţii în procesul de învăţământ.

Autorităţile naţionale şi directorii şcolilor din România au tot interesul să citească cu


atenţie capitolul „Reflecţii asupra faptei”, care constituie o evaluare riguroasă – din partea
elevilor şi profesorilor - a experimentului, a virtuţilor sale indiscutabile dar şi a obstacolelor
întâlnite.

Pasionant şi instructiv pentru orice cititor este ultimul capitol „Jurnalul unei călătorii
transdisciplinare”, scris de profesoarele Mirela Mureşan şi Camelia Circa-Chirilă. Fără nici o
mască, dânsele ne dezvăluie toate frământările şi interogaţiile lor din timpul experimentului,
momentele de mare cumpănă, propria lor transformare în cursul procesului inovator care nu
avea nici un model prealabil.

Ce păcat că această carte nu a ajuns la timp în mâna celor care au conceput mult
dezbătuta nouă Lege a Educaţiei, unde transdisciplinaritatea este doar timid prezentă! Cunosc
îndeaproape toate experienţele transdisciplinaritare în învăţământul pre-universitar din multe
ţări (de exemplu, în Brazilia s-a efectuat câţiva ani un experiment la mare scară) şi pot afirma,
fără o umbră de ezitare, că experimentul din Arad este nu numai cel mai reuşit dar, de
asemenea, cel care are cele mai mari potenţialităţi de export în orice ţară a lumii.

Marea descoperire pe care au făcut-o cei implicaţi in experimentul de la Arad este faptul
că disciplinele sunt măşti ale transdisciplinarităţii, adevăr axiomatic care ar putea inspira
orice proiect demn de o educaţie care poate face faţă marilor încercări ale secolului în care
trăim.

Basarab Nicolescu

Paris, 3 aprilie 2010

2
3