Sunteți pe pagina 1din 12

8)Componentele procesului de comunicare

□ mesajul;

□ persoana A - emitatorul, respectiv persoana B - receptorul;

□ stimuli si motivatie;

□ codificare, respectiv decodificare;

□ canal de transmitere;

□ feedback;

□ perturbatii;

□ mediul inconjurator.

9)Comunicarea eficienta prin tehnica celor 7C

Clar
Cand porti un dialog, verbal sau in scris, fii foarte clar in ceea ce priveste mesajul in sine si obiectivele pe
care le ai. Care este scopul comunicarii cu respectiva persoana? Daca tu nu esti sigur de raspuns, nici
audienta ta nu va fi.
Pentru a putea fi clar, micsoreaza pe cat posibil numarul de idei din fiecare propozitie. Asigura-te ca este
foarte simplu pentru public sa inteleaga exact la ce te referi. Oamenii nu trebuie pusi in situatia de a fi
nevoiti sa citeasca printre randuri si sa faca presupuneri in incercarea de a-ti intelege cuvintele.
Concis
In momentul in care esti concis in procesele de comunicare, vei putea ramane pe subiect. Audienta ta nu
vrea sa citeasca sase propozitii, atunci cand tema ar putea fi exprimata in trei. Exista adjective sau “cuvinte
de umplutura” pe care le-ai putea elimina? (de exemplu, vedeti, bineinteles, un fel de, ma refer la etc.)
Exista propozitii/fraze care nu sunt necesare?
Ai repetat o idee in moduri diferite?
Concret
In momentul in care mesajul este concret, audienta are o imagine clara a ceea ce vrei sa transmiti. Trebuie sa
existe detalii (dar nu prea multe), fapte reale si puncte de focus, dar mesajul sa fie solid.
Corect
Cand comunicarea este corecta, se “lipeste” de audienta.
Folosesti termenii corespunzatori nivelului de educatie si cunostintelor publicului tau?
Te-ai asigurat ca nicio eroare gramaticala sau de tehnoredactare nu s-a strecurat in text?
Sunt toate numele scrise corect?
Coerent
In momentul in care mesajul tau este coerent, este logic. Toate punctele de discutie trebuie sa fie conectate
intre ele si relevante temei principale. Totodata, tonul si topica textului trebuie sa fie logice si adecvate.
Complet
Intr-un mesaj complet, audienta are absolut toate informatiile necesare si aplicabile, astfel poate trece la
actiune.
Contine mesajul tau o invitatie la actiune, (call to action) astfel incat audienta sa stie ce vrei de la ea?
Ai inclus toata informatia relevanta? (contact, data, ora, locul etc.)
10)Clientii dificili

actionati ferm, calm si politicos, chiar daca sunteti in afara orelor de program

structurati-va foarte clar proiectele comune

incepeti si terminati ideile cu date exacte, precise, fiti pregatit cu toate informatiile, inclusiv statistici

inainte de a renunta, evalueaza atent motivatia clientului

55) DNS - domain name service, traduce numele unui sait in cifre, mai exact in adresa IP. De exeplu cind tu
scrii pe internet google.com computerul nu stie ce inseamna google, in spatele la scrisul google se ascunde
andresa IP 64.233.167.99 dar asta e greu de tinut minte pentru un om normal, respectiv e mai usor daca scrii
google si dns traduce google in 64.233.167.99 iaca daca vrei scrie cu mina acest numar in bara de cautare si
o sa vezi

56 NAT ofera posibilitatea schimbarii unei adrese IP privata cu o altaadresa IP publica . In practica NAT se
foloseste pentru a permite statiilor ce utilizeaza adrese private sa acceseze Internetul. de exepmlu intro
retea LAN nu ai nevoie numaidecat sa iesi pe internet global, da iti ajunge sa schimbi informatii cu
calculatoarele care fac parte din Lanul tau. dar daca totusi odata ai nevoie sa accesezi internetul public atunci
natul iti traduce IP-ul tau in unul public. si asa face cu toti care sunt in acea LAN

57) adresele IP se impart in 5 clase: A, B C, D ,E

A se folosesc pentru retele mari, folosite de companii mari

B retele de dimensiuni medii, cum ar fi universitati

C retele de dimensiuni mici, atribuite de furnizorii de servicii de Internet clientilor lor

D se folosesc pentru multicast

E se folosesc pentru experimente si teste

58 - 59 ) IP-urile Publice, dupa cum le spune si numele, sunt folosite pentru a comunica (tranzita) in
Internet, iar cele Private sunt folosite in Retelele Locale (LAN)

60) În timp ce Wi-Fi este și va fi utilizat pe scară largă pentru conexiuni fără fir pe distanțe scurte ale
dispozitivelor, WiMAX este soluția wireless eficientă pentru conectarea la o distanta mai mare cum ar fi
conectarea la internet a mai multor case sau interconectarea mai multor clădiri intr-un compus mare.
WiMAX este utilizat în principal în mediul de acasă, oferind astfel posibilitatea conectării la Internet fără a
avea o linie telefonică, ci pur și simplu folosind un modem special echipat cu o antenă specială

61) Ipv4 = 32 biti Ipv6 = 128 biti

32 de biti inseamna ca poti avea 2 la puterea 32 de combinatii de IP adica vreo 4 miliarde de adrese IP
diferite. acelasi lucru e si cu 128

62) aplicatii

63) VLAN este un grup de gazde (computere, tablete, smartphone-uri, dispozitive de rețea etc.) care
comunică între ele ca și când s-ar afla în aceeași rețea fizică, indiferent de locația geografică în care se află.
WLAN sau LAN fără fir (wireless) înseamnă o rețea locală (LAN) care utilizează tehnologia fără fir în
locul unei conexiuni prin cablu.

64) Simple Mail Transfer Protocol (prescurtat, SMTP) este un protocol simplu, folosit pentru transmiterea
mesajelor în format electronic pe Internet, email. Portul pe care utilizeaza este 25.

66) Hub-ul est un dispozitiv care are un anumit număr de porturi ( în general 4, 8, 16 sau 32). Scopul său
unic este de a recupera datele primite la de la un port și de a le distribui tuturor porturilor conectate. Hubul
funcționează la nivelul 1 al modelului OSI

15) Rețeaua locală (LAN) este o infrastructură de rețea care oferă acces utilizatorilor și dispozitivelor
terminale într-o zonă geografică mică.
O rețea globală (WAN) este o infrastructură de rețea care oferă acces la alte rețele într-o zonă geografică
largă.
Alte tipuri de rețele includ:
Infrastructura rețelei municipale (MAN) care acoperă o zonă fizică mai mare decât o rețea LAN, dar mai
mică decât o rețea WAN (de exemplu, un oraș). De regulă, MAN este gestionată de o singură organizație, de
exemplu o întreprindere mare.
Rețele locale fără fir (LAN) Rețelele locale fără fir (WLAN) sunt similare rețelelor LAN, dar conectă
utilizatorii și terminalele într-o zonă geografică mică, prin comunicații fără fir.

16) IEEE 802.11a, standargul 802.11b, 802.11g, 802.11n

17)topologiile fizice fundamentale: Topologia Point-to-Point, magistrala(Bus), star(stea),


Mesh(plasa), inel(ring), full mesh, arbore(Tree).

18) topologii fizice - tratează aspectul spațial și organizarea fizică a stațiilor din rețea și a cablurilor

19) topologii logice - se referă la modul în care se realizează comunicarea în rețea, la modul în care datele
circulă între stații

20) topologie magistrala

Tipul de topologie de rețea în care toate nodurile rețelei sunt conectate la un mediu comun de transmisie care
are exact două terminații (engleză: endpoints), toate datele care sunt transmise între noduri în rețea este
transmis în cursul acestei parti comune de transport și de mediu în așa măsură ca să fie primite de către toate
nodurile din rețea, aproape simultan (fără a ține seama de întârzieri răspîndite).
Avantajele topologiei Bus
 Ușor de implementat și de extins
 Necesită mai puțină lungime de cablu decît rețelele stea
 Sunt bine adaptate pentru rețele temporare și mici care nu necesită viteze mari, în plus sunt ușor de
configurat
 Sunt mai puțin costisitoare deoarece se folosește numai un cablu
Dezavantajele topologiei Bus
 Lungimea cablului este limitată și la fel numărul de stații
 Dacă există probleme cu cablul, toată rețeaua se „prăbușește”
 Costurile de întreținere pot fi mari pe o perioadă lungă de timp
 Performanța degradează dacă sunt conectate prea multe calculatore
 Este necesară terminația corectă a semnalului (și a cablului)
 Capacitate de încărcare semnificativă (fiecare tranzacție trebuie să ajungă la destinație)
 Lucrează mai bine cu un număr limitat de noduri
 Este mai lentă decît alte topologii
 Dacă un calculator se defectează atunci toată rețeaua se „prăbușește”

21) topologia stea

Este tipul de topologie de rețea în care fiecare din nodurile de rețea este conectat la un nod central,
numit hub sau switch. Toate datele care sunt transmise între nodurile din rețea sunt întâi transmise în acest nod
central și abia apoi sunt retransmise la unele sau la toate celelalte noduri în rețea. Această conexiune
centralizată permite o conexiune permanentă chiar dacă un dispozitiv de rețea iese din funcție. Singurul pericol
este ieșirea din funcție a nodului central, care ar duce la pierderea legăturii cu toată rețeaua.
vantajele topologiei stea
 O performanță sporită: Trecerea pachetelor de date (EN:data packets) prin noduri inutile este prevenită de
această topologie. Această topologie după sine induce o mare încărcătură asupra nodului central, cu toate
acestea dacă acest nod are capacitatea respectivă, atunci o utilizare intensivă de către un dispozitiv din
rețea nu va afecta celelalte dispozitive din rețeaua respectivă.
 Izolarea dispozitivelor: Fiecare dispozitiv este izolat inerent de către legătura (EN:link) care se conectează la
nodul central. Acest lucru face izolarea dispozitivelor individuale destul de simplu, și permite deconectarea
lui în orice moment de la nodul central. Această procedură de izolare previne orice eșec non-centralizat care
va afecta toată rețeaua.
Dezavantajele topologiei stea
Primul dezavantaj este dependența sistemului cu privire la funcționarea nodului central. În timpul ce eșecul unei
legături individuale duce numai la izolarea unui singur nod, pe când defecțiunea nodului central duce la
pierderea legăturii dintre toate nodurile. Scalabilitatea și performanța rețelei tot depind de nodul central. Mărimea
rețelei este limitată de numărul de conexiuni pe care nodul central poate să le suporte. Traficul dintre un nod și
nodul central este izolat de celelalte, dar dacă un nod din rețea ocupă o parte semnificativă din capacitatea de
procesare a nodului central atunci celelalte noduri pot să se confrunte cu scăderea performanței a rețelei.
22) topologia inel : ntr-o topologie de tip inel, fiecare calculator este conectat la urmatorul, iar ultimul este
conectat la primul.
Fiecare calculator este conectat la urmatorul aflat in inel si fiecare retransmite urmatorului calculator ceea ce a
primit de la precedentul. Mesajele traverseaza inelul intr-o singura directie. Deoarece fiecare calculator
retransmite ceea ce primeste, un inel este o retea activa si nu se pune problema pierderii sau atenuarii
semnalului, cum e cazul retelei de tip bus.

Avantajele topologiei de tip inel:

 deoarece fiecare calculator din retea are acces in mod egal la suportul de transmisie, nici un calculator
nu poate monopoliza reteaua, ca in cazul topologiei bus;

 impartirea egala a resurselor retelei permite o degradare inceata si egala a vitezei de transfer a datelor
(continua sa functioneze mai lent, dar fara a se intrerupe in cazul depasirii capacitatii sale maxime)
odata cu cresterea numarului de utilizatori.

Dezavantajele sale sunt:

 intreruperea unui calculator poate afecta functionarea intregii retele;

 este foarte dificila depistarea unui defect intr-o astfel de retea;

 adaugarea sau eliminarea unui calculator din retea nu se poate face decat prin intreruperea functionarii
intregii retele.

23) topologia arbore:


Combina caracteristicile topologiilor magistrala si stea. Nodurile sunt grupate în mai
multe topologii stea, care, la rândul lor, sunt legate la un cablu central.

67) Protocolul de rezolvare a adreselor (ARP) este folosit pentru a determina adresa MAC, odată ce adresa IP
de destinație este cunoscută.nivelul 3 în lei, rețea

68) Când vorbim despre calitatea serviciului (uneori prescurtat ca QoS, "Calitatea serviciului"), ne referim la o
serie de indicatori care ajută la stabilirea calității și performanței generale a unei rețele telefonice sau a unei
rețele de calculatoare (cum ar fi un LAN sau Internet). În special, această evaluare se face din punctul de vedere
al "utilizatorului".

69) Telnet este un protocol TCP / IP care vă permite să accesaţi un computer la distanţă. Telnet merge de fapt,
un pas mai departe şi vă permite să faceţi Log on ca un utilizator normal de calculator, cu acces la toate datele
şi programele care pot fi instalate pe acel computer. Telnet este utilizat de obicei în scopuri de suport tehnic.

70) RIP este un protocol de rutare ce aplica un algoritm de

direcționare a informatiei pentru alegerea cele mai scurte rute (de exemplu tu ca sa vii pina la mine acasa pe ce
drumuri trebuie sa mergi, face un fel de navigator) si ofera

informații despre topologia rețelei posedate.

71) HTTP - protocol la nivelul aplicatie folosit pentru transmiterea de informații prin WEB.

FTP - Protocol de transfer de fișiere (FTP) - pentru transferul fișierelor la distanta de pe servere.

POP -
Protocolul Post Office este un protocol la vinelul aplicație care are sarcina de a permite, prin intermediul
autentificării, accesul clientului la un cont de e-mail prezent pe un server gazdă și descărcarea de e-mailuri din
acest cont.

TCP - deamu e protocolu cela care ti-am zis ieri, ca are nevoie de confirmare daca a primit datele si e orientat
catre conexiune.

24) Principala diferență dintre fibră-la-acasă (FTTB) și fibră la domiciliu (FTTH) este costul operatorilor.
În termeni simpli, FTTB necesită mai puține cabluri , mai puține dispozitive gazdă ( olt ) și mai puține dispozitive terminale ( onu /
ont ).

26) Pentru a implementa FTTH în soluţia bazată pe PON (Passive optical network) este necesar de
efectua distribuţia abonatilor cu fibre optice folosind ramificatoare optice pasive (repartitoare), cu factor de
divizare de la 1:2 pînă la 1:128.
Într-o reţea optică PON standard din partea furnizorului sunt folosite OLT (Optical Line Terminal), iar de
partea abonaţilor sunt folosite dispozitive de ONT (Optical Network Terminal).

27) În soluţia FTTH bazată pe Ethernet pentru comutarea liniilor, înseamnă utilizarea de switch-uri cu
porturi optice sau transceivere optice. Comutatoarele formeaza o reţea cu topologia "inel» Ethernet (GE sau
10GE), sau topologia unei stele şi sunt situate la etajul tehnic, subsol sau mansarda (în funcţie de modul în
care a fost trasat cablu optic în cladire). Dispozitivele utilizatorul final sunt conectate direct la switch-uri
care indeplineşte comutarea. Această abordare furnizează un nivel înalt de fiabilitate din contul redundanţei
de canale optice, şi asigură continuitatea cu infrastructura existentă de "cupru". Dezavantajele caracteristice
pentru variant de Ethernet FTTH include lăţimea de bandă îngustă şi posibilităţi restrînse de scalabilitate.

32) În acest articol vom vorbi despre mediile e transmisie cu suport fizic, dar mai întâi să
prezentăm trei dintre caracteristicile tehnice ale acestor medii.

1. Capacitatea benzii de transmisie - este exprimată, în general, prin lărgimea de


bandă si este măsurată în megabiti pe secundă (Mbps). Spunem că un mediu de
transmisie de mare capacitate are o bandă largă, iar un mediu de transmisie de
capacitate mică are o bandă îngustă. În lumea comunicatiilor, termenul de bandă
se referă la banda de frecvente utilizată de mediul de transmisie.
2. Atenuarea - este fenomenul prin care semnalele electromagnetice îsi pierd din
puterea initială (cu care au fost transmise în mediu) o dată cu cresterea distantei
fată de sursa care le-a emis. Acest fenomen apare din cauza faptului că mediul
de transmisie absoarbe o parte din energia semnalelor. Din acest motiv se impun
limitări ale distantei pe care un semnal o poate parcurge fără a depăsi un anumit
nivel de degradare. Cu cât semnalul este receptionat la o mai mare distantă fată
de sursă, cu atât posibilitatea de a fi decodificat corect este mai mică din cauza
atenuării si a interferentelor.
3. Interferentele electromagnetice (ElectroMagnetic Interferences - EMI) - sunt
cauzate de unde electromagnetice externe care afectează semnalul util si fac
dificilă decodificarea la receptie. Unele medii de transmisie sunt mai afectate de
interferente decât altele.

33) diferenta cablu coaxial si torsadat

Cablul torsadat este un tip de cablu des întâlnit în care doi conductori sunt răsuciți unul în jurul celuilalt în
scopul anulării interferenței electromagnetice ce cauzează diafonie. Numărul de răsuciri pe o distanță de un
metru face parte din specificațiile tipurilor de cabluri. Cu cât acest număr este mai mare, cu atât diafonia este
redusă mai mult. Răsucirea firelor cauzează reducerea interferenței deoarece:

Zona de buclă dintre conductori (care determină cuplajul magnetic în semnal) este redusă la mimimul fizic.
Direcțiile de curent generate de un câmp magnetic cuplat uniform sunt inversate la fiecare răsucire, anulându-se
reciproc.

Cablul coaxial este un cablu electric care are un conductor interior (D în fig. alăturată) înconjurat de un strat
izolator tubular (C), înconjurat de o tresă conductivă tubulară (B). Multe cabluri coaxiale au, de asemenea o
manta exterioară izolatoare (A). Termenul de coaxial provine de la conductorul interior unic și tresa exterioară,
rezultând o axă de simetrie.

Cablul coaxial diferă de cel al altor cabluri ecranate folosite pentru transportarea semnalelor
de frecvențăinferioară, prin aceea că dimensiunile cablului sunt controlate pentru a oferi o distanțare precisă a
conductorilor, care este necesară pentru ca acesta să funcționeze eficient ca o linie de transmisie pentru
semnale de bandă largă.

34) Fibra optică este o fibră de sticlă sau plastic care transportă lumină de-a lungul său. Fibrele optice sunt
folosite pe scară largă în domeniul telecomunicațiilor, unde permit transmisii pe distanțe mai mari și la lărgimi de
bandă mai mari decât alte medii de comunicație. Fibrele sunt utilizate în locul cablurilor de metal deoarece
semnalul este transmis cu pierderi mai mici, și deoarece sunt imune la interferențe electromagnetice. Fibrele
optice sunt utilizate și pentru iluminat și transportă imagine, permițând astfel vizualizarea în zone înguste.

Părţi componente (fig. 24):  miez (engleză core) - centrul fibrei prin care circulă lumina;  înveliş optic (engleză
cladding) - material optic care înveleşte miezul şi care reflectă total lumina;  înveliş protector (engleză coating) -
înveliş de plastic care protejează fibra de zgârieturi şi umezeală.

Fibrele care suportă mai multe căi de propagare sau moduri transversale se numesc fibre multimodale (MMF),
iar cele ce suportă un singur mod sunt fibre monomodale (SMF). Fibrele multimodale au în general un diametru
mai mare al miezului și sunt utilizate în comunicații pe distanțe mai scurte și în aplicații în care trebuie
transferată multă putere. Fibrele monomodale se utilizează pentru comunicații pe distanțe de peste 550 m.

Fibra optică cu diametru mare al miezului (mai mare de 10 micrometri) poate fi analizată cu ajutorul opticii
geometrice. Această fibră se numește fibră multimod. Într-o fibră optică multimod cu salt de indice, razele de
lumină sunt conduse de-a lungul miezului fibrei prin reflexie internă totală.

Fibrele optice cu un diametru al miezului mai mic decât de zece ori lungimea de undă a luminii propagate nu pot
fi modelate cu ajutorul opticii geometrice. Trebuie, în schimb, să se analizeze structura sa electromagnetică, prin
rezolvarea ecuațiilor lui Maxwell reduse la ecuația undei electromagnetice.

Parametrii fibrei : Indicele de refracție, Reflexia internă totală,

35) Atenuarea - este fenomenul prin care semnalele electromagnetice îsi pierd din
puterea initială (cu care au fost transmise în mediu) o dată cu cresterea distantei fată
de sursa care le-a emis. Acest fenomen apare din cauza faptului că mediul de
transmisie absoarbe o parte din energia semnalelor. Din acest motiv se impun limitări
ale distantei pe care un semnal o poate parcurge fără a depăsi un anumit nivel de
degradare. Cu cât semnalul este receptionat la o mai mare distantă fată de sursă, cu
atât posibilitatea de a fi decodificat corect este mai mică din cauza atenuării si a
interferentelor.

36) unde radio, microunde si infrarosu

Undele radio sunt usor de generat, pot parcurge distante mari, penetreaza cladirile cu usurinta, fiind larg
raspândite în comunicatii, atât interioare cât si exterioare. Undele radio sunt de asemenea omnidirectionale,
ceea ce înseamna ca se pot propaga în orice directie de la sursa, deci nu este nevoie de o aliniere fizica a
transmitatorului si a receptorului.

Peste 100 MHz, undele se propaga în linii drepte si pot fi, din acest motiv, directionale, Concentrând toata
energia într-un fascicol îngust, cu ajutorul unei antene parabolice (ca o antena de satelit obisnuita) rezulta o
valoare mult mai ridicata a ratei de semnal-zgomot, dar antenele care transmit si cele care receptioneaza
trebuie sa fie aliniate cu precizie una cu alta. în plus, faptul ca aceste unde sunt orientate permite ca mai
multe transmitatoare sa fie aliniate si sa comunice cu mai multe receptoare fara interferente, înaintea fibrelor
optice, microundele au format, timp de decenii, inima sistemului telefonic de comunicatie pe distante mari.
Undele infrarosii si milimetrice sunt larg folosite pentru comunicatiile pe distante reduse. Telecomenzile
pentru televizoare, aparatele video si stereo folosesc comunicatiile în infrarosu. Ele sunt relativ directionale,
ieftine si usor de construit, dar au un dezavantaj major: nu penetreaza obiectele solide (încercati sa stati între
telecomanda si televizor si vedeti daca mai merge). In general cum ne deplasam de la undele radio lungi
catre lumina vizibila, undele se comporta din ce în ce mai mult ca lumina si din ce în ce mai putin ca unde
radio.
37)echipamente intermediare de retea: componentele unei retele ar fi: hub, placi de retea (NIC), switch,
router, bridge, gateway.
38)notiunea de switch, router, firewall
Un switch (numit și switch de rețea sau comutator de rețea) este un dispozitiv care realizează interconectarea
diferitelor segmente de rețea pe baza adreselor MAC. Dispozitivele hardware uzuale includ switch-uri, care
realizează conexiuni de 10, 100 sau chiar 1000 MB pe secundă, la semi-duplex sau duplex integral.
Semi-duplex înseamnă că dispozitivul legat astfel poate doar să trimită sau să primească informații la un
moment dat, în timp ce duplex integral înseamnă posibilitatea trimiterii și primirii concomitente de
informații.
Un ruter (sau router) este un dispozitiv hardware sau software care conectează două sau mai multe rețele de
calculatoare bazate pe „comutarea de pachete” (packet switching). Aceste rețele pot fi cu fir (în engleză
wired) sau fără fir (în engleză wireless). Funcția îndeplinită de rutere se numește rutare.
Ruterele operează la nivelul 3 al modelului OSI. Ele folosesc deci adresele IP (de rețea) ale pachetelor aflate
în tranzit pentru a decide către care anume interfață de ieșire trebuie să trimită pachetul respectiv. Decizia
este luată comparând adresa calculatorului destinație cu înregistrările (câmpurile) din tabela de rutare.
În rețelele de calculatoare, un firewall[1], denumit și paravan de protecție[2][3][4] (sau parafoc, în engleză
firewall) este un dispozitiv sau o serie de dispozitive configurate în așa fel încât să filtreze, să cripteze sau să
intermedieze traficul între diferite domenii de securitate pe baza unor reguli predefinite.
Un paravan de protecție poate ține la distanță traficul Internet cu intenții rele, de exemplu hackerii, viermii și
anumite tipuri de viruși, înainte ca aceștia să pună probleme sistemului. În plus, un paravan de protecție
poate împiedica participarea computerului la un atac împotriva altora, fără cunoștința sau voința
utilizatorului. Utilizarea unui paravan de protecție este importantă în special dacă rețeaua sau computerul de
protejat sunt conectate în permanență la Internet.
39) functiile echipamentelor intermediare
rocesele care rulează pe echipamentele intermediare de rețea realizează aceste funcții:
-Regenerează și retransmit semnalele de date
-Mențin informații referitoare la căile existente în rețea și între rețele
-Înștiințează alte echipamente despre erori și eșuări de comunicare
-Direcționează datele pe alte căi atunci când există o legătură avariată
-Clasifică și direcționează mesaje conform cu prioritățile specificate de QoS (Quality of Service - calitatea
serviciului)
-Permit sau interzic trecerea datelor pe baza setărilor de securitate
40)diferenta dintre OSI si TCP/IP
Modelul OSI este folosit pentru dezvoltarea standardelor de comunicaţie pentru echipamente şi aplicaţii ale
diferiţilor producători. Specialiştii îl preferă pentru analize mai atente şi ca fundament în orice discuţie
legată de reţele. Pe de altă parte este adevărat că TCP/IP
este folosit pentru suita de protocoale TCP/IP şi este mai folositor pentru că este implementat în lumea reală.
Deşi modelul OSI are 7 niveluri iar TCP/IP are doar 4 niveluri, rolul lor per ansamblu este în final acelaşi.
Deosebiri:

 TCP/IP combină în nivelul său Aplicaţie (4) nivelele Aplicaţie (7), Prezentare (6) şi Sesiune
(5) din modelul OSI.
 TCP/IP combină nivelul Legătură de date (2) şi nivelul Fizic (2) din modelul OSI într-un singur
nivel numit Acces Reţea (1).
 TCP/IP pare a fi mai simplu deoarece are mai puţine niveluri.
 Protocoalele TCP/IP reprezintă standardele pe baza cărora s-a dezvoltat Internetul.
 Reţelele tipice nu sunt construite pe baza protocoalelor OSI, deşi modelul OSI este considerat ca
ghid.
 TCP / IP foloseşte protocolul UDP care nu garantează întotdeauna livrarea de pachete precum face
nivelul transport din modelul OSI.

41) adresă Media Access Control (adresă MAC) este un număr întreg pe 6 octeți (48 biți) pe rețelele Token-
ring sau Ethernet folosit la identificarea unui calculator într-o rețea locală. Inițial s-a dorit ca aceste adrese
MAC să fie unice distribuindu-se zone contigue de adrese MAC la diferiți producători de interfețe de rețea.
Relativ de curând adresele MAC sunt configurabile, așa că dezideratul privind unicitatea lor a nu se mai
poate realiza.

MAC adresa (Media access control) este o adresa FIZICA stabilita de fabricantul echipamentului care de
regula nu poate fi schimbata. Este necesara pentru a putea identifica in mod unic o placa de retea.

42) nivelele OSI


44) ser Datagram Protocol (sau UDP, în traducere liberă din engleză Protocolul Datagramelor Utilizator)
este un protocol de comunicație pentru calculatoare ce aparține nivelului Transport (nivelul 4 ) al modelului
standard OSI.

Împreună cu Internet Protocol (IP), acesta face posibilă livrarea mesajelor într-o rețea. Spre deosebire de
protocolul TCP, UDP constituie modul de comunicație fără conexiune. Este similar cu sistemul poștal, în
sensul că pachetele de informații (corespondența) sunt trimise în general fără confirmare de primire, în
speranța că ele vor ajunge, fără a exista o legătură efectivă între expeditor și destinatar. Practic, UDP este un
protocol ce nu oferă siguranța sosirii datelor la destinație (nu dispune de mecanisme de confirmare); totodată
nu dispune nici de mecanisme de verificare a ordinii de sosire a datagramelor sau a datagramelor duplicate.
UDP dispune, totusi, în formatul datagramelor, de sume de control pentru verificarea integrității datelor sau
de informații privind numărul portului pentru adresarea diferitelor funcții la sursa/destinație.

46) Un ruter (sau router) este un dispozitiv hardware sau software care conectează două sau mai multe rețele
de calculatoare bazate pe „comutarea de pachete” (packet switching). Aceste rețele pot fi cu fir (în engleză
wired) sau fără fir (în engleză wireless). Funcția îndeplinită de rutere se numește rutare.

Ruterele operează la nivelul 3 al modelului OSI. Ele folosesc deci adresele IP (de rețea) ale pachetelor aflate
în tranzit pentru a decide către care anume interfață de ieșire trebuie să trimită pachetul respectiv. Decizia
este luată comparând adresa calculatorului destinație cu înregistrările (câmpurile) din tabela de rutare.

47) Există 4 metode de retransmitere a datelor:

-Stochează și trimite (în engleză store and forward) - Switch-ul acționează ca un buffer și, în mod uzual,
realizează o sumă de control pentru fiecare cadru retransmis.

-Cut through - Switch-ul citește doar pana la adresa hardware a cadrului, înainte de a îl trimite mai departe.
Nu există detecție de erori la această metodă.
-Fragment free - Metoda încearcă să rețină beneficiile ambelor metode prezentate anterior. Se verifică primii
64 de octeți din cadru, stocându-se informația legată de adresare. În acest fel, cadrul își va atinge întotdeauna
destinația. Detecția erorilor este lăsată în seama dispozitivelor terminale de la nivelele 3 și 4, de obicei fiind
vorba de routere.

-Comutare adaptiva (in engleză adaptive switching) - Metoda comută automat între cele trei metode
precedente.

48) PING, TRACEROUTE

Comanda ping permite de a verifica daca un anumit computer sau server este activ sau accesibil.
Traceroute este o comandă care are grijă să obțină calea urmată de pachetele din rețelele de calculatoare,
adica adresa IP a fiecărui router traversat pentru a ajunge la destinatar. Un pachet ca sa ajunga la destinatar
trebuie sa treaca prin mai multe routere si el memorizeaza adresa IP la fiecare prin care a trecut.

49) IPv4 = 4 octeti

74) Adsl - între 1,5-8 megabiți/sec

72) Hub-ul funcționează la nivelul 1 ISO / OSI, adică în cea fizică. În practică, se limitează la a se asigura
că cablurile de rețea sunt interconectate una cu cealaltă. Daca unu computer trimite niste date la alt computer
ele cind ajung in hub, hubul le transmite la toate celalte computere cite are conectate asupra lui, indiferent
daca mesajul dat trebuia sa ajunga doar la un destinatar si asta cauzeaza pierdere de energie si trafic inutil.
Mesajul dat ajunge la destinatar pina la urma iar ceilalti care l-au primit degeaba pur si simplu nu deschid
mesajul pentru ca nu e pentru ei. Respectiv hubul se foloseste in retele mici pentru ca nu are un regulator de
trafic.

SWITCHUL , pe de altă parte, este puțin mai sofisticat. acest tip de dispozitiv învață din memorie unde sunt
diferitele dispozitive conectate în rețea și fac ca pachetele de date transmise sa fie direcționate între cele
două puncte direct implicate în comunicare. Adica chiar daca sunt conectate 10 calculatoare cind trimiti un
mesaj doar destinatarul la care vrei tu il primeste, nu toti cum la hub si asta imbunatateste traficul retelei.

71) HTTP - protocol la nivelul aplicatie folosit pentru transmiterea de informații prin WEB.

FTP - Protocol de transfer de fișiere (FTP) - pentru transferul fișierelor la distanta de pe servere.

POP - Protocolul Post Office este un protocol la vinelul aplicație care are sarcina de a permite, prin
intermediul autentificării, accesul clientului la un cont de e-mail prezent pe un server gazdă și descărcarea de
e-mailuri din acest cont.

TCP - deamu e protocolu cela care ti-am zis ieri, ca are nevoie de confirmare daca a primit datele si e
orientat catre conexiune.

70) RIP este un protocol de rutare ce aplica un algoritm de direcționare a informatiei pentru alegerea cele
mai scurte rute (de exemplu tu ca sa vii pina la mine acasa pe ce drumuri trebuie sa mergi, face un fel de
navigator) si oferainformații despre topologia rețelei posedate.

69) Telnet este un protocol TCP / IP care vă permite să accesaţi un computer la distanţă. Telnet merge de
fapt, un pas mai departe şi vă permite să faceţi Log on ca un utilizator normal de calculator, cu acces la toate
datele şi programele care pot fi instalate pe acel computer. Telnet este utilizat de obicei în scopuri de suport
tehnic.

68) Când vorbim despre calitatea serviciului (uneori prescurtat ca QoS, "Calitatea serviciului"), ne referim la
o serie de indicatori care ajută la stabilirea calității și performanței generale a unei rețele telefonice sau a
unei rețele de calculatoare (cum ar fi un LAN sau Internet). În special, această evaluare se face din punctul
de vedere al "utilizatorului"

67) Protocolul de rezolvare a adreselor (ARP) este folosit pentru a determina adresa MAC, odată ce adresa
IP de destinație este cunoscută.

50) Diferenta dintre protocolul UDP si TCP

51)

S-ar putea să vă placă și