RELATIA DINTRE CULTUL VECHIULUI

TESTAMENT SI CULTUL BISERICII

Slujbele Bisericii crestin ortodoxe, pe langa evocarea lucrarii mântuitoare a lui
Iisus Hristos au si un rol formativ. De aceea, participarea la Sfintele slujbe nu este doar o
rememorare, ci mai ales o scoala in care Sf.Scripturi sunt invatate, acceptate, traite, asimilate
si repetate in relatia personala a crestinului in Biserica, in afara ei si in raport cu Dumnezeu.

Vechiul Testament in cultul Bisericii

Unele din cartile Sfintei Scripturi se citesc in cult permanent inca din perioada de inceput a
Bisericii, adaptate lucrarii liturgice pastorale.
Sfanta Scriptura n-a fost niciodata un text oarecare, ci un cuvant citit (Colos.IV,
16 Si dupa ce scrisoarea aceasta se va citi de catre voi, faceti sa se citeasca si in biserica
laodiceenilor,iar pe cea din Laoddiceea sa o cititi si voi) si predicat in Biserica, deci
interpretat . Integrata in constitutia Bisericii , ea explica Biserica si fixeaza calea si scopul
spre care va merge.
Sfanta Scriptura are si o functie iconica, vizibila in serviciul liturgic. Crestinii vor
gasi natural sa cante alte cantari proprii, pe langa Psalmii iudaici (Ef 5,19 Vorbiti intre voi in
psalmi si in laude si in cantari duhovnicesti, laudand si cantand Domnului,in inimile voastre)
Pentru Biserica ortodoxa, cele patru Evanghelii reprezinta marturia cea mai
clara a lui Hristos si despre Hristos. De aceea, Hristos cel inviat intareste comunitatea prin
actualizarea prezentei Sale in Sfanta Euharistie, care la randu-i este expresia concreta a
trairii cuvantului biblic « La inceput era Cuvantul si Cuvantul era cu Dumnezeu si Dumnezeu
era Cuvantul ».
Utilizarea Scripturii in serviciul liturgic este o cercetare liturgica a cuvantului
Domnului, cuprins in aceasta. Este o invitatia facuta crestinilor spre a-si identifica viata lor
spirituala cu rugaciunile, intonatiile, cererile, ispasirile prezente in cadrul Scripturii.
In acest sens, Sfantul Ioan Gura de Aur afirma ca daca cineva doreste sa invete
Biblia atunci sa participe la Slujbele Bisericii si sa ia aminte la Profeti si Apostoli.
Interpretarea corecta a cuvantului lui Dumnezeu (exegeza crestina) nu se
limiteaza doar la nivel de comentarii sau analize pe text, ci se manifesta si in cadrul textelor
liturgice. Un exemplu edificator este Liturghia Sfantului Vasile cel Mare unita cu Vecernia
din ajunul Bobotezei unde sunt prevazute treisprezece lecturi biblice veterotestamentare :

Fac 1,1-13
10 Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că

lucrul acesta era bun.

11 Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea* pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori**, care să

facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.” Şi aşa a fost.
12 Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei şi pomi care fac rod şi care îşi au

sămânţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
 13Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia (creatia initiala
este un tip al « noii creatii » implinita de Hristos prin innoirea apelor Iordanului prin botezul
Sau) ;
Ies 14,15-18.21-23.27-29
15 Domnul a zis lui Moise: „Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească
înainte.
16 Tu* ridică-ţi toiagul, întinde-ţi mâna spre mare şi despic-o, şi copiii lui Israel vor trece prin

mijlocul mării ca pe uscat.

17 Eu voi împietri* inima egiptenilor, ca să intre în mare după ei. Şi Faraon şi toată oastea lui,

carele şi călăreţii lui vor face să se arate slava** Mea.

18 Şi vor şti* egiptenii că Eu sunt Domnul când Faraon, carele şi călăreţii lui vor face să se arate
slava Mea.”
21 Moise şi-a întins* mâna spre mare. Şi Domnul a pus marea în mişcare printr-un vânt dinspre

răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea; el a uscat** marea, şi apele s-au despărţit† în două.
22 Copiii* lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, şi apele stăteau ca un zid** la

dreapta şi la stânga lor.

23 Egiptenii i-au urmărit, şi toţi caii lui Faraon, carele şi călăreţii lui au intrat după ei în mijlocul
mării.(trecerea prin Marea Rosie prefigureaza Botezul lui Iisus si mai ales Patimile, Moartea si
Invierea Sa) ;

Ies 15,22-25
22 Moise a pornit pe Israel de la Marea Roşie. Au apucat înspre pustia* Şur şi, după trei zile de
mers în pustie, n-au găsit apă.
23 Au ajuns la* Mara, dar n-au putut să bea apă din Mara, pentru că era amară. De aceea locul

acela a fost numit Mara (Amărăciune).

24 Poporul a cârtit* împotriva lui Moise, zicând: „Ce avem să bem?”

25 Moise a strigat* către Domnul, şi Domnul i-a arătat un lemn, pe care l-a aruncat** în apă. Şi
apa s-a făcut dulce. Acolo a dat Domnul† poporului legi şi porunci şi acolo l-a pus la†† încercare.
(lemnul ce permite indulcirea apei amare ale Marei prefigureaza Crucea luiHristos) ;
Ios 3,7-8.15-17
7 Domnul a zis lui Iosua: „Astăzi, voi începe să te înalţ* înaintea întregului Israel, ca să ştie că
voi fi cu tine cum** am fost cu Moise.
8 Să dai următoarea poruncă preoţilor* care duc chivotul legământului: ‘Când veţi ajunge la

marginea apelor Iordanului, să vă** opriţi în Iordan.’”15Când preoţii care duceau chivotul au
ajuns la Iordan şi când li s-au muiat picioarele* în marginea apei – căci**Iordanul se varsă peste
toate malurile lui în† tot timpul secerişului –,
16 apele care se coboară din sus s-au oprit şi s-au înălţat grămadă, la o foarte mare depărtare de

lângă cetatea Adam, care este lângă Ţartan*, iar cele ce se coborau spre** marea câmpiei, care
este Marea† Sărată, s-au scurs de tot. Poporul a trecut în faţa Ierihonului.;
17 Preoţii care duceau chivotul legământului Domnului s-au oprit pe uscat, în mijlocul

Iordanului, în timp ce tot Israelul* trecea pe uscat, până a isprăvit tot poporul de trecut Iordanul.
(trecerea Iordanului cu Chivotul Sfant prefigureaza trecerea lui Hristos de la moarte la viata) ;

2 R 2,6-14
6 Ilie i-a zis: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Iordan.” El a răspuns: „Viu este
Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.” Şi amândoi şi-au văzut de drum.
7 Cincizeci de inşi dintre fiii prorocilor au sosit şi s-au oprit la o depărtare oarecare în faţa lor şi

ei amândoi s-au oprit pe malul Iordanului.

8 Atunci, Ilie şi-a luat mantaua, a făcut-o sul şi a lovit cu ea apele, care s-au despărţit* într-o

parte şi într-alta, şi au trecut amândoi pe uscat.

9 După ce au trecut, Ilie a zis lui Elisei: „Cere ce vrei să-ţi fac, înainte ca să fiu răpit de la tine.”

Elisei a răspuns: „Te rog, să vină peste mine o îndoită măsură din duhul tău!”
10 Ilie a zis: „Greu lucru ceri. Dar, dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine, aşa ţi se va

întâmpla; dacă nu, nu ţi se va întâmpla aşa.”

11 Pe când mergeau ei vorbind, iată că un car* de foc şi nişte cai de foc i-au despărţit pe unul de

altul, şi Ilie s-a înălţat la cer într-un vârtej de vânt.

12 Elisei se uita şi striga: „Părinte!* Părinte! Carul lui Israel şi călărimea lui!” Şi nu l-a mai

văzut. Apucându-şi hainele, le-a sfâşiat în două bucăţi

13 şi a ridicat mantaua căreia îi dăduse drumul Ilie. Apoi s-a întors şi s-a oprit pe malul

Iordanului;
14 a luat mantaua căreia îi dăduse Ilie drumul şi a lovit apele cu ea şi a zis: „Unde este acum
Domnul, Dumnezeul lui Ilie?” Şi a lovit apele, care s-au despărţit* într-o parte şi în alta, şi Elisei
a trecut. (Profetii Ilie si Elisei trec si ei Iordanul ca pe uscat) ;

2 R 5,9-14
9 Naaman a venit cu caii şi cu carul lui şi s-a oprit la poarta casei lui Elisei.
10 Elisei a trimis să-i spună printr-un sol: „Du-te şi scaldă-te* de şapte ori în Iordan, şi carnea ţi

se va face sănătoasă şi vei fi curat.”

11 Naaman s-a mâniat şi a plecat zicând: „Eu credeam că va ieşi la mine, se va înfăţişa el însuşi,

va chema Numele Domnului, Dumnezeului lui, îşi va duce mâna pe locul rănii şi va vindeca
lepra.
12 Nu sunt oare râurile Damascului, Abana şi Parpar, mai bune decât toate apele lui Israel? N-aş

fi putut oare să mă spăl în ele şi să mă fac curat?” Şi s-a întors şi a plecat plin de mânie.
13 Dar slujitorii lui s-au apropiat să-i vorbească şi au zis: „Părinte, dacă prorocul ţi-ar fi cerut un

lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult trebuie să faci ce ţi-a spus: ‘Scaldă-te, şi vei fi
curat’.”
14 S-a coborât atunci şi s-a cufundat de şapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu,

şi carnea* lui s-a făcut iarăşi cum este carnea unui copilaş şi s-a** curăţit.(spalare a in Iordan a
leprosului Naaman ii aduce curatirea, dupa cum si Botezul ne spala de lepra pacatului) ;

Is 1,16-20
16 „Spălaţi-vă* deci şi curăţiţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut!

Încetaţi** să mai faceţi răul!

17 Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi* dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului,

apăraţi pe văduvă! –
18 Veniţi totuşi să* ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor

face** albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna.

19 De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării,
20 dar de nu veţi voi şi nu veţi asculta, de sabie veţi fi înghiţiţi, căci* gura Domnului a
vorbit.”(DUMNEZEU cere poporului sa se spele si sa se curete de pacate, la fel cum cere si
Botezul crestin) ;
Fac 32,1-10
9 Iacov* a zis: „Dumnezeul** tatălui meu Avraam, Dumnezeul tatălui meu Isaac! Tu Doamne,

care† mi-ai zis: ‘Întoarce-te în ţara ta şi în locul tău de naştere şi voi îngriji ca să-ţi meargă
bine!’10 Eu sunt prea mic pentru toate îndurările* şi pentru toată credincioşia pe care ai arătat-o
faţă de robul Tău, căci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul** meu, şi iată că acum fac
două tabere.(trecerea Iordanului de catre Iacov ii aduce nenumarate bogatii, precum aduce si
Botezul prin viata in Hristos);
Ies 2,5-10
5 Fata* lui Faraon s-a coborât la râu să se scalde, şi fetele care o însoţeau se plimbau pe

marginea râului. Ea a zărit sicriaşul în mijlocul trestiilor şi a trimis pe roaba ei să-l ia.
6 L-a deschis şi a văzut copilul: era un băieţaş care plângea. I-a fost milă de el şi a zis: „Este un

copil de-al evreilor!”

7 Atunci, sora copilului a zis fetei lui Faraon: „Să mă duc să-ţi chem o doică dintre femeile

evreilor ca să-ţi alăpteze copilul?”

8 „Du-te”, i-a răspuns fata lui Faraon. Şi fata s-a dus şi a chemat pe mama copilului.
9 Fata lui Faraon i-a zis: „Ia copilul acesta, alăptează-mi-l şi îţi voi plăti.” Femeia a luat copilul

şi l-a alăptat.
10 Copilul a crescut şi ea l-a adus fetei lui Faraon, şi el i-a fost fiu*. I-a pus numele
Moise (Scos), „căci”, a zis ea, „l-am scos din ape”.(Moise este salvat din apele Nilului de catre
fiica faraonului si trimite la Botezul crestin) ;

Jud 6,36-40
36 Ghedeon a zis lui Dumnezeu: „Dacă vrei să izbăveşti pe Israel prin mâna mea, cum ai spus,
37 iată*, voi pune un val de lână în arie; dacă numai lâna va fi acoperită de rouă, şi tot pământul

va rămâne uscat, voi cunoaşte că vei izbăvi pe Israel prin mâna mea, cum ai spus.”
38 Şi aşa s-a întâmplat. În ziua următoare, el s-a sculat dis-de-dimineaţă, a stors lâna şi a scos

roua din ea, care a dat un pahar plin cu apă.

39 Ghedeon a zis lui Dumnezeu: „Să nu Te aprinzi* de mânie împotriva mea şi nu voi mai vorbi

decât de data aceasta. Aş vrea numai să mai fac o încercare cu lâna: numai lâna să rămână
uscată, şi tot pământul să se acopere cu rouă.”
40 Şi Dumnezeu a făcut aşa în noaptea aceea. Numai lâna a rămas uscată, şi tot pământul s-a
acoperit cu rouă.
(lana lui Ghedeon si roua divina anunta initierea baptismala) ;

3 R 18,30-39
(altarul cu apa construit de Ilie este mistuit prin foc si prevesteste Botezul si darurile Sfantului
Duh);

2 R 2,19-22 19 Oamenii din cetate au zis lui Elisei: „Iată, aşezarea cetăţii este bună, după cum
vede domnul meu, dar apele sunt rele şi ţara este stearpă.”
20 El a zis: „Aduceţi-mi un blid nou şi puneţi sare în el.” Şi i-au adus.
21 Apoi s-a dus la izvorul apelor şi a aruncat* sare în el şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Vindec
apele acestea; nu va mai veni din ele nici moarte, nici sterpătură.’”
22 Şi apele au fost vindecate până în ziua aceasta, după cuvântul pe care-l rostise Domnul. (Elisei

curata apa si prefigureaza urmarile Botezului crestin;

Is 49,8-15
8 Aşa vorbeşte mai departe Domnul: „La* vremea îndurării Te voi asculta şi în ziua mântuirii Te
voi ajuta; Te voi păzi şi Te voi pune** să faci legământ cu poporul, să ridici ţara şi să împarţi
moştenirile pustiite;
9 să spui prinşilor* de război: ‘Ieşiţi!’ şi celor ce sunt în întuneric: ‘Arătaţi-vă!’ Ei vor paşte pe

drumuri şi vor găsi locuri de păşune pe toate coastele.

10 Nu le va fi foame*, nici nu le va fi sete; nu-i** va bate arşiţa, nici soarele, căci Cel ce are milă

de ei îi va călăuzi† şi-i va duce la izvoare de ape.

11 Voi* preface toţi munţii Mei în drumuri şi drumurile Mele vor fi bine croite.
12 Iată-i* că vin de departe, unii de la miazănoapte şi de la apus, iar alţii din ţara Sinim.
13 Bucuraţi-vă*, ceruri! Veseleşte-te, pământule! Izbucniţi în strigăte de bucurie, munţilor! Căci

Domnul mângâie pe poporul Său şi are milă de nenorociţii Lui.

14 Sionul zicea*: ‘M-a părăsit Domnul şi m-a uitat Domnul!’
15 Poate* o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei?

Dar** chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu niciun chip. (DUMNEZEU anunta
reintoarcerea exilatilor din robia babilonica, prefigurand astfel calatoria crestina prin credinta si
Botez spre Imparatia lui Dumnezeu).

In cadrul slujbei de sfintire a apei (Aghiazma Mare) se citesc trei paremii, din Isaia:
Is 25, 1-10;
1 „Doamne, Tu eşti Dumnezeul meu; pe Tine Te* voi înălţa! Laud Numele Tău, căci** ai făcut

lucruri minunate; planurile† Tale făcute mai dinainte s-au împlinit cu credincioşie.
2 Căci ai prefăcut cetatea (Babilon) într-un* morman de pietre, cetăţuia cea tare într-o grămadă

de dărâmături; cetatea cea mare a străinilor este nimicită şi niciodată nu va mai fi zidită.
3 De aceea Te slăvesc* popoarele puternice şi cetăţile neamurilor puternice se tem de Tine.
4 Căci Tu ai fost un loc* de scăpare pentru cel slab, un loc de scăpare pentru cel nenorocit în

necaz, un adăpost împotriva furtunii, un umbrar împotriva căldurii, căci suflarea asupritorilor
este ca vijelia care izbeşte în zid.
5 Cum domoleşti căldura într-un pământ arzător, aşa ai domolit zarva străinilor; cum este

înăduşită căldura de umbra unui nor, aşa au fost înăduşite cântările de biruinţă ale
asupritorilor.”
6 Domnul* oştirilor pregăteşte tuturor** popoarelor, pe muntele acesta†, un ospăţ de bucate

gustoase, un ospăţ de vinuri vechi, de bucate miezoase, pline de măduvă, de vinuri vechi şi
limpezite.
7 Şi, pe muntele acesta, înlătură marama care acoperă toate popoarele şi învelitoarea* care

înfăşoară toate neamurile;

8 nimiceşte* moartea pe vecie: Domnul Dumnezeu şterge** lacrimile de pe toate feţele şi

îndepărtează de pe tot pământul ocara poporului Său; da, Domnul a vorbit.

9 În ziua aceea, vor zice: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere* că ne va

mântui. Acesta este Domnul, în care ne încredeam. Acum să ne veselim** şi să ne bucurăm de

mântuirea Lui!
10 Căci mâna Domnului se odihneşte pe muntele acesta, dar Moabul este călcat în picioare pe
loc, cum este călcat în picioare paiul în bălegar.
IS 55, 1-13
1 „Voi*, toţi cei însetaţi, veniţi la ape, chiar şi cel ce n-are bani! Veniţi** şi cumpăraţi bucate,
veniţi şi cumpăraţi vin şi lapte, fără bani şi fără plată!
2 De ce cântăriţi argint pentru un lucru care nu hrăneşte? De ce vă daţi câştigul muncii pentru

ceva care nu satură? Ascultaţi-Mă dar, şi veţi mânca ce este bun şi sufletul vostru se va desfăta cu
bucate gustoase.
3 Luaţi aminte şi veniţi* la Mine, ascultaţi, şi sufletul vostru va trăi, căci** Eu voi încheia cu voi

un legământ veşnic, ca să întăresc îndurările† Mele faţă de David.

4 Iată, l-am pus martor* pe lângă popoare, cap şi stăpânitor** al popoarelor.
5 Într-adevăr*, vei chema neamuri pe care nu le cunoşti şi** popoare care nu te cunosc vor

alerga la tine pentru Domnul, Dumnezeul tău, pentru Sfântul lui Israel, care† te proslăveşte.”
6 „Căutaţi* pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este aproape.
7 Să se lase* cel rău de calea lui şi omul nelegiuit să se lase de gândurile** lui, să se întoarcă la

Domnul care† va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseşte iertând.
8 Căci* gândurile Mele nu sunt gândurile voastre şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice

Domnul.
9 Ci cât* sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi

gândurile Mele faţă de gândurile voastre.

10 Căci, după cum* ploaia şi zăpada se coboară din ceruri şi nu se mai întorc înapoi, ci udă

pământul şi-l fac să rodească şi să odrăslească, pentru ca să dea sămânţă semănătorului şi pâine
celui ce mănâncă,
11 tot aşa* şi Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face

voia Mea şi va împlini planurile Mele.

12 Da*, veţi ieşi cu bucurie şi veţi fi călăuziţi în pace. Munţii şi dealurile vor răsuna** de veselie

înaintea voastră şi toţi†copacii din câmpie vor bate din palme.

13 În* locul spinului** se va înălţa chiparosul, în locul mărăcinilor va creşte mirtul. Şi
lucrul acesta va fi o slavㆠpentru Domnul, un semn veşnic, nepieritor.
IS 12, 3-6
3 Veţi scoate apă* cu bucurie din izvoarele mântuirii
4 şi veţi zice în ziua aceea: „Lăudaţi* pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi** lucrările Lui

printre popoare, pomeniţi†mărimea Numelui Lui!

5 Cântaţi* Domnului, căci a făcut lucruri strălucite: să fie cunoscute în tot pământul!”

6 Strigă* de bucurie şi veselie, locuitoare a Sionului, căci mare este în mijlocul tău Sfântul** lui
Israel. (DUMNEZEU cere poporului sa se spele si sa se curete de pacate, la fel cum cere si
Botezul crestin si sa lucrarile Lui intre popoare.)
Apoi Apostolul (din I Cor. X, 1-4) si Evanghelia (de la Mc. I, 9-12), in care se prezinta in rezumat
Botezul Domnului.
La Vecernia ce se savarseste in Sfanta si Marea zi de Sambata se citesc 15 lecturi
biblice din Vechiul Testament.
La fiecare mare sarbatoare se citesc anumiti psalmi (uneori doar unele stihuri),
punctul de plecare al introducerii acestora in cadrul slujbei uneia sau altei sarbatori fiind
tipologia.
Scopul tipologiei este de a oferi acestor zile speciale o serie de motive si teme din cadrul
Psalmilor.
Ex. de motiv: La sarbatoarea Inaltarea Sfintei Cruci se citesc sau canta Ps 98 (99), pentru ca
are tema inaltarii lui Dumnezeu si a suportului pentru picioare (in sens regal de tron; Mt
5,35; Fap 7,49): astfel, acest suport functioneaza cu doua intelesuri fata de profilul
Domnului: rege si suferind.

Ex. de tema: la sarbatoarea Inaltarea Domnului se canta Ps 56 (57),12 (11). Tema este reluata
si in condacul sarbatorii ce reia Fapte 1,1-12.

Ex. Motiv literar: tot la sarbatoarea Inaltarea Domnului: Ps 46(47),6(5) ; acest Psalm a fost
dintotdeauna vazut ca o profetie din Vechiul Testament despre Inaltarea Domnului.
Pentru moment in Biserica Ortodoxa lecturile vetero-testamentare sunt limitate la
anumite vecernii (vecernia unita cu Liturghia Sfantului Vasile cel Mare), in Joia Mare si
Sambata Mare. In timpul Postului Mare in cadrul vecerniilor se citesc pericope din Facerea,
Isaia si Proverbe. Intre sec. 9 si 12 au fost introduse in Postul Mare trei duminici la cele sapte
saptamani initiale ale Postului mare. De aceea astazi
postul mare numara 48 de zile.
Citirile din zilele saptamanii din postul mare sunt luate exclusiv din Vechiul
Testament. Mai sunt si alte lecturi in Saptamana Mare, la vecerniile marilor sarbatori, la
ceasurile mari la sarbatoarea Nasterea Domnului, la sarbatoarea Teofaniilor (06 ianuarie), in
Vinerea Mare.
La sarbatorile inchinate Maicii Domnului, Nasterea Maicii Domnului si la
Adormirea Maicii Domnului cele trei lecturi din Vechiul Testament sunt identice: Fac 28,10-
17; Iez 43,27–44,4 si Prov 9,1-1194. Iez 43,27–44,4 se mai citeste si la sarbatoarea Intrarii
Maicii Domnului in Templu.
Totusi, in afara de unii psalmi deja fixati, in cadrul Sfintei Liturghii nu exista nici o
lectura din Vechiul Testament. O serie de carti ale Vechiului Testament sunt complet absente
din lecturile liturgice. Astfel, lipsesc cartile istorice Rut, 1 Regi (Samuel), 1–2 Paralipomena
(Cronici), Ezdra si Neemia, Tobit, Macabei. Dintre cartile poetice nu se regasesc Ecclesiastul,
Cantarea Cantarilor, Intelepciunea lui Solomon, iar dintre cartile profetice Plangerile lui
Ieremia, Osea, Amos, Abdie, Naum, Agheu.

UTILIZAREA LITURGICA A PSALTIRII

Citirea Psaltirii este cea mai utilizata forma de inchinare in Ortodoxie. Citirea continua
a Psaltirii se face inainte de Nasterea Domnului si in Saptamana Mare.
In fiecare manastire toti cei 150 de psalmi canonici sunt recitati.
In timpul Postului Mare, Psaltirea este citita de doua ori pe saptamana, pentru a fi
suspendata in ultimele 3 zile din Saptamana Mare si in timpul Saptamanii Luminate.

Iisus va recita Hallel-ul (Ps 113-118; 136; 146-150) cu ocazia Cinei de Taina.
 In afara lecturilor liturgice de la Vecernie (Ps 103), Utrenie
(Ps 3 ; 37 ; 62 ; 87 ; 102 ;142 ; 50) si Sfanta Liturghie (Ps 145 si 102 ; stihuri din 92),
Psaltirea este citita personal de credinciosi.
Forma actuala cea mai raspandita este Psaltirea impartita in 20 de catisme (kathisma –
« a se aseza » ; « a sta »). Fiecare catisma este impartita in trei stari (stasis). In cele mai multe
saptamani din an, toti cei 150 de psalmi sunt cititi. Exceptional, in perioada Postului Mare
acestia sunt cititi de doua ori.

De la Duminica Tomii pana in data de 21 septembrie:

Utrenia Vecernia
Luni 25–37 38–46
Marti 47–64 65–70
Miercuri 71–85 86–91
Joi 92–105 106–109
Vineri 135–150 120–134
Sambata 110–119 1–8
Duminica 9–24; 119

Din 22 septembrie pana in 19 decembrie :

Utrenia Vecernia
Luni 25–46 120–134
Marti 47–70 120–134
Miercuri 71–91 120–134
Joi 92–109 120–134
Vineri 135–150 120–134
Sambata 110–119 1–8
Duminica 9–24; 119 –

Din 20 decembrie pana la Saptamana Lasatului sec de branza :

Utrenia Vecernia
Luni 25–37 38–46
Marti 47–64 65–70
Miercuri 71–85 86–91
Joi 92–105 106-109
Vineri 135–150 120–134
Sambata 110–119 1–8
Duminica 9–24; 119 –

In timpul saptamanilor Lasatul secului de branza si Lasatul secului de carne:

Utrenia Vecernia
Luni 25–37 38–46
Marti 47–64 65–70
Miercuri 71–85 86–91
Joi 92–105 106–109
Vineri 135–150 120–134
Sambata 110–119 1–8
Duminica 9–24 ; 119* –

In timpul primelor patru saptamani din Postul Mare:

Utrenia Ceasul I Ceasul Ceasul VI Ceasul IX Vecernia

III
Luni 25-46 - 47-55 56-64 65-70 120-134
Marti 71-91 92-101 102-105 106-109 110-118 120-134
Miercuri 135-150 9-17 18-24 25-32 33-37 120-134
1-8
Joi 38-64 65-70 71-77 78–85 86–91 120-134
Vineri 92-109 - 135-143 144-150 - 120-134
Sambata 110-119 - - - - 1-8
Duminica 9-24 - - - - -
119

In timpul celei de a cincea saptamani, odata cu citirea de Joi seara a canonului Sfantului
Andrei Criteanul:

Utrenia Ceasul I Ceasul Ceasul VI Ceasul IX Vecernia

III
Luni 25-46 - 47-55 56-64 65-70 71-77
Marti 78-101 102-105 106-109 110-118 120-134 135-143
Miercuri 144-150 18-24 25-32 33-37 38-46 47-55
1-17
Joi 56–64 - 65–70 71–77 78–85 86–91
Vineri 92-109 - 135-143 144-150 - 120-134
Sambata 110-119 - - - - 1-8
Duminica 9-24 - - - - -
119
In timpul celei de a sasea saptamani din Postul Mare :

Utrenia Ceasul I Ceasul Ceasul VI Ceasul IX Vecernia

III
 Luni 25-46 - 47-55 56-64 65-70 120-134
Marti 71-91 92-101 102-105 106-109 110-118 120-134
Miercuri 135-150 9-17 18-24 25-32 33-37 120-134
1-8
Joi 38-64 65-70 71-77 78-85 86-91 120-134
Vineri 92-109 - 135-143 144-150 - 120-134
Sambata 110-119 - - - - 1-8
Duminica 9-24 -- - - - -
119

In timpul Saptamanii Mari :

Utrenia Ceasul I Ceasul Ceasul VI Ceasul IX Vecernia

III

Luni 25-46 - 47-55 56-64 - 120-134

Marti 65-85 - 86-91 92-101 - 120-134
Miercuri 102-118 - 135-143 144-150 - 120-134
Joi - - - - - -
Vineri - - - - - -
Sambata 119 - - - - -
Duminica - - - - - -

Impartirea psalmilor in cadrul catismelor (impartirea Psaltirii in 20 sectiuni)

I: Ps 1–8 V: Ps 32–36 IX: Ps 64–69 XIII: Ps 91–100 XVII: Ps 118

II: Ps 9–16 VI: Ps 37-–5 X: Ps 70–76 XIV: Ps 101– XVIII: Ps 119–
104 133
III: Ps 17–23 VII: Ps 46–54 XI: Ps 77–84 XV: Ps 105–108 XIX: Ps. 134–
141
IV: Ps 24–31 VIII: Ps 55–63 XII: Ps 85–90 XVI: Ps 109– XX: Ps 142–150
117

Catisme sunt repartizate pe parcursul anului dupa cum urmeaza :

Sambata la vecernie, catisma I;

Duminica la utrenie, catismele a II-a, a III-a si a XVII-a; la vecernie, nu se citeste nici o
catisma. Daca avem praznic, se citeste catisma I;
Luni, la utrenie, catisma a IV-a si a V-a; la vecernie, catisma a VI-a; Marti, la utrenie,
catisma a VIl-a si a VIII-a; la vecernie catisma a
 IX-a;
Miercuri, la utrenie, castima a X-a si a XI-a, la vecernie, catisma a XII-a;
Joi, la utrenie, catisma a XIII-a si a XIV-a, la vecernie, catisma
a XII-a;
Vineri, la utrenie, catisma a XIX-a si a XX-a, la vecernie, catisma a XVIII-a;
Sambata, la utrenie, catisma a XVI-a si a XVII-a.

Practica citirii psalmilor este veterotestamentara si, inca din perioada apostolica, psalmii erau
cantati de catre crestini. Marturie stau:
Col 3,16
16 Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi
sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă* şi cu cântări duhovniceşti**, cântând
lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră.
Ef 5,19-20.
19Vorbiţi între voi cu* psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti şi cântaţi şi aduceţi
din toată inima laudă Domnului.
20 Mulţumiţi* totdeauna lui Dumnezeu Tatăl pentru toate lucrurile în** Numele Domnului
nostru Isus Hristos.

Randuiala sfintelor Liturghii, a celor sapte Taine, sapte Laude, precum si a Ierurgiilor
evidentiaza invatatura revelata a Vechiului Testament.

Vechiul Testament in Sfintele Taine

Taina Botezului a fost prefigurata de profetul Iezechil atunci cand vestea cuvintele lui
Dumnezeu despre apa cea curatitoare ce va pregati fiintele pentru primirea Sfantului Duh.
Aceasta apa face ca Botezul sa fie poarta de intrare in Legea Noului Legamant: “Si
va voi stropi cu apa curata si va veti curati de toate intinaciunile voastre si de toti idolii vostri
va voi curati. Va voi da inima noua si duh nou va voi da; voi lua din trupul vostru inima
cea de piatra si va voi dainima de carne. Pune-voi inauntrul vostru Duhul Meu si voi face ca
sa umblati dupa legile melesi sa paziti si sa urmati randuielile Mele

Iez (36, 25-27).

25 Vă voi stropi* cu apă curată şi veţi fi curăţiţi; vă voi curăţi** de toate spurcăciunile voastre şi
de toţi idolii voştri.
26 Vă voi* da o inimă nouă şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de

piatră şi vă voi da o inimă de carne.

27 Voi pune Duhul* Meu în voi şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi să împliniţi
legile Mele.
Tot la Botez, atunci cand preotul binecuvanteaza untdelemnul se roaga astfel: “Stapane Doamne,
Dumnezeul parintilor nostri, Care celor ce erau cu Noe in corabie le-ai trimis porumbelul, avand
in gura ramura de maslin, semnul impacarii si al mantuirii din potop, si-a inchipuit prin acela
taina harului, si ai dat rodul maslinului spre plinirea Sfintelor Tale Taine”.
Dupa ce pruncul este botezat se citeste Psalmul 31
Sfanta Taina a Euharistiei a fost prefigurata in Vechiul Testament incepand cu jertfa lui
Melchisedec, cel care l-a intampinat pe Avraam cu paine si vin, binecuvantandu-l
Fac. 14, 18-20 = 18 Melhisedec*, împăratul Salemului, a adus pâine şi vin – el era preot al
Dumnezeului** Celui Preaînalt.
19 Melhisedec a binecuvântat pe Avram şi a zis: „Binecuvântat* să fie Avram de Dumnezeul Cel

Preaînalt, Ziditorul**cerului şi al pământului!

20 Binecuvântat* să fie Dumnezeul Cel Preaînalt, care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!” Şi

Avram i-a dat zeciuială**din toate.

Ca si chip al Tainei Sfintei Impartasanii trebuie sa amintim si jertfa mielului pascal
(Ies 12). Maleahi a profetit ca focul nu se va mai aprinde pe jertfelnice ci se va aduce lui
Dumnezeu tamaie si prinoase curate (1, 10-11). Euharistia este prinosul curat al Legii celei Noi
sfintita prin jertfa si invierea lui Hristos.
Biserica marturiseste ca Taina Casatoriei a fost instituita de Dumnezeu inca din
gradina Edenului (cf. Fac. 2, 18-25). Insusi Hristos face trimitere la Vechiul Testamnet atunci
cand se refera la casatorie: “N-ati citit ca Cel ce i-a facut dela inceput i-a facut barbat si
femeie”(Mt. 19, 4). Participand la nunta din Cana Galileii Hristos intareste din nou legatura
casatoriei dintre barbat si femeie si o inalta, din ordinea naturii, in ordinea harului, invaluind-o
in ambianta harica ce iradia din Persoana Sa.
In rugaciunile din randuiala Cununiei sunt cuprinse figuri ale Vechiului
Testament aduse spre pilda: Adam si Eva “Dumnezeule cel prea curat si Ziditorule a toata
faptura, Care din Iubirea Ta de oameni ai prefacut coasta stramosului Adam in femeie si
i-ai binecuvantat pe dansii si ai zis: cresteti si va inmultiti si stapaniti pamantul; si pe amandoi i-
ai aratat un trup prin insotire , Avraam si Sarah, Isaac si Rebeca, Iacov si Rahela, Iosif si Asineta
cu Efrem, Manase-pruncii lor, Zaharia si Elisabeta, Iesei din neamul caruia s-a nascut dupa trup
Mantuitorul Hristos”.Alaturi de acestia, intr-o alta rugaciune sunt pomeniti Moise si Semfora .
Cei ce primesc Taina Cununiei sunt pusi sub purtarea de grija a lui Dumnezeu,
Care sa-i pazeasca pe ei in toate zilele vietii lor asemenea celor din VechiulTestament care au
fost pusi sub pronia divina: Noe, Iona, cei trei tineri in Babilon, Enoh, Sem si Ilie . Isaia
dantuieste pentru ca s-a implinit profetia lui: Fecioara a luat in pantece si a nascut Fiu pe
Emanuel, pe Dumnezeu si Omul; Rasaritul este numele Lui, pe Care slavindu-L, pe Fecioara
o fericim (cf. Is. 7,14).
Intr-una din rugaciunile de la Taina Spovedaniei sunt evocati David si
Manase, exemple care au ramas in istoria mantuirii ca putere si ravna de pocainta in fata lui
Dumnezeu, pentru luarea aminte a celor care isi marturisescpacatele si aduc cainta sincera
pentru ele.
David si Manase amintiți mai sus sunt pusi alaturi de modelul de pocainta al
ninivitenilor, in rugaciunile de la Taina Sfantului Maslu:”caci Tu, Doamne, in Legea cea
Veche ai randuit pacatosilor pocainta, precum lui David si ninivitenilor si celor ce au fost mai
inainte si celor dupa acestia Dumnezeule, Mantuitorul nostru, Cel ce prin proorocul Tau
Natan ai daruit iertare lui David care s-a pocait de pacatele sale, si ai primit rugaciunea cea
de pocainta a lui Manase”.
Numarul de sapte preoti cerut pentru savarsirea Sfantului Maslu isi gaseste
o explicatie si in Vechiul Testament: Elisei s-a asezat peste un copil mort si s-a rugat lui
Dumnezeu sa-l invieze si a stranutat copilul de sapte ori si a deschis copilul ochii (IIRegi 4,
35); Iosua inconjurase de sapte ori cetatea Ierihonului sinumai dupa aceasta a putut sa
o cucereasca (Ios. 6, 16).
Vechiul Testament in sfintele ierurgii
Randuiala aducerii pruncului la biserica dupa patruzeci de zile si citirea
rugaciunilor femeii care a nascut se bazeaza pe textul din Levitic 12, 2-8 unde sunt prescrise
randuieli pentru curatirea femeilor dupa nastere. Dupa Legea evreiasca o femeie era intinata
patruzeci de zile in urma nasterii. Dupa acest timp trebuia sa aduca spre jertfa un miel de un
an, ardere de tot si un pui de porumbel sau o turturica, jertfa pentru pacate (Lev. 12, 6).
Aceasta randuiala a fost implinita si de catre Maica Domnului (Lc. 2, 22-24). Doamne
Dumnezeul nostru, Cel ce prunc fiind, la patruzeci de zile, ai fost adus la Templul Legii de
Maria, cea neispitita de nunta si sfanta Maica Ta .
Curatirea si totodata salvarea prin apa trimite la episodul potopului si corabiei lui Noe (Fac.
7 si 8)
Slujba inmormantarii mirenilor cuprinde in paginile ei numeroase ramuri din
Vechiul Testament: Psalmul 90 in care David isi canta nadejdea ca dupa ce va trece din viata
pamanteasca va auzi cuvintele Domnului, iar in Psalmul 118, care constituie Catisma
principala cuprinsa in randuiala, psalmistul exclama” aprins e sufletul meu de
dorirea judecatilor tale in toata vremea Viu va fi sufletul meu si Te va lauda si judecatile tale
imi vor ajuta mie” (Ps. 118, 20, 175).
Peste cel adormit dupa ce este lasat in mormant se varsa cenusa din cadelnita si tarana spre a
arata adevarul cuvintelor Scripturii, ca omul este pulbere si cenusa (Fac. 18, 27).
Rugaciunea la aducerea darurilor de parga este bazata pe referirea din Iesire
23, 19 in care randuiala poporului lui Israel prevedea ca roadele pamantului sa fie aduse mai
intai la casa Domnului Dumnezeu pentru a fi binecuvantate si numai dupa aceea folosite
Parga din roadele tarinii tale sa o aduci in casa Domnului Dumnezeului tau!
Randuiala binecuvantarii care se face la punerea temeliei bisericii si la
infingerea Crucii aduce aminte prin rugaciunile ei de doua teme ale Vechiului Testament:
a) binecuvantarea si sfintirea cu untdelemn a pietrei pe care Iacov dormise si a avut vedenie
de la Dumnezeu (Fac. 28,18-19)
b) toiagul lui Moise (Ies. 14)
Aceste doua teme au fost preluate in Randuiala astfel: Doamne, Dumnezeul
parintilor nostri, Caruia a fost bineplacuta si bineprimita varsarea untdelemnului pe care l-a
turnat Iacov pe piatra pe care a pus-o stalp si a numit- o casa a lui Dumnezeu.Doamne,
Dumnezeule atottiitorule, Care prin toiagul lui Moise ai preinchipuit cinstita si de viata
facatoare Cruce a iubitului Tau Fiu, Domnului nostru Iisus Hristos .
 Tot in aceasta slujba de punerea temeliei bisericii gasim inclusi si Psalmii 83, 86, 126, 131. In
acesti Psalmi, David preaslaveste casa lui Dumnezeu pe care cu atata dragoste dorea sa o
construiasca.
Acest lucru s-a intamplat, insa, prin urmasul sau “Solomon“ care a zidit Templul din
Ierusalim. Poezia acestor Psalmi, releva imaginea lui David urcand treptele desavarsirii spre
Dumnezeu, tanjind sa calce in curtile casei Dumnezeului nostru: Cat de iubite sunt lacasurile
Tale, Doamne al puterilor! Doreste si se sfarseste sufletul meu dupa curtile Domnului; inima
mea si trupul meu s-a bucurat de Dumnezeul cel viu. (Ps 83, 1-2).
Poruncile pe care Dumnezeu le-a dat lui Moise cu privire la modul confectionarii
celor trebuincioase infrumusetarii Cortului Sfant (Ies 25 si 37) sunt amintite in rugaciunea
de la Randuiala binecuvantarii imbracamintelor si acoperamintelor dumnezeiescului prestol
si al jertfelnicului:Doamne Dumnezeule, Parinte atottiitorule, Care ai poruncit pe Muntele
Sinai legiuitorului Tau, robului tau Moise, a face deosebite infrumusetari, acoperaminte si
mahrame, spre a fi folosite la slujbele Cortului marturiei si ale legiuitului Tau jertfelnic,
precum atunci pe acelea cu milostivire primindu-le le-ai sfintit prin mana lui Aaron
Rugaciunea pentru sfintirea discului: Stapane atottiitorule, Doamne Dumnezeul
nostru, cel ce ai dat lege lui Moise si randuieli pentru slujba, si ai poruncit a se face si a
se sfinti in templu, spre slava prea sfantului Tau nume, vase de aur si argint, spre a se
aduce Tie, Adevaratului Dumnezeului nostru, multe feluri de jertfe care au fost umbra si
inchipuire a jertfei adevarate si fara de sange de acum , face trimitere la vasele sfinte
confectionate pentru Cortul Sfant (Ies. 37,16) si Templu (I Reg. 7,50)
Cartea Tobit, participa la rugaciunile ce se rostesc pentru cei ce calatoresc: binecuvanteaza
calatoria lui (n.), si-i trimite lui precum oarecand robului Tau Tobie, inger pasnic,impreuna-
calator, povatuitor si sprijinitor .
Pocainta lui Iezechia, Manase, David si a ninivitenilor este adusa ca pilda
in cererile speciale pentru cei bolnavi: Cel ce ai primit lacrimile lui Iezechia si a lui Manase si
pocainta ninivitenilor si marturisirea lui David, si degraba i-ai miluit pe ei.

Originea vetero-testamentar a unor acte si obiecte de cult

Binecuvantarea liturgica Binecuvantat este Dumnezeul nostru, totdeauna acum si
pururea si in vecii vecilor, este inspirata din binecuvantarea pe care inima lui David a inaltat-
o catre Dumnezeu: Bine voi cuvanta pe Domnul in toata vremea, pururea lauda lui in
gura mea(Ps 33,1).
Metania, executarea ei, folosita in cultul divin public cat si in cel particular,
o intalnim ca act de prosternere inaintea lui Dumnezeu in Numeri 16, 22: iar ei (Moise si
Aaron) au cazut cu fetele la pamant si au zis: «Doamne, Dumnezeulduhurilor si a tot trupul,
un om a gresit si Tu Te manii pe toata obstea».
Postul crestin are radacini in povetele proorocului Isaia. El ne vorbeste despre postul
adevarat poruncit de Dumnezeu: Nu stiti voi postul care Imi place? “ zice Domnul. Rupeti
lanturile nedreptatii, dezlegati legaturile jugului, dati drumul celor asupriti si sfaramati jugul
lor. Imparte painea ta cu cel flamand, adaposteste in casa pe cel sarman, pecel gol il imbraca
si nu te ascunde de cel de un neam cu tine. atunci lumina ta va rasari ca zorile si tamaduirea
ta se va grabi. Dreptatea ta va merge inaintea ta, iar in urma ta slava lui Dumnezeu (IS 58, 6-
8).
Cerintele postului, trasate de Isaia sunt actuale si valabile si pentru postul
crestinului, ba mai mult sunt virtuti ce trebiue implinite in dorinta dobandirii mantuirii.
Un exemplu de post in Vechiul Testament este si Moise. cand s-a urcat in Muntele
Sinai sa primeasca tablele Legii pentru a doua oara a stat acolo la Domnul patruzeci de zile si
patruzeci de nopti, si nici paine n-a mancat, nici apa nu a baut. Si a scris Moise pe table
cuvintele legamantului (Ies 34, 28).
Ilie Tesviteanul a postit si el la paraul Cherit, care este in fata Iordanului (I Regi 17), apoi a
fost hranit cu paine si untdelemn de o femeie din SareptaSidonului iar in pustiu de un inger
care ii aducea mancare (I Regi 19, 5-8).
Profetul Daniel, impreuna cu cei trei tineri Anania, Misael si Azaria, a postit ca sa nu se
spurce cu mancarurile din tara Babilonului (cf. Dan 1).
Candela, policandrul, sfesnicul, cadelnita, arderea lumanarilor din ceara curata,
mirul pentru sfanta ungere si tamaia mirositoare, erau elemente componente ale cultului
divin de la Cortul Sfant apoi de la Templu. Aceste elemente au fost preluate mai tarziu in
biserica crestina.
Tamaia a ramas si pentru noi crestinii simbolul rugaciunii ce se ridica si bate la portile
cerului pentru a fi bine primita de Dumnezeu. Psalmistul spunea: Sa se indrepteze rugaciunea
mea ca tamaia inaintea Ta, ridicarea mainilor mele, jertfa de seara (Ps. 140, 2), iar preotul
cand binecuvanteaza tamaia rosteste rugaciunea:Tamaie Iti aducem Tie, Hristoase
Dumnezeul nostru intru miros de buna mireasma duhov- niceasca, pe care primind-o
intru jertfelnicul Tau cel mai presus de ceruri, trimite-ne noua harul preasfantului Tau
Duh prefigurate prin prescriptiile date de Dumnezeu lui Moise pentru construirea obiectelor
cultice de la cortul adunarii: Sa faci doi heruvimi de aur; si sa-i faci ca dintr-o bucata, ca si
cum ar rasari din cele doua capete ale Capacului (chivotului n.n.). Sa pui un heruvim la un
capat si un heruvim la celalalt capat al capacului. Si heruvimii sa-i faci ca si cum ar iesi din
capac. Heruvimii acestia sa fie cu aripile intinse pe deasupra capacului, acoperind cu aripile
lor capacul, iar fetele sa si le aiba unul spre altul; spre capac sa fie fetele heruvimilor (Iesire
25, 18-22).
Iesire26, 31: Sa faci o perdea (intre Sfanta Sfintelor si Sfanta n.n.) de in rasucit si de matase
violeta, stacojie si visinie, rasucita, iar in tesatura ei sa aiba chipuri de heruvimi, alese cu
iscusinta.
Untdelemnul era materie importanta in cultul divin al Vechiului Testament, fiind
parte integranta la sacrificii, conform prescriptiei din Lev. 2, 1: Daca cineva voieste sa
jertfeasca Domnului prinos de paine, sa aduca faina buna de grau, sa toarne peste ea
untdelemn si sa puna pe ea tamaie. Untdelemnul a fost socotit ca materie cultica vegetala
aleasa, intrebuintandu-se la ungerea spirituala a credintei, simbolul spiritului lui Dumnezeu,
precum tamaia este ungerea spirituala a rugaciunii.
 Referindu-se la randuiala ungerii cu untdelemn in momentul sfintirii arhiereilor
si preotilor din Vechiul Testament (Ies.29, 7) dar si la cuvantul psalmistului “ingrasat-ai cu
untdelemn capul meu (Ps. 22, 5), Sf. Chiril al Ierusalimului vorbeste de sfintirea crestinilor
prin Sfantul Mir: Asa am fost ingrasati si noi la minte prin daruirea Duhului... si am fost
sfintiti si noi si impodobiti cu harul de sus si am fost unsi spre desavarsirea
dumnezeiasca,pentru ca, indraznind, sa aducem lui Dumnezeu darul duhovnicesc cu maini
curate si atotnevinovate.
In ceea ce priveste ierarhia putem spune ca in Vechiul Testament ea era
organizata in trei trepte: leviti, preoti si arhierei.
Ea preinchipuia treptele ierarhice ale Legii celei Noi,: diaconi, preoti, si episcopi.
Vesmintele Vechiului Testament au fost preluate cu unele schimbari in cultul
divin crestin: stiharul, provenind din meil (Ies. 28, 31-32); sacosul arhiereului si felonul
preotului din efod (Ies 28, 6); braul din cingatoare (Ies. 28, 8) iar mitra episcopilor crestini
avand originea in mitra arhiereilor vechi-testamentari (Ies. 29, 6). La sfintirea vesmintelor
bisericesti celor noi “stihar, epitrahil, felon, manecute si orar diaconesc “una dintre rugaciuni
ne aduce aminte: Doamne Dumnezeule atottiitorule Care ai poruncit robului Tau Moise sa
faca vesminte arhieresti si preotesti sialte feluri de podoabe spre bunacuviinta si frumusetea
sfantului Tau altar.

Prezenta in sinaxar a Vechiului Testament

La Rusalii, cuvintele lui Moise “O de ar fi toti prooroci in poporul Domnului si de
ar trimite Domnul duhul Sau peste el “(Num 11, 29) si profetia lui Ioil ”Dar dupa aceea,
varsa-voi Duhul Meu peste tot trupul, si fiii si fiicele voastrevor profeti, batranii vostri vor visa
iar tinerii vostri vedenii vor vedea. Chiar si peste robi si peste roabe voi varsa Duhul
Meu” (Ioil 3, 1-2) contureaza si din perspectiva veterotestamentara ziua.
.In data de 17 Decembrie Biserica face pomenirea Sfantului Prooroc Daniel si a
Sfintilor trei tineri Anania, Azaria si Misail. Tot in cadrul cultului divin din aceasta zi se face
amintirea istoriei Suzanei precum si Istoria omorarii balaurului si a sfaramarii lui Bel, care
este un adaus la cartea Daniil considerat necanonic:pe balaurul cel vazut l-a omorat, marite,
mancarea pe care i-ai aruncat-o; iar mai inainte ai pus pe fuga pe demonii cei nevazuti .
Capitolul VII din 2 Macabei a constituit sursa de inspiratie pentru randuiala zilei
de 1 August cand se face pomenireaSfintilor sapte Mucenici Macabei, a maicii lor Solomoni si
a dascalului lor Eleazar.
La 5 Septembrie se face sarbatorirea Sfantului prooroc Zaharia, 19 Octombrie
Ioil, 19 Noiembrie Avdie,
1Decembrie Naum, 2 Decembrie Avacum, 3 Decembrie Sofonie, 16 Decembrie Agheu,
17 Decembrie Daniel, 3 Ianuarie“ Maleahi, 1 Mai “ Ieremia, 9 Mai Isaia, 14 Iunie
Elisei, 15 Iunie Amos, 20 Iulie IlieTesviteanul si la 14 August Mihea .
Dupa Traditia Bisericii, Lunea la otpustul serviciilor divine se pomenesc cinstitele, cerestile si
netrupesti Puteri, iar Marti este ziua inchinata maritului Prooroc, Inaintemergator si
Botezator Ioan, aducandu-ne aminte de cuvintele psalmistului: Intru pomenire vesnica va fi
dreptul; de vorbire de rau nu se va teme (Ps. 111, 6).
In onomastica romaneasca gasim preluate multe nume din Vechiul Testament: Adam, Aaron,
Avram, Ana, Daniel, David, Ezechil, Ilie, Isac, Isaia, Ieremia, Iosif, Ioil, Iacob, Gavril, Mihail,
Moise, Samuil, Solomon, Veniamin.
Vechiul Testament in Sfintele Liturghii Ortodoxe
Sfintele si Dumnezeiestile Liturghii ortodoxe, a Sfantului Ioan Gura de Aur, a
Sfantului Vasile cel Mare si a SfantuluiGrigorie Teologul, au in randuiala lor referiri
din Vechiul Testament. Acesta este prezent in Liturghii prin texte mesianice, simboluri,
tipologii si Psalmi.
Exemple de texte din Vechiul Testament prezente in Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aursi
cea a Sfantului Vasile cel Mare:
Rugaciunea spalarii rostita mai inainte de a incepe preotul Sf. Proscomidii, nu este altceva
decat o reproducere a Psalmului 25, 6-12 Spala-voi intre cei nevinovati mainile mele .
La Proscomidie, cand preotul scoate Sfantul Agnet rosteste cuvintele profetice ale
lui Isaia (53, 7-8) Ca un miel nevinovat spre junghiere S-a adus, si ca o oaie fara de glas
inaintea celor ce o tund, asa nu Si-a deschis gura Sa. Intrusmerenia Lui, judecata Lui s-a
ridicat si neamul Lui cine il va spune.
Textul din Psalmul 44, 11 Statut-a imparateasa de-a dreapta Ta imbracata in haina aurita si
prea infru-musetata insoteste gestul preotului de scoaterea particelei, din a doua prescura,
cuvenita Maicii Domnului.
Din prescura a treia preotul scoate o mirida, intru pomenirea sfintilor, maritilor prooroci,
Moise si Aaron, Ilie si Elisei, David si Iesei, a sfintilor trei tineri si a lui Daniel proorocul, si a
tuturor sfintilor prooroci.
Preotul rosteste cand tamaiaza si acopera Sfantul Potir Acoperit-a cerurile
bunatatea Ta, Hristoase, si de lauda Ta este plin pamantul . Acest verset este inspirat dupa
Avacum 3, 3 Slava Lui acopera cerurile si tot pamantul este plin de slava Lui. La acoperirea
sfantului disc rugaciunea este constituita in intregime din Psalmul mesianic 92 Domnul a
impartit intru podoaba s-a imbracat
La inceputul Liturghiei dupa ce preotul rosteste Ectenia mare credinciosii
canta Antifonul I format din Psalmul 102, Binecuvanzeaza suflete al meu pe Domnul, si toate
cele dinlauntrul meu, numele cel sfant al Lui. Pentru crestini cuvintele Antifonului I
reprezinta dorinta de curatire a sufletului, pregatirea lui pentru a-L binecuvanta pe
Dumnezeu, si a preamari numele cel sfant al Lui cu toata fiinta lui.

Preotul binecuvanteaza scaunul cel de sus cu cuvintele: Binecuvantat esti pe scaunul

slavei Imparatiei Tale, Cel ce sezi pe heruvimi. Aceste cuvinte ne trimit la vedenia pe care au
avut-o Isaia si Daniel, in care Dumnezeul Savaot sedea pe scaunul slavei am vazut pe Domnul
stand pe un scaun inalt si maret si poalele hainelor Lui umpleau templul (Is. 6, 1); am privit
pana cand au fost asezate scaune si S-a asezet Cel vechi de zile (Dan. 7, 9).
 Psalmul 133, 2 Ridicati mainile spre cele sfinte si binecuvantati pe Domnul este rostit cand
preotul pune Acoperamantul cel mare pe umerii diaconului amintind de gestul liturgic al
ridicarii mainilor spre rugaciune, prezent si in cultul de la Templu, ca semn de preamarire a
lui Dumnezeu.
Câtarea Iubi-Te-voi, Doamne, virtutea mea, Domnul este intarirea mea si scaparea
mea si izbavitorul meu (Ps. 17, 1), este cea mai inalta treapta pe care omul se poate ridica
pentru a multumi Creatorului, este iubirea.
Imnul Sfant, Sfant, Sfant este Domnul Savaot, plin este cerul si pamantul de marirea
Ta. Osana intru cei de sus ! este o combinatie intre Is. 6, 3 Si strigau (serafimii) unul catre
altul zicand :«Sfant, Sfant, Sfant, Domnul Savaot, plin este cerul si pamantul de marirea Ta si
Mt. 21, 9 Osana Fiul lui David; binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului! Osana
intru cei de sus! cuvinte cu care a fost intampinat Mantuitorul Iisus Hristos la intrarea in
Ierusalim.
Dupa ce preotul se impartaseste cu Cinstitul si Sfantul Sange al Domnului si
Mantuitorului nostru Iisus Hristos rosteste: Iata s-a atins de buzele mele si va sterge
faradelegile mele si de pacatele mele ma va curatii este preluat din Is. 6, 7. Credinciosii
rostesc: Binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului. Dumnezeu este Domnul si S-a
aratat nouă (Ps. 117, 26-27).
Terminand impartasirea credinciosilor preotul binecuvanteaza poporul rostind
Mantuieste Doamne poporul Tau si binecuvanteaza mostenirea Ta (Ps. 27, 12).
Mantuitorul Hristos este aratat ca plinitor al Legii celei Noi prin jertfa Sa cea de
bunavoie. Credinciosii se inchina Domnului Hristos ce se afla in Sfantul Potir care este adus
pentru ultima data inaintea comunitatii, ce canta Sa se umple gurile noastre de laudaTa,
Doamne, ca sa laudam slava Ta inspirat din Psalmul 70, 9.
Rugaciunea Amvonului este si ea izvorata din Psalmii lui David: 27, 9; 25, 8; 26,
9, 16.
Ultima cantare a credinciosilor din cadrul Sfintei Liturghii este Fie numele
Domnului binecuvantat de acum si pana in veac
(Ps. 112, 2).
Liturghia darurilor mai inainte sfintite cuprinde un numar mai mare de texte din
Vechiul Testament decat in Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur sau a Sfantului Vasile.
Imnul liturgic al Liturghiei Darurilor, când se împărtăsesc preotii care slujesc, il constituie
Psalmul 33, 8: Gustati si vedeti ca bun este Domnul. Cu aceste cuvinte David indemna pe
poporul ales sa nu se mai abata de la poruncile lui Dumnezeu ci sa guste din binefacerile Lui.
Inceputul Liturghiei Sfantului Grigorie, cuprinde Psalmul 103, catisma a XVIII-a
cu cincisprezece psalmi impartiti in trei stari: 119-123; 124-128 si 129-139. Urmeaza apoi
Psalmii 140, 141 si 142.
CONSIDERATII FINALE
Cultul Bisericii Ortodoxe vine sa confirme inca o data evidenta Vechiului Testament
in cultul divin. Textele si simbolurile Vechiului Testament pastrate in Liturghii, Sfintele Taine,
cele 7 Laude se inscriu in marea familie a profetiilor mesianice care strabat intreg Vechiul
Legamant. Sfintele Liturghii, expresie a traditiei dinamice a Bisericii, raman normative
pentru atitudinea Bisericii Ortodoxe fata de Legea Veche si unitatea Sfintei Scripturi, precum
si de folosirea justa a acestei prime parti a Bibliei in cultul crestin.