Sunteți pe pagina 1din 12

SOLUȚII DE TRATARE MECANICĂ A

DEȘEURILOR SOLIDE URBANE

0
CUPRINS

1. Definiția și clasificarea deșeurilor........................................................................... 2


2. Deşeuri solide orăşeneşti. Deşeuri menajere................................................................... 4
3. Calitatea deşeurilor solide urbane......................................................................... 5
4. Colectarea şi sortarea deşeurilor .......................................................................... 6
5. Soluții de tratare mecanică a deșeurilor solide urbane...................................... 7
6. Tehnici de tratare mecanică a deșeurilor solide urbane...................................... 8
Concluzii .......................................................................................................... ...... 10
Bibliografie........................................................................................................ ...... 11

1
1. Definiția și clasificarea deșeurilor

Deşeurile sunt generate în diferite stadii ale activităţii umane şi reprezintă o


caracteristică inevitabilă a unei societăţi industrializate sau în curs de industrializare.
Compoziţia şi cantitatea de deşeuri sunt puternic dependente de natura
consumului, precum şi de structura industrială şi economică.
Deşeurile reprezintă o sursă enormă de resurse, atât sub formă de materiale
cât şi sub formă de energie. Deoarece generarea excesivă de deşeuri este un simptom
al proceselor de producţie eficiente, al durabilităţii reduse a bunurilor şi structurii
consumului, cantităţile de deşeuri pot fi considerate ca indicator pentru eficienţa cu care
societatea utilizează materiile prime.
Termenul „deşeu” este definit în legislaţia europeană în articolul 1 al Directivei
Consiliului 75/442/CEE privind deşeurile „deşeu înseamnă orice substanţă sau obiect
decare posesorul se debarasează sau i se cere să se debaraseze conform prevederilor
legilor naţionale în vigoare”. Definiţia a fost modificată de Directiva Consiliului
91/156/CEE astfel : „deşeu va însemna orice substanţă sau obiect pe care posesorul îl
aruncă, sau intenţionează sau este obligat să-l arunce”.

Spectrul de deşeuri este divizat în mai multe categorii:


 Din punct de vedere al sursei de generare:
 Menajere şi asimilabile cu cele menajere, cele provenite din
activităţi casnice sau asimilabile cu acestea şi care pot fi preluate cu
sistemele de precolectare curente din localităţi şi cele provenite din industrie,
comerţ, din sectorul public sau administrativ, care prezintă compoziţie şi
proprietăţi similare cu deşeurile menajere şi care sunt colectate, transportate,
prelucrate şi depozitate împreună cu acestea;
 Cele provenite din construcţia sau demolarea obiectivelor civile sau
industriale;
 Stradale – cele provenite din activitatea cotidiană a populaţiei, spaţii
verzi, de la animale, din depunerea de substanţe solide din atmosferă etc.;
 Deşeuri de gradină – cele provenite din grădini, scuaruri, spaţii verzi
etc.;
 Industriale – cele provenite din procese tehnologice;

2
 Agricole – cele provenite din unităţile agricole sau zootehnice;
 Animaliere – cele ce provin din abatoare, unităţi zootehnice,
ecarisarea teritoriului;
 Din punct de vedere al compoziţiei:
 Deşeuri cu compoziţie anorganică : matale şi nemetale, din
construcţii, sticlă,ceramică, zgură, cenuşă, diverse agregate, nămoluri
anorganice.
 Deşeuri cu compoziţie organică : resturi vegetale, resturi
animaliere, hârtie,cartoane, textile, mase plastice, lemn, plută, resturi de la
prelucrarea pieilor şi blănurilor,nămoluri organice.

 După caracteristicile principale de tratare:


 Deşeuri combustibile: resturi de hârtie, cartoane, textile, mase
plastice, lemn, plută;
 Deşeuri fermentabile: resturi alimentare, legume, fructe, dejecţii
animaliere;
 Deşeuri inerte: resturi metalice feroase şi neferoase, din
construcţii , sticlă,ceramică, zgură, pământ, cenuşă, etc.
 După posibilităţile de refolosire:
 Deşeuri refolosibile ca atare: sticlă, metale feroase şi neferoase,
textile, mase plastice, tăbăcărie, pielărie, blănărie, lemn, cauciuc;
 Deşeuri refolosibile ca materii prime secundare: resturi de hârtie,
carton, sticlă, metale feroase şi neferoase, textile, mase plastice, tăbăcărie,
lemn, plută, cauciuc, resturi alimentare, resturi vegetale, dejecţii animaliere,
etc.
 Din punctul de vedere al gradului de agresivitate faţă de mediu:
 Deşeuri periculoase – cele care sunt explozive, oxidante,
inflamabile, iritante, nocive, toxice, cancerigene, corozive, infecţioase,
teratogene, mutagene, ecotoxice, dacă nu sunt gestionate adecvat afectează
echilibrul ecosistemelor, etc.;
 Deşeuri inerte – cele care nu suferă nici o transformare fizică,
chimică sau biologică, cu potenţial redus de poluare.

De asemenea, deşeurile mai pot fi:


 Biodegradabile, care sunt descompuse de bacteriile aerobe şi
anaerobe;
 Nonbiodegradabile, care nu sunt afectate de procesele biologice.

2. Deşeuri solide orăşeneşti. Deşeuri menajere.


3
Orice material solid care este aruncat sau descărcat ca şi nefolositor sau
nedorit este considerat deşeu solid. Deşeurile sunt generate din aproape fiecare
activitate, iar cantităţile variază funcţie de sezon, de poziţia geografică, de timp.
Depunerea deşeurilor solide este o problemă complexă de proporţii uriaşe pentru
societatea noastră industrială, modernă. Depunerea greşită poate cauza pagube
ecologice sau de mediu serioase. Poluarea aerului poate rezulta din incinerarea
inadecvată a deşeurilor solide. Contaminarea solului, la fel ca şi poluarea apei de
suprafaţă şi de adâncime care poate fi cauzată de depunerea deşeurilor solide în
deponii construite impropriu. Aceste tipuri de poluare pot conduce la diferite boli umane,
afectând sănătatea publică. Datorită cantităţii crescute de deşeu solid generat de
societate şi dificultatea în găsirea locurilor pentru facilităţi noi de depunere şi procesare,
problema depunerii deşeurilor solide este foarte mare.

Surse, tipuri, compoziţia şi efectul deşeurilor solide municipale

Termenul de „deşeu solid urban” este folosit pentru descrierea celor mai multe
deşeuri solide care nu sunt periculoase dintr-un oraş sau sat, care necesită colectare
neperiodică sau de rutină şi transportul la locurile de procesare sau depozitare.
Deşeul solid municipal nu este considerat, în general, periculos. Dar, câteva
tipuri de deşeuri comerciale şi industriale, care sunt toxice, explozibile sau periculoase
pot cauza efecte nedorite imediate şi directe asupra oamenilor şi asupra mediului dacă
este sunt depozitate impropriu.
În funcţie de sursă, generarea deşeurilor poate fi împărţită în deşeuri
rezidenţiale şi nerezidenţiale. Sursa rezidenţială este, în general, considerată a fi
deșeuri de tip menajer. Alte surse de generare a deşeurilor solide municipale sunt
facilităţile industriale, instituţionale (şcoli) şi spaţiile comerciale. Deşeurile solide urbane
nu includ deşeurile din procesele industriale, deşeurile din demolări şi construcţii,
nămolurile şi deşeurile agricole şi miniere.

Deşeurile solide rezidenţiale şi comerciale excluzând rebuturile şi deşeurile


periculoase, constau din deşeuri organice (combustibile) şi anorganice (necombustibile)
din zonele rezidenţiale şi comerciale. În mod natural, fracţiunea organică a deşeului
solid rezidenţial şi comercial constă din materiale ca: deşeuri de tip alimente, hârtie de
toate tipurile, textile, cauciuc, piele, lemn şi deşeuri de grădină.
4
Fracţiunea anorganică constă în materiale ca: sticlă, cutii de staniu, aluminiu,
metale feroase şi particule minerale. Dacă componentele solide nu sunt separate când
sunt înlăturate, atunci amestecul acestor deşeuri este cunoscut ca şi deşeu solid
municipal comercial şi rezidenţial amestecat.
În România, materia biodegradabilă din deşeurile municipale reprezintă
ocomponentă majoră. În această categorie sunt cuprinse:
• deşeuri biodegradabile rezultate în gospodării şi unităţi de alimentaţie publică;
• deşeuri vegetale din parcuri, grădini;
• deşeuri biodegradabile din pieţe;
• componenta biodegradabilă din deşeurile stradale;
• nămol orăşenesc de la epurarea apelor uzate menajere;
• hârtia.

3. Calitatea deşeurilor solide urbane

Calitatea unui deşeu este factorul principal care stă la baza stabilirii procedeelor
şi tehnologiilor optime de neutralizare şi valorificare a acestuia. Parametrului de bază
care determină calitatea reziduurilor este, în primul rând, componenţa structurală (fizică
şi chimică), precum şi alţi factori ca: puterea calorifică, conţinutul de cenuşă, raportul
dintre carbon şi azot.
Componenţa deşeurilor urbane este, din punct de vedere fizic, eterogenă şi
variază în funcţie de nivelul de trai, tehnico-ştiinţific şi de civilizaţie a fiecărui popor,
precum şi de specificul regiunilor geografice.
Din punct de vedere chimic, deşi unele sunt grupate după caracteristicile lor
principale:
• materiale combustibile (hârtie, plastic, cauciuc, etc.);
• materiale fermentabile (resturi alimentare, fructe, legume, etc.);
• materiale inerte (metale, sticlă, ceramică,etc.);
• materiale fine (cenuşă, zgură, praf, pământ, etc.)

4. Colectarea şi sortarea deşeurilor

Prin colectarea deşeurilor solide urbane se înţelege efectuarea operaţiilor de


strângere, prelucrare şi transport a DSU în vederea neutralizării sau valorificării lor.
5
Colectarea selectivă a deşeurilor menajere solide
Literatura de specialitate specifică selectarea deşeurilor menajere prin două
metode: la sursa de generare sau la staţia centralizată de selectare a deşeurilor.
Selectarea centralizată are avantajul de a nu depinde de participanţii acestui proces,
pecând din selectarea la sursă rezultă materialul recuperabil mult mai curat, procesul
fiind mai puţin costisitor. Introducerea taxei de depozitare a deşeurilor, contribuie
deasemenea, la selectarea deşeurilor la sursă. Colectarea separată a deşeurilor, alături
demotivaţia economică, contribuie la protecţia mediului prin utilizarea raţională a
resurselor naturale, inclusiv este exclus impactul cauzat mediului în urma eliminării
deşeurilor (fie înhumare, fie incinerare).
Deşeurile colectate vrac de la populaţie vor fi sortate, pentru a recupera într-o
proporţie cât mai mare a materialelor recuperabile: hârtie, materiale plastice, sticlă,
metale. Instalaţia de sortare este compusă în principal din utilaje specifice (benzi
transportoare, separatoare magnetice, separatoare cu jet de aer, prese de balotat
hârtie, plastic, metale şi construcţiile metalice aferente). Se vor folosi deşeuri aduse de
la firmele municipale de colectare a deşeurilor, ambalate în saci. Pentru deschiderea
sacilor este necesar un dispozitiv mecanic (scarificator pentru saci).

6
5. Soluții de tratare mecanică a deșeurilor solide urbane

Compostarea

Compostarea este o metodă ecologică de procesare a deşeurilor menajere,


care se transformă pe cale biologică într-un produs nepoluant denumit compost, cu
înaltă valoare nutritivă pentru plante (în special cereale) şi un foarte bun adaos la starea
fizică şi chimică a solurilor. În timpul procesului de compostare se desfăşoară două
procese biologice – de descompunere şi de sinteză – care se pătrund şi se
intercondiţionează.Scopul compostării este:
- respectarea legislaţiei în domeniul reciclării-revalorificării;
- reducerea fluxurilor de deşeuri spre depozitare;
- obţinerea unui material valorificabil, în funcţie de caracteristici, în agricultura
sau lucrări de îmbunătăţiri funciare (ameliorarea solului).
În principiu, compostarea implică două faze principale şi anume: tratarea
mecanică, tratarea biologică (fermentarea).
Tratarea mecanică constă în omogenizarea reziduurilor, mărunţirea acestora şi
separarea unor componente nedorite. Fermentarea reziduurilor este un proces biologic
complex în care microorganismele (în special bacteriile, fungii şi actinomicetele) produc
transformarea substanţelor organice într-un material omogen, stabilizat, asemănător
humusului, denumit compost, concomitent cu degajarea unor importante cantităţi de
căldură, CO2 şi H2O. Se practică fermentarea aerobă deoarece este mai rapidă decât
cea anaerobă şi în plus evită producerea mirosurilor neplăcute.

7
6. Tehnici de tratare mecanică a deșeurilor solide urbane

Tehnici de mărunțire a deșeurilor

Mărunțirea reprezintă trecerea unui material într-o granulație mai fină. Fiecare
mărunțire servește extinderii suprafeței exterioare specifice. Pentru alegerea mașinii de
mărunțire potrivite sunt necesare următoarele informații:
• proprietățile fizice ale materialului care trebuie mărunțit precum granulația
inițială, consistența, duritatea, fragilitatea și fisionabilitatea.
• scopul mărunțirii, ca de exemplu, procesele fizice sau chimice la care va fi
supus materialul mărunțit;
• caracteristicile necesare ale materialului mărunțit, precum mărimea și
distribuția particulelor mărunțite, mărimea medie a particulelor sau mărimea specifică a
particulelor.
Mărunțirea este cel mai des utilizată pentru mărirea suprafeței specifice a
componentelor deșeurilor biodegradabile, în vederea grăbirii procesului de tratare
biologică. Prin acest procedeu materialul se prepară pentru descompunerea
microbiană, iar preluarea cantității necesare de apă este îmbunătățită.
Pentru mărunțire se pot utiliza: mori rapide cu ciocane, mori rapide sau lente de
tăiere, mori cu bile, tamburi rotativi, mori raspel și mori spiralate.
Pregătirea prin mărunțire a deșeurilor biodegradabile în scopul compostării
presupune în special o destrămare a materialului, de aceea sunt preferate morile rapide
de tăiere cu cuțite.
În ceea ce privește mărunțirea altor tipuri de deșeuri casante, cum ar fi
deșeurile din sticlă și deșeurile din lemn sunt preferate morile cu ciocane.

Mărunțire prin lovire

Morile cu ciocane
Pentru mărunțirea deșeurilor municipale și de producție, precum deșeurile din
lemn și sticlă morile cu ciocane s-au dovedit a fi foarte eficiente. Ele se deosebesc, în

8
principial, doar după tipul rotorului. Există mori orizontale și verticale cu ciocane
montate flexibil.

Concasoare percutante
Concasorul percutant constă dintr-o carcasă sudată din mai multe părți din tablă
sau profiluri din oțel, al cărei interior este căptușit cu plăci de percuție.
Concasoarele percutante se alimenteză prin partea superioară cu ajutorul
benzilor transportoare, în timp ce materialele mărunțite se elimină prin partea inferioară.
Materialul este preluat în concasor de către ciocane cu o viteză de aproximativ
25-40m/s și sunt lovite de plăcile de percuție de deasupra arborelui. Plăcile de percuție
sunt astfel aranjate, încât materialul să fie adus înapoi în circuitul de lovire.
Acest proces se repetă până când materialul este mărunțit în așa măsură încât
să poată trece prin spațiul dintre arbore și plăcile de percuție, spatiu ce este reglat in
functie dedimensiunea dorita a particulelor.In cazul concasoarelor percutante trebuie
avut invedere, de exemplu, la prelucrarea deseurilor dinconstructii si demolari sa nu fie
introdusbeton cu armaturi de otel prea lungi,pentru ca acestea s-arputea invarti in jurul
rotorului si ar duce la blocareainstalatiei

Mărunțire prin tăiere

Mori cu cuțite sau tocătoare


Moara poate fi cu arbore orizontal simplu sau dublu. Prin rotația în sensuri
diferite arborilor dubli prevăzuți cu cuțite materialul este atras între cuțite.
Mărunțirea are loc între uneltele de tăiere indiferent de tipul materialului: moale,
elastic sau dur. Gradul de mărunțire se fixează prin alegerea distanței dintre cuțite,
respectiv prin lățimea dinților la arborele cu cuțite.

Raspel cu sită
Acest tip de moară s-a dezvoltat special pentru prepararea deșeurilor în unități
de compostare. Modul de acționare a unui raspel cu sită poate fi comparat cu cel al unei
site din bucătarie.

9
Concluzii

Secolul XX a stat sub semnul unei dezvoltări consecvente a activității de


salubrizare a orașelor, dezvoltare legată de o mecanizare a muncii .
Mașinile de măturat străzile și-au făcut apariție odată cu progresul realizat în
industria de construcție a autovehiculelor. În ce privește ridicarea gunoiului, orice
încercare de introducere a mașinilor speciale a fost sortită eșecului până la primul
război mondial. În anii '30 ai secolului XX s-a instituit în Europa o tehnică de salubrizare
a orașelor, asemănătoare cu cea pe care o cunoaștem astăzi.
Obligația de a evita formarea deșeurilor este formulată în Legea 426/2001,
privind aprobarea și modificarea Ordonanței de Guvern 78/2000 privind regimul
deșeurilor. Nu trebuie să ne ocupăm de o valorificare responsabilă și o înlăturare a
deșeurilor, ci trebuie să luăm și măsurile necesare pentru a limita formarea deșeurilor.
Acest obiectiv poate fi atins prin încurajarea folosirii tehnologiilor curate și a produselor
revalorificabile și reutilizabile. Asigurarea posibilității de vindere a deșeurilor
valorificabile trebuie luată în considerare, ca o altă cerință a politicii deșeurilor.
Reintroducerea în circuit și reutilizarea deșeurilor ca materii prime este un domeniu care
trebuie stimulat, fapt pentru care trebuie elaborate prescripții speciale.

10
Bibliografie

1. Bularda, Gheorghe, Bularda, Doru-Cristian și Catrinescu, Theodor, Reziduuri


menajere, stradale și industriale. Colectarea, depozitarea și valorificarea materialelor
refolosibile, Ed. Tehnică, București, 1992, pag 11-12.
2. Ionescu, C.S., Depozite de deşeuri. Elemente de proiectare a sistemului de
etanşare-drenaj, Bucureşti. Editura H.G.A.: 2000.
3. Păunescu, I., Atudorei, A., Gestionarea deşeurilor urbane, Bucureşti. Editura
Tehnica: 2002

11