Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
(Sala este amenajată în stil naţional: covor pe perete, icoană cu prosop, busuioc, o laviţă
improvizată cu zestre, perne brodate, lăicere ş.a. Înafară de acestea sunt aranjate scaune şi unelte
pentru şezătoare. Gazda mai aranjează cîte ceva tot privind pe fereastră de vin lucrătorii sau nu.
Se aude o bătaie în uşă. Intră fetele).
F: Bună seara, mătuşă Ileana!
M.I.: Bună seara, fetelor!
F: Bine te-am găsit sănătoasă.
M.I.: Bine aţi venit sănătoase. Luaţi loc, ce aţi încremenit?
F: Ce frumos e aici la mata.
M.I.: O fi…! Dar, ia spuneţi, unde vă sunt băieţii?
F: Or veni ei, acuş!
(Fetele se aşează, încep să lucreze, dar încep şi să cînte)
Cîntecul: „ Fusule ”
I Toarce, Leano, toarce, toarce,
Pîn’bădiţa s-o întoarce,
Badea cînd s-o’libera,
Tot pe tine te-o lua
Refren: Hai, hai fusule
Numai ţie, fetele
Îţi deschid inimile
II Toarce, Leana, lîna toarce,
Pîn’bădiţa-armată face
De arcan cînd va scăpa
La tine s-o întorcea
Refren:
F1: Doamne-doamne! Ce timpuri şi ce vremuri au mai venit. Băieţii ăştea-s ca nişte fete mari.
Se dau aşteptaţi mai dihai ca fetele.
F2: Ştii, mătuşă Ileana, vorba ceea:
„ La plăcinte înainte
La război înapoi ”.
F3: Ei, nătărăii, ştiind că aici e de lucru s-au mai dus prin Deleni sau Bejeni pe la fete.
F4: Ei, dar ştii ce-o să vă spun eu?: să nu-i mai aşteptăm, că isprăvim noi lucrul şi fără ei.
(Se aude o bătaie în uşă şi se începe un dialog muzical între băieţii apăruţi în spate şi fetele ce
stau pe scaune)
Cîntecul: „ Deschide, mîndruţo, uşa ”
B: Deschide, mîndruţo, uşa,
Că răsare găinuşa la-la-la / 2 ori
B: Ş-apoi Humuleştii şi pe vremea aceea nu erau numai aşa un sat de oameni fără căpătîi, ci sat
vechi răzăşesc întemeiat în toată puterea cuvîntului…
F: …cu gospodari tot unul ca unul,…
F: …cu flăcăi voinici şi fete mîndre, care ştiau a învîrti şi hora, dar şi suveica, de vuia satul de
vătale în toate părţile…
B: …Şi mai era în sat un cinstit părinte Ioan, om vrednic şi cu bunătate.
F: Din îndemnul lui s-a făct chilie pentru şcoală la poarta bisericii.
I.Cr: Mai era şi bădiţa Vasile a Ilioaiei, dascălul bisericii, un holtei zdravăn, frumos şi voinic, ce
a adunat o mulţime de fete şi băieţi la şcoală printre care eram şi eu, un băiat prizărit, ruşinos şi
fricos şi de umbra sa.
B: Bădiţă Ioane, dar ce era cu sfîntul Nicolae „făcătorul de vînătăi”?
I.Cr: Păi, să vă zic pe rînd. Cea dintîi şcolăriţă a fost Smărăndiţa popii, o zgîtie de copilă ageră
la minte şi aşa de silitoare de întrecea mai pe toţi băieţii şi din carte dar şi din nebunii. Ne trezim
noi într-o zi cu părintele şi cu moş Fotea ce adusese un scaun.
F: Cu numele de „Calul Bălan”?
I.Cr: Da! Şi un drăguţ de biciuşor de curele, împletit frumos.
F: Cu numele de „Sfîntul Nicolae”?
I.Cr: Cum altfel! Pentru cei ce vor face greşeli la citit.
F: Biata Smărăndiţa! Tocmai atunci s-o umfle rîsul. Păcatul ei.
F: A primit-o atunci ea, de sărea cămeşa de pe dînsa şi plîngea ca o mireasă.
I.Cr: Încălecam noi „Calul Bălan” şi pentru durerile cuvioaselor muşte şi ale cuvioşilor bondari
ce-au pătimit din pricina noastră.
B: E adevărat, bădie, că în lipsa părintelui sau a dascălului, intraţi în ţintirim, ţineaţi ceaslovul
deschis şi cum erau filele unse trăgeau muştele şi bondarii la ele şi cînd clămpăneaţi ceaslovul…
I.Cr: …cîte 10-20 de suflete prăpădeam deodată – potop pe capul muştelor!
F: Aşa eram noi toţi la vîrsta ceea fericită şi aşa cred că au fost toţi copiii de cînd lumea asta şi
pămîntul, măcar să zică cine ce o zice.
F: (către I.Creangă) Ziceai mai înainte de Smărăndiţa. Am auzit eu că nu numai din cauza
copilăriei astea ai suferit.
I.Cr: Am suferit?
F: Da de pe urma Irinucăi şi a fiicii sale?
B: Care Irinucă? Cea din Broşteni ce avea, ce avea o cocioabă veche de bîrne cu fereştile cît
palma şi acoperită cu scînduri?
I.Cr: Da, da, aceea! Era o femeie nici tînără, nici tocmai bătrînă, dar lucra sărmana ca un bărbat
pentru nimic: 2 boi, un ţap şi două capre rîioase şi slabe…
F: Da, dar avea ea o fată lălîie şi balcîză de-ţi era frică să înnoptezi cu dînsa în casă.
I.Cr: Mai straşnice erau caprele cele din tindă de la care eu şi fiica Irinucăi ne-am umplut de rîie
căprească de nu am putut scăpa de ea un post întreg.
F: Şi este adevărat că doar bunica i-a venit de hac rîiei?
I.Cr: Da. A scos un ulcior cu dohot de mesteacăn, ne-a uns din creştet pînă în tălpi cîte 2-3 ori pe
zi şi noapte, sus pe cuptor la cald.
F: Da, bună femeie a fost Smaranda, bunica dumitale, bădie. Îmi povestea mama că era miloasă
din cale-afară. Carne de vită nu mănca findcă-i era milă de dobitoc. Cînd se ducea la biserică,
bocea toţi morţii din ţintirim fie rudă, fie străin, mai prăpădindu-se plîngînd.
I.Cr: Ei, însă mama nu semăna deloc cu bunica, ea find vestită prin năzdrăvăniile sale şi vorbele
sale. De multe ori zicea: „Ieşi copile cu părul bălan afară şi rîde la soare, doar s-a îndrepta
vremea”. Şi vremea se îndrepta după rîsul meu.
F: Şi mai făcea mătuşa Smaranda cîte un cuptor zdravăn de alivinci şi plăcinte cu poalele-n brîu
şi pîrpîlea nişte pui tineri la frigare pe care îi tăvălea prin unt de-ţi lingeai şi coatele, de ne
adunam toată mahala şi ne crăpau fălcile mîncînd.
F: Ia mai zii, lăutare, una veselă că mi-a lăsat gura apă cu alivincile lor.
Cîntecul: „ Mărioară de la munte ”
F: Şi fiindcă a venit vorba de fete, ia zii, dragă ţi-a fost fata popei din Folticenii – Vechi?
B: Cum să nu! Cînd pleca la Folticeni îşi ungea barba şi mustăţile cu său amestecat cu muc de
lumînare şi alună arsă.
B: Iar cînd venea de la dînsa, venea ba cu zgărdiţa de la gîtul copilei, ba c-o năframă cusută
frumos cu flori de mătase şi de fiecare dată cu un sîn de mere domneşti.
I.Cr: Da! Bine mai era!
B: Ei ştii bădie! Am păţit-o şi eu odată umblînd pe la fete după însurătoare.
I.Cr: O fi! Dar ce-ai păţit?
B: Acuş îţi povestesc.
Cîntecul: „ Firicel de iarbă floare ” (cîntă numai băieţii sculîndu-se în picioare şi gesticulînd
respectiv)
I.Cr: Ziceţi voi de un Chiriac nuştiu care, şi-mi aduc aminte de Nică Oşlobanu.
F: Da, l-am cunoscut şi eu. Îmi povestea el, precum că ia-ţi pus lui cel dintîi poşte la tălpi.
B: Poşte?
F: Da. Cîteva pături de hîrtie, lipite una peste alta cu său de lumănare topit pe lîngă foc, puse
încet la tălpi pe cînd doarme greu şi aprinse cu un chibrit.
B: Păi o fi usturat pînă la os!
F: Cum să nu! Săreau, prin somn, răcnind ca un taur de usturime!
F: Tot Nică Oşlobanu, fiind odată sculat în picioare la răspuns, rugă să fie iertat, spunînd că-l
doare capul. Şi nu ştiu cum, îi cade atunci un urs mare din sîn şi-i – de-a dura prin clasă. Un urs
nu de cei care-i joacă ursarii, ci de mămăligă umplut, cu brînză, rotund, prăjit pe jăratic şi bun de
pus drept inimă.
B: Băieţii dau să-l prindă, Oşlobanu se aruncă în mijlocul lor să şi-l ia, de se făcuse o chirfoseală
şi.un rîs în şcoală.
I.Cr: Părintele Duhu zice atunci cu-n oftat adînc: „Păcatele mele , să învăţ nişte ţopîrlani
sălbatici ce se robesc pîntecului şi nu-şi dau cîtuşi de puţină osteneală minţii!”
B: Mai ştim noi din ăştia. Ia ascultă!
Cîntecul: „ Rumba ”
1. Cum se numea calul pe care „l-a încălecat” Smărăndiţa popii? Calul Bălan
2. Ce fel de ceasornic îl deştepta pe I. Creangă? Pupăza.
3. „O zgîtie de copilă ageră la minte şi aşa de silitoare de întrecea mai toţi băieţii şi din carte,
dar şi din nebunii”.Cine e? Smărăndiţa popei.
4. Cum se numeşte povestea în care o pasăre a înghiţit o cireadă de boi, vaci, viţei, încît şi-a
făcut un pîntece cît un munte? „Punguţa cu doi bani”.
5. Cum se numeşte povestea în care animalele ştiu să cînte (pe la uşă)? „Capra cu trei
iezi”.
6. Cum se numeşte povestea unde mama soacră avea un ochi la ceafă? „Soacra cu trei
nurori”.
7. Cum se numeşte povestea unde un militar se duce pe ospeţie şi la rai şi la iad? „Ivan
Turbincă”.
1. Cine avea trei ochi şi strîngea părăluţe albe pentru zile negre? Soacra din „Soacra cu
trei nurori”.
2. Avea salbă de aur la gît şi era încălţat cu ciuboţele galbene şi cu pinteni la călcîie?
Cocoşul din „Punguţa cu doi bani”.
3. Cine avea unchi de 999 de ani şi 52 de săptămîni? Dănilă Prepeleac
4. Era o mămilă de om, ce mînca brazdele de pe urma a 24 de pluguri şi tot striga în gura
mare că moare de foame! Flămînzilă din „Harap alb”
5. Băuse apa de la 24 iazuri şi o gîrlă, pe care îmblau numai 500 de mori.
6. Era slută, leneşă, ţîfnoasă şi rea la inimă. Era împopoţată şi netezită pe cap de parcă-o
linsese viţeii. Fata babei
7. Era frumoasă, harnică, ascultătoare şi bună la inimă. Fata moşneagului
– Cine dintre voi ştie ghicitori? Dar glume. Frămîntări de limbă? La şezători de multe ori
sunt organizate nişte întreceri adevărate în dezlezarea ghicitorilor sau frămîntarea limbii, ceea ce
vor face şi cei ce au venit la şezătoare.
(Clasa e împărţită în 2 grupe: fetele şi băieţii toţi rostind împreună frămîntări de limbă)
B: În tîmplăria unui tîmplar s-a întîmplat o întîmplare. Alt tîmplar care din întămplare auzise de
întîmplarea îmtîmplată tîmplarului, s-a dus să vadă, ce s-a întîmplat tîmplarului din tîmplărie şi
din întîmplare s-a lovit cu tîmpla de tîmpla tîmplarului.
F: Un cocostîrc se ducea la cucostîrcărie să se descucostîrcărească.
B: La casa ciutureanului din Ciutureni este o ciutură cioturoasă.
F: Căruţaşul căra cărţile cărturarului cu carul.
B: Papucarul papucăreşte papucii papucarului.
F: Papucăreasa nu papucăreşte papucii papucarului.
B: Găinuşa orbului / Şade-n vîrful stogului / Şi numără ouăle / Căte, cîte, cîte unu (doi, trei)
F: M-am gospodărit cum m-am gospodărit, dar amu cum să mă dezgospodăresc?
B: Capră albă / Piatră albă / Calcă capra / Crapă piatra.
F: Un moş cu un coş
În coş un cocoş
Moşul cu cocoşul
Coşul – cu cocoşul.
B: Raţa, ragniţa, piscuparniţa cu cinci puişori negrişori, albişori, toţi cu raţa rugniţa
piscuparniţa.
F: Un căscat cu cască cască lîngă cascadă.
B: A răsărit răsărita la răsăritul soarelui.
F: Trăieşte Tîndală-n tindă
Trîndav trîntorul se-tinde.
B: Titiridvă, tidvă; nu-i greu a zice titiridvă tidvă, da-i mai greu a destitiridvi titiridvătura
titiridvei tidvei.
F: Puţină pritocitoare cu 12 pritocitori tot într-o pritocitoare.
F: Cintezoi cîntăreţ, cu cine te-ai certat?
B: Certăreaţa, cearta certurilor, m-am certat c-un oarecare dintre cei mai certaţi certaşi certăreţi.
F: Hîrb frînt / Hrib fript.
B: Cupă cu capac / Capac cu cupă.
F: Cine se cară să care secară?
B: Cară-se cine sac are să cară secară!
Toţi: Tot am zis şi-am zis c-oi zice,
Dar de zis eu n-am mai zis,
Nici n-am zis, nici n-oi mai zice,
C-am să zic, c-am zis, c-oi zice.
(Se închină. Se mulţumeşte pentru participare, vizionare. Se încheie serata cu două strofe scrise
despre Ion Creangă).
Advertisements