Alegerea culorii in terapia protetica e o sarcina foarte importanta deoarece influenteaza

aspectul natural si rezultatul estetic al restaurarilor dentare. Conform studiilor lui Kawaragi et al.,
peste 80% dintre pacienti nu sunt satisfacuti de culoare coroanelor metalo ceramice in regiunea
estetica comparativ cu dintii naturali.

Culoarea e un tip special de senzatie psihofizica la nivelul ochilor cauzata de lumina vizbila.
Perceptia culorii depinde de 4 elemente: sursa de lumina, obiectul de obsservat, ochiul si creierul.
Fara lumina si iluminare corespunzatoare, culoarea nu poate fi perceputa si evaluata corect. Ochoul
uman poate percepe numai lungimile de unda din spectrul vizibil al luminii, in termeni fizici 400-700
nm. Colorimetria, stiinta culorii, a evoluat pentru a cuantifica si a descrie din punct de vedere fizic
perceptia umana a culorii. Singurul sistem international recunoscut pentru masurarea culorii este
sistemul Commision Internationale de l’Eclairage( CIE), stabilit in 1931.

In stomatologie exista doua metode de alegere a culorilor: vizual( conventional) si

instrumental. Determinarea vizuala a nuantei, prin compararea dintelui pacientului cu o cheie de
culori este cea mai frecvent aplicata metoda in stomatologia clinica. Cu toate acestea, alegerea
vizuala a nuantei nu e de incredere, fiind incostanta si foarte subiectiva. Acesta este rezultatul unor
factori multipli precum raspunsurile fiziologice si psihologice la stimularea cu energie radianta,
imbatranire, oboseala, emotii, conditii de iluminare, expunerea anterioara si metamerism. In plus,
ochiul uman poate detecta foarte mici diferente in culoare, intervalul de nuante disponibile in cadrul
ghidurilor de culori este inadecvat si nu e posibil ca rezultatele sa fie traduse conform specificatiilor
de culori CIE. Alegerea culorilor prin tehnici instrumentale a fost dezvoltata pentru a minimiza erorile
din timpul estimarilor. Cele mai utilizate instrumente sunt colorimetrele tricromatice,
spectroradiometrele, camerele digitale si spectofotometrele. Marea lor majoritate foloseste sistemul
de culori CIELAB pentru a determina diferentele de culori( delta e) dintre dintele ce urmeaza a fi ales si
nunata respectiva. Prin colorimetria CIELAB, culoare poate fi exprimata prin 3 coordonate (L*, a*, b*),
care localizeaza obiectul intr-un spatiu coloristic tridimensional. Coordonata L* caracterizeaza
luminozitatea unei culori, a* reprezinta axa rosu-verde si b* saturatia
∆𝐸 reprezinta cea mai scurta distanta in spatiul coloristic CIELAB intre culorile comparate si e definit
de urmatoarea ecuatie

∆𝐸 = (∆𝐿 ∗2 + ∆𝑎 ∗2 + ∆𝑏 ∗2 )1/2

Scopul acestui studiu a fost de a determina gradul de fiabilitate a celor mai comun utilizate chei de
culori.

Metoda: gradul conform caruia restauratia corespunde culorii necesare este notat astfel: buna,
acceptabil si ,, de ajustat’’. In acest caz ,, buna’’ semnifica ideea conform careia culorea de baza a
restauratiei prezinta o mica sau nicio deosebire fata de culoarea care a fost stabilita. Acceptabil
semnifica ca restauratia prezinta o culoare de baza care poate avea o vizibila dar adecvata distinctie
pentru care a fost verificata. Cu toate acestea, se poate dovedi de neacceptat pentru o restauratie
anterioara. ,, De ajustat’’ indica faptul ca diferentele de culoare sunt vizibile si evidente si ca
restauratia trebuia sa fie ajustata pentru o potrivire acceptabila a culorii.