Testul 1

1.Notiunea si structura tacticii criminalistice

Tactica criminalistica reprezinta ansamblu de cunostinte, teze ,idei ce tin de modul corect de
organizare si desfasurare a activitatii de investigatie a infractiunilor ca orice criminal sa fie
identificat si tras la raspundere sis a recupereze prejudiciul adus

Structura:
a) Tezele generale ale tacticii criminalistice, care stau la baza tuturor activitatilor de urmarire
penala, pentru realizarea scopului procesului penal;
b) tactica desfasurarii diferitelor activitati concrete, (actiunile de UP) cum ar fi: cercetarea
locului faptei, planificarea activitatii de urmarire, perchezitia si ridicarea de înscrisuri, retinerea
si arestarea preventiva, ascultarea învinuitului sau inculpatului, a partilor vatamate si martorilor,
confruntrarea si reconstituirea, etc., toate în scopul constatarii în mod complet a faptelor
antisociale comise, precum si pentru utilizarea informatiilor, astfel dobândite, la desfasurarea de
activitati de natura preventiva;

2.Determinati esenta si elementele organizarii urmaririi penale

Principalele elemente ale planului de urmarire penala sunt:

1. Versiunile care urmeaza a fi verificate.
2. Problemele pe baza carora vor fi verificate versiunile.
3. Activitatile care urmeaza a fi desfasurate.

Esenta
a) stabilirea circumstanţelor faptei cercetate.

b) descoperirea, fixarea, ridicarea şi aprecierea urmelor infracţiunii, precum şi a altor corpuri

delicte.

c) acumularea informaţiei iniţiale pentru înaintarea versiunilor,

d) acumularea informaţiei pentru organizarea căutării infractorului,

e) stabilirea circumstanţelor ce au favorizat comiterea infracţiunii

3. Analizati etapele cercetarii la fata locului

Etapa statică a cercetării la faţa locului se efectuează fără a se aduce vreo modificare câmpului
infracţiunii. În raport de particularităţile zonei supuse cercetării, echipa trebuie să stabilească, de
la început, punctul de începere, sensul şi direcţia de efectuare a cercetării. În această etapă
cercetarea se efectuează fără a se aduce vreo modificare câmpului infracţiunii. În această fază se
întreprind următoarele activităţi:

- se constată starea şi poziţia obiectelor, urmelor ş.a. găsite la locul cercetat;

- se procedează la măsurarea distanţelor dintre diferitele obiecte şi urme ce prezintă interes

pentru cercetare;
 - se efectuează fotografiile de orientare, fotografiile schiţă şi fotografiile obiectelor principale în
vederea fixării cu cât mai mare acurateţe a schiţei locului infracţiunii aşa cum a fost găsită de
către anchetatori;

- se constată şi se notează eventualele modificări ce au avut loc în câmpul infracţiunii după

comiterea faptei şi până la sosirea organelor de anchetă penală.

Etapa dinamică este cea în care obiectele principale aflate în câmpul infracţiunii pot fi atinse,
analizate, mutate, ridicate. Folosindu-se tehnica din dotare, echipa de cercetare, rând pe rând:

- va analiza obiectele principale din câmpul infracţiunii - corpul victimei, a obiectelor presupus a
fi folosite la comiterea faptei;

- va căuta, descoperi, evidenţia, fixa şi ridica urmele aflate la faţa locului;

- va efectua fotografiile de detaliu sau va folosi camera video pentru surprinderea detaliilor;

- va lua primele declaraţii victimei şi martorilor; - se vor clarifica eventualele împrejurări

negative

Se deosebesc patru etape de efectuare a percheziţiei: a) de pregătire: care constă în sosirea

grupei la locul destinat a percheziţiei, pătrunderea la locul ce urmează a fi percheziţionat şi
întreprinderea măsurilor pentru asigurarea decurgerii normale a percheziţiei;

b) examinarea generală: constă în cercetarea vizuală generală a locului ce urmează a fi

percheziţionat, în timpul acesteia ofiţerul de urmărire penală face cunoştinţă nemijlocit cu mediul
înconjurător, stabileşte planul percheziţiei, definitiv stabileşte sarcinile membrilor participanţi la
percheziţie, ia decizia despre utilizarea mijloacelor tehnice.

c) etapa dinamică: include în sine căutarea nemijlocită a obiectelor ce au importanţă pentru

urmărirea penală.

d) fixarea rezultatelor percheziţiei constă în întocmirea procesului verbal, planurilor şi schemelor

încăperilor sau terenurilor percheziţionate, folosirea fotografierii şi a filmului video

4. Prezentati notiunea, genurile si sarcinile perchezitiei

Perchezitia- activitate pprocedurala realizata in conformitate cu prevederile tactice ce presupune

deplasarea unei echipe special intr-un anumit loc si are ca scop cercetarea minutioasa a unui
teren deschis a unui mijloc de transport a unei personae in scopul descoperirii, fixarii si ridicarii
obiectelor, documentelor, corpuri delicate, arme, bunuri, valori care ulterior urmeaza a fi
valorificate ca probe in vederea stabiliriii adevarului.

Sarcinile:

- imobilizarea făptuitorului, curmarea activităţii infracţionale şi de ascundere a urmelor

infracţiunii;
 - descoperirea şi ridicarea urmelor infracţiunii, a obiectelor şi documentelor ce conţin sau poartă
astfel de urme, ca, spre exemplu, urme de sânge pe obiecte de construcţie, diverse urmematerie
pe obiecte vestimentare, acte false ş.a.;

- identificarea şi ridicarea obiectelor ce constituie produse ale infracţiunii, cum ar fi bunurile

sustrase, valorile primite ca mită sau obţinute prin şantaj sau escrocherie;

- descoperirea persoanelor aflate în căutare, a cadavrelor ascunse sau a părţilor din cadavre; -
depistarea şi ridicarea documentelor cu conţinut probatoriu şi a materialelor ce caracterizează
personalitatea, modul de viaţă şi legăturile bănuitului sau învinuitului: înscrisuri, chitanţe,
mandate poştale, bilete de transport, carnete cu adrese şi numere de telefoane, adrese ale
complicilor, fotografii, înregistrări audiovizuale, filme ş.a.;

- depistarea şi ridicarea mijloacelor şi instrumentelor folosite sau destinate săvârşirii infracţiunii,

precum şi a obiectelor a căror deţinere este interzisă: arme de foc, muniţii, substanţe explozive,
instrumente de spargere, utilaje de confecţionare a mărfurilor de larg consum falsificate,
stupefiante;

- fixarea printr-un act de sechestru, efectuat în conformitate cu art. 202-203 al Cod proc.pen., a
bunurilor aflate în patrimoniul făptuitorului în vederea reparării prejudiciului cauzat prin
infracţiunea săvârşită, precum şi pentru garantarea executării pedepsei cu amendă. Practica
demonstrează că momentul percheziţiei creează condiţii dintre cele mai favorabile pentru
realizarea sechestrării averii; - - - fixarea locurilor tainice, a ascunzătorilor zămislite în mod
special pentru a tăinui obiecte, bunuri, documente şi alte materiale ce pot interesa justiţia penală.
Cu acest scop se vor folosi mijloacele şi metodele fotografiei judiciare operative, în unele cazuri
videoaparatura

Genurile percheziţiei pot fi clasificate după mai multe criterii:

a) după obiect: percheziţia încăperilor, percheziţia persoanelor, percheziţia terenurilor,

percheziţia mijloacelor de transport.

b) după etapele percheziţiei: iniţială şi repetată.

c) după timp efectuării: separată şi concomitentă.

Testul 2

Enumerati si analizati categoriile de baza ale tacticii criminalistice.

1.1.Categoriile de baza ale tacticii criminalistice:

 Decizia tactica- presupune hotarirea of.de UP de a efectua anumite activitati procesuale
,tactice sau organizatorice.
 Recomandarea tactica- consta intr-un sfat,sugiestie a procurorului, sefului OUP, adresata of.
de UP ce cerceteaza cauza penala.Recomandarea tactica se bazeaza pe experienta
profisionala pe care o au cei din urma si competenta de care dispun.
 Procedeul tactic- prezinta un mod de activitate argumentat stiintific in anumite situatii si
realizarea unor actiuni concrete de UP in scopul asigurarii eficientei cercetarii.
 Operatiunea tactica- prezinta un system de decizii si procedee tactice in scopul solutionarii
problemelor cercerarii cazului concret.
 Combinatia tactica- imbinarea prodeelor si operatiunilor tactice in cadrul activitatii de UP cu
scopul de a realiza obiectivele concrete.

1.2 Definitit notiunea si scopurile organizarii urmaririi penale.

Începerea urmăririi penale înseamnă iniţierea procesului de urmărire penală, de către ofiţerul de
urmărire penală în scopul acumulării probelor care vor fi necesare în soluţionarea justă a cauzei,
acestea trebuind să fie necesare, utile, pertinente şi concludente.

Scopurile:

- constatarea la timp si în mod complet a faptelor care constituie infractiuni

- identificarea faptuitorilor
- colectarea şi verificarea probelor cu privire la pregătirea, tentativa sau săvîrşirea infracţiunii
- orice persoana care a savârsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei

a) stabilirea circumstanţelor faptei cercetate.

b) descoperirea, fixarea, ridicarea şi aprecierea urmelor infracţiunii, precum şi a altor corpuri

delicte.

c) acumularea informaţiei iniţiale pentru înaintarea versiunilor,

d) acumularea informaţiei pentru organizarea căutării infractorului,

e) stabilirea circumstanţelor ce au favorizat comiterea infracţiunii,

1.3 Expuneti regulile si recomandarile tactice generale referitoare la efectuarea

perchezitiei.
Regulile :
-Trebuie sa detinem o informatie veridica despre facptul ca cineva intr-un anumit loc tainuie
ceva
- La declansare trebuie respectata confidentialitatea
- Trebuie sa se petreaca intr-un moment oportun
- Nu se admit actiuni ce pun in pericol viata persoanei
- Nu se admit distrugeri nejustificate
- se realizeaza de la 6-22 cu exceptia infractiunilor flagrante
- cu mandatul de perchezitie sau fara cu legalizarea ulterioara a documentelor

1.4 Prezentaţi noţiunea şi sarcinile reţinerii ale bănuitului, învinuitului.

Reținerea – activitate procedurală care constă în privarea persoanei de libertate pe o perioadă
scurtă de timp, nu mai jmult de 72 ore, în locurile și condițiile stabilitae de lege.
Sarcini:
- Curmarea activității infracționale
- Depistarea la infractor a anumitor obiecte ale activit infracționale
- preîntîmpinarea eschivării de rs penală
- asigurarea măsurii preventive față de infractor
Testul 3

1.Specificati regulile tactice pentru efectuarea audierii minorilor

Legea procesual-penală în vigoare nu stabileşte vârsta minimă la care minorii pot fi ascultaţi
ca martori. Potrivit art.139 al CPP, martorii minori se subdivid în două categorii de vârstă: până
la 14 ani şi de la 14 până la 16 ani. Cu privire la prima categorie, legea prevede ca ascultarea să
se desfăşoare cu participarea specialistului-pedagog, iar, în unele cazuri, şi a părinţilor, rudelor
apropiate sau a tutorelui. Participarea persoanelor menţionate la ascultarea minorilor în vârstă de
14-16 ani este recomandabilă în situaţiile în care aceştia manifestă retard în dezvoltare.

Minorii sub vârsta de 14 ani nu poartă răspundere penală pentru mărturii mincinoase, însă,
înainte de a fi ascultaţi asupra problemelor de fond ale cauzei, într-o formă accesibilă vor fi
avizaţi asupra necesităţii de a depune mărturii numai despre ceea ce le este cunoscut.

Tactica ascultării minorilor, va fi stabilită în funcţie de nivelul lor de dezvoltare, de

capacităţile perceptive şi de înţelegere a faptelor şi evenimentelor la care au asistat. Astfel, la
vârsta de 7-10 ani copiilor le este caracteristică o dezvoltare psihică mai intensivă, o creştere
accentuată sporită a potenţialului perceptiv şi de cunoaştere. Datorită noilor cunoştinţe
lingvistice acumulate, creşte mult capacitatea de redare a realităţii înconjurătoare, primele
elemente ale gândurii abstracte.

Reuşita audierii martorilor din această categorie de minori depinde în mare măsura de gradul
de pregătire şi ordinea în care ea se desfăşoară. Este indicat ca ascultarea să fie efectuată la
şcoală sau în alte locuri bine cunoscute minorilor şi, fireşte, cu participarea pedagogului din
instituţia de instruire respectivă. Accentul se va pune pe relatarea liberă a faptelor cunoscute
martorului. La precizarea depoziţiilor prin intermediul întrebărilor se va proceda doar în situaţiile
în care aceasta se impune în mod deosebit. Deoarece copiii la această vârstă pot fi uşor
sugestionaţi, întrebările trebuie să fie formulate clar, direct şi într-un limbaj accesibil lor.

Dacă minorul încearcă să depună mărturii mincinoase, organul de anchetă trebuie să

determine şi să înlăture motivaţia comportării lui. După cum demonstrează practica, în
majoritatea cazurilor martorii în vârstă până la 10 ani falsifică informaţiile fiind influenţaţi de
prieteni, rude şi de alte persoane cointeresate în cauză.

Ca şi în cazul martorilor maturi, declaraţiile minorilor în vârstă de 11-14 ani pot fi precizate
şi completate prin adresarea de întrebări, la formularea cărora îşi vor da concursul specialiştii
pedagogi. în situaţia adolescenţilor, adică a persoanelor de 14-16 ani, vârstă care se
caracterizează printr-o stabilitate a psihicului, se vor aplica măsuri tactice prevăzute pentru
ascultarea martorilor maturi.

2.Determinati esenta si circumstantele ce pot fi stabilite in cadrul audierii persoanelor in

procesul penal.

Audierea -este actiunea de urmarire penala si de tactica criminalistica ce consta in acumularea si

fixarea conform legislatiei in vigoare a declaratiilor martorilor, victimelor, banuintilor,
invinuitilor si inculpatilor asupra anumitor fapte cunoscute de aceea au importanta in justa
solutionare a cauzei penale.
Circumstante :

a) Circumstantele ce intra in fapta supusa probatiunii

b) Circumstantele necesare pentru obtinerea scopurilor inaintate in procesul cercetarii
c) Circumstantele cu ajutorul carora pot fi obtinute probe
d) Circumstantele,cunoasterea carora este necesara pentru determinarea fortei probatoare a
dovezilor
e) Circumstante care neavind caracter probatoriu au un rol tactic.
f) Circumstante cu privire la virsta audiatului si capacitatea lui de percepere a celor
intimplate.(ex.minorii percep altfel).
Esenta audierii in procesul de urmarire penala este foartea importanta pentru mersul bun al
procesului de urmarire penala deoarece in urma audierii( banuitului,invinuitului, martorilor etc),
putem acumula si fixa informatii utile care ar duce la descoperirea rapida a cricumstantelor
infractiunii savarsite si la descoperirea infractorului si ulterior tragerea la raspundere penala.

3.Determinati etapele perchezitiei si continutul lor

In funcţie de particularităţile fiecărui caz de corupţie, organul judiciar va trebui să

stabilească exact scopul percheziţiei, obiectele urmărite: ce înscrisuri, obiecte sau alte valori se
urmăresc a fi găsite, posibilitatea ascunderii lor sau a distrugerii, metodele specifice de căutare,
mijloacele folosite, locurile unde ar putea fi ascunse" ş.a.

a) Cunoaşterea persoanei şi a locului unde urmează să se desfăşoare percheziţia prezintă o

importanţă deosebită pentru reuşita acestei activităţi. La efectuarea perchezitiei este important să
fie cunoscute exact persoanele care, în mod legal, locuiesc în aceste încăperi, dacă folosesc sau
nu în comun unele spaţii (pentru a legaliza percheziţia), ce căi de comunicare cu exteriorul sunt,
în special telefoane, uşi, geamuri deghizate etc; în cazul unor birouri, dispunerea acestora în
raport cu alte funcţionalităţi, depistarea acelora unde funcţionarul mai are acces în virtutea
legalităţilor de serviciu, eventual a locurilor unde îşi ţine garderoba, dulapul cu haine, vestiarul
etc. Având în vedere calitatea subiectului activ al infracţiunilor de corupţie, este bine ca organul
judiciar să ţină seama de informaţiile care se cunosc despre , personalitatea celui ce urmează a fi
percheziţionat. Trebuie stabilit numărul membrilor de familie, al colegilor de serviciu care
lucrează în acelaşi birou, raporturile dintre ei, eventualele animozităţi sau legături speciale dintre
ei.

b)Alcătuirea echipei şi pregătirea mijloacelor tehnice. Echipa însărcinată să efectueze

percheziţia va fi formată dintr-un număr suficient de persoane cărora li se vor repartiza sarcini.
La asemenea activităţi, în afară de procurori şi poliţişti, vor participa specialişti, în funcţie de
natura cauzei. Participarea făptuitorului, învinuitului sau a inculpatului la această activitate se
impune pentru a se preveni contestările rezultatelor percheziţiei. Echipa trebuie să pregătească
mijloacele tehnice care vor fi utilizate pentru găsirea banilor, obiectelor, înscrisurilor sau a altor
mijloace de probă. De regulă, se utilizează dotările trusei criminalistice, alte mijloace tehnice,
din care nu lipsesc: sursele de lumină vizibilă, dar şi lămpi cu radiaţii ultraviolete, infraroşii,
chiar aparatură portabilă roentgen, aparatură de înregistrare ş.a. Deplasarea şi pătrunderea la
locul percheziţiei se va face cu respectarea regulilor tactice enunţate anterior, raportate, desigur,
la particularităţile fiecărui caz în parte. Sunt situaţii în care se recomandă declanşarea unor
percheziţii simultane la toţi participanţii (dacă sunt mai mulţi) sau la toate locuinţele pe care le
deţin făptuitorii, inclusiv la birouri.
c)Efectuarea percheziţiei propriu-zise. Fiecare membru al echipei va acţiona potrivit sarcinilor
stabilite anterior. De exemplu, vor asigura intrările si ieşirile, geamurile, pentru a nu se putea
arunca obiecte, valori, pentru a se împiedica pără sirea domiciliului, dar şi preveni eventuale
încercări de sinucidere. Alţi membri ai echipei vor inventaria urgent încăperile, obiectele apte să
fie folosite în acţiuni violente, dar, în primul rând obiecte posibil produs al infracţiunii. Fireşte,
de la început trebuie să se procedeze la percheziţia corporală, în condiţiile descrise la tactica
realizării flagrantului. De regulă, în asemenea percheziţii se caută sume de bani sau valută,
înscrisuri, bunuri de valoare, ca: bijuterii, tablouri, obiecte diverse. în funcţie de acestea se va
manifesta atenţie mărită la: dulapuri, sertare, tablouri, cărţi, bibliotecă, candelabre, tapiţerii,
genţi, canapele, cămări, debarale, W.C., pivniţe, poduri, vaze, obiecte de porţelan, faianţă, gresie,
parchet, sobe, burlane etc. se va acorda atenţie posibilităţii existenţei pereţilor dublii sau a altor
ascunzători la obiectele de mobilier sau la elementele de construcţie. Se impune, de asemenea,
ridicarea, sau cel puţin studierea agendelor, a corespondenţei, caietelor, registrelor, casetelor
video, audio, computerelor, deseori acestea fiind purtători de probe foarte importante. Este
recomandabil să se efectueze şi percheziţia autoturismelor sau a altor vehicule, cu participarea
unui cunoscător în materi.

d)Fixarea rezultatelor percheziţ iei . Potrivit prevederilor art. 131 Coc peoc.pen., principalul
mijloc de fixare a rezultatelor percheziţ iei este procesul-verbal, care se î ntocmeş te î n mod
obligatoriu, indiferent de acestea. Dacă la efectuarea percheziţ iei s-au aplicat mijloace tehnice de
fixare sau s-a procedat la schiţ area î n î ntregime sau parţ ială a locului percheziţ ionat, procesul-
verbal va fi î ntregit cu fotografii, î nregistrări videomagnetice, desene ş i cu alte materiale
ilustrative. Procesul-verbal reprezintă principala sursă de fixare a rezultatelor acestei complicate
activităţ i procedurale. El trebuie să corespundă după formă ş i conţ inut cerinţ elor prevăzute î n
lege , adică să fie î ntocmit la locul percheziţ iei ş i redactat astfel, ca cele trei părţ i constitutive -
introductivă, descriptivă ş i finală - să reprezinte constatările făcute de organul de cercetare pe
î ntregul parcurs al percheziţ iei - din momentul sosirii până la abandonarea locului respective.

4.Numiti temeiul si descrieti tactica ridicarii de obiecte si documente

Drept temei la ridicarea de obiecte si documente – cunoasterea exacta a existentei

presupuselor obiecte sau documente delicte la o anumita persoana.

Ridicarea de obiecte şi documente reprezintă o activitate procedurală de o mai

redusăncomplexitate, deoarece în cazul acesteia sun cunoscute atît obiectele cît şui înscrisuile,
locurile în carese află precum şi persoana care le deţine. Ridicarea de acte sau î nscrisuri este o
activitate asemănătoare percheziţ iei î nsă ea se deosebeş te prin faptul că organul judiciar are
cunoş tinţ ă la cine se află obiectul sau actul căutat, iar persoana care î l deţ ine recunoaş te acest
lucru. Pentru ridicarea acestora, iniţ ial se solicita pe cale de adresă ce anume act sau obiect
urmează a fi predat la organul judiciar. Doar î n situaţ ia î n care persoana nu dă curs solicitării se
va proceda la ridicarea obligatorie î n prezenţ a martorilor asistenţ i. În procesul-verbal î n care se
vor trece toate detaliile cu privire la activitatea efectuată se vor menţ iona ş i starea de funcţ ionare,
autenticitatea actului sau obiectului ş i starea acestora. Ridicarea de obiecte ş i î nscrisuri este
definită ca activitatea de urmărire penală ş i de criminalistică tactică prin intermediul căreia
organul de urmărire sau instanţ a de judecată asigura obiectele ş i documentele ce pot servi ca
mijloc de probă î n procesul penal.

Obiectele ş i î nscrisurile ce pot servi ca mijloc de probă î n procesul penal se pot clasifica
astfel: - obiecte ş i î nscrisuri care au fost folosite ori erau destinate să servească la săvârş irea
infracţ iunii; - obiecte ce reprezintă produsul infracţ iunii; - obiecte ş i î nscrisuri care conţ in sau
poartă o urmă a faptei comise; - orice alte obiecte ş i î nscrisuri care pot servi la aflarea adevărului
î n cauza investigată Ca ş i percheziţ ia, ridicarea de î nscrisuri ş i obiecte are caracterul auxiliar de
descoperire ş i strângere a unor mijloace de probă, ridicarea făcându-se î n două moduri:la cerere
ş i ridicare silită. Orice persoană fizică sau juridică, î n posesia căreia se afla un obiect sau un
î nscris ce poate servi ca mijloc de probă, este obligată să-l prezinte ş i să-l predea, sub luare de
dovadă, organului de urmărire penală sau instanţ ei de judecată, la cererea acestora (art. 97 alin. 1
C.p.p.). Dacă obiectul sau î nscrisul are caracter secret ori confidenţ ial, prezentarea sau predarea
se face î n condiţ ii care să asigure păstrarea secretului ori confidenţ ialităţ ii (art. 97 alin. 3 C.p.p.)

Testul 4

1 Expuneti particularitatile tactice a ale audierii persoanelor cu dizabilitati.

Ascultarea martorilor surdo-muţi şi a martorilor nevăzători prezintă şi ea câteva particularităţi,

unele destul de semnificative. Ascultarea propriu-zisă se caracterizează prin aceea că relatarea
liberă a marto¬rului surdo-mut este mult mai anevoioasă, ponderea urmând să o deţină
întrebările, foarte precise şi clar exprimate. Este de la sine înţeles că vor fi vizate aspectele pe
care martorul le-a perceput vizual, deşi el poate să înţeleagă, şi chiar foarte bine, conţinutul unei
discuţii după mişcarea buzelor. În privinţa martorilor nevăzători este important de amintit că
aceştia au un simţ tactil foarte dezvoltat şi o acuitate auditivă foarte mare, deosebită, care le
permite să perceapă mult mai bine sunetele, să recunoască persoanele după voce şi să-şi dea
seama de ceea ce se întâmplă în jurul lor, după zgomotele produse.

-Ma voi informa în prealabil asupra la nivelul dezvoltarii psihice și al pregatirii intelectuale,
doarece о parte dintre acești handicapați, cu toate dificultațile de percepție auditiva și de
exprimare, pot comunica fara ajutorul unor interpreți datorita pregatirii efectuate in școlile de
specialitate.

-Voi afla dacă are nevoie de un interpret care cunoaşte semnele acestuia şi poate să comunice
prin ele.

-Voi atrage atenție asupra verbalizării, întrucît surdo-muții pot înțelege conținutul discuțiilor
după mișcarea buzelor, de aceea voi face careva exerciții speciale în acest sens, în vederea
pregătirii audierii

-Ascultarea surdo-muților presupune calm și rabdare, mai ales ca aceștia sunt deseori susceptibili
și irascibili, deaceea voi fi atentă dacă starea de nervozitate este fireasca sau daca nu reprezinta о
incercare de simulare a surdo-mutului ori о reacție la un comportament inadecvat starii de
handicap.
2.esenta interactiunii in procesul investigarii c-p

Interactiunea org de u-p cu cele de investigare operativa are la baza urmat principii:

1) Principiul legalitatii – activitatea in comun a acestor organe sa se desfasoare in

conformitate cu prevederile legislatiei proces.- penale
2) Principiul organiz judicioase a interactiunii - activitatea in comun sa fie planificata
aparte sau prevazuta in mod concret in planul de cercetare a cauzei.
3) Principiul independentei org de investigarea operativa de a alege metode si mijloacele de
realizarea a sarcinilor ce tin de competenta sa. Org de u-p , in mod autonom sau cu
participarea organ respectiv, va contura problemele ce pot fi rezolvate pe cale operativa,
el insa nu poate decide asupra procedeelor specifice la care va apela org. De investigare
operativa.
Formele de interactiune , de conlucrare a organului de u-p cu serviciile operative depind de
natura si caracterul faptei in curs de cercetare.

In cazurile infactiunilor evidente , cind sa activat deschis, probele sunt vizibile o-p apeleaza la
politie , care asigura ordinea la cercetarea locului faptei.

La cercetarea infrac grave cum ar fi omuciderile, violurile , conlucrarea cu organele operative ia

cu totul alta amploare si nu poate fi ignorata decit in detrimetrul aflarii adevarului.

3. Principiile tactice generale ale cercetarii la fata locului:

Oportunitatii cercetarii locului faptei

Operativitatii- presupune efectuarea cercetarii imediat ce activ infrac-la s-a epuizat si faptuitorul
a parasit locul faptei. Acest principiu asigura descoperirea si valorificarea probelor materiale ale
infr inainte ca ele sa fie distruse sau sa suporte modificari.

Obiectivitatii cercetarii-presupune examinarea in mod succesiv a spatiului ynde s-a comis fapta,
a tuturor obiectelor existente la fata locului,causal legate cu fapta cercetata, excluzindu-se
categoric factorul subiectiv.

Complexitatii cercetarii- presupune o serie de actiuni procesuale intreprinse de catre OUP in

scopul depistarii,fixarii si ridicarii probelor materiale in scopul descoperirii infractiunii.

Conducerii unice in timpul cercetarii-atribuie acestei activitati un caracter organizat, evitind

elementul haotic in activitatea de cercetare. Functia de conducere ii apartine procurorului sau Of
de UP, care determina atrib membrilor echipei

Metodizmului si succesiunii cercetarii-prevede coordonarea activitatii membrilor echipei de

cercetare, desfasurarea ei in mod metodic, intr-o succesiune si ordine stabilita. Respectarea
acestui principiu duce la buna desfasurare a cercetarii locului faptei.

4. Specificati procedeele tactice aplicate la audierea martorilor de rea credinta

De-a lungul timpului s-au elaborat diverse metode şi tactici pentru a afla dacă cel chemat să
depună mărturie în faţa instanţei minte sau nu. Orice martor trebuie să fie neutru
deoarece el nu-şi oferădepoziţia pentru apărarea unui interes propriu. Reaua-credintă a unui
martor deşi poate fi dezvăluită prin probe, va reuşi să treacă neobservată uneori şi să conducă la
pronunatarea unor hotăriri judecătoreşti eronate. "in aceste condiţii obiectul cercetării penale îl
constituie mărturia mincinoasă.motivaţiile care determină o persoană să afirme
neadevăruri în instanţă pot fi multiple. "in general trăsăturile negative de caracter ca
egoismul, necinstea nu sunt de natură să contribuie la credibilitateamartorului, la configurarea
unui profil moral pozitiv. Obligaţia organului judiciar este de a culege citmai multe informaţii
despre personalitatea martorul, ce urmează a fi audiat. Martorul este obligat sărelateze în ce
raporturi se află cu inculpatul sau învinuitul, raporturi care pot proveni din
rudenie,colegialitate, subordonare, dintr-un sentiment
de ură, invidie, dispreţ. Aceste sentimente se pot repercuta asupra declaraţiei martorului
negative este posibil ca astfel de sentimente precum cele de simpatie sau de antipatie să
apară spontan. Influenţele pot apărea ca urmare a unor presiuni din partea unor
factori eterni, sau martorul din interes, din teamă va accepta să depună o mărturie
mincinoasă sau să treacă sub tăcere anumite împrejurări.Martorii pot face declaraţii false,
ori să nege că ar cunoaşte anumite împrejurări legate de obiectulcauzei, pentru a nu fi
tras la răspundere penală în situaţii compromiţătoare, sau din dorinţa de a evita pur şi simplu
chemările repetate la instanţă. (esizarea aspectelor care oferă indicii în spi!inul
unorsuspiciuni de rea-credinţă depinde de existenţa unor solide cunoştinţe de
psihologie judiciară, de oexperienţă suficientă în activitatea de magistrat şi de un grad de
perspicacitate ridicat.
Testul 5

1.Expuneți particularitățile,tactice ale audierii persoanelor în etate

În ceea ce privește tactica ascultării martorilor în etate,acesta se va stabili în funcție de

gradul de evoluție a psihicului.Primele simptome de îmbătrînire vizează potențialu perceptiv,se
manifestă prin scăderea de percepție vizuală și auditivă.De regulă aceasta apare la vârsta de 60-
65 de ani.

Conduita tactică a organului de urmărire penală,a magistratului trebuie să se bazeze pe

cunoașterea particularităților caracterstice martolui în etate.

Organul de urmărire penală trebuie să intreprindă activități pentru obținerea

informației,modul de viață ,starea de sănătate ,interesele atitudinea,în special de lege și
dreptate.Informații de acest gen,pot fi căpătate în urma contactului cu persoanele apropiate
martorului.

Tot în etapa introductivă ,organul care conduce trebuie să informeze asupra calității de
martor,totodată zicînd drepturile și obligațiile conform procesului penal.

După discuția în prealabil se observă martorul în etate dacă acceptă calitatea procesuală
ce i se oferă,se va trece la relatarea liberă a faptelor și împrejurările ce constituie obiectul
ascultării.

La finele relătării,se va interveni ,cu întrebări pentru precizarea anumitor momente din
declarațiile martolui,completarea sau verificarea acestora.

Interogarea trebuie să fie într-o atmosferă calmă,respectuoasă.

Sunt interzise formulările care pot jigni personalitatea,martului.

2.Descrieți procesul,psihologic de formare a declarațiilor a martorilor.

Declarațiile sunt relatările persoanelor care presupun sau cunosc fapte de natură să
contribuie la stabilirea adevărului într-un proces penal ,făcute în conformitate cu codul PP.

Declarațiile martorilor se formează treptat,presupunând trei

etape,recepția,memorarea,,reproducere

Recepția o etapă încare martorul prin mijlocirea organelor de simț,percepe fapte legate
de infrațiunea săvărșită. Ea se realizează prin baza senzațiilor și percepției acestea constituind
etapa procesului pishic de cunoaștere.

Senzațiile impresie recepționistă de un organ de simț ,influențat direct de realitatea

înconțurătoare semnalizeaza unele însușiri izolate culoarea.mirosul, gustul,
 Percepția actul psihic de sintetizare a senzațiilor asigurînd cunoașterea obiectului sau a
ființei in complexitatea însușiriilor acestora ,identificarea lor.

Ambele procese psihologice există o relație reciprocă ,în practică diferențierea este
dificilă,

Percepția senzorială se realizează în funcție de factori obiectivi ți subiectivi.Factori

obiectivi sunt condiționați de împrejurările în care are loc percepția,cei subiectivi de calitătile
psihofizilogie ale martorului și de trăsuturile de personalitate ale a cestuia.

Meomorarea ,se pot întîlni martori cu memorie vizuală sau auditivă,care rețin cu mai
mare precizie faptele și evenimentele

A treia etapă reproducerea ,constă în formarea declarațiilor a martorilor,în fața organului

de urmărire penală penală .

3.Prezentați tactica efectuării confrutării în procesul penal

Confruntarea reprezinta o activitate de urmarire penala si de tactica criminalistica ce

consta in ascultarea a 2 persoane una in prezenta celeilalte, persoane care au fost audiate anterior
separat, intre declaratiile lor existind contraziceri esentiale cu privire la aceeasi problema.

Tactica,confruntării

1.Determinarea condracțiilor existente în declarațiile celor ascultați în cauză și a necesității

confrutării pentru înlăturarea acestora

2.Cunoașterea pesoanelor care urmează a ficonfruntate și a relațiilor dintre ele.

3.Stabilirea locului și momentului tactic favorabil bunei desfășurării a confruntării

4.Asigurarea mijloacelor de probă ce vor fi folosite pe paecursul confruntarii

5.Stabilirea persoanelor care urmează să participe.

Esenta : Confruntarea va avea loc cu prezenta ambelor parti confruntate supraveghindu-se

reactiile acestora. Fiecare intrebare şi rapsuns vor fi consemnate, dar nu se recomanda a se citi
declaratiile anterioare care au determinat recurgerea la confruntare

4.Prezentați noțiunea și clasificarea procedelor tactice criminalistice.

Prin noţiunea de procedee tactice criminalistice se au în vedere anumite operaţii şi

acţiuni elaborate de tactica criminalistică conform legislaţiei procesual-penale în vigoare,
prescrise a fi aplicate în condiţii diverse în care se desfăşoară activităţile de urmărire penală, în
vederea obţinerii de rezultate optime cu eforturi neînsemnate şi cheltuieli minime de mijloace şi
timp.

Un alt criteriu de clasificare îl constituie sfera de aplicare a procedeelor tactice, acestea

fiind divizate în generale, care pot fi întrebuinţate la efectuarea mai multor activităţi
procedurale, cum ar fi, de exemplu, cele ce asigură contactul psihologic,.
 Speciale, a căror aplicabilitate este pusă în legătură cu o singură activitate de urmărire
penală - repetarea actelor verificate în cadrul experimentului în procedura de urmărire penală,
observarea comportării persoanelor prezente la efectuarea percheziţiei.

Este stipulată pe larg clasificarea procedeelor tactice după structura acestora. După acest
criteriu, procedeele tactice se împart în: simple şi combinaţii tactice.

Procedeele tactice simple presupun o singură operaţie, acţiune, de exemplu, prezentarea

procesului-verbal al audierii martorului de rea-credinţă în care învinuitul recunoaşte comiterea
faptei.

Combinaţiile tactice, noţiunea şi importanţa lor Combinaţiile tactice reprezintă o

îmbinare de procedee tactice determinate de scopul comun preconizat în cadrul unei anumite
activităţi de urmărire penală. Combinaţiile respective se aplică frecvent la efectuarea
experimentului, la ascultarea învinuitului şi a martorilor de reacredinţă, în cadrul prezentării spre
recunoaştere, percheziţiei şi a altor activităţi procedural

Operaţiile tactice reprezintă elemente metodice de investigare penală bazate pe

comasarea şi realizarea în mod coordonat a unei suite de activităţi procedurale şi extraprocesuale
în vederea soluţionării anumitor sarcini nodale ale cercetării infracţiunilor

Testul 6

1.Stabiliți măsurile necesare în vederea pregătirii audierii minorilor

Pentru audierea martorului minor trebuie create condiții speciale în care minorul să se simtă în
largul său. Reusita audierii martorilor din aceasta categorie de martori depinde in mare masura
de gradul de pregatire si ordinea in care ea se desfasoara. Este indicat ca ascultarea sa fie
efectuata la scoala sau in alte locuri bine cunoscute minorilor si fireste cu participarea
pedagogului din institutia respectiva.

La audierea martorului minor, participarea aparatorului si a pedagogului sau psihologului este

obligatorie. Pedagogul sau psihologul este in drept, cu consimtamintul organului de urmarire
penala, sa puna intrebari minorului, iar la sfirsitul audierii, sa ia cunostinta de procesul-verbal
sau, dupa caz, de declaratiile scrise ale minorului si sa faca observatii in scris referitor la
plenitudinea si corectitudinea inscrierii lor. Aceste drepturi sint explicate pedagogului sau
psihologului inainte de inceperea audierii minorului, despre ce se face mentiune in procesul-
verbal respectiv. Participarea reprezentantului legal al martorului minor in procesul penal este
obligatorie, cu exceptia prevazuta

2.Estimați etapele și formele planificării urmăririi penale

FORMELE: 1. schimbul de informatii – lucru operativ al ofiterului de urmarire penala

planificarea in comun si realizarea datelor operative de investigatii 3. participarea
lucratorilor operativi la efectuarea actiunilor de urmarire penala 4. indreptarea pentru
executare a declaratiilor sau comisiilor rogatorii .
 Etapele: a) cercetarea la fata locului, b) audierea persoanei pagubite, c) audierea
martorului infractiunii, d) indentificarea, urmarirea si retinerea autorilor infractiunii

3.Specificați regulile de bază ale efectuării prezentării spre recunoștere

Prezentarea spre recunoaştere parcurge 3 etape:

1. de pregătire
2. de lucru
3. de documentare
Pregătirea prezentării pentru recunoaştere
a. Studierea materialului cauzei pentru:
• Determinarea obiectului prezentării pentru recunoaştere: identificarea unor persoane,
cadavre, părţi din cadavru, bunuri, animale
• Stabilirea subiecţilor procesuali chemaţi să facă recunoaşterea
• Să existe un proces penal aflat în desfăşurare, cu alte cuvinte să se fi dispus începerea
urmăririi penale.
b. Ascultarea prealabilă a persoanei care face recunoaşterea, chiar dacă a mai fost
audiată, pentru a se stabili dacă a perceput semnalmentele persoanei care urmează a fi
recunoscută sau caracteristicile de identificare a obiectelor.
c. Organizarea prezentării pentru recunoaştere:
• Prezentarea pentru recunoaştere trebuie să se facă în condiţii cât mai asemănătoare
percepţiei iniţiale:
– recunoaşterea persoanei după înfăţişare: vârstă, talie, îmbrăcăminte, încălţăminte,
elemente de deghizare;
– recunoaşterea după voce şi vorbire: vorbire clară şi neclară, vorbire peltică, bâlbâiala,
graseierea; folosirea unor regionalisme, termeni argotici, accent zonal sau al unei alte limbi (în
condiţii cât mai apropiate de cele ale percepţiei cu privire la: tema discuţiei, folosirea unor
cuvinte reţinute de mar-tor, intensitatea vocii, distanţă etc.)
– recunoaşterea după mers;
– recunoaşterea după miros;
– recunoaşterea după fotografie.
• Prezentarea cadavrelor pentru recunoaştere: se recomandă să se facă după efectuarea
toaletei cadavrului.
• Prezentarea obiectelor pentru recunoaştere: obiectul ce urmează a fi recunoscut trebuie
prezentat între obiecte de aceeaşi natură, dimensiuni, formă, culoare
d. În toate situaţiile trebuie respectate următoarele reguli
• Prezentarea pentru recunoaştere se efectuează, de regulă, în faza iniţială a cercetării
• Realizarea în condiţii de operativitate, cu economisire de timp şi forţe
• Persoana prezentată pentru recunoaştere se recomandă să facă parte dintr-un grup de cel
puţin trei persoane cu semnalmente şi vestimentaţie asemănătoare
• Prezentarea pentru recunoaştere a persoanelor din grup trebuie făcută numai la sediul
organului de urmărire penală

4.Definiți noțiunea și argumntați scopul confruntării

Confruntarea reprezintă o activitate de urmărire penală și de tactică criminalistică ce constă
în ascultarea a 2 persoane, una în prezența celeilalte ,persoane care au fost audiate anterior
separat,înte declarațiile lor contraziceri esențiale cu privire la aceeași problemă.
Scopul –
*de a înlătura contrazicerile care survin în declarațiile diferitor persoane cu privire la
aceeași problemă,
*de a verifica și de a preciza unele declarații ale invinuițolor sau inculpaților participanți la
aceeași infracțiune prin care aceștea si-au recunoscut faptele
*, se poate duce la obtinerea de probe ,date și indicii noi, în situația în care perasoanele
confruntate iși amintesc detalii omise cu ocazia ascultării individuale,
*poate stimula memoria persoanelor de bună credință care nu-și pot aminti anumite
amănunte în legătura cu cauza.