CIORAN

Desprindere de pe acest plan

Pe culmile disperarii
Convorbiri cu Cioran

Bărcăceanu Horia Alexandru

Clasa a IX-a A
 CUPRINS

1. Introducere
2. Supradoza de luciditate
3. Evadarea
4. Omul care a înțeles
5. Aspectul organic al cărții
6. Încheiere
1.INTRODUCERE
Motivul pentru care am ales să intitulez proiectul “Cioran” este faptul că
denumirea lui umană care conține un nume și un prenume s-a pierdut în etern
rămânând un singur cuvant care îl definește pe acest mare filosof. Până și un
jurnalist l-a întrebat în mod direct : De ce nu s-a sinucis Cioran?, lucru care îl
face pe autor personajul principal al carților sale și îl desprinde de pe acest plan.

Subtitlul “desprindere de pe acest plan” l-am ales deoarece Cioran

dorește să scape de această lume crudă privită prin ochelarii supraconștiinței. De
multe ori aveam senzația atunci când citeam cartea că plutesc singur prin vid.În
capitolul întoarcerea în haos, autorul reușește să se transfigureze în perioada în
care a fost creat universul(să desfășurăm subiectiv un proces care să reprezinte
intrarea în confuzia primordială, în vârtejul de început al lumii). Această
evocare a marelui Big Bang este ca o evadare din lumea care trebuie
schimbată(Aș vrea să trăiesc la începuturile lumii, în vârtejurile demonice ale
haosului origiar).

Mulți îl consideră pe Cioran un om nebun care încurajează ideea

sinuciderii, iar din această cauză cititorii nu au curajul să îl citească. În opinia
mea el este doar un om sincer care a avut puterea sa își pună gândurile pe hârtie
și să se descarce de sentimentele grele care îl apăsau. A primit reproșuri din
partea unui critic care îi spunea ca ceea ce scrie poate ajunge pe mana unor
tineri, însă rolul unei carți nu este să învețe ci să trezească ceva în cititor. O
carte care-și lasă cititorul la fel ca înainte e o carte ratată. Cartea pe care am
citit-o “Pe culmile disperării” pot să zic că este ca și o oglindă în care mă văd pe
mine însumi și pot spune ca am reușit într-o mare parte să îl înțeleg pe Cioran.
2.SUPRADOZA DE LUCIDITATE
Cartea “Pe culmile disperării” a apărut în urma unei supradoze de
luciditate, în care omul își iese din tiparul lui zilnic și rupe barierele impuse de
somn. Drogul acesta duce la sentimentul de a fi liric, capitol cu care începe
cartea. („A fi liric înseamnă a nu putea rămâne închiși în tine însuși...
prăbușirea rezultă printr-un prea plin... nu este o salvare în a le mărturisi?”).
Pornind de la aceste trei propoziții putem deduce motivul scrierilor lui Cioran :
descărcarea. Prin scris el s-a eliberat de fluxul de gânduri pe care i-l oferea
conștiinta. Așa s-a născut această carte, din rodul unei sămânțe supra încărcate,
care nu a explodat și a continuat să crească formănd ceea ce vedem noi astăzi.
(Simt că trebuie să plesnesc din cauza a tot ce imi oferă viața ).

Un om nu este pregătit să primească o asemena avalașă de gănduri, de

frămăntari ceea ce îl face pe Cioran să afirme ca nu există argumente pentru a
putea trăi. Propoziția face trimitere în mod direct la sinucidere însă, sinuciderea
este cea care i-a dat motiv pentru a trăi filozofului (ești stăpân pe viața ta, te poți
sinucide când vrei). Simplul fapt că există rezolvare la o problemă iar acesta o
refuză îl face pe Cioran un om încăpățânat care nu și-a tratat insomniile,și a
continuat să reziste avalanșei de gânduri.

Seară de seară a umblat honinar pe străzile Sibiului reflectănd doar

asupra sa. Întunericul oferă izolarea totală, un mijloc la îndemâna oricui de a se
separa de lume. („În miez de noapte, nu există nici un fel de influență.Nu există
istorie,totul a încetează să existe”).

Insomnia este o realitate atât de mare încât îmi vine să întreb dacă omul
este un animal ce nu poate dormi. Citatul acesta definește cel mai bine insomnia
ca fiind lucrul ce îl desparte pe om de restul animalelor. (Somnul este egal cu
speranța și fiecare deșteptare este un nou început de viață). Omul este singurul
care are puterea de a îndepărta speranța, de a intra în stări apăsătoare care îl
chinuiesc pe un timp nedeterminat(Există o mare, o infinită legătură între
insomnie și disperare). După spusele lui Cioran, această stare ne-a fost oferită de
Dumnezeu în schimbul cunoașterii, o stare care te transformă într-un scafandru
al neantului care nu mai are garanția ca se poate întoarce viu la mal .
3.EVADAREA
După o perioadă lungă de framântări și fluctuații nervoase imvoluntare,
spiritual, cel nevoit să le suporte, trebuie să evadeze, să ajungă într-o stare de
inconștientă departe de problemele existențiale. Dezintegrarea din viață
corespunde unei pierderi totale a naivității, acest dar încântător pe care ni l-a
distrus cunoașterea, dușmană declarată a vieții. În acest citat Cioran acuză
cunoașterea pentru că a furat omului naivitatea, starea de increat pe care și un
nou născut o are. Terenul fecund pentru naivitate o reprezintă iubirea,
entuziasmul, și beția care reprezintă stări care deschid lacatul pus de supra-
conștiință.

Entuziasmul este starea în care omul nu cunoaste moartea și este lipsit de

frică, de neant și de chinurile momentelor agonice. Entuziaștii nu disperează
niciodata și ignora irațional moartea. Tipologia aceasta de om este cea pe care
Cioran o invidiază și o consideră forma supremă de evadare(admiratia mea
pentru oamenii entuziasti derivă din faptul că eu nu pot pricepe cum de există
altfel de oameni într-o lume în care moartea, neantul, tristețea și disperarea
alcătuiesc un cor atât de sinistru, încât fac imposibile eforturile noastre de a
mai auzi melodi sublime si transcendente ). Pentru un om care a fost inundat de
framantări, starea de entuziasm nu s-a activat de loc în sufletul lui. Un filozof
care descoperă asemenea lucruri, care trece de o asemenea tortura a insomniilor
își pierde această calitate.

Adevaratele femei sunt acelea a căror prezență te face să uiți de

probleme,idei, neliniști și chinuri metafizice. Propoziția aceasta explică cel mai
bine ce înseamnă iubirea și totodată demonstrează faptul că este o cale de a
ajunge la inconștiență. Femeile sunt cele prin care se ajunge la porțile Erosului,
departe de orice problema umană. Iubirea e un sentiment universal, accesibil
oricui, o cale de scăpare pentru oricine.

Inconștiența realizată de femei e dulce, plăcută și încântătoare. Deși

femeia este cea care oferă cea mai frumoasă stare de inconștiență Cioran o
consideră un animal incapabil de cultură și spirit / femeile nu au creat nimic în
nici un domeniu/ femeia nu e o ființă istorică. Spusele filozofului sunt exagerate
și desconsideră cea care a dat viață rasei umane. Din punct de vedere religios
femeia după păcatul săvârșit în Eden îi înlătură statutul și o face în mod direct
slujitorul bărbatului.
 Pentru cavalerii neantului,contactul cu femeia nu poate fi decat un drum
care dacă nu duce la salvare, nu este mai puțin recomfortantă că duce la
împăcare temporală la la o uitare recomfortantă. Grația femeii temperează
tragedia bărbatului. Un cavaler al neantului este însuși Cioran care a reușit să
transceadă în planul astral, iar femeia reprezintă alifia care vindecă rana
provocată de supraconștiință, una care lasă cicatrici greu de îndepărtat.

Omul care a înteles

Cioran deși e filozof, nu se consideră un om înțelept,deoarece aceștia au
ajuns în situația în care consideră că cunosc toate răspunsurile și nu se mai tem
de nimic.(Sufletul lui nu vibrează,este rece și înghețat. De aceea vorbește în
maxime și dă sfaturi.) Are și Cioran maxime și zicale celebre însă acestea sunt
rezultatul unor framantări și sunt produse de lumea înconjurătoare.

Cioran s-a inspirat de la oameni simpli cum ar fi ciobani, bețivi din

cârciume,cerșetori, unde gândirea lor a rămas neinfluențată de teorii și formule
complicate matematice.Ei se inspiră din natură ceea ce îi face niște oameni care
au înțeles. Denumirea apare des în spusele lui Cioran referitor la oameni care și-
au ratat viitorul, însă aceștia sunt cei mai mari filozofi, deoarece au timp să
observe lumea prin ochi curați, nemurdăriți de spusele înțelepților.

Aspectul organic al cărții

Cuvântul organic apare des în scrierile lui Cioran și face referire la ceva
pur chimic, la chimia organică, cea care deține toate legile necesare vieții. (Lume
organic insuficientă și fragmentară). Dintre toate cuvintele folosite de Cioran
acesta face referire în mod direct la ceva simplu și exact (adevăruri vitale,
organice).

Astfel am putea vorbi despre aspectul organic al cărții lui Cioran, un

aspect pe care autorul îl oferă cititorilor într-un interviu acordat lui Sylvie
Jaudeau, unde el discută traducerea cărții Pe culmile disperării din romană în
franceză și germană.( o traducere reușită a apărut în germană, pentru că
această limbă se pretează mai bine decât franceza la impreciziie sugestive ale
limbii române. ) Cioran este un scriitor care a scris mai multe carți în franceză,
decât în română deoarece atunci când scrii în limba maternă cuvintele vin
inconștient iar atunci când scrii în altă limbă trebuie să fi mult mai atent la cum
îți selectezi cuvintele. Prima dată am ales să citesc “Ispita de a te fi nascut”
tradusă din franceză, unde am întâlnit un limbaj elaborat, pe care cu greu l-am
înteles. Cartea “Pe culmile disperării” este o carte scrisă sub forma unui jurnal
lipsit de indici temporali. Apar simple cugetări scrise de un adolescent care trece
printr-o perioadă de insomnii, lucru care fac cartea specială și o ridică la un
nivel superior, deși e o carte scrisă de un debutant în literatură.

Încheiere
În același interviu acordat lui Sylvie Jaudeau Cioran își definește cartea ca
fiind un fel de adio,plin de furie și amărăciune spus filozofiei, e constatarea
eșecului unei forme de gândire care s-a dovedit un divertisment leneș, incapabil
să înfrunte un haos essential … am scris un rechezitoriu la adresa unei filozofii
lipsite de eficacitate în momentele grave, adresându-mi un ultimatum plin de
ură. La vârsta de 22 de ani filozoful prin prima sa carte, pe lângă că își
descoperă conștiința de scriitor, el își adresează un ultimatum.Faptul că
următoarea carte are titlul “Tratatul” nu face decât să accentueze ideea că
scriitorul duce o luptă cu eul interior, luptă finalizată cu un pact.