1.

Raportul juridic

Def : Raportul juridic este relația socială reglementată de drept. Raportul juridic apare ca o asemenea relatie
sociala care este reglementata prin intermediul normelor juridice.

Trăsăturile raportului juridic:

Caracterul social -raporturile juridice se realizează (apar, se modifică, încetează) în cadrul social şi între membrii
societăţi

Caracterul volitional-se intelege faptul ca raportul juridic este reglementat de norme juridice si se manifesta prin
vointa subiectilor ce participa la raportul juridic concret

Caracterul valoric– valorile sociale sânt valorificate, protejate şi promovate prin raporturi juridice. Caracterul
istoric (evolutiv) – raporturile juridice au evoluat în timp concomitent cu tipurile şi formele dreptului.

Structura raportului juridic

Orice raport juridic este construit din 3 elemente : a)subiecții raportului juridic (participanții).-pot fi anumiti
indivizi si organizatii care in conformitate cu normele juridice sunt purtatori ai drepturilor si obligatiilor juridice
subiective
b)obiectul raportului juridic(elementele de legătură)- actiunile, adica comportarea subiectilor
c)conținutul raportului juridic(dreptul și obligația)- este format din ansamblul drepturilor si obligatiile subiectilor.
Pentru aparitia raportului juridic sunt necesare anumite premise caruia li se atribuie : norma juridica si
fapta juridica.Norma jur reprezinta premisa fundamentala de aparitie a raportului juridic , este acea premisa care
stabileste problomele esentiale.Faptele juridice se considera acele imprejurari de care leguitorul leaga aparitia,
modificare sau stingerea raport jur.

Modificarea raportului juridic poate interveni pe parcursul activităţii normei juridice , ca urmare a modificărilor ce
intervin în conţinutul normeijuridice,fie prin extinderea ,fie prin restrîngerea obligaţiei. Stingerea raportului juridic
intervine la data ieşirii din vigoare a legii penale, care a dat naştere de fapt raportului juridic .

2.NOTIUNI GENERALE DESPRE DREPT

Dreptul – ansamblu de reguli de conduita generala si obligatorie, adoptate si garantate de stat , regului al caror scop
il constituie organizarea si disciplinarea activitatii sociale. In limbajul juridic notiune de drept este folosit in doua
sensuri : drept obiectiv si drept subiectiv ,in cele doua sensuri exista o legatura, care consta in faptul ca drepturile
subiective exista si se por exercita numai in masura in care sunt recunoscute de dreptul obiectiv , deci dreptul
obiectiv se infatiseaza ca fiind totaloitatea normelor juridice ce activeaza intr-un stat , in timp ce cel subiectiv este
legat de titularul lui.Funcţiile dreptului pot fi definite ca fiind direcţiile fundamentale ale acţiunii mecanismului
juridic, la îndeplinirea cărora participă întregul sistem de drept – ramuri, instituţii, norme, precum şi instanţele
sociale special abilitate cu atribuţii în domeniul dreptului.La functiile principale ale dreptului se atribuie
urmatoarele :

a) Funcţia de instituţionalizare sau formalizare juridică a organizării social-politice

b) b) Funcţia de conservare, apărare şi garantare a valorilor fundamentale ale societăţii
c) ) Funcţia de conducere a societăţii
d) d) Funcţia normativă
e) e) Funcţia educativă f) Informativa

3. Norma juridica

Norma juridică este regula de conduită socială cu caracter social,impersonal,tipic și obligatoriu , stabilită de stat în
vederea reglementării relațiilor sociale,asigurată la nevoie prin forța de constrîngere a statului.
 Pentru ca sa fie inteleasa norma jur trebuie sa aiba o anumita structura logica. Analiza structurii normei jur.
Trebuie sa fie efectuate sub doua aspecte : - Structura logico-juridica a normei – si structura tehnico legislativa.
Referitor la str. Logico-juridica, norma juridica este compusa din trei elemente : ipoteza( determinarea cercului de
persoane carora le este adresata norma, precum si imprejurarile a caror prezenta ea se realizeaza) ; dispozitia( insasi
regula de conduita, exprimata ca determinarea indatoririlor partilor in raportul juridic)’ ; sanctiunea( prevede
survenirea consecintelor in rezultatul respectarii sau nerespectarii prevederilor dispozitiei si ipotezei).Structura
tehnico-legislativa inseamna dispunerea normelor juridice pe articole , aliniate, subaliniate si gruparea acestora in
sectiuni ,capitole, titluri etc.Clasificarea normelor jur. A clasifica norm . jur. Inseamna a le grupa pe categorii pt a
ne orienta in varietatea normele juridice, a le recunoaste si a le deosebi mai usor . Ele se clasifica dupa anumite
criterii : 1) ramura de drept- pune la baza diferentierea normelor in dependenta de obiectul reglementarii normative
si de metoda reglement. Normat. 2) Forta juridica se diferentiaza prin : a) norme juridice cuprinse in legi ; b) norme
juridice cuprinse in acte normative subordonate legii. 3) Structura tehnico legislativa la rindul sau pot fi : norme
juridice complete( care contin cele trei elementede structura : ipoteza, dispozitia sanctiunea) , norme juridice
incomplete( norme de trimitere, norme in alb) ;4. Caracterul conduitei prescrise care se clasifica in :norme
imperative( NORME CE PRESCRIU COMPORTAMENTUL SUBIECTILOR DE DREPT ) si dispozitive( acorda
subiectilor de drept posibilitatea unui larg comportament) ; 5.Gradul si intensificarea incidentei, pot fi diferentiate :
norme care reglementeaza direct conduita oamenilor si care reglementeaza indirect ;6. Sfera de aplicare ,pot fi :
norme generale, speciale, de exceptie ;7.Criteriul sociojuridic : norme punitive, stimulative.Actiunea normeio
juridice in timp , sptiu si asupra persoanei. Prin actiunea normei juridice in timp se intelege perioada (durata) in
timp in care norma respectiva produce efecte de drept, adica este aplicabila. Pentru actiunea normei juridice in timp
sunt importante trei momente ale existentei sale : intrarea in vigoare ; perioada de aplicare ; iesirea din vigoare sau
abrogarea. Actiunea normelor juridice in spatiu si asupra persoanelor7) decurge din principiul suveranitatii puterii
de stat manifestata, in special, sub aspectul suveranitatii teritoriale si al legaturii dintre stat si persoane prin
cetatenie, sau a legaturii dintre stat si strainii aflati pe teritoriul sau.

4. NOTIUNI GENERALE DESPRE STAT

Statul reprezinta un sistem organizational al puterii, determinat istoricestre, format ierarhic ca un instrument de
dominatie ce realizeaza conducerea unui popor de pe un anumit teritoriu delimitat prin frontiera, detinind in acest
scop a tit monopolul crearii cit si aplicarii dreptului.

Trasaturile statului:- este o organizatie politica a societatii cu ajutorul caruia se realizeaza conducerea sociala;
este institutia politica cu cel mai înalt grad de organizare si structurare; constituie o organizatie politica a unei
comunitati umane pe baza unui teritoriu,delimitat prin frontiere stricte, ca expresie a vointei cetatenilor; are caracter
suveran; este o institutie specializata, organizatie care detine monopolul cearii si aplicarii dreptului; organizatie
politica a detinatorilor puterii de stat .

Dimensiunile statului : terotoriul; populatia ( natiunea) ; autoritatea(puterea)sau suveranitatea. Drept teritoriu al

statului se considera intreaga parte terestra , subsolul, apele, spatiul aerianin limetele frontierelor de stat asupra
carora statul isi exercita puterea. Populatia constituie dimensiunea demografica, psihologica si spirituala a statului.
Existenta unui stat fara populatie este imposibila .Nationalitatea exprima apartenenta indivizilor la o anumita
natiune, in timp ce poporul desemneaza masa indivizilor indiferent de nationalitatea lor , constituita ca suport
demografic al statului.Autoritatea constituie cel mai caracteristic element specific al statului . ea presupune
coordonare , comanda si supunere.

Puterea statala este cea mai autoritara putere ea se caracyterizeaza prin urmatoarele trasaturi: este un atribuit al
statului care se echivaleaza cu forta; puterea de stat are un caracter politic; puterea de stat are o sfera generala de
aplicare; denite monopolul constringerii; este suverana.

Functiile statului sunt : interne si externe. In continutul functiilor interne ale statului isi gasesc expresia politica
interna activitatea lui pt solutionarea sarcinilor interne ale vietii societatii si statului . IN cadrul functiilor interne un
loc aparte ii revine functiei legislative , o functie chemata sa fixeze normele obligatorii de viata comuna . Functia
executiva caracterizeaza activitatea concreta a statului in urmarirea scopurilor speciale. Functia judecatoreasca are
sarcina de a verifica dreptul in cazul aparitiei unor litigii in societate. Functia social-economica se manifesta
diferentiat de la stat la stat , de la o etapa de dezvoltare la alta etc.Functia cultural educatica caracterizeaza atitudinea
statului fata de potentialul sau uman , intelectual si spiritual.Functiile externe ale statului vizeza activitatea statului
in relatii cu alte state . Ele contribuie in realizarea scopului fundamental pe care il are statu- de promovare a
drepturilor si intereselordemnitatii cetatenilor in societate

6. Formele statului

Forma de stat reprezinta o categorie complexa ce determina modul de organizare, continutul puterii, structura
interna si externa a cesteea. Forma de stat se caracterizeaza prin 3 elemente componente: 1) forma de guvernamint;
2) structura de stat; 3) regimul politic

1.Forma de guvernamint caracterizeaza modalitatea de formare si organizare a organelor statului, caracteristicile si

principiile care stau la baza raporturilor dintre acestea , dintre organul leguitor si organele executive, inclusiv seful
statului .Din punct de vedere al formei de guvernamin statele se impart in monarhii si republici .Monarhia ca forma
de guvernamint se caracterizeaza prin aceea ca seful statului este monarhul –detine puterea pe viata si o transmite
ereditar. Monarhia cunoaste mai multe forme : absoluta, limitata, parlamentara dualista , parlamentara
contemporana. Republica este o forma de guvernamint in care puterea suprema apartine unui organ ales pe un timp
nelimitat . Republicile pot fi parlamentare si prezedentiale.

2. Structura de stat caracterizeaza organizarea puterii in teritoriu . Ea se refera la faptul daca avem de a face cu o
singura entitate statala sau cu o grupare dintr-un stat a mai multor entitati statale . Dupa structura de stat deosebim:
state simple sau unitare( nu se afla intr-o uniune cu alte state si isi pastreaza suveranitatea si organizarea proprie,
participa ca un stat pe deplin suveran la viata internationala) ; state compuse sau federative (este statul constituit din
doua sau mai multe entitati, unitati statale)

3. Regimul politic include ansamblul metodelor si mijloacelor de conducere a societatii, care vizeaza atit raporturile
dintre stat si individ, cit si modul in care statul concret asigura si garanteaza drepturile subiective. Din punct de
vedere al regimului politic se disting doua categorii de state: State cu regimuri politice democratice si state cu
regimuri politice autocratice.

5-8. Izvoarele dreptului. Izvoarele dreptului afacerilor.

Forma de exprimare a normelor juridice , modalitatea principala prin care dreptul devine cunoscut de cei al caror
comportament il descrie poarta denumirea de izvor de drept. Notiunea de drept este utilizata in mai multe sensuri ,
dintre care cele mai raspindite sunt:-izvor material si izvor formal al dreptului ;- izvor direct si izvor indirect;-scris
si nescris;-izvor intern si izvor extern al dreptului.

Izvorul formal al dreptului se interpreteaza ca forma de adoptare sau sanctionare a normelor juridice, ca mod de
exprimare a normelor, adica ca sursa in care normele juridice sunt reflectate . Izvorul formal caracterizeaza
mijloacele speciale pe care statul le aplica pt ca vointa guvernantilor sa capete un vesmint juridic.

Izvoarele dreptului afacerilor reprezinta formele de exprimare a normelor juridice in cadrul sistemului de drept al
afacerilor , adica modalitatea de instituire sau recunoastere de catre puterea de stat a normelor juridice in procesul de
creare a dreptului.

7. Sistemul dreptului

Drept privat Drept public

-pozitie de agalitate persoana fizica/ juridica

Raport pe orizontala raport pe verticala

Persoana fizica= pers juridica norme imperative

Norme dispozitive penal

Drept civil contaventional

Dreptul afacerilor fiscal

Dreptul municii, familiei ; s. a. Financiar s.a

9. Notiuni generale privind dreptul afacerilor

Dreptul afacerilor reprezinta un ansamblu de norme juridice care reglementeaza relatiile sociale, patrimoniale si
nepatrimoniale dintre pers fizice si juridice care desfasoara activitatea de intreprinzator, precum si raporturile dintre
intreprinzatori si autoritatile statului.

Obiectul DRA il formeaza relatiile sociale cu privire la initierea , mentinerea si incetarea activitatii de intreprinzator.
Obiectul reglementarii juridice reprezinta un grup de raporturi sociale calitativ omogene, dintr-un anumit domeniu
sau sector de activitate , raporturi reglementate de normele juridice. Obiectul drepturilor afacerilor este determinat
de raporturile juridice reglementate de normele acestei ramuri. Principiile dreptului afacerilor reprezinta niste idei
fundamentale, diriguitoare determinate de relatiile sociale care stau la baza intregului sistem de drept , reprezentind
o modalitate de coordonare a normelor de drept al afacerilor.

Teoria dreptului diferentiaza trei categorii de principii ale dreptului care sunt caracteristice si ramurii dreptului
afacerilor:A) principii generale;b) interramurale;c) ramurale.

Principiile generale caracterizeaza intregul sistem de drept , printre ele pot fi mentionate: principiul egalitatii in fata
legii , principiul responsabilitatii, si legalitatii

Principiile interramurale caracterizeaza nu una, ci doua sau mai multe ramuri de drept, printre acestea se
enumara:principiul libertatii, recunoasterii

Principiile ramurale caracterizeaza o ramura de drept luata in parte , fiind inscrise in coduri si in alte legi, putem
enumera:principiul libertatii activitatii de intreprinzator, principiul reglementarii activitatiide intreprinzator din
partea statului, principiul concurentei loiale.

10. Activitatea economica de intreprinzator

Activitatea de intreprinzator reprezinta activitatea de fabricare a productiei, executare a lucrarilor, prestare a

serviciilor si comercializarea desfasurata de persoane fizice si juridice independent din nume propriu, din propria
initiativa , sub riscul si raspunderea patrimoniala , in scopul de a-si asigura o sursa permanenta de venit .

Din definitie se desprind o serie de elemente specifice activitatii de intreprinzatori , si anume: a) este o activitate
independenta( acorda intreprinzat libertate , activeaza din vointa libera);b)din propria initiativa(nimeni nu este
obligat sa practice aceasta activitate);c) se desfasoara sub denumire proprie(dreptul la denumire proprie a
intreprinderii); d) pe riscul si sub raspunderea celui ce o desfasoara(intreprinderea risca sa cistige sau sa piearda);e)
prin intermediul ei se asigura o sursa permanenta de venit (permanent aducatoare de venit).Genurile insa sunt
urmatoarele: fabricarea productiei; executarea lucrarilor, prestarea serviciilor; comercializarea marfurilor si a
produselor. Mai sunt si alte genuri de activitate reglementate de legislatie: activitati bancare, de investatii, de
asigurare,operatiunile cu valori mobiliare etc.

11 Statutul juridic al societatilor comerciale.

Legea 31/1990 stabileşte in Art. 2 ca SC se pot constitui in una din următoarele forme:

-Societate in nume colectiv (SNC): este acea societate ale cărei obligaţii sunt garantate cu patrimoniul societăţii si cu
răspunderea nelimitata si solidara a tuturor asociaţilor.

-Societate in comandita simpla (SCS): ale cărei obligaţii sociale sunt garantate tot cu patrimoniul societăţii,
răspunderea asociaţilor fiind diferita in funcţie de calitatea acestora, astfel asociaţii comanditaţi vor răspunde solidar
si nelimitat iar cei comanditari vor răspunde numai in funcţie de aportul lor.

-Societăţi pe acţiuni (SA): obligaţiile societatii sunt garantate cu patrimoniul societăţii , acţionarii răspunzând in
limita aporturilor proprii.
-Societăţi in comandita pe acţiuni (SCA): similara SCS deosebirea fiind faptul ca fracţiunile de capital ale asociaţilor
acesteia sunt acţiuni si nu parţi de interes.

-Societate cu răspundere limitata (SRL): ale carei obligaţiuni sunt garantate cu patrimoniul societatii, asociaţii
răspunzând numai in limita aportului propriu.

Conform legii acestea sunt singurele forme permise de societăţii cu personalitate juridica.

După natura lor: societăţile se împart in:

-societăţi de persoane

-SNC, SCS

care se caracterizează prin faptul ca ele se constituie dintr-un nr. mic de persoane , având la baza încrederea
reciproca dintre asociaţi si calităţile personale ale acestora

-societăti de capital : SA, SCA. Se constituie in principiu dintr-un nr. mare de acţionari , esenţialul la constituire
fiind volumul aporturilor la capital, factorul personal neavând relevanta. Aceste societăti se numesc instituţii
pecuniale

-SRL este o categorie intermediara intre societăţile de persoane si societăţile de capitaluri, împrumutând unele
caracteristici de la societăţile de persoane, adică faptul ca ele sunt societăti de persoane ceea ce atrage un număr
scăzut de asociaţi (poate avea max. 50 asociaţi),condiţiile de transmitere a parţilor societatii sunt restrictive.

12. Reorganizarea prin fuziune a persoanelor juridice

Fuziunea este o operatiune tehnico-juridica de reorganizare, prin care doua saui mai multe societati comerciale sau
persoane juridice cu sco lucrativ isi unesc patrimoniile intr-o singura persoana juridica pt concentrarea capitalului si
sporirea rentabilitatii.

Din prevederile art.73 din codul civil rezulta ca fuziounea are loc prin doua modalitati: contopire( acel procedeu
juridic prin care doua sau mai multe societati comerciale se unesc pt a forma o noua pers juridica)si absorbtie ( acel
procedeu juridic care are ca efect incetarea existentei pers juridice absorbitesi trecerea drepturilor si obligatiilorla
persoana juridica absorbanta).

Procedura de reorganizare prin fuziune parcurge mai multe etape: a) pregatirea contractului de fuziune
(societatile participante la procedura de reorganizare prin contopire sau absorbtiesunt obligate sa eleboreze un
proiect al contractului de fuziune); b) informarea camerei Inregistrarii de Stat cu privire la demararea
reorganizarii;c) informarea creditorilor; d) inventarierea ;e) inregistrarea fuziunii

13 Societatea cu raspundere limitata

O societate cu raspundere limitata este o forma legala de companie , o anumita pers juridica care are o raspundere
limitata in fata legii si fata de proprietarii acesteia.

Organizarea si Functionarea DRL constituie o alta particularitate a societatii. Organele societatii cu raspundere
limitata sunt: adunarea generala a asociatiilor; organul suprem al societatii; administratorul, organul executiv;
cenzorii; organul de control al societatii.
Funcţionarea societăţii cu răspundere limitată constituie o altă particularitate a societăţii. Această formă de societate
cuprinde reguli de organizare şi funcţionare atât de la societăţile de persoane, cât şi de la societăţile de capital. Prin
armonizarea lor, societatea cu răspundere limitată apare sub forma unei unităţi organice constituită după reguli
diferite.

Adunarea generala, reprezintă cel mai important organ de conducere, care este constituit din totalitatea asociaţilor,
având plenitudinea de competenţă şi atribuţii, cum ar fi:
  modificarea statutului, sporirea şi reducerea capitalului social;
 aprobarea dării de seamă anuale şi a bilanţului anual, repartizarea beneficiului;
 alegerea comitetului de conducere;
 alegerea şi revocarea revizorului;
 aprobarea modului de remunerare a muncii şi a salariilor de funcţie ale asociaţilor comitetului de conducere
şi revizorului;
 excluderea asociatului din rândurile societăţii;
 acceptarea contractelor, valoarea cărora depăşeşte o pătrime din fondul statutar, precum şi a contractelor
încheiate între societate şi asociaţii ei;
 determinarea responsabilităţii materiale a directorului, membrilor comitetului de conducere şi revizorului;
 reorganizarea şi lichidarea societăţii

14 - Întreprinzătorii – subiecte ale dreptului afacerilor.

Conditii comulative pentru calificarea unei personae drept comerciant(intreprinzator):
a)exercitare unor fapte definte de legea comerciala ca fapte de comert
b)exercitarea lor sa se realizeze ca o profesie obisnuita
O persoana fizica,in calitate de intreprinzator,poate desfasura o activitate economica,fiind titularul unui
intreprinderi individuale

15- Persoana fizică – subiect al Dreptului afacerilor -

Persoanele fizice pot desfăşura activităţi de întreprinzător prin intermediul unor afaceri mici şi simplu de
administrat. Avantajul este că pe această cale persoana fizică îşi cunoaşte personal beneficiarii şi poate adopta
decizii în mod independent. Dezavantajul este că persoana fizică are puţine resurse financiare, iar de aici rezultă
valoarea mică a afacerilor. Legislaţia acordă persoanelor fizice dreptul de a desfăşura activitate de întreprinzător prin
intermediul următoarelor forme juridice de organizare: a) întreprinzător individual; b) gospodărie ţărănească; c)
titular al patentei de întreprinzător.

16-Regimului juridic al patrimoniului. Componența patrimoniului. Clasificarea bunurilor.

Patrimoniul reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor patrimoniale (care pot fi evaluate in bani),privite ca o
suma de valori active si passive strins legate intre ele,apartinind unor personae fizice si juridice.
Patrimoniul este definit sub 2 aspcte: in sens economic si sens juridicIn sens economic-patrimoniul desemneaza
totalitatea bunurilor care constituie averea unei personae, in sens juridic- patrimonial desemneaza totalitate
drepturilor s obligatiilor cu un continut economic,evaluate in bani, care aprtin unei personae.

Component patrimoniulu - În literatura de specialitate sunt diferite păreri referitoare la natura juridică a
patrimoniului şi, în funcţie de aceasta, şi componenţa acestuia.
Astfel, a fost elaborată teoria universalităţii juridice a patrimoniului, ceea ce înseamnă că patrimoniul apare ca o
masă de drepturi şi obligaţii legate între ele sau ca o grupare a mai multor astfel de mase, fiecare având un regim
juridic determinat. Universalitatea de drept sau juridică ( universetas juris), care este patrimoniul, cuprinde un activ
şi un pasiv, legate între ele, în activ intrând toate drepturile şi forma lor bănească, iar în pasiv toate obligaţiile cu
conţinut economic ale subiectului de drept.
Bunuri - Bunurile corporale sunt cele care au existenţă materială, aspect şi sunt percepute cu simţurile omului (o
casă, un autoturism). Potrivit articolul 285 al Codului civil, bunurile corporale sunt lucrurile (obiectele corporale) în
raport cu care pot exista drepturi şi obligaţii juridice.
Bunurile incorporale sunt cele care au o existenţă abstractă, imaterială, ce nu cad sub simţurile noastre. Astfel de
bunuri sunt drepturile patrimoniale, cum ar fi dreptul întreprinzătorului asupra denumirii de firmă, asupra mărcii de
producţie sau de serviciu, drepturile de autor etc.
Bunurile mobile . Codul civil în art. 288 clasifică bunurile în mobile şi imobile. Mobile se consideră acele bunuri
care nu au o aşezare fixă şi stabilă, fiind susceptibile de deplasare de la un loc la altul, fie prin ele însele, fie cu
concursul unei forţe străine, cum sunt: animalele, lucrurile separate de sol etc.
Bunurile imobile sunt acele bunuri care au o aşezare fixă şi stabilă, după cum sunt: pământul, clădirile şi, în
general, cele legate de sol, care nu pot fi mutate din loc în loc, fără să-şi piardă valoarea lor economică (o casă, un
teren etc.).
 17 - Temeiurile de dizolvare. Operațiunile lichidatorului în procesul de lichidare a persoanei juridice.

Persoana juridica reprezinta o colectivitate de persoanefizice, cu calitate de subiect distinct de drept, bucurându-se
de o organizare de sinestătătoare şi de un patrimoniupropriu, îndreptat spre realizarea unui anumit scop. Opersoana
juridica se poate prezenta sub forme multiple; în sens larg, persoana juridica se manifestă ca instituţie ;
asociaţie,organizaţie etc.

Dizolvarea persoanei juridice poate fi: dizolvare voluntara; - dizilvare fortata;

Dizolvarea voluntară are loc în temeiul: expirării termenului stabilit pentru durata ei; - hotărîrii organului ei
competent; - faptului ca persoana juridică cu scop nelucrativ sau cooperativa nu mai arenici un participant; - altor
cause prevăzute de lege sau de actul de constituire

Dizolvarea fortata are loc in conditiile :hotărîrii judecătoreşti(dacă constituirea persoanei juridice este viciată,
actulde constituire nu corespunde prevederilor legii, nu se încadrează înprevederile legale referitoare la forma ei
juridică de organizare, activitateaei contravine ordinii publice precum şi existenţa altei situaţii prevăzute delege);
-insolvabilităţii sau încetării procesului de insolvabilitate în legătură cu insuficienţa masei debitoare;

Pentru a consemna în Registrul de stat începutulprocedurii de dizolvare forţată a persoanei juridice,la oficiul
teritorial al Camerei se prezintă următoarele documente:
-cererea de înregistrare a dizolvării;
-copia hotărîrii judecătoreşti irevocabile.

18- Funcționarea societății comerciale. Organele obligatorii și facultative. Atribuțiile lor.

Constituirea societăţilor comerciale poate fi efectuată de către persoane fizice şi juridice. Conform art. 31 al Legii
nr. 1134/1997 privind societăţile pe acţiuni, sunt consideraţi fondatori persoanele fizice şi juridice care au luat
decizia de a o înfiinţa. Fondatorii semnifică persoanele care îşi asumă riscul în contextul organizării unei afaceri.
Anume fondatorul este cel care determină obiectivele unei afaceri, fiind persoana care, având iniţiativa constituirii
unei afaceri, se angajează să reunească capitalul necesar constituirii şi potenţialul personal, precum şi să
îndeplinească formalităţile prevăzute de lege în acest scop.
Fondatorii sunt cei care, în prealabil, vor face o analiză temeinică a utilităţii sociale, a obiectului de activitate,
mărimii societăţii şi capitalului necesar, condiţiile favorabile şi nefavorabile ale funcţionării viitoarei entităţi,
facilităţile şi restricţiile prevăzute de lege, spaţiul necesar pentru funcţionarea societăţii, datoriile materiale,
onorabilitatea persoanelor care urmează să participe la societate. Odată cunoscute aceste elemente, se va putea
contura conţinutul actului constitutiv al viitoarei societăţi.

19- Întreprinderea de stat şi întreprinderea municipală.

Întreprinder ea de stat (al cărei capital social aparţine în întregime statului) este agentul economic independent
care, pe baza proprietăţii de stat transmise ei în gestiune, desfăşoară activitate de întreprinzător. Întreprinderea de
stat se deosebeşte de alte persoane juridice cu scop lucrativ prin faptul că ea nu dispune de dreptul de proprietate
asupra patrimoniului, el fiind transmis în gestiunea economică.
Având patrimoniul său propriu, distinct de cel de stat, întreprinderea de stat poartă răspundere pentru obligaţiile
sale în limita acestui patrimoniu, iar statul nu are nici o răspundere pentru obligaţiile întreprinderii. De asemenea,
întreprinderea nu poartă răspundere pentru obligaţiile statului.
Din momentul înregistrării de stat, întreprinderea capătă drepturi de persoană juridică. În denumirea sa trebuie să se
includă sintagma în limba de stat „Întreprindere de stat” sau abrevierea „Î.S.”, principalul gen de activitate şi
cuvintele „Republica Moldova”.
Actele constitutive ale întreprinderii de stat sunt decizia fondatorului privind înfiinţarea întreprinderii de stat şi
statutul acesteia, aprobat de fondator. Statutul-model al întreprinderii de stat este aprobat de către Guvern.

Întreprinderea municipală este persoana juridică constituită în exclusivitate pe baza proprietăţii municipale care,
prin utilizarea ei judicioasă, produce anumite tipuri de mărfuri, execută lucrări şi prestează servicii, necesare pentru
satisfacerea cerinţelor fondatorului şi realizarea intereselor sociale şi economice ale colectivului de muncă. Ea este
în drept să practice orice gen de activitate neinterzis de lege. Întreprinderea municipală poate să practice anumite
genuri de activitate ce constituie monopol de stat numai în baza licenţelor eliberate, conform prevederilor legale.
 Întreprinderea municipală , ca orice persoană juridică, poate crea filiale şi reprezentanţe. Conducătorul filialei
(reprezentanţei) este numit în funcţie de către conducătorul întreprinderii şi îşi derulează activitatea în conformitate
cu prevederile contractului. Întreprinderea poartă răspundere pentru obligaţiile filialelor şi reprezentanţelor, iar
acestea poartă răspundere pentru obligaţiile întreprinderii.
20- Obligaţia întreprinzătorului de a obţine licenţă. Procedura legală de eliberare a licenţei, termenul
de valabilitate şi încetarea valabilităţii licenţei.

În conformitate cu prevederile art. 60, al. 5 al Cod Civil persoana juridică poate practica anumite tipuri de
activitate a căror listă este stabilită de lege, doar în baza unui permis special (licenţă). Dreptul persoanei
juridice de a practica activitatea pentru care este necesară licenţa apare în momentul obţinerii ei sau în
momentul indicat în ea şi încetează o dată cu expirarea licenţei dacă legea nu prevede altfel. Pentru unele
genuri de activitate legiuitorul a stabilit condiţii suplimentare de activitate, exercitând astfel funcţia de
control, protecţie a drepturilor şi intereselor cetăţenilor, apărarea securităţii statului. Activităţile supuse
licenţierii, modul de obţinere a licenţei, organele abilitate cu eliberarea licenţelor, condiţiile de retragere
suspendare ş.a. sunt stabilite de Legea RM privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător.
Conform art. 2 din Lege prin licenţă se înţelege “licenţă – act administrativ cu caracter permisiv, eliberat de
autoritatea de licenţiere în procesul de reglementare a activităţii de întreprinzător, ce atestă dreptul titularului
de licenţă de a desfăşura, pentru o perioadă stabilită, genul de activitate indicat în aceasta, integral sau parţial,
cu respectarea obligatorie a condiţiilor de licenţiere”
Titularii de licenţă - Licenţa poate fi obţinută de către persoanele fizice sau juridice înregistrate în
modul stabilit în Republica Moldova în calitate de întreprindere sau de organizaţie, indiferent de tipul de
proprietate şi forma juridică de organizare, precum şi persoană fizică ce poate practica unele genuri de
activitate supuse licenţierii în temeiul unor alte acte legislative, care depune la autoritatea de licenţiere
declaraţie şi documentele necesare eliberării licenţei;
Autorităţile de licenţiere sânt: a) Camera de licenţiere a Republicii Moldova. Majoritatea licenţelor se
eliberează de către acest organ. Alte organe abilitate cu funcţia eliberării licenţelor sunt: b) Banca Naţională a
Moldovei; c) Comisia Naţională a Pieţei Financiare; d) Agenţia Naţională pentru Reglementare în
Energetică; e) Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei;
f) Consiliul Coordonator al Audiovizualului.
Licenţa se perfectează în termen de 3 zile lucrătoare, începînd cu ziua primirii documentului care confirmă achitarea
taxei pentru eliberarea licenţei. Menţiunea despre data primirii documentului, care confirmă achitarea taxei pentru
eliberarea licenţei, se face pe borderoul documentelor primite de la solicitantul de licenţă.

21- Valorile mobiliare ale societății pe acțiuni. Acțiunile și obligațiunile. Clasificarea acțiunilor.
Tranzacțiile societății cu propriile valori mobiliare.
Din punctul de vedere al investitorului, valorile mobiliare reprezinta acele active nebancare de capital negociabile
emise in forma materiala sau evidentiate prin inscrisuri in cont care confera detinatorilor drepturi egale.
Cele mai des uzitate si cunoscute valori mobiliare sunt actiunile si obligatiunile.
Actiunile sunt fractiuni din capitalul social al unei societati comerciale si desemneaza raporturi juridice intre
detinatorul acestora si societatea emitenta.
Obligatiunile reprezinta fractiuni dintr-un capital de imprumut, care desemneaza raporturi de creanta a detinatorului
asupra emitentului.

Caracteristicile valorilor mobiliare

 Negociabile - acestea pot fi transmise de la o persoana la alta la un pret care va fi stabilit in functie de raportul
cerere-oferta
 Materizalizate sau evidentiate in cont - reprezinta forma in care acestea pot fi emise si tranzactionate
 Drepturile asupra emitentului - patrimoniale, de vot pentru actiuni si de a fi remunerat in cazul obligatiunilor.
Aceste instrumente financiare sunt concretizate in documente de valoare precum:
- Actiuni emise de societati comerciale, negociate pe piata de capital;
- Obligatiuni corporatiste emise de societati comerciale, emise inclusiv de stat, cu o scadenta ce depaseste un an,
negociabile pe piata de capital;
- Alte titluri negociate pe piata de capital care pot fi achizitionate prin schimb sau subscriere si care implica o
decontare baneasca ( exceptand instrumentele de plata ).
 Conform Organizatiei Internationale a Standardelor in ISO 10962, valorile mobiliare sunt grupate pe doua nivele:
- nivelul 1, in functie de natura relatiilor juridice de drepturi si obligatiuni numite categorii;
- nivelul 2, categoriile dupa drepturi si obligatii specifice numite grupe.

22- Izvoarele dreptului afacerilor. Actele normative, practica judiciară, actele corporative.

Actele normative ca izvor al dreptului afac 949h74j erilor. Sunt considerate izvor al dreptului afacerilor actele
normative cu prevederi care reglementeaza raporturile dintre intreprinzatori. Dupa forta lor juridica, actele
normative au urmatoarea ierarhie: Constitutia, acordurile si conventiile internationale, legile (organice si ordinare),
ordonantele si hotararile Guvernului, actele Bancii Nationale a Moldovei si ale Comisiei Nationale a Valorilor
Mobiliare, actele autoritatilor publice centrale (ministere, departamente etc.), actele autoritatilor publice locale si
actele corporative.

2.1. Constitutia. Constitutia este legea suprema a Republicii Moldova. Nici un alt act normativ sau norma
juridica care contravine prevederilor Constitutiei nu are putere juridica. Exceptiilc de la aceasta regula sunt stabilite
prin articolele 4 si 8, potrivit carora actele internationale la care Republica Moldova este parte au prioritate fata de
legile interne, deci si fata de normele constitutionale.

Actele corporative. Persoana juridica cu scop lucrativ adopta acte care contin norme de comportament pentru
membrii sai. in unele cazuri, de aceste norme se conduc si tertii. Sunt corporative actele de constituire a persoanelor
juridice, hotararile adunarii generale a asociatilor, hotararile consiliului, actele organului executiv. Normele actelor
corporative au forta obligatorie pentru toti membrii persoanei juridice, precum si pentru organele acesteia. Norma
actului corporativ poate sta la baza unei hotarari a instantei in cazul in care nu exista norme cu o forta juridica mai
mare. Mai mult decat atat, norma juridica supletiva poate avea, in actul de constituire, un continut deosebit de cel al
normei legale.

23- Înregistrarea de stat a societății comerciale. Actele necesare, procedura înregistrării, temeiurile
refuzului înregistrării de stat.
Reglementare normativă: art.2, art.5, art.7-15 din Legea 220/2007, art.55-67 din Codul Civil.
Înregistrarea de stat a persoanelor juridice, filialelor şi reprezentanţelor acestora, se efectuează în zi lucrătoare în
termen de 24 de ore, care se calculează din ziua lucrătoare imediat următoare celei în care au fost prezentate
documentele necesare înregistrării. Înregistrarea de stat a persoanelor juridice, filialelor şi reprezentanţelor acestora,
la cererea solicitantului poate fi efectuată în regim de urgenţă timp de 4 ore.
Documentele necesare pentru înregistrarea de stat
(1) Pentru înregistrarea de stat a persoanei juridice se depun următoarele documente:
a) cererea de înregistrare, conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat;
b) hotărîrea de constituire şi actele de constituire ale persoanei juridice, în funcţie de forma juridică de organizare,
în două exemplare;
c) avizul Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare – pentru societăţile de asigurare, fondurile nestatale de pensii şi
asociaţiile de economii şi împrumut;
c) avizul Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare – pentru societăţile de asigurare, fondurile nestatale de pensii,
asociațiile de economii și împrumut și, în cazurile stabilite de legislație, pentru organizațiile de creditare nebancară;

temeiurile refuzului înregistrării de stat.

 nu a fost achitată plata pentru înregistrare. lipseşte actul de identitate a titularului de drepturi sau acesta conţine
inexactităţi;
 cererea este depusă de către o persoană neautorizată;
 lipsesc documentele pentru înregistrare;
 documentele prezentate nu corespund cerinţelor;
 bunul nu reprezintă obiect de înregistrare;
 dreptul solicitat nu reprezintă obiect de înregistrare;
 dreptul solicitat este înregistrat pe numele altei persoane;
 bunul imobil se află în raza de deservire a altui oficiu cadastral teritorial;
 asupra bunului este aplicat sechestru sau alte interdicţii;
 nu a fost achitată plata pentru înregistrare.

24- Actul de constituire al soietății comerciale. Condițiile de valabilitate, conținutul.

Actul de constituire Din definiţia dată societăţii comerciale rezultă că, prin încheierea actului constitutiv
(contractului de constituire), asociaţii realizează o triplă înţelegere.
În primul rând, asociaţii convin să pună ceva în comun, adică fiecare asociat să aducă anumite bunuri în societate.
Această contribuţie a asociaţilor poartă denumirea de aport.
În al doilea rând , asociaţii pun împreună anumite bunuri cu intenţia de a colabora în desfăşurarea activităţii de
întreprinzător.
În al treilea rând, activitatea dată se realizează în vederea obţinerii şi împărţirii beneficiilor rezultate.
Deci, trei sunt elementele specifice actului constitutiv care stă la baza societăţii comerciale: aporturile asociaţilor,
intenţia de a exercita în comun o activitate de întreprinzător, precum şi împărţirea bunurilor.
Prin condiţii de valabilitate se înţeleg cerinţele impuse de lege pentru ca un astfel de act să producă efecte faţă de
persoanele care l-au semnat sau care au aderat la el ulterior.
Actul de constituire
al societăţii comerciale este supus aceloraşi condiţii ca şi oricare alt act juridic şi este format din aceleaşi elemente.
Condiţiile de valabilitate pot fi clasificate în condiţii de fond şi condiţii de formă, nerespectarea ambelor ducând la
nulitate.
Condiţiile de fond
ale actului de constituire sunt: capacitatea, consimţământul, obiectul şi cauza.
 Capacitatea. Se are în vedere că toate persoanele care semnează actul de constituire trebuie să aibă
capacitatea de a semna acte juridice, adică capacitate deplină de exerciţiu. Mai detaliat despre capacitate
vezi tema „Subiectele dreptului comercial”.
 Consimţământul . Potrivit art. 199 din Codul civil, consimţământul este voinţa exteriorizată a persoanei.
Pentru a fi valabil exprimat, consimţământul trebuie: a) să emane de la o persoană cu discernământ; b) să
fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice; c) să nu fie viciat.
Actul de constituire
 prezintă, în mare parte, acelaşi conţinut legal la oricare din formele de societate reglementate de lege.
Clauzele obligatorii ale actului de constituire, independent de forma de societate care se formează, sunt
stabilite în Codul civil, art. 108. Alte clauze, necesare a fi indicate în actul constitutiv, care particularizează
 societatea comercială
 după formă sunt prevăzute în art. 122 (societatea în nume colectiv), art. 137 (societatea în comandită), art.
146 (societatea cu răspundere limitată), art. 157 (societatea pe acţiuni) ale Codului civil, precum şi în art.
33 din Legea nr. 1134/1997. Conform art. 108, alin. (3) din Codul civil şi art. 33 alin. (3) din Legea nr.
1134/1997, fondatorii pot indica şi clauze facultative, dacă acestea nu contravin dispoziţiilor legale.

25 - Obligațiile asociatului societății comerciale.

Obligatiunile asociatilor:
1.sa depuna si sa completeze aportul la care sa angajat-marimea si tipul aportului este prevazuta in actul de
constutuire.
2.sa nu divulge informatia confidentiala despre activiattea intreprinderii-secretul commercial constituie un element
important la obtinerea beneficiului de catra societate.
3.-sa nu faca conkurenta societatii-aceatsa obligatie se intemeiaza pe vointa asociatilor de a colabora.
4.sa participle la suportarea pierderilor sis a raspunda ptr obligatiile asumate de societate- asociatii trb sa raspunda
ptr obligatiile sociale,in mod diferit,dupa forma societatii.
5.sa nu folosseaska bunurile societatii in interes propriu sau in folosul uneo terti
6.sa nu comita fapte nedemne-aceasta obligatie este de natura sa asigure onorabilitatea societatii si de a atrage
increderea agentilor economici.
7.sa nu se amestece fara drept in administratia societatii-aceatsa se refera la exercitarea abuziva a acestui drept,de
natura sa perturbe functionarea societatii

26 - Drepturile asociatului societății comerciale

Drepturile asociatilor:
1.dreptul la egalitatea tratamentului-constituie premisa tuturor celorlalte dreptuir si obligatiuni ale asociatilor.orice
clauza care ar afekta egalitatea de tratament a asociatilor este lovita de nulitate.
2.dreptul la beneficiu- dreptul asociatului de a obtine o cota-parte din beneficiu realizat de societate;
3.dreptul de participare la impartirea finala a patrimoniului-asociatii sunt in drept s primeasca,in caz de lichidare a
societatii,o parte din valoarea activelor ramase dupa satisfacerea creantelor creditorilor.
4.dreptul de participare la conducerea si activiatatea societatii-exprima posibilitatea de a participa la adoptarea
deciziilor si hotaririlor adunarii generale.
5. dreptul de informare si control-exprima posibilitatea asociatilor de a efectua kontrolul asupara activitatii
intreprinderii.
6.dreptul de transmitere,cedare si donare a partilor sociale-de exemplu: participatiunea comanditarului poate fi
instraina unei terte personae,conform legii prevazute de codul civil.

27 - Procedura de insolvabilitate. Noțiunea de insolvabilitate, faliment, supraîndatorare. Temeiurile de

intentare a procesului de insolvabilitate.
Noțiune! Intentarea procedurii de insolvabilitate presupune inițierea acestuia la cererea debitorului sau a creditorului
în instanța competentă, în scopul satisfacerii creanțelor creditorului sau creditorilor debitorului, asigurării protejării
circuitului civil şi stabilității acestuia.
Procesul se iniţiază la cererea depusă de către următoarele persoane:

1. Debitorul;
2. Creditorii;
3. Alte persoane indicate în prezenta lege;

Intentarea procedurii de insolvabilitate. Orice cauză civilă începe prin intentarea acesteia. Instituţia intentării
procedurii de insolvabilitate este una dintre cele mai dificile instituţii sub aspectul interpretării şi înţelegerii efectelor
ei, fiind absolut diferită de intentarea unui proces civil în ordine generală[12]. Dacă intentarea procesului civil are
drept efect apariţia raporturilor procesual-civile şi obţinerea calităţii procesuale de reclamant sau pârât, o situaţie cu
totul diferită avem în cadrul procedurii de insolvabilitate. Aceasta, deoarece intentarea procesului de insolvabilitate
nu semnifică începutul raporturilor de procedură civilă, ci continuarea unei etape specifice a procesului în general.