Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROIECT DE CERTIFICARE A
CALIFICARII PROFESIONALE
INDRUMATOR:
AS. NEDELCU MARIANA
ABSOLVENT:
MOISE IOANA AMALIA
2012
Tema proiectului
ARGUMENT
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
ARGUMENT
Pielea nu reprezintă doar doar învelişul exterior al corpului. Pielea indeplineste o serie de
alte funcţii, esenţiale pentru o buna funcţionare a organismului uman.
Pielea are o suprafaţă între 1,5 - 2 m2 şi îndeplineşte multiple funcţii în organism.
Pielea este constituită din 70% apă, elemente minerale, substanţe organice enzime şi
vitamine. Pielea îndeplineşte şi funcţia de homeostezie (echilibru interior), schimburi de
substanţe cu mediulşi funcţie imunologică, având o serie de mecanisme de adaptare la mediu,
suportând cel mai bine pH-ul 5,5.
Pielea protejează organismul împotriva factorilor externi printre care se numără:
- stimulii mecanici, cum ar fi presiunea, vaporii de aer etc.
- stimulii chimici: grăsimea care acoperă suprafaţa pielii o protejează de anumite lichide
şi soluţii chimice;
- microorganismele: glandele sebacee şi sudoripare produc un ecran protector acid, al
cărui pHnormal variază între 4,2 şi 5,6. Acest scut protector acid îndepărtează
microorganismele, care preferăun mediu slab alcalin.
Pielea protejează organismul împotriva factorilor interni, reglează şi menţine temperatura
corpului.
Pielea este organ de simţ care recepţionează senzaţiile de durere, inclusiv arsura şi
pruritul, stimulii termici, la frig şi la cald, astfel că la frig vasele sangvine se contractă.
Pielea reprezintă o cale de administrare a medicamentelor şi cosmeticelor.
EPIPERMA- este nivelul exterior, periferic al pielii, format din două straturi:
- stratul cornos
- format din celule epiteliale, regeneratoare ale epidermei;
- zona formatăa din celule moarte şi turtite.
Epidermul nu este vascularizat, ci este hrănit cu ajutorul lichidului limfatic - un lichid
interstiţial caretransportă substanţe nutritive şi energizante de care au nevoie celulele
epidermei. Printre altele, lichidul limfatic conţine proteine, lipide, aminoacizi şi vitamine.
Epiderma este un epiteliu stratificat cornos, avascular, străbătut de fire de păr, canale
excretoare ale glandelor sudoripare şi de terminaţii nervoase libere. Are o grosime între
0,03 - 0,05 mm, având următoarele straturi de celule aplatizate prevăzută cu pori:
- Stratum corneum
- Stratum lucidum
- Stratum granulosum
- Stratum spinosum
- Stratum basale.
DERMA -se află sub epidermă, este alimentat în permanenţă cu sânge, are un ţesut
conjunctiv şi este format dintr-o reţea de fibre elastice, motiv pentru care pielea se întinde
şi se destinde.
În derm se întâlnesc două substanţe fundamentale, colagenul şi elastina, dispuse în formă
de reţea.
Fibrele de colagen asigură suportul şi protecţia fibrelor de elastină, stabilind
extensibilitatea pielii.
Fibrele de elastină determină elasticitatea pielii.
Derma este alcătuită din ţesut conjunctiv, bogat în vase capilare care asigură irigarea
cu sânge a pielii,glande sudoripare şi sebacee, foliculi piloşi (rădăcinile firelor de păr), iar
pentru reglarea temperaturii,muşchi netezi şi vase de sânge.
Pigmentul pielii se numeşte melanină
HIPODERMA- este alcătuită din ţesut adipos şi ţesut conjunctiv, din vase de sînge şi
nervi.
Funcţiile de bază ale hipodermului sunt:
- protecţie faţă de stimulii mecanici;
- depozitarea apei, a grăsimilor, a carbohidraţilor şi a mineralelor;
- protecţie împotriva frigului;
- evidenţierea formei corpului;
- menţinerea fermităţii pielii.
Hipodermul este colorat de diverşi pigmenţi cu culorile: alb, brun, galben, roz
Hipoderma face trecerea de la piele la straturile musculare, nervi şi vase de sânge, având
în structura sa ţesut conjunctiv, adipos, celule nervoase senzitive (la presiune), vase de
sânge şi nervi. Terminaţiile nervoase libere recepţionează excitaţiile tactile, termice,
dureroase, presionale şi vibratorii. Sunt situate în toate straturile pielii.
Corpusculii Meissner(M) sunt stimulaţi de atingeri fine. Se găsesc la nivelul papilelor
dermice.
Corpusculii Ruffini(R) recepţionează excitaţiile pentru senzaţia de cald, tracţiuni şi
deformaţii. Sunt situaţi în derm şi hipoderm.
Corpusculii Pacini(P) sunt stimulaţi de mişcări slabe, rapide şi de intensitate mică. Sunt
situaţi în hipoderm, muşchi, tendoane şi articulaţii.
Cropusculii Krause(K) recepţionează excitaţiile pentru senzaţia de rece. Sunt
mai numeroşi la nivelulmâinilor şi feţei (în dermă). Discurile Merkel sunt stimulate de
atingeri puternice, se adaptează lent şi parţial. Sunt situate în epidermă
1. Functia de protectie:
a) pielea apără împotriva factorilor mecanici prin elasticitatea ei,prin rezistenta straturilor
fibroase conjunctive şi elastice din dermă, prin depozitul de grăsime din hipodermă şi
prin fanere (păr, unghii) ce apără zonele respective;
b) apără împotriva factorilor chimic (gaze, lichide) prin stratulcornos al epidermei şi prin
sebum (unele substante dizolvate în grăsimi pătrund şi intoxică organismul);
c) apără împotriva factorilor termici prin stratul izolator de panicul adipos şi prin
variatiile debitului circulator sanguin din retelele dermice;
d) împotriva factorilor actinici (U.V.) prin perdeaua melanică,expunerea la soare creşte
melanina;
e) împotriva factorilor biologici, microbi, prin impermeabilitate, strat cornos pentru
microorganisme, prin actiunea dezinfectantă a sebumului, prin autopurificarea realizată
prin descuamarea ei şi prin produsul de secretie bactericid al glandelor sebacee şi
sudoripare; de a ceea orice ruptură a pielii este o poartă de intrare a microbilor;
f) împotriva factorilor electrici prin stratul cornos izolator elextric şi prin produsele
cornoase (păr, unghii) care apără zonele respective.
5.Functia de depozit.
Pielea depozitează: - grăsimi de rezervă energetice; sânge prin capilarizare intensă, care
la nevoie poate fi mobilizat şi pus în circulatie (în digestie când la nivelul aparatului
digestiv e necesară
o mare cantitate de sânge), poate depozita glucoză, NaCl, apă în hypoderm şi rezultă
edeme.
7.Functia de absorbtie– se face în cantitate mică, mai ales pentru substantele dizolvate
în grăsimi. Pe această functie se bazează tratamentul cu unguente, prin frictionări, băi cu
substante iodate, sulfurate, clorurate,sărate, acidulate, nămol, electroterapia etc. Grăsimile
neutre, lanolina şi untul de cocos, pătrund uşor în piele şi odată cu ele alte
substante cavitamine, medicamente. Vaselina nu trece prin piele ci o inhibă şi-i măreşte
impermeabilitatea.
DEFINIŢIE
ETIOLOGIE
EPIDEMIOLOGIE
SIMPTOMATOLOGIE
PERIOADA DE INCUBAŢIE
Durează în medie de 14-15 zile cu variaţii între 10-21 zile. Ea poate fi mai
scurtă, în special în varicela inoculată artificial sau mai lungă la indivizii cărora li s-a
injectat ser de convalescent în scop profilactic.
Din aceste motive, durata de timp stabilită pentru carantină este de trei
săptămâni.
Ca în toate bolile infecţioase cu poarta de intrare eterogenă, perioada de
incubaţie este asimptomatică. Dacă un copil face varicelă şi întrerupe şcoala, fraţii şi
surorile vor avea simptome cam la 2 săptămâni mai târziu.
PERIOADA PRODROMALĂ
(de invazie sau preeruptivă)
Durează între 1-2 zile. La copilul mic, poate lipsi; la copilul mare şi la adult
durează 2-3 zile.
Semnele infecţioase sunt discrete : uşoară astenie, indispoziţie, inapetenţă şi
cefalee cu urcarea moderată a temperaturii între 38-83.5°C, dureri musculare.
De multe ori, fenomenele de debut ale bolii sunt atât de atenuate încât această
perioadă trece neobservată.
Mai rar varicela începe prin fenomene violente ca: frison, febră peste 39°C,
vărsături, agitaţie şi convulsii.
În cursul acestei perioade poate apare o erupţie trecătoare cu aspect
scarlatiform (rash) sau rujeoliform care dispare după câteva ore, dar care poate crea
confuzie cu scarlatina sau rujeola.
PERIOADA ERUPTIVĂ
În varicelă este de 7-10 zile. Erupţia apare mai întâi pe corp (unde domină),
apoi pe faţă, cap şi membre, fiind însoţită de febră (37-38°C) şi uşor prurit.
Elementele eruptive apar la început sub formă de macule mici (2-6 mm.)
rotunde sau ovale de culoare roşie, bine delimitate ce dispar la presiunea digitală.
În câteva ore ele trec în stadiul de papulă şi apoi de veziculă dau direct în
stadiul de veziculă.
Veziculele au dimensiuni între 2-4 mm, putând varia de la mărimea unui ac
de gămălie până la un bob de fasole. La periferie vezicula este net delimitată şi
înconjurată de o zonă roz, care se pierde apoi în mod difuz pe tegumente, zonă ce este
cunoscută şi sub denumirea de „areola” roşie.
Prin situarea lor superficială, forma rotundă şi conţinutul lor (lichid clar şi
transparent) veziculele au fost comparate cu „picături de rouă „. Din cauza tensiunii
reduse a conţinutului, vezicula este moale la palpare şi nu dă senzaţia de „perla de sticla”
ca vezicula din variolă. De asemenea, prin tracţiunea ei în direcţii opuse se produc o serie
de încreţituri care la unele vezicule sunt prezente chiar şi fără această manevră.
A doua zi după apariţia veziculei, în evoluţia ei normală, dacă nu este ruptă,
conţinutul ei se tulbură şi se reduce, încreţiturile înmulţindu-se. Vezicula se deprimă
treptat, începând din centru (ombilicale) unde apare o crustă mică punctiformă, de
culoare brună-negricioasă, care produce o pseudo-ombilicaţie asemănătoare cu cea de
variolă. Veziculele varicelei nu supurează, în ziua a 3-4 a lichidul se resoarbe şi vezicula
se transformă în crustă, uneori fără să fi trecut prin faza de ombilicaţie sau de tulburare a
conţinutului. La sfârşitul primei săptămâni de la apariţia erupţiei, crustele cad, lăsând
doar o uşoară depigmentare trecătoare. Stadiul de cruste poate dura 10-20 zile.
În urma gratajului şi a infecţiei secundare pot rămâne uneori cicatrice albe,
nu prea profunde, care dispar de obicei în câţiva ani.
Elementele eruptive nu apar deodată, ci în puseuri, la intervale de 1-2 zile,
succedându-se până la 3-5 puseuri în total.
Datorită acestei apariţii în pusee, erupţia va avea un aspect poliform
pronunţat, fiecare teritoriu cuprinzând elementele din diferitele faze de evoluţie (macula-
papula-vezicula-crusta). La producerea polimorfismului mai contribuie şi faptul că unele
elemente nu ajung până la sdadiul de vezicule, ci se opresc în cel de papule.
Apariţia şi intensitatea erupţiei este favorizată şi de factorii iritativi locali
(revulsie,substanţe iritante,etc.).
Numărul elementelor eruptive este în general mai redus (de la câteva zeci la
câteva sute). Uneori, mai ales la adolescenţi şi adulţi, numărul lor poate fi însă
considerabil.
PERIOADA DE CONVALESCENŢĂ
Începe odată cu formarea ultimelor cruste şi durează 1-3 zile; crustele se
desprind de la periferie spre centru.
După căderea crustei,dacă aceasta nu a fost ruptă rămâne o zonă uşor
pigmentată roz.
EVOLUŢIE
De obicei, varicela are o evoluţie uşoară spre vindecate, se obţine în
majoritatea cazurilor fără incidente deosebite. Bolnavul poate să -şi reia activitatea după
căderea crustelor. Probleme dificile pun numai unele forme clinice severe şi
complicaţiile.
Vindecarea este urmată de o imunitate durabilă. Prognosticul este bun cu
excepţia cazurilor severe, apărute la bolnavii imunodeprimaţi şi a cazurilor cu complicaţii
neurologice.
FORME CLINICE
Alături de tabloul clinic descris mai sus, varicela mai poate prezenta diverse
forme clinice împărţite după :
Intensitatea şi aspectul erupţiei;
Gravidatea evoluţiei;
Conformaţia genetică a fiecărui individ.
CLASIFICARE :
1.FORME UŞOARE
- Forma discretă sau acneiformă (cu un număr redus de vezicule);
- Forme clinice abortive (larvate) în care evoluţia bolii se opreşte într-o anumită fază
(macule sau papule); aceste forme apar în deosebi la copii, la sugar între a treia şi a şasea
lună (cu imunitate reziduală de la mamă).
3.FORME GRAVE
Acele forme ale varicelei cu erupţie bogată, febra ridicată, stare generală alterată,
toxemie, pneumonie varicelică apar frecvent la adulţi şi la gravide; la aceste persoane
varicela evoluează deobicei mai sever decât la copii.
Dintre aceste fenomene enumerăm :
FORMA PUSTULOASĂ în care veziculele trec în stadiul supurativ şi lasă ulterior
cicatrice, ca în variolă; supuraţia se datorează suprainfecţiei bacteriene prin: grataj, lipsa
de igienă a tegumentelor şi lipsa de rezistenţă a organismului (copii distrofici, casectici,
debilităţi prin boli anterioare ); supuraţia veziculelor duce la procese supurative profunde
şi septicemii;
FORMA CONFLUENTĂ cu vezicule numeroase apropiate unele de altele şi chiar
contopindu-se;
FORMA BULOASĂ (pemfigoidul varicelic), cu vezicule de dimensiuni mari care, însă
este extrem de rară;
FORME DE VARICELĂ în care apar foarte multe vezicule pe mucoase, fiind însoţite de
tulburări la acest nivel (fotofobie, disfagie, tulburări respiratorii).
COMPLICAŢII
Varicela fiind o boală benignă, complicaţiile ei sunt foarte rare. Se pot
întâlni totuşi în perioada eruptivă sau în convalescenţă. Aceste complicaţii apar datorită
virusului varicelic sau microbilor de infecţie secundară (suprainfecţii bacteriene).
2.COMPLICAŢII NEUROLOGICE
BOLI ASOCIATE
Varicela poate apare concomitent cu alte boli infecţioase : difteria, scarlatina,
tusea convulsivă, rujeola sa în convalescenţă după aceste boli.
Aceste asocieri imprimă o gravitate mai mare atât varicelei, cât şi bolii cu
care este asociată şi în acelaşi timp, în urma scaderii rezistenţei organismului, predispun
la complicaţii prin infecţii secundare.
Faţă de tuberculoză, varicela are aceaşi acţiune ca şi rujeola, şi ea fiind o
boală energizantă (reactivă).
VARICELA ŞI SARCINA
DIAGNOSTIC
DIAGNOSTIC POZITIV
DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL
Se face cu următoarele boli :
Variola – cu formele atipice şi uşoare – alastrim;
Vaccina generalizată – diagnosticul se pune la baza anamnezei (vaccinări recente în
antecedente, reacţia vaccinării locale ) şi caracterul elementelor eruptive (caracter
pustulos şi monoform al veziculelor);
Zona generalizată – diagnosticul se face prin prezenţa concomitentă a veziculelor atât pe
traiectul unui nerv,cât şi pe întreaga suprafaţă a tegumentelor;
PROGNOSTIC
Varicela este o boală benignă, cu simptomatologie şi o evoluţie de obicei
atenuată şi un pronostic favorabil. Varicela necomplicată se vindecă întotdeauna.
Mortalitatea este extrem de mică (0,01-0,05 %) fiind datorată formelor
severe (varicela hemoragică).
Varicela diseminată şi aproape confluentă, cu localizări pulmonare,aşa cum
apare adesea la adult, are o evoluţie severă şi poate fi uneori fatală.
Prognosticul este rezervat la pacienţii cu imunitate compromisă (mortalitate
6-17 %).
TRATAMENT
Date fiind lipsa unui tratament etiologic eficace pe de o parte şi begninitatea
bolii pe de altă parte, tratamentul în varicelă se va margini la combaterea unor simptome
şi la prevenirea complicaţiilor. Aceasta se face prin mijloace cât mai simple şi se executa
la domiciliu, în condiţii de izolare.
Spitalizarea este rezervată numai cazurilor severe şi complicate.
A. TRATAMENTUL IGIENIC
Îngrijirile curente vizează împiedicarea infectării elementelor eruptive printr-
o strictă tehnică aseptică din partea personalului de îngrijire.
Vizitele vor fi întrerupte.
Se evită contactul cu leziuni supurative.
Dezinfecţia continuă (pentru secreţiile nazofaringiene şi obiectele
contaminate ), precum şi dezinfecţia terminală sunt necesare.
Nu se permite baia, până la uscarea crustelor, deoarece prin decaparea
precoce a veziculelor se deshid părţi de intrare pentru bacterii. Se menţin tot timpul
măsuri de igienă corporală (tampoane cu apă alcolizată sau cu muşeţel).
Repausul este obligatoriu în pat circa 7 zile (pe tot parcursul perioadei
febrile,duratei exantemului,până la căderea crustelor). Acesta se prelungeşte în funcţie de
apariţia unor noi vezicule sau dacă este o formă mai severă.
B.TRATAMENTUL DIETETIC
Bolnavului i se va administra la început un regim alimentar uşo (lacto-hidro-
zaharat) pentru ca în convalescenţă să poată trece la un regim normal,dacă nu apar
complicaţii.
C.TRATAMENTUL MEDICAMENTOS
Varicela simplă necomplicată nu necesită medicaţie antivirală.
În prezent există 3 substanţe antivirale, cu acţiune antivirus varicelo-
zosterian: acyclovir, vidarabina şi alfa-interferon.
Ultimul medicament nu a fost încă utilizat în clinică.Atât acyclovir cât şi
vidarabina, folosite în formele severe de varicelă diseminată sau cu pneumonie varicelică,
mai ales la persoanele cu deficienţă imunitară, au dat rezulate foarte bune, reducând
activitatea bolii şi extinderea erupţiei cu vindecare. Acyclovirul (Zovirax) a fost folosit în
clinica de boli infecţioase din Bucureşti, cu rezultate excelente, chiar spectaculoase. Într-
un alt studiu, comparativ, pe 22 de bolnavi trataţi cu acyclovir (un lot) şi vidarabina (alt
lot), primul s-a arătat net superior vidarabinei. Acyclovir a fost folosit cu succes în
varicela severă la gravide, cu naşterea de copii normali.
În lipsa acestor antiviral se recurge la imunoglobuline umane specifice, care
pot atenua boala.
Erupţia din interiorul gurii poate provoca dificultăţi la mâncare.
Administraţi fluide răcoroase şi uşoare, mâncare pasată. Evitaţi orice mâncare sau băutura
care conţine acizi cum ar fi sucul de portocale şi în special sarea. Durerea din gură poate
fi uşurată cu ajutorul acetaminophenului (Tylenol).
Veziculele din zona genitală pot fi dureroase. Se pot aplica cremele
anestezice care atenuează durerile.
Pentru reducerea febrei se utilizează o medicaţie fără aspirină, cum ar fi
acetaminophenul (Tylenol). Aspirina nu se foloseşte la copii cu vărsat de vânt sau alte
infecţii virale deoarece poate cauza sindromul Reye.
PROFILAXIA CU ANTIBIOTICE a infecţiilor secundare bacteriene este
indezirabilă. Numai în unele cazuri se varicelă severă diseminată, confluentă,
antibioticele pot fi utilizate „preventiv”.
Antibioterapia este însă ferm indicată (doze mari, alese în funcţie de
sensibilitatea germenului) în complicaţiile bacteriene ale varicelei. Rimfampicina (600
mg /4 ore adult) a dat rezultate bune în varicela cu erupţie intensă la adult pentru
prevenirea suprainfecţiei.
TRATAMENTUL SIMPTOMATIC
Pruritul este un semn caracteristic al varicelei, pentru combaterea lui se
folosesc: talc mentolat 1%, lotiuni cu alcool mentolat sau soluţie de mentol-fenol 2%;
veziculele mari cu tendinţă la pustulizare vor fi pudrate cu praf de sulfamidă; la nevoie se
dau antihistaminice (romergan, feniramin, tavegyl).
Pentru a împiedica copii mici să-şi rupă leziunile, se aplică bandaje la degete,
mănuşi sau degete de carton.
Leziunile infectate se tratează cu unguente cu antibiotice. Leziunile mucoaselor
(buco-faringiene, oculară, genitală) se tratează prin spălături cu apă oxigenată,
permanganat de potasiu, acid boric sau ceai de muşeţel. Pe mucoasa bucală se fac aplicări
locale cu un tampon de vată înmuiat într-o soluţie apoasă de violet de genţiana 2%. Odată
crustele formate, se va grăbi detaşarea lor prin unguente (vaselină boricată) precum şi
prin băi.
Febra este combătută prin administrarea de antitermice. Se evită însă,
administrarea acidului acetisalicilic la copii deoarece este favorizant al apariţiei
sindromului Reye.
Durerea se calmează cu analgezice.
Pentru fenomenele nervoase ce apar se recomandă diverse calmante.
PROFILAXIA
Vărsatul de vânt (varicela) este una dintre cele mai frecvente boli infecto-
contagioase cauzate de virusul de tip hepatic. Prevenirea îmbolnavirii cu varicelă se face
prin administrarea vaccinului numit varicelo-zosterian, cel mai frecvent fiind numit
vaccinul vărsatului de vânt.
Vaccinul este recomandat următoarelor persoane:
Cei mai mulţi copii în primele 12-18 luni de viaţă,făcând parte din programul de
vaccinare de rutină;
Copii care sunt complet vaccinaţi prin programul de imunizare de rutină şi care nu au
făcut varicelă; în multe ţări este obligatoriu ca toţi copii de vârstă şcolară să fie vaccinaţi
împotriva varicelei sau să se poată dovedi imunitatea copilului împotriva virusului
varicelo-zosterian;
Adolescenţi şi adulţi care nu au făcut varicelă;
Persoane adulte care nu îşi amintesc dacă au făcut varicela în copilărie; acest lucru le
oferă siguranţa de a nu se îmbolnăvi chiar dacă aceştia au avut varicelă;
Persoane care nu au făcut varicelă sau cele care nu au fost vaccinate şi au venit în contact
cu o persoană care avea varicelă.
Majoritatea organizaţiilor de sănătate recomandă efectuarea vaccinării
împotriva virusului varicelo-zosterian. S-a dovedit că acest vaccin împiedică
îmbolnăvirile severe sau moderate cu varicelă în 95% din cazuri şi a formelor uşoare de
boală în aproximativ 70-85%.
Ocazional, persoanele vaccinate împotriva varicelei fac o formă de boală
foarte uşoară, ştearsă. Această formă de boală apare când persoanele sunt expuse la tipul
sălbatic al virusului varicelo-zosterian. În acest caz infecţia virală este mai uşoară,
pacienţii prezentând câteva vezicule la nivelul pielii şi doar câteva simptome comparativ
cu infecţia obişnuită de varicelă.
Unele studii efectuate arată că şansa de a face o formă uşoară de varicelă
creşte o data cu prelungirea duratei de timp ce a trecut de la prima vaccinare. În unul din
studii se constată că eficacitatea vaccinului scade după primul an de la vaccinare când
este făcut la copii sub 15 luni.
În urma rezultatelor acestor studii, cercetătorii discută de o a doua vaccinare
care să determine o creştere a eficacităţii mai ales la copii sub 13 luni.
De asemenea se poate preveni varicela dacă, după expunerea la virus
organismul dobândeşte rapid anticorpi împotriva varicelei.
În cazul în care o persoană intră în contact cu o persoană bolnavă de varicelă
şi nu este sigură dacă are imunitate fată de virus (nu a dobândit anticorpi) trebuie să
consulte medicul în vederea vaccinării.
Prevenirea îmbolnăvirii cu varicelă se poate face şi prin evitarea contactului
cu o persoană infectată de acest virus. Aceasta se recomandă persoanelor care au un
sistem imunitar deficitar.
Cu toate acestea virusul varicelo-zosterian se transmite de la o persoană
infectată fără ca aceasta să prezinte semne de boală.
Vărsatul de vânt (varicela) se transmite foarte rapid, mai ales persoanelor
aflate într-un spaţiu închis, ce vin în contact cu alte persoane, ca de exemplu copiii în
sălile mici de clasă sau persoane care împart acelaşi dormitor.
Femeile care doresc să rămână însărcinate şi nu au făcut varicelă ar trebui să
se vaccineze împotriva virusului sau să testeze dacă au imunitate, deoarece în acest mod
previn complicaţiile ce pot apărea în cazul infecţiei din timpul sarcinii.
Culegerea datelor
Date generale:
• Nume: I.
• Prenume: C.
• Sex: F
• Vârsta: 19 ani
• Domiciliul: Valenii de Munte, Jud. Prahova
• Religia: ortodoxa
• Ocupatia: secretara
• Conditii de locuit: salubre, casa cu patru camere, bucatarie, baie
• Limite senzoriale: vaz, auz-normale
• Comportare fata de mediu: este o persoana cooperanta, sociabila; ii place
sa vizioneze programe TV, sa se plimbe cu prietenii, este orientat
temporaro-spatial
Anamneza:
a) Antecedente heredo-colaterale: fara importanta;
b) Antecedente personale (fiziologice si patologice): rubeola la 8 ani, hepatita epidemica
in famile, neaga TBC, lues; menstra la 14 ani, ciclul regulat la 28-29 zile, apendictomie la
17 ani
Istoricul bolii
Pe data de 16.05.2012 s-a prezentat la camera de gardă a spitalului de Boli
Infecto – Contagioase solicitând internarea în această unitate. Nu avea bilet de trimitere.
În urma anchetei epidemiologice s-a stabilit contact în familie cu varicela în urmă cu
aproximativ două săptămâni
Aparatul respirator:
- murmur vezicular prezent pe toată aria pulmonară
- vibraţiile vocale se transmit bilateral
- toracele este normal conformat
- pacienta prezintă 19 respiraţii / minut
Aparatul cardio-vascular:
- zgomotele cardiace sunt normale
- nu apar sufluri patogene
- T.A. 130/70 mm Hg
- A.V. 72 bătăi /minut regulat
Aparatul digestiv:
- limba saburală
- faringe hypotonic
- abdomen mobil, suplu la palpare
- ficat în limite normale, nedureros la palpare
- splina nepalpabilă
- apetit scăzut, arsuri în cavitatea bucală, dureri la masticaţie şi deglutiţie
- greaţă, senzaţie de vomă
- sialoree
- tranzit intestinal în limite normale
- normoponderală G = 60 kg (greutatea ideală = 55 kg); T = 1.65 cm
Aparatul urinar:
- micţiuni fiziologice
- manevra Giordano negativă
Organe de simţ:
- acuitate vizuală: normal
- simţ olfactiv: normal
- simţ auditiv: normal
OBIECTIVE
Pacientul:
- sa-şi pastreze integritatea pielii
- sa nu fie expus microorganismelor infectioase
- sa inteleaga masurile de control al infectiei şi al gratajului
- sa-şi pastreze sentimental de bunastare şi stima de sine
INTERVENTII
- igiena tegumentelor cu apa alcoolizata
-baie numai dupa caderea crustelor
-pentru ameliorarea pruritului, alcool mentolat; talc
- igiena cavitatii bucale- spalaturi cu ceai de musetel (mai ales dupa alimentative),
badijonari cu stamicina, vitamina A
-educatia pacientului : sa nu se scarpine
-supravegherea pentru a observa semnele vreunei complicatii (febra, cefalee)
APLICAREA INGRIJIRILOR
Nevoia de a izolare Boală infecto - Mobilizare activă Asistenta medicală Uşor masaj cu alcool Asistenta
se mişca şi a contagioasă şi pasivă în salon elaborează împreună cu mentolat medicală
avea o bună pacienta un program de observă că
postură exerciţii fizice pacienta a
înţeles
necesitatea
exerciţiilor
fizice pe care le
şi aplică
Nevoia afectată Problema Sursa de Obiective Intervenţii cu rol propriu Intervenţii cu rol Evaluare
dificultate delegat
Nevoia de a fi -igienă Erupţii cutanate Vindecarea - ajută pacienta să facă La indicaţia medicului Asistenta medicală
curat şi a-şi deficitară fără cicatrice baie parţială cu apă aplică pudraj mentolat observă că pacienta
proteja - prurit - zilnic va schimba şi mixtură mentolată are tegumentele
tegumentele lenjeria de corp şi de pat curate, elementele
a pacientei eruptive nu sau
- baia generala după suprainfectat
căderea crustelor
Tratament ambulatoriu:
- vitamina B1- 3 tb/zi
- vitamina B6- 2 tb/zi
- vitamina C200- 1tb/zi
- paracetamol-1 tb/zi
BIBLIOGRAFIE
6.INTERNET
ANEXE
INTERVIUL
Este o întâlnire fată în faţă, un dialog asistent medical – pacient, pentru susţinerea unei
conversaţii în vederea obţinerii unor informaţii cu utilizarea a numeroase deprinderi în funcţie
de scopul, percepţia şi abilitatea celui implicat.
ASISTENTA MEDICALĂ :
- Trebuie să arate un interes deosebit faţă de ceea ce spune pacientul;
- Trebuie să asigure confidenţialitatea;
- Trebuie să se prezinte (nume, functie) şi trebuie să spună pacientului motivul
dialogului;
- Trebuie să stea cât mai confortabil în timpul dialogului;
- Trebuie să folosească întotdeauna un sistem de înscriere a informaţiilor primite;
- Nu trebuie să folosească întrebări la care răspunsul este dat, doar dacă este necesar să
se revină pentru acurateţea răspunsului;
- Îi revine responsabilitatea de a mentine discuţia „vie”;
- Trebuie să observe dacă pacientul oboseşte;
- Trebuie să folosească întrebări directe şi care să încurajeze comentariile pacientului şi
exprimarea sentimentelor (ce simţiţi în legătură cu? Puteti să-mi spuneţi mai multe
despre?);
- Trebuie să folosească întrebări deschise care să permită pacientului să spună tot ce
gândeşte (despre ce vreţi să vorbim?);
- Nu trebuie să se teamă de perioadele de nelinişte şi trebuie să aştepte ca pacientul să
se exprime în felul propriu.
FIŞA DE INTERVIU
Trebuie să conţină:
- Date generale despre pacient (nume şi prenume, vârstă, sex, stare civilă, număr de
copii, religie,profesie, ocupaţie, loc de muncă);
- Domiciliul (localitatea, câte camere, cu cine locuieşte)
- Obişnuinţe de viaţă – da, nu, oazional (alcool, tutun,drog, cafea, dietă, greutate,
înălţime, tensiunea arterială, puls, semne particulare, alergii);
- Starea de dependenţă (autonom, dependent, semidependent);
- Alte probleme de sănătate (spitalizări anterioare, data, anul, operaţii, tratamente
prescrise, impresii din spitalizarea anterioară);
- Prezentarea de caz (culegerea de date, data apariţiei bolii, motivele internării,
probleme de sănătate – intoleranţa la activitate, incontinenţă de materii fecale,
tulburări de respiraţie, sursa de dificultate, manifestarea de dependenţă, semne şi
simptome etc.).
Vezicula
Leziuni in diferite stadii de evolutie
Leziuni de varicela la nivelul scalpului