Si acum imi aduc aminte cu nostalgie de prima zi cand
am intrat in curtea scolii,cu pasi marunti si ghiozdanul in spate,tinand-o strans de mana pe mama.Totul parea a fi desprins dintr-un taram de basm,iar doamna invatatoare era zana cea buna.Nu am sa o uit niciodata,o doamna mica de statura,cu ochii stralucitori si vocea blanda.
Dupa sfarsitul serbarii de inceput de an scolar,doamna invatatoare ne-a
condus in sala de clasa si ne-a urat succesc in noul an scolar si un calduros “Bun venit!”.Aici,ne asteptau bancile curate cu cate o floare in dreptul fiecariua.M-am asezat timid in a treia banca si abia asteptam sa fac cunostiinta cu noii mei colegi si sa dezleg tainele cunoasterii.
Astazi,dupa cei 4 ani minunati petrecuti alaturi de doamna invatatoare si
de dragii mei colegi,pasii mei mici din prima zi s-au transformat in pasii mari ai unui scolar iscusit,din nou boboc in clasa a 5-a.