Povestea lui Harap-Alb

de Ion Creanga

-Basm cult-

Ion Creanga este unul dintre cei patru mari clasici ai literaturii romane care s-
au afirmat in cadrul cercului literar al Junimii. Este cunoscut in literatura romana
drept “povestitorul” reusind sa ridice proza romaneasca pe aceleasi culmi pe care
Mihai Eminescu propulsase limba literara in lirica.

Opera sa este compusa din povesti, povestiri si scrierea memorialistica

“Amintiri din copilarie”. Printre scrierile sale se numera si basmul cult “Povestea lui
Harap-Alb” publicat in anul 1877 in revista Junimii “Convorbiri literare” dar si in
ziarul “Timpul”.

Basmul cult este o specie a genului epic, in proza, cu numeroase personaje,

in care evenimente reale se impletesc cu cele fantastice, iar personajele sunt
purtatoare ale unor puteri supraomenesti

Titlul basmului este unul analitic ce enunta atat specia literara, povestea, cat
si numele protagonistului purtat de-a lungul propriei formari. Harap-Alb este un
nume oximoronic ce sugereaza ideea ca echilibrul universal poate fi obtinut numai
prin reunirea contrariilor, astfel, numele sau desemneaza o sluga de vita nobila.
Tema basmului are sursa folclorica, prezentand confruntarea binelui cu raul.
Pe parcursul acestei confruntari, soldate cu victoria binelui, ca in majoritatea
basmelor, eroul central isi formeaza personalitatea, ceea ce ii confera scrierii
caracterul de bildungsroman. In ceea ce priveste viziunea despre lume, aceasta
vizeaza faptul ca maturitatea desavarsita poate fi atinsa doar prin trecerea prin mai
multe experiente, probe.

Actiunea este relatata la persoana a III-a de catre un narator a carui

perspectiva narativa obiectiva este completata de multiple comentarii subiective
“ce-mi pasa mie?”, “sarmanul Harap-Alb”.

In ceea ce priveste arta narativa a lui Ion Creanga, critica literara remarca
oralitatea stilului sau, prin care autorul lasa impresia adresarii directe catre un
public vast. Aceasta este obtinuta prin folosirea in mod original a exprimarii
populare, dominata de regionalisme, expresii populare, ziceri, interjectii. O alta
nota de unicitate a stilului sau o constituie umorul inconfundabil, care inglobeaza
diferite forme, de la ironie pana la tratarea comica a situatiilor dramatice “te-as vari
in san dar nu incapi de urechi”.

Constructia subiectului urmeaza o schema simpla. Cei doi frati, craiul si

Verde-imparat, conduc fiecare cate o imparatie la doua capete ale lumii, foarte
indepartate unul de celalalt. Neavand descendenti masculini, Verde-imparat ii scrie
fratelui sau sa-i trimita pe unul dintre fii ca sa-I urmeze la tron. Proba curajului il
desemneaza pe cel mic ca fiind capabil de a intreprinde calatoria catre tinuturile
unchiului sau. Trecand prin numeroase peripetii, depasind cu istetime, bunatate,
curaj si mult ajutor, multiplele probe ale formarii sale, acesta isi indeplineste telul
de a deveni imparat, casatorindu-se cu fata de care s-a indragostit.

In basm sunt prezente anumite clisee cu roluri bine determinate, cum ar fi

formulele specifice: initiala, mediane si finala.

Incipitul basmului atrage atentia asupra cliseului compozitional “Amu cica

era odata” ce are rolul de a introduce cititorul in lumea miraculoasa a basmului in
care totul este posibil. De asemenea, expozitiunea actualizeaza motivul
imparatului fara urmasi si precizeaza vag toposul “la o margine a pamantului”,
“intr-o tara”.

Intriga este reprezentata de cererea imparatului Verde, care perturba

echilibrul initial si declanseaza confruntarea dintre cei 3 frati.

Desfasurarea actiunii incepe cu confruntarea, la care mezinul dovedeste

calitati sufletesti superioare, milostivind-o pe Sfanta Duminica care i se adreseaza
cu formula “luminate craisor” anticipand victoria sa din final. Fiul craiului alege un
cal cu puteri supranaturale, care poate zbura si vorbi si il va ajuta pe parcursul
calatoriei. Acesta va reusi sa treaca proba curajului la care-l supune tatal sau, care ii
ofera doua daruri: unul material, pielea de urs si unul spiritual, sfatul sau: “sa te
feresti de omul span si omul ros”. Podul marcheaza trecerea de la bine la rau, de la
lumea cunoscuta la cea necunoscuta, dar si de la copilarie la maturitate. Pentru a
putea ajunge la curtea imparatului Verde, craisorul trebuie sa treaca prin padure,
aceasta fiind asociata cu un labirint. In padure, Spanul i se infatiseaza de doua ori,
iar craisorul se abtine tentatiei, insa la cea de-a treia aparitie a sa, ajunge sa creada
ca “asta-i tara spanilor” si accepta ajutorul sau. Antagonistul ii intinde o cursa fiului
de crai, acesta din urma coborand intr-o fantana, eveniment echivalent cu o
moarte simbolica dar si cu o renastere, craisorul capatand identitatea de “Harap-
Alb” si jurandu-i credinta spanului.
 Ajunsi la curtea imparatului Verde, Spanul il supune pe protagonist la doua
probe ce vizeaza initierea in planul vegetal. Prima dintre acestea, cea a aducerii
salatilor, este o proba a rabdarii si va izbuti cu ajutorul Sfintei Duminici, sa isi atinga
obiectivul. Cea de-a doua proba este vanarea cerbului si obtinerea pietrelor
nestemate, simbol al pietrei filozofale. Din nou, acesta isi va realiza scopul cu
ajutorul Sfintei Duminici ce ii da palosul lui Statu-Palma-Barba-Cot.

O alta proba este cea a aducerii fetei imparatului Ros, iar pe drum, Harap-Alb
intalneste cei cinci “monstrii simpatici” : Gerila, Setila, Flamanzila, Ochila si Pasari-
Lati-Lungila care ilustreaza categoria estetica a grotescului. De asemenea,
aratandu-se milostiv fata de furnici, tanarul ocoleste protector o nunta de furnici
care traversau pe pod, riscandu-si viata si trecand prin apa. Gestul sau nobil este
rasplatit de craiasa furnicilor cu o aripa, insemn ce-l va salva la nevoie. Si albinele
sunt ocrotite de tanarul care din mila si dragoste fata de vietatile naturii, le
construieste un stup si este rasplatit cu un obiect magic, o aripa de la craiasa.

Imparatul Ros indeplineste si el un rol de formator pentru protagonist,

supunandu-l pe Harap-Alb altor probe: casa de arama, ospatul exagerat, separarea
macului de nisip, gasirea fetei si ghicitul acesteia. Proba camerei supraincalzite este
trecuta cu ajutorul lui Gerila, masa mult prea imbelsugata cu ajutorul lui Flamanzila
si Setila, macul este separat de nisip cu ajutorul furnicilor, fata de imparat este
gasita de Ochila si Pasari-Lati-Lungila iar ghicirea ei este datorata albinei.

Fata imparatului Ros propune si ea o proba, anume intrecerea dintre cal si

turturica. Calul eroului inzestrat cu puteri miraculoase, castiga prin viclesug si
aduce fetei apa moarta, apa vie si trei smicele de mar dulce.

Intorsi la curtea imparatului Verde, fata imparatului Ros il demasca pe Span,

care il omoara pe Harap-Alb crezand ca si-a incalcat juramantul, eveniment ce
constituie totodata si punctul culminant al basmului, iar calul pune capat zilelor
antagonistului. Tot fata imparatului Ros il salveaza pe Harap-Alb caruia Spanul ii
taiase capul si il readuce la viata.

In final, echilibrul initial este recapatat, iar eroul este rasplatit prin nunta si
succesiunea la tron, iar formula finala marcheaza iesirea din orizontul basmului,
facand trecerea de la lumea fantastica la cea reala a cititorului.