Prin Statutul de la Kalisz (1264), regele Boleslaw V cel Cucernic le acorda evreilor protectie, libertate religioasa,

garantii impotriva acuzatiilor calomnioase. Stabilirea evreilor in Polonia este atat de avantajoasa pentru aceasta
țară încât, cu aproape un secol mai târziu, în 1344, regele Cazimir cel Mare le întărește drepturile pentru a-i atrage
în numar cât mai mare. În următorii 3oo de ani, regatul unit al Poloniei și Lituaniei a devenit cel mai întins stat din
Europa, cuprinzând numeroase noi teritorii din est, printre care si Ucraina.

Populația evreiască se dezvolta economic și cultural,precum și numeric. Conform datelor din Enciclopaedia Judaică,
se aflau în Polonia 3o mii de evrei în 1490 și 3oo mii la mijlocul secolului XVII. Evreii acestei epoci feudale aparțin
direct regelui, fiind tratați ca un grup distinct. Au propriul lor mod de viață, deosebindu-se de restul populației prin
limba, cultura, îmbracăminte, condiții economice. Această izolare este avantajoasă pentru toata lumea. Evreii se
bucură de autonomie, ajungând să aibe chiar un parlament propriu în 1564, iar regii și biserica catolică își pot încasa
mai ușor dările. Aceasta perioadă de pace și relativa prosperitate este brutal întreruptă de cazacii lui Hmelnitki, în
1648, apoi chiar de către Polonezi, din ce în ce mai des începând din prima jumatate a secolului XVIII.

Puterea Poloniei scade treptat în așa masură încât în trei etape (1772, 1793, 1795), teritoriul ei este impărțit între
Rusia, Prusia si Austria. Populația evreiască din Polonia, ajunsă la 1,5 milioane, este împărțită împreună cu teritoriul,
între cele trei mari puteri. Cea mai mare parte a acestor evrei devin supușii Imperiului Rus .

Din 1795 până la revoluția din 1917, soarta evreilor va depinde de politica și concepțiile fiecărui țar, de aceea vom
încerca să etapizam viața comunității evreiești din Rusia în funcție de țarii care au cârmuit imperiul în această
perioadă.

Evreii Polonezi au devenit supuși ruși sub domnia ECATERINEI II CEA MARE, prietena filozofilor francezi și adepta
ideilor iluministe care se raspândesc în Europa. Într-o Rusie care își alungase de mult evreii, Ecaterina este
predispusă la toleranță si foarte constientă de avantajele oferite de o populație supusă și activă de mesteșugari și
comercianți dibaci. Pe de altă parte, este conștientă și de antisemitismul latent din jurul ei, provocat în special de
atitudinea clerelui. Și atunci Ecaterina alege o cale de mijloc. După prima împărțire a Poloniei, acorda evreilor din
teritoriile poloneze anexate aceleași drepturi ca și creștinilor cu statut social similar, tratându-i ca pe o minoritate
religioasă. Nu le acorda dreptul de a intra oficial pe teritoriul Rusiei propriu-zise, dar le crează condiții ca să poată
totuși pătrunde, deoarece are tot interesul sa populeze cu locuitori harnici și destoinici regiunile cucerite de la Turci,
în jurul mării Negre. Politica binevoitoare a Ecaterinei asigura evreilor conditii de viață în general mai favorabile
decât cele din Europa de Vest. Dar, din pacate, aceasta situatie se schimba repede.

Dece ?

Pe de o parte, revolutia franceza din 1793 potoleste definitiv ideile iluministe ale Ecaterinei. Pe de alta parte,
egalitatea in drepturi a evreilor este de neconceput pentru polonezii din teritoriile anexate, iar negustorii rusi se
impotrivesc unei concurente de care se tem. De aceea, o parte din drepturile acordate
evreilor se abroga, apar o serie de restrictii, printre care decretele imperiale care permit stabilirea evreilor numai in
teritoriile cucerite de la polonezi si de la turci, interzicandu-le accesul in restul imperiului. Pe masura ce vom inainta
in secolul XIX, efectul acestei interdictii se va resimti tot mai greu, pana va deveni sufocant.

Dar suntem inca la inceputul secolului XIX, cand evreii sunt considerati de populatia rusa niste paraziti si exploatatori
de care trebuie sa se apere. Dreptul de arenda acordat evreilor inca din Evul Mediu, precum si rolul lor in comertul
cu alcool - ca producatori, negustori si hangii- ii desemneaza ca tapi ispasitori pentru toate mizeriile si necazurile
populatiei. In acelasi timp, guvernul rus duce fata de ei o politica ambigua, osciland intre masuri dure de reprimare si
incercari de a-i asimila pe cale pasnica.
Tarul ALEXANDRU I confirma autonomia comunitatilor - numite cahal -, dar le reduce drepturile legale si interzice
folosirea limbii ebraice si a idish-ului in tranzactiile oficiale. Cahalul are dreptul sa-si mentina scolile, dar se introduce
in programa analitica si limba de predare din celelalte scoli; se interzice evreilor costumul lor traditional. Totodata se
deschid evreilor portile invatamantului de stat, pentru a incuraja asimilarea. Guvernul disperseaza multe comunitati ,
evacuand fortat pe evrei din anumite sate, stabilind colonii agricole sau dirijandu-i spre orase. Limita de asezare s-a
extins , politica fata de evrei fiind oarecum imblanzita de teama ca acestia sa nu se alieze cu Napoleon impotriva
Rusiei; dar evreii au ramas credinciosi tarii in care locuiau.

Urmasul sau, NICOLAE I, urca pe tron in 1825 si observa imensa diferenta dintre evreii rusi, inchistati in comunitatile
lor religioase traditionaliste, si evreii din Europa de Vest, asimilati in timp cu societatea in mijlocul careia locuiau.
Nicolae I hotaraste sa forteze asimilarea evreilor prin orice mijloc. In 1827, impune un nou sistem de recrutare. In
timp ce neevreii erau recrutati odata la doi ani, dintre tinerii intre 18 si 25 ani, evreii erau recrutati anual, incepand
de la varsta de 12 ani. Acesti copii de 12 ani erau dusi in tabere premilitare pana la varsta de 18 ani, apoi incepeau
sa-si efectueze stagiul militar cu durata de 25 de ani. Rupti de orice contact cu lumea evreiasca, erau supusi tuturor
persecutiilor fizice si morale menite sa-i rupe de religia, limba si obiceiurile lor. Unii dintre ei au fost botezati prin
tortura. In cei aprox. 30 ani de domnie ai lui Nicolae I, au fost astfel recrutati 70 mii de evrei dintre care 50 mii sub 18
ani, si cel putin jumatate din ei au fost nevoiti sa accepte botezul.

Aceasta politica de recrutare a mai avut inca un efect negativ asupra comunitatilor evreiesti. Cota ceruta de recruti
trebuia furnizata de conducerea comunitatii. Uneori, pentru a nu desparti o familie abia infiripata, era trimis la
armata un baiat sub 12 ani. Alteori era favorizat unul mai bogat in dauna unuia mai sarac. Astfel s-a slabit increderea
si coeziunea in sanul comunitatii.

Prin Regulamentele pentru evrei (1835) si prin decrete ulterioare, Nicolae I reduce limita de asezare, infiinteaza scoli
speciale rusesti pentru evrei, inchide tipografiile evreiesti, ii obliga pe evrei sa-si rusifice numele. El disloca unele
comunitati si desfiinteaza cahalul, plasand pe evrei sub autoritatea politiei si a autoritatilor municipale. Aceste
masuri au ramas insa fara urmari, evreii pastrandu-si propriul sistem de justitie si boicotand scolile de stat.

Urmatorul tar, Alexandru II, a carui domnie incepe in 1855, trebuie sa faca fata nelinistii sociale generale din imperiu,
precum si umilitoarei infrangeri a razboiului din Crimeia (1856). Hotarat sa modernizeze viata Rusiei, el aduce si in
viata evreilor o unda de speranta, anuland recrutarea juvenila si legile care barau evreilor accesul la serviciul statului.
El permite unui numar foarte restrans de negustori bogati si cu studii sa paraseasca limita de asezare. Astfel au
aparut comunitati evreiesti in Moscova si St. Petersburg.

Viata comunitatilor evreiesti din Rusia, mereu framantata din cauza statutelor, regulamentelor si reformelor impuse
de diversele guverne tariste, incepe sa sufere importante modificari si din interior. In timp ce marile

academii talmudice infloresc in Lituania iar rabinii hasidici continua sa domine in Ucraina si in fosteleregiuni
poloneze, unii evrei din estul Europei sunt atrasi de Hascala.

Ce este Hascala ? este o miscare pornita din Berlin prin 1770-1780, avand ca stralucit reprezentant pe Moses
Mendelsohn. Partizanii acestei miscari, maskilimii, vor sa modernizeze viata evreilor, imbinand
 toate traditiile religioase cu emanciparea necesara integrarii in lumea contemporana. Dupa jumatate de veac de la
aparitie, deci prin 1820, aceasta miscare ajunge in Rusia unde gaseste aderenti putin numerosi, dar foarte influenti.
Acestia vor sa ofere cultura si educatie mareimase a evreimii ruse, punand accentul pe invatarea limbii ruse. In acest
scop societatea tipareste zire si reviste in rusa si ebraica, ofera burse studentilor si elevilor lipsiti de mijloace
materiale, atat in scoli de stat cat si in scoli cu program iluminist unde, pe langa studiile clasice - ebraica si talmud -
se introduc materii laice - rusa, matematica, geografie. Aceste scoli fusesera infiintate cu sprijinul guvernului rus,
dornic sa aplice orice masura menita sa duca la similarea evreilor.

Dar problemele vitale ale evreimii ruse nu puteau fi solutionate nici de filozofia reformatoare a Hascalei, nici de
masurile liberale ale lui Alexandru II. Intr-adevar, decretele acestuia aplicate in perioada industrializarii, au permis
imbogatirea rapida a unui mic numar de evrei - constructori de cai ferate, bancheri, industriasi, exporzatori. Totodata
accesul la universitati a dus prin 1870 la cresterea spectaculoasa a numarului de studenti evrei, in special la medicina
si la drept. Ca intotdeauna, norocul unora a insemnat nenorocul altora. Din cauza aparitiei cailor ferate au ramas fara
paine o multime de evrei care-si duceau viata de pe o zi pe alta: hangii, surugii, carutasi, carausi. Caile ferate au
afectat si viata localitatilor; Berdisev decade, Odesa se dezvolta, ceea ce de asemeni influenteaza viata comunitatilor
din aceste orase.

In perioada respectiva, populatia evreiasca creste enorm. Din 1820 pana in 1880, de la 1,6 la circa 4 milioane, deci o
crestere de 150% fata de indicele de 90% pentru restul populatiei din aceeasi perioada. Explicatia acestei situatii se
datoreaza casatoriilor timpurii, mortalitatii infantile mult mai reduse la evrei datorita bunei ingrijiri, precum si
bucuriei cu care se intampina inmultirea familiilor, independent de greutatile materiale.

Dar, toata aceasta populatie ramane ingradita in limitele de asezare. Dupa 1869, din cauza foametei si a tifosului, o
mare parte migreaza spre sud. In Odesa, numarul evreilor se tripleaza din 1854 pana in 1873, creandu-se acea
aglomeratie de evrei pe care unii vor s-o justifice exclusiv prin ascendenta kazara. Aceasta atrage dupa sine
supraaglomerare si saracie extrema. Un muncitor evreu lucra cam 14-16 h/zi, pentru un salariu derizoriu, in fabrici
de alimente, tutun, textile, prelucrarea lemnului - fabrici mici si primitive al caror patron, tot evreu, era cu foarte
putin mai instarit decat salariatii sai. In aceste conditii crancene, la sfarsitul sec. XIX, se formeaza un proletariat evreu
cu activitatile sale politice si culturale.

In martie 1881 este asasinat tarul Alexandru II, de membrii partidului Narodnaia Volia. Acest partid include numerosi
evrei, dintre care o tanara direct implicata in complot. Dupa cateva saptamani izbucnesc pogromuri in diverse
localitati. Autoritatile le considera o dreapta rasplata a exploatarii taranului rus de catre arendasul evreu. Si
pogromurile continua (1903, in Chisinau; 1905, in Odesa; etc).

Noul tar, Alexandru III, are o pozitie foarte clara fata de evrei . Se va purta cu ei astfel incat o treime vor emigra, o
treime se vor boteza si o treime vor muri. Aceeasi politica a fost urmata si de fiul sau, Nicolae II, care s-a urcat pe
tron in 1894. Deci, incepand din 1881 si pana la revolutia din 1917, evreilor li s-au aplicat asa-numitele Legi din mai
(1892) prin care:
-li se interzice dreptul de a locui la tara, de a detine pamant sau proprietati in mediul rural;
-li se interzice sa mai fabrice si sa practice comertul cu alcool, ceea ce era pentru multi ocupatia de baza;
-se limiteaza numarul elevilor si studentilor evrei prin faimosul "numerus clausus";
-aproape toti evreii stabiliti in Moscova sunt obligati sa paraseasca orasul, in decurs de cateva zile;
-limita de asezare este iarasi restransa, creand aglomeratiile de evrei din Galitia, Crimeea, - de asemenea
interpretata ca o directa descendenta din imperiul kazar.

In timpul domniei lui Nicolae II au reinceput atacurile bazate pe asa-zisa fabricare a azimei de Pesah cu sange de
copil crestin, la ultimul dintre aceste procese (Kiev, 1912) fiind martor tatal regretatului Dr. Moses Rosen, z.l.
Scandalul international suscitat de acest proces a obligat tribunalul tarist sa dovedeasca falsitatea marturiilor
acuzarii. In aceeasi perioada au aparut faimoasele "Protocoale ale inteleptilor Sionului" (1905), fals al Ohranei
tariste, menit sa-i prezinte pe evrei ca parte dintr-un urias si nociv complot international ce vrea sa puna stapanire
pe intrega lume.

Daca mi se mai poate ingadui o digresiune, pentru care va cer scuze, caci eu trebuie sa va prezint istorie si nu
intamplari din viata de zi cu zi, - as vrea sa va povestesc cum, invitata fiind sa prezint etnia noastra la intalnire de
femei bucurestene, de toate varstele si categoriile sociale, o tanara draguta si cocheta m-a intrebat daca este
adevarat ca evreii folosesc sange de copil crestin la fabricarea azimei. Aceasta s-a intamplat in 1998, si nici una din
cele circa 200 de persoane prezente nu s-a aratat indignata sau deranjata de intrebare.

In ce priveste "Protocoalele inteleptilor Sionului," de la revolutie incoace au fost de nenumarate ori retiparite si se
pot gasi de vanzare la multe chioscuri si tarabe. Exista si tari in care legislatia pedepseste propagarea ideilor sovine si
xenofobe, deci speram ca vor apare si la noi asemenea legi.
Aceasta propaganda, legile discriminatorii si frecventele pogromuri izbucnite in putinele localitati care le mai erau
accesibile i-au afectat puternic pe evreii rusi. Guvernul tarist conta pe aceasta politica pentru a-si atinge scopul:
evreii sa emigreze, sa treaca la ortodoxie sau sa moara.

Trei au fost intr-adevar urmarile acestei politici, dar nu cele sperate de guvernul rus. In sanul populatiei evreiesti au
aparut trei curente care-i indemnau:
a)sa emigreze
b)sa lupte pentru renasterea statului stramosesc
c)sa adere la miscarile revolutionare ruse.

Haideti sa le analizam putin.

a)Intre 1881 si 1914, aproximativ 2 milioane de evrei au parasit Rusia, indreptandu-se in special spre Statele Unite,
dar si spre Anglia, Canada, Argentina, Africa de Sud si tarile Europei Occidentale. Nepotii lor sunt aceia care ne ajuta
astazi, pe noi cei din Europa de Est. Ei trimit nu numai bani prin JOINT, dar si delegatii de medici, carti, voluntari care
sa predea educatie iudaica. Datorita lor, batranii nostri nu cersesc pe strazi, iar tinerii se bucura de un sprijin nevisat
macar de altii.

b)Evreii ramasi in Rusia nu mai gasesc ajutor si indrumare la rabinii si conducatorii comunitatilor lor. Unii dintre ei isi
indreapta speranta spre tara stramosilor. Pornit la inceput ca un curent al burgheziei, sionismul castiga teren in
randul muncitorilor evrei astfel ca, intre 1881 si 1914 pornesc spre Palestina circa 50 mii de tineri pioneri cu
convingeri socialiste.

c)Cautand o cale de salvare, unii dintre evreii rusi sunt atrasi de noile curente filozofice, de la populism agrarian la
socialism. Cel mai important dintre partidele marxiste evreiesti a fost Bund-ul ( Asociatia muncitorilor evrei din
Lituania, Polonia si Rusia), infiintat in 1897. Bund-ul cere pentru evrei drepturi cetatenesti, institutii proprii,
posibilitatea dezvoltarii culturale. Totodata organizeaza greve printre muncitorii evrei si, dupa pogromurile de la
Chisinau, organizeaza brigazi de aparare.

Ati observat ca datele de mai sus se refera la 1914, anul izbucnirii primului razboi mondial, care-i gaseste pe evreii
rusi striviti din exterior de antisemitism si macinati din interior de conflictele dintre diversele miscari:
-Religiosii ii condamna pe bundisti pentru ateismul lor si pe sionisti pentru ca vor sa uzurpeze autoritatea lui
Dumnezeu, readucand poporul in tara lui Israel fara interventie divina.
-Bundistii ii acuza pe liberali pentru ca ii sprijina pe conducatorii comunitatilor, incapabili sa mai indrume viata obstii,
iar pe sionisti ii considera niste utopisti care impiedica formarea constiintei de clasa a proletariatului evreu.
-Sionistii demonstreaza ca bundistii n-au reusit sa usureze cu nimic povara sufocanta a antisemitismului.

Si iata ca izbucneste primul razboi mondial, iar evreii au ocazia sa se razbune pentru toate persecutiile la care au fost
supusi. Cum credeti ca se razbuna ? Declarand ca "nimic nu-i va putea impiedica sa sara in apararea tarii lor natale",
si astfel se numara in acel moment in armata tarista 600 mii de evrei. Ei spera ca devotamentul si lealitatea lor vor fi
rasplatite, si ca li se vor acorda drepturi cetatenesti similare cu cele ale evreilor din Europa Occidentala. Dar... Exista
intotdeauna un dar. Guvernul tarist ii considera tradatori si ii transforma in tapi ispasitori pentru toate infrangerile
sale. Intrucat lupta cu Puterile centrale (Germania si Austria) se duce chiar pe zona limitei de asezare, guvernul tarist
alunga sute de mii de evrei din caminele lor necajite. Galitia, Lituania, Curlanda, Kovno, se golesc de evrei care se
refugiaza in interiorul Rusiei si in orasele provinciilor poloneze. Numai in Varsovia se aciuiaza 80 mii de refugiati -
ceea ce, adaugat la efectele razboiului, provoaca foamete si disperare.

Aceasta expulzare in masa are insa si doua parti pozitive. In primul rand, li se permite evreilor sa se stabileasca in
toate centrele urbane cu exceptia Moscovei si a Sankt Petersburgului. Al doilea efect este infiintarea Comitetului
evreiesc pentru ajutorarea victimelor de razboi (EKOPO). Membrii acestui comitet, incluzand multi bundisti si
sionisti, vin acum in contact cu marea masa a evreilor dezradacinati si, pe langa ajutorul material pe care il ofera, nu
pierd ocazia de a-si propaga diferitele ideologii politice care altfel nu ar fi avut ocazia de a se imprastia in mase.

In februarie 1917 imperiul tarist se prabuseste. Rusia devine o republica avand in frunte un guvern provizoriu care,
curand dupa preluarea puterii, emite un decret prin care anuleaza toate discriminarile intre cetatenii rusi, indiferent
de religie, crez sau nationalitate. Evreii au acces la orice functie si se gasesc evrei in toate partidele politice ale
vremii, ce exceptia celor de extrema dreapta. Sionisti, bundisti, traditionalisti, toti viseaza realizarea unor idealuri, a
unei autonomii culturale, si hotarasc sa convoace un congres al evreilor din intreaga Rusie pentru a prezenta
guvernului provizoriu doleantele lor.

Preluarea puterii de catre bolsevici spulbera orice speranta legata de un asemenea congres.