Relaţiile Moldo-Ruse, la momentul actual, sunt destul de tensionate.

Pe de o parte, între aceste

două ţări există un parteneriat, până la momentul actual ambele au fost cointeresate în
soluţionarea problemei cu Transnistria. Pe de altă parte, în urma apariţiei unor divergenţe
politice, poziţia Federaţiei Ruse faţă de Republica Moldova s-a schimbat radical.
Toate s-au început odată cu proclamarea independenţei ţării noastre(1991). Devenind stat
independent, suveran, şi indivizibil, Republica Moldova a devenit un „trădător” pentru sociatatea
rusă. În pofida faptului că fosta Uniune a Republicilor Sovietice Socialiste s-a destrămat,
moldovenii simţeau o oarecare atragere faţă de Federaţia Rusă, considerînd-o „soră mai mare”.
Totuşi, pe parcursul a 8 ani, relaţiile între aceste state erau destul de modeste, dezvoltate mai
mult pe plan economic. Mai târziu însă, perioada anilor 1998 şi până în prezent, o valoare mai
mare au căpătat relaţiile politice, care au început să influenţeze (nu întotdeauna pozitiv) toate
laturile relaţionale dintre Federaţia Rusă-MD.
Cea mai echilibrată perioda de interacţiune între cele două state a fost 1998-2001. La acea
perioadă, Republica Moldova era dependentă total de Federaţia Rusă, atât politic cât şi
economic. Şi tot la acea perioadă (1998), ruşii au avut de trecut printr-o criză economică
devastatoare. Luând în considerare dependenţa statului nostru, economia Republicii Moldova a
fost afectată la fel. Din această cauză, produsele moldoveneşti şi-au căutat pe piaţa UE, care s-a
dovedit a fi mai efectivă decît ceea rusă. Din această cauză însă, conducătorii de la Kremlin au
blamat guvernarea moldovenească. Astfel s-au început discordanţe între fostele „state-surori”.
Perioada 2001-2003 poate fi numită „Perioada de eclipsare” a relaţiilor moldo-ruse. În acel timp,
conducătorii ambelor state erau consideraţi aliaţi ce aveau ca scop rezolvarea conflictului
transnistrean. Însă la un oarecare moment, Vladimir Voronin, nu a căzut de acord să semneze
„Memorandumul Kozak”, prin care era schiţat un stat federal Republica Moldova cu drept de
veto pentru Transnistria şi prin alte elemente care ar fi transformat Republica Moldova într-un
stat nefuncţional fără suportul Rusiei, căreia de facto îi revenea rolul de arbitru între Chişinău şi
Tiraspol. Din această cauză, cele două state au intrst într-o stare de conflict politico-economic.
Mai bine zis, „sora mai mare” a hotărît să pedepsească neascultarea moldovenească prin
sancţiuni.De aici s-a dat start unei noi periodizări relaţionale:
2003-2006. Atmosfera devenise extrem de tensionată. Conducerea ambelor state se învinuiau
reciproc că semnarea memorandumului sus menţionat a eşuat. Mai mult, după aceste acţiuni de
pedepsire, Voroni a înţeles că sprijinul Rusiei nu mai este unul de încredere. Plus la toate
acestea, guvernarea rusă s-a alăturat de Igor Smirnov (preşedintele autoproclamatei Republice
Nistrene), susţinînd-ul atît politic cît şi financiar. Reieşind din acestea, liderul comunist a înţeles
că UE este o salvare pentru Republica Moldova, chiar dacă politica partidului afirma contrariul.
Drept punct forte a acestor neînţelegeri a servit introducerea noului regim la frontiera moldo-
ucraineană din martie 2006. Această acţiune a fost interpretată drept blocadă economică.
Urmările au fost imediate. Impunerea embargourilor la vin au atacat destul de dur politica ţării
noastre.
2006-2008: Într-un sfîrşit, Voronin a reuşit să calmeze spiritele, în urma unor întrevederi cu
analogul său rus, Vladimir Putin. Totuşi, relaţiile restabilite nu mai puteau fi numite „de
încredere”. A început să se simtă aportul Federaţiei Ruse la consolidarea autoproclamatei
Republici Moldoveneşti Nistrene, fapt care i-a pus în gardă pe mai mulţi politologi şi analişti
politici. Iar după ce Georgia a suferit în urma aşa numitei „apărări a demnităţii poporului rus”, s-
a iscat întrebarea „Oare regiunea transnistreană nu va fi un motiv bun pentru dezbinarea
societăţii?” Într-adevăr, deşi au trecut mulţi ani de la Conflictul de pe Nistru, cetăţenii Republicii
Moldova mai simt un oarecare pericol, nu doar politic ci şi armat. Această se datorează faptului
că RMN este întru toate susţinută de politicienii ruşi, care le oferă sprijin în toate domeniile de
intersectare cu Republica Moldova.

1
Cu toate acestea, însăşi conducerea ţării nu era în stare să conştientizeze că statul se dezbină,
destul de repede. Conducerea comunistă, care a venit la putere în anul 2001, s-a dezis de calea
UE pe care o alesese guvernarea anterioară. Mai mult, aceştia i-au învinuit pe predecesorii lor că
nu au respectat relaţiile cu „sora mai mare”.
Următoarele acţiuni, însă, erau total diferite de ce se aştepta. Republica Moldova a devenit parte
a unei iniţiative regionale antiruseşti GUUAM (denumirea căpătată în baza denumirilor statelor
membre: Georgia, Ucraina, Uzbekistan, Azerbaijan şi Moldova). Acest fapt a stârnit mari
nemulţumiri în rîndurile politicienilor ruşi. Ca pedeapsă a fost aleasă calea embargourilor.
Stoparea exporturilor de vin, iarăşi a creat situaţii problematice pentru economia ţării.
Din cele expuse mai su, reiese că problema transnistreană ar fi cauza cea mai plauzibilă a
deteriorării relaţiilor moldo-ruse. Însă, conform Asociaţiei pentru Politica Externă a Republicii
Moldova, avem mai mulţi factori de influenţă a Rusiei. Aceştia ar fi: Rolul Rusiei în rezolvarea
conflictului transnistrean, influenţa bisericii ruseşti, influenţa mass-mediei ruseşti şi nu în ultimul
rînd dependenţa energetică a Republicii Moldova de Federaţia Rusă.
1. Rolul Rusiei în rezolvarea conflictului transistrean.
Conform sondejelor de opinie, problema transnistreană ocupă locul opt în „Cele mai stringente
probleme cu care se confruntă ţara noastră”. În realitate, aceasta trebuie plasată pe prim plan,
deoarece toate consecinţele acestor relaţii au influenţat politica RM, totalmente.
2. Influenţa bisericii ruseşti.
Nu trebuie de uitat faptul că biserica ţării noastre este subordonată celei ruseşti. Din această
cauză, instituţia care trebuie să aibă caracter apolitic, devine politizată de către patriarhii ruşi. Nu
o singură dată a fost menţionat că conducătorii dogmei bisericeşti ruse şi Vladiimir Putin se află
într-o relaţie destul de apropiată. Din această cauză, nici biserica nu mai poate fi domeniu de
încredere, deoarece, aceasta poate influenţa viziunile politice, în oarecare măsură. Mai ales,
luând în considerent şi faptul că conform Barometrului Opiniei: Biserica, are cel mai mare
procent de încredere a populaţiei(70%), deci manipularea devine mai uşoară.
3. Influenţa Mass-mediei ruseşti:
Republica Moldova suferă din cauza lipsei unei pieţe largi a audiovizualului. Telecanalele nu au
renume şi rating înalt, din această cauză, suntem nevoiţi să optăm pentru televiziunea străină.
Aici, Rusia ocupă un rol destul de important, deoarece mai bine de 60 % din populaţie au
încredere în televiziunea rusească, decât cea autohtonă. În linii generale, posturile ruseşti sunt un
„geam” ce ne permit să vizualizăm situaţia politică internaţională, pe cînd posturile locale, în
opinia oamenilor, sunt doar unele ştiri locale ce nu merită atenţia. Interpretarea posturilor ruseşti
indice în eroare populaţia ţării nostre. Un exemplu elocvent ar fi situaţia actuală din Ucraina. Un
telecanal rus, să zicem X, efectuează o manipulare pură, doar prin faptul că induce societatea în
eroare. Acesta transmite informaţie eschivată, reuiese că mass-media este doar în folosul unor
indivizi şi nu a întregei societăţi.
4. Dependenţa energetică a Republicii Moldova.
Din cîte cunoaştem, Moldova face parte din „grupul celor dominaţi” de Gazpromul rusesc. Acest
fapt este un mare impediment pentru luarea unor decizii radicale faţă de Kremlin, deoarece, în
orice moment, ţara poate rămîne fără gaz natural. Gazpromul este principalul proprietar de
acţiuni al Moldova Gaz, din această cauză întâlnim fărădelegi de tot tipul. Cum ar fi, spre
exemplu, atitudinea comparativă a celor de la Moscova faţă de Republica Moldova şi
Transnistria. Autoproclamata Republică Moldovenească Nistreană are datorii energetice faţă de
Gazprom, de aproximativ 3 miliarde lei. Însă această sumă, este plusată la cea a Moldovei. În
acest moment ne întâlnim cu o problemă acută „De ce Rusia, care acceptă RMN ca pe un stat
independent, aşteaptă achitarea datoriilor de la moldoveni?” La această întrebare este imposibil
de răspuns, deoarece, cum nu dai, Republica Moldova este un stat Unitar, adică nu este împărţit
în State sau Centre Federative.

2
Şi nu în ultimul rînd, un mare rol în relaţiile dintre aceste ţări, îl are populaţia rusă de pe teritoriul
Republicii Moldova. Aceştia sunt într-un număr foarte mare, din această cauză, poporul se divide
în două tabere: Pro Occident şi Pro Rusia, sau în cazul nostru Pro UE şi Pro Uniunea Vamală.
Ultimii cinci ani, de cînd Partidul Comuniştilor a plecat de la guvernare, situaţia relaţională s-a
înrăutăţit. Putem afirma că Rusia şi-a schimbat nu doar opinia, ci şi poziţia faţă de ţara noastră.
Toate acestea se datorează parcursului European al Republicii Moldova. Federaţia Rusă, doreşte
să ne întrunească drept membri în Uniunea Vamală, unde vom putea presta servicii de muncă
ieftină şi produse la preţ evident scăzut. Guvernarea moldovenească este de altă părere. Piaţa de
desfacere Europeană este mult mai bună, deci nu are nici un rost să te dezici de Occident.
Problema cea mai mare nu este în interiorul statului nostru, ci în cel al Federaţiei Ruse. Oamenii
au uitat ce înseamnă respectul faţă de această ţară, iar în locul acestuia au apărut ura şi frica.
Cauzele sînt evidente:
1. Atacul armat din Georgia.
2. Impunerea embargourilor, ca metodă de pedeapsă.
3. Implicarea politică în Ucraina, fapt nerecunoscut de sociatatea mondială.
Şi multe alte cauze, sau după cum a menţionat Mircea Geoană:
"Relaţia cu Rusia este foarte proastă. Există o sensibilitate istorică şi mentală şi la noi şi la ruşi,
pentru că este o istorie complicată si nu putem să o băgăm sub pres"

Pe 30 noiembrie a anului curent, Republica Moldova va avea de trecut peste alegerile

Parlamentare. Cunoaştem foarte bine că toate partidele, prin intermediul populismului, aşteaptă
cât mai multe voturi. De aici se trag sloganurile Pro Europene şi Pro Ruse. Am adus la cunoştinţă
acest fapt, deoarece, la etapa actuală, relaţiile cu Federaţia Rusă nu sunt cele mai strălucite, mai
ales că trecem prin plasa embargourilor. Într-o oarecare măsură, întreaga societate este divizată
în două părţi. De aici se iscă conflicte intre reprezentanţii taberelor opuse.
Nu se ajunge la lupte, însă situaţia este destul de gravă. Aceasta se datorează faptului că suntem
un stat relativ mic, deci nu ne putem permite dezbinarea, mai ales cînd acesta este influenţată de
factori ce vin din exterior.
Aşadar, putem afirma cu siguranţă că tot ce se întîmplă pe arena politică internaţională se
reflectă asupra politicii statale.
Un mai mare impediment pentru ţara noastră este existenţa Problemelor Actuale a Statului
Republica Moldova. Acestea sunt:
1. Lipsa unei idei naţionale care ar putea servi drept catalizator al procesului de reîntregire a
ţării. În special, rezolvarea problemei Transnistrene. În consecinţă, ţara este scindată politic,
etnic şi lingvistic. În astfel de circumstanţe este imposibil de ajuns la un numitor comun.
Societatea dezvoltă ignoranţa şi uită de parteneriat. Acest fapt este, la moment, cel mai
importaant punct de referinţă când se vorbeşte despre stabilitatea politică.
2. Vectorul politicii externe. Partidele de centru, centru-dreapta şi dreapta sunt promovatori ai
societăţii Europene, cei de centru-stânga şi stînga alegând calea Euro-Asiatică. Conflictele
acestor forţe sunt proiecţii ale conflictelor Marilor Puteri.
3. Suveranitatea limitată. Aceasta este cea mai stringentă problemă a statului nostru deoarece
întânim iarăşi rivalitatea partidică. Politicienii pro ruşi acuză politicienii pro europeni că sunt
conduşi sau mai bine zis manipulaţi de Uniunea Europeană şi de România. În acest timp, tabăra
opusă vine cu afirmaţii asemănătoare, precum că pro ruşii sunt ghidaţi de Moscova. Aici se ivesc
unele neânţelegeri, care sunt în stare să scindeze societatea, deasemenea.
În mare parte, însăşi regimul politic al Republicii Moldova este prea influenţat de relaţiile cu o
Putere Mare. Dacă ar fi să observăm care a fost evoluţia statului din 2000 până în prezent, ar
trebui să apelăm la marele număr de politologi care au venit cu concluzii precum că:

3
Republica Moldova este un “stat poliţienesc de tip latino-american”1, dictatură personală,
organizată pe principii clientelare şi devotament personal2, neodictatură, stabilită odată cu
reforma administrativ-teritorială din 20013. Igor Munteanu, director executiv la IDIS “Viitorul” o
califică în 2007 drept “regim sultanic”, în care “există un singur pol decizional, iar restul
instituţiilor poartă un caracter pur decorativ4”. “Instituţiile democratice în Republica Moldova,
funcţionează doar aparent, formal, subordonîndu-se tacit voinţei “secretarului general” (în cazul
nostru, Vladimir Putin şi Dmitri Medvedev) care tinde să controleze totul5”. În perioada
2010-2014, unii analişti precum sunt Alexei Tulbure, Zurab Todua, Victor Gurău calificau R.
Moldova ca stat autoritar, condus de criminali. Nicolae Chirtoacă opinia că “Societatea
moldovenească a intrat în faza capitalismului oligarhic6”. Fapt ce demonstrează că ţara noastră a
avut şi are de suferit nu doar în urma neînţelegerii cu Rusia, dar şi din cauza neânţelegerii cu
însăşi guvernanţii, mulţi dintre ei avînd doar scopuri mercantile. Din cauza acestor scopuri au
apărut politicienii fără valoare, care tind doar să se îmbogăţească în urma procesului guvernării.
În acest sens, Vasile Tănase, preşedintele asociaţiei Apollo, declară că “R. Moldova a devenit un
stat mafiot dirijat de grupări oligarhice7”.
Din cele expuse, reiese că regimul politic al Republicii Moldova, încet cu încetul se transformă
în autocraţie sau, mai rău o cleoptcraţie (puterea hoţilor).
Desigur, situaşia nu este într-atât de gravă, totuşi majoritatea politologilor fac pronosticuri
contrarii.
Totuşi, “Cum se face că trăind într-o societate democrată, întîlnim elemente de totalitariste?”
Răspunsul la întrebarea dată poate fi găsit la “periferia” regimurilor politice, sau aşa numitele
regimuri hibride. Putem afirma că Republica Moldova întruneşte în sine două regimuri: democrat
şi totalitar. Ceea ce înseamnă că principiile democratice pure sunt destul de greu de dezvoltat şi
de urmat.
Însă nu trebuie să acordăm o atenţie atît de mare acestui fapt, deoarece chiar dacă întâlnim unele
probleme, R. Moldova, la capitolul democraţie depăşeşte multe state CSI. Problema este
“Impedimentele create de acest regim”. Mass-media cartelizată, poliţia abuzată, sau justiţia
dependentă nu sunt cele mai grave elemente ale totalitarismului, totuşi acestea au un impact
negativ asupra statului şi a societăţii.
Acest hibridism a fost, probabil cauzat de fostul regim comunist, care a dominat ani la rând
(URSS). Luând în consideraţie faptul că Republica Moldova se află într-o stare de tranziţie “De
la cultura totalitară la cea democratică” regăsim rezultate destul de bune. Desigur nu ne putem
compara cu mari puteri, precum SUA sau Germania, însă putem sesiza faptul că am depăşit alte
republici post socialiste, cum ar fi Belarus.
Conform Barometrului de Opinie Publică. Republica Moldova. Noiembrie 2011. P. 52. la
întrebarea “Care sistem politic vă pare mai adecvat pentru Republica Moldova?” au fost obţinute
următoarele rezultate:

 Sistemul sovietic existent până în anul 1990- 35,2%

 Sistemul moldovenesc existent- 13,1%

1
Andronic N. Comitet republican de anti-uzurpare a puterii. // Săptămâna, 2005, 4 noiembrie.
2
Tănase C. Un grav accident istoric. // Timpul, 2004, 23 aprilie.
3
Iuraşcu M. Dictaturi mai vechi, mai noi şi virtuale. // Contrafort, 1-3(87-89), ianuarie-martie 2002.
4
Munteanu I. Regimul politic din R. Moldova începe a semăna cu regim sultanistic. // www.azi.md, 2007, 6 martie.
5
Negru N. Din nou Perestroica, în lipsa Frontului Popular. // Jurnal de Chişinău, 2005, 6 septembrie.
6
Chirtoacă despre actuala putere: Oameni cu bani, cărora nu le pasă de interesele naţionale, dar controlează
Procuratura şi sistemul judecătoresc. // http://www.publika.md/chirtoaca-despre-actuala-putere-oameni-cu-bani-
carora-nu-le-pasa-de-interesele-nationale-dar-controleaza-procuratura-si-sistemul-judecatoresc_681351.html
31.01.2012
7
Jurnalistul Vasile Tănase, Ameninţat. Sesizare publică. http://www.jurnal.md/ro/news/jurnalistul-vasile-nastase-
amenin-at-sesizare-publica-1153867/ , 16.06.2013
4
  Democraţia occidentală- 31,1%
 Democraţia suverană din Rusia- 19,4%
 Nu ştiu- 1,3%
Datorită acestui sondaj putem conclude că majoritatea populaţiei Republicii Moldova sunt de
părerea că Sistemul politic sovietic este cel mai bun. “Cum am putea explica acest fapt?”. În
realitate, acest procent mare este, în mare parte, sfera persoanelor de vîrsta a III-a. Aceştia, fiind
conduşi de nostalgie, aleg trecutul neştiind ce îi aşteaptă în viitor. În rest, democraţia occidentală
are cei mai mulţi simpatizanţi.
(Nu trebuie să confundăm sistemul politic sovietic cu cel rus!)
Factorul care ne pune în gardă este procentajul mic de susţinători ai sistemului politic curent. Nu
trebuie să considerăm că acesta este rău, pur şi simplu mai are mult până va ajunge la standartele
occidentale.
Reiese că Rusia, în ciuda faptului că R. Moldova este populată de mulţi ruşi, îşi pierde puterea
deţinută de URSS. Deci a venit timpul să facem o alegere. Principalul obstacol între
Rusia-Moldova-Uniunea Europeană este Transnistria. Atât timp cât aceasta este susţinută de
Federaţia Rusă, calea europeană va fi mult mai greu de parcurs.
Comparând relaţiile moldo-ruse putem afirma că are loc o oarecare manipulare. Unii politologi
numesc Transnistria “stat marionetă”, acesta este o entitate statală care îşi datorează existenţă
datorită sprijinului unei puteri mari (Rusia în cazul dat), care în schimb îi dictează orientarea
politică şi economică. Este evident faptul că în lipsa sprijinului statului străin “marioneta” îşi va
înceta existenţa

Cunoaştem toţi care este situaţia curentă în Sud-Estul Ucrainei. Acest război civil a căpătat o
amploare vastă. Nu mai este secret că Rusia are un rol deosebit în aceste probleme majore. Din
această cauză, întreaga comunitate mondială a început să o pedepsească prin intermediul
sancţiunilor, blocării conturilor bsncare sau interzicerea imigraţiei unor indivizi. Toate aceste
lupte sunt duse în numele poporului rus. Luând exemplu de la Crimeea, alte regiuni Ucrainene au
hotărât să-şi schimbe hotarele.
Aici apare o întrebare “Oare Republica Moldova poate repeta o astfel de soartă?”. Se ştie foarte
bine că ţara noastră a mai trecut printr-un conflict politic, pe 7 aprilie 2009. Acesta nu poate fi
comparat cu Maidanul, însă este cunoscut faptul că regăsim un punct comun. Ambele revoluţii
au fost organizate de Kremlin. În cazul 7 aprilie 2009 este cunoscut şi numele celui învinuit în
acest sens, Eduard Baghirov- blogger rus.
Apar o mulţime de divergenţe, oamenii încep să piardă încrederea în Supremaţia Federaţiei Ruse.
Eu cred că această este cea mai binevenită cale, deoarece Republica Moldova a avut extrem de
mult de pe urma Imperiului Rus, URSS şi la momentul actual Federaţia Rusă.

 Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil8 (!!!)

 Teritoriul Republicii Moldova este inalienabil.9
 Frontierele ţării sânt consfinţite prin lege organică, respectîndu-se principiile şi normele
unanim recunoscute ale dreptului internaţional.10
Cred că conducerea rusă ar trebui să cunoască şi să respecte aceste prevederi.
Relaţiile dintre statele noastre ar trebui să fie mai mult economice şi sociale decât politice,
deoarece ca ţintă geopolitică a Federaţiei Ruse aceste relaţii vor fi imposibil de întreţinut.

8
Constituţia Republicii Moldova // Art. 1, Alin. 1
9
Constituţia Republicii Moldova // Art. 3, Alin. 1
10
Constituţia Republicii Moldova // Art 3, Alin. 2
5