Sunteți pe pagina 1din 82

CUPRINS

Introducere……………………………………………………………………….........................2

Capitolul I. Abordări conceptuale ale gestiunii depozitelor bancare


1.1. Caracteristica şi tipurile depozitelor bancare............................................................................5
1.2. Evaluarea calităţii depozitelor bancare...................................................................................10
1.3. Particularităţile managementului bancar în domeniul depozitelor bancare............................15

Capitolul II. Gestiunea depozitelor bancare îna în cadrul B.C. “Moldova Agroindbank”
S.A.
2.1. Politica bancară de atragere a depozitelor la MAIB...............................................................22
2.2. Analiza portofoliului de depozite al băncii MAIB.................................................................28
2.3. Importanţa gestionării riscurilor bancare MAIB....................................................................41

Capitolul III. Direcţii de optimizare a gestiunii depozitelor bancare


3.1. Practici internaţionale în domeniul managementului depozitelor bancare.............................50
3.2. Metode de eficientizare a gestiunii depozitelor în bănci........................................................56

Concluzii…………………………………………………………………………………….......63

Bibliografie……………………………………………………………………………………...67

Anexe……………………………………………………………………………………………71

1
INTRODUCERE
Actualitatea și importanța temei cercetate. Sistemul financiar bancar care are ca obiect
instrumentele şi tehnicile de plată, reprezintă un domeniu de pregnanţă importantă în
desfăşurarea operaţiunilor economice şi financiare în economia de piaţă. Aceste operaţiuni
economice se efectuează cu ajutorul beneficiilor băncii, instrumentul cu care banca îşi desfăşoară
activitatea, în acelaşi timp fiind ca o garanţie a băncii pentru deponenţii săi. Toate aceste trăsături
ale capitalului au făcut ca resursele băncii, baza forte a băncii, sa fie un obiect de cea mai mare
importanţă în studiul activităţii bancare, să i se acorde o importanţă primordială. În condiţiile
economiei de piaţă fiecare bancă este preocupată să atragă suficiente resurse pentru a-şi asigura
baza financiară necesară acordării creditelor, dar, în acelaşi timp, doreşte să menţină fonduri
lichide sau “aproape lichide”, pentru a satisface eventualele cereri de retragere a sumelor de către
deponenţi. Resursele atrase constituie partea cea mai activă din resursele băncii, practic, pe
seama acestora banca îşi poate îndeplini funcţia de investiţii în economie.
Banca are un rol complex în economie atât din punctul de vedere al serviciilor pe care le
prestează, cât şi din punctul de vedere al relaţiilor în spaţiul geografic. Băncile, ca instituţii
financiare specializate, se ocupă de organizarea şi realizarea diferitelor servicii bancare,
obiectivul de activitate fiind, în principal, gestionarea acestora, iar scopul final, obţinerea
profitului bancar. Instrumentul de gestionare a operaţiunilor bancare sunt banii.
În economia de piaţă sistemul bancar îndeplineşte rolul de atragere, concentrare a
economiilor societăţii şi de canalizare a acestora prin procesul de acordare a creditelor, efectuând
cele mai eficiente investiţii.
Băncile gestionează depozitele şi mijloacele de plată din economie. Astfel colectând
depozitele, acestea au responsabilitatea gestionării eficiente a acestora, cu randamentul maxim,
în beneficiul propriu şi al depunătorilor.
În ultimii ani au început tot mai mult să se dezvolte depozitele bancare, cu toate formele
acestora, cu ajutorul cărora putem obţine un câştig în plus, fiind nişte operaţiuni convenabile atât
pentru bancă, cât şi pentru clientul acestei bănci.
Scopul şi sarcinile cercetării. Scopul cercetării constă în studierea, cercetarea şi analiza
depozitului bancar în contextul cerinţelor economiei de piaţă, totodată aceasta presupune o
investigare profundă a depozitelor în cadrul activităţii de prestare a serviciilor şi influenţa unei
gestionări eficiente a acestora asupra viabilităţii activităţii bancare.
Scopul cercetării ştiintifice s-a propus a fi atins prin soluţionarea următoarelor sarcini de bază:
- abordarea conceptuală a tipurilor şi a principalelor trăsături ale depozitelor bancare;
- analiza şi evaluarea calităţii depozitelor bancare;

2
- determinarea particularităţilor managementului bancar privind depozitele;
- analiza politicii de atragere a depozitelor în cadrul BC “Moldova Agroindbank”;
- studierea portofoliului de depozite ale băncii;
- stabilirea rolului gestionării riscurilor bancare;
- studierea practicilor internaţionale în gestionarea depozitelor bancare;
- identificarea direcţiilor de eficientizare a gestiunii depozitelor în bănci.
Baza ştiinţifico-metodologică a tezei au constituit-o conceptele, propunerile,
publicaţiile, experienţa şi cunoştinţele vaste ale îndrumătorilor contemporani, aşa ca: C. Basno,
F.P. Johnson, I. Bogdan, A. Bratu, V. Dedu, E. Dobre, Gh. Manolescu, I. Trenca ş.a.
Obiectul cercetării îl constituie totalitatea problemelor legate de perfecţionarea
procesului de formare şi gestiune a depozitelor bancare în cadrul băncilor, ceea ce, ca rezultat, va
asigura creşterea eficienţei gestiunii resurselor atrase în băncile din R. Moldova. Cercetările au
fost realizate în cadrul B.C. “Moldova Agroindbank” S.A.
Volumul şi structura lucrării. Scopul şi sarcinile cercetării au prefigurat structura
lucrării, care constă din introducere, trei capitole, concluzii şi recomandări, lista surselor
bibliografice.
Capitolul I “Abordări conceptuale ale gestiunii depozitelor bancare” cuprinde
principalele caracteristici ale depozitelor bancare şi tipologia acestora, evaluarea calităţii
depozitelor bancare şi studierea particularităţilor managementului în domeniul depozitelor
bancare.
În capitolul II “Gestiunea depozitelor bancare în cadrul B.C. “Moldova
Agroindbank” S.A. este efectuată analiza politicii bancare de atragere a depozitelor şi a
portofoliului de depozite al băncii. De asemenea, se realizează evaluarea gestionării riscurilor
bancare.
Capitolul III “ Direcţii de optimizare a gestiunii depozitelor bancare” redă experienţa
internaţională în domeniul managementului depozitelor bancare şi direcţiile de optimizare a
gestiunii depozitelor în cadrul băncilor.
În Concluzii şi recomandări sunt formulate concluziile generale şi recomandările
elaborate asupra temei studiate, care ar putea contribui la îmbunătăţirea şi dezvoltarea activităţii
băncilor prin elaborarea unor măsuri cu privire la eficientizarea gestiunii depozitelor bancare în
băncile comerciale. Complexitatea deosebită a sectorului bancar, precum şi strânsa legatură a
acestuia cu toţi celelalţi participanţi la procesul economic, impun o atenţie sporită în elaborarea
unui mecanism de dezvoltare a activităţii bancare şi implicit a alegerii celor mai bune strategii şi
tactici pentru transpunerea în practică a ceea ce şi-au propus băncile comerciale.

3
Cuvinte cheie: bancă comercială, depozite bancare, resurse atrase, gestiunea depozitelor
bancare, politică bancară, management bancar, riscuri bancare, portofoliu de depozite etc.

Lista abrevierilor:
MAIB – Moldova Agroindbank
BNM – Banca Naţională a Moldovei
FGDSB – Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar

4
CAPITOLUL I. ABORDĂRI CONCEPTUALE ALE GESTIUNII
DEPOZITELOR BANCARE
1.1. Caracteristica şi tipurile depozitelor bancare
Constituirea şi utilizarea depozitelor bancare reprezintă una din principalele funcţii ale
băncii. Păstrarea disponibilităţilor băneşti ale clienţilor reprezintă funcţia primordială a băncilor,
caracterizată printr-o relaţie specială dintre persoanele fizice şi juridice, pe de o parte, şi bănci,
pe de altă parte.
Depozitele reprezintă cuantumul major al resurselor atrase ale băncii care sunt atrase de
ea cu obligaţia de ale rambursa în anumite condiţii de termen şi plată.
Depozitele au următoarele caracteristici specifice:
- Reprezintă capacitatea de exercitare a băncii, a funcţiei sale, funcţia de depozitare;
- Formează gradul de încredere a populaţiei în bancă;
- În caz de faliment al băncii, deponenţii sunt rambursaţi primii;
- Stau la baza formării relaţiei dintre bancă şi client;
- Se consideră cea mai ieftină resursă.
Depozitele se clasifică după următoarele caracteristici:
- Termenul de scadenţă
1. depozite la termen care pot fi:
 depozitele de economii - care se caracterizează prin sumă de depunere şi termen
standardizat, deponentul fiind o persoană fizică;
 depozite la termen clasice - care se caracterizează prin termen şi volum de depunere
individualizat şi persoana deponentă este o persoană juridică;
Depozitele de Economii:
1. mijloacele pot fi retrase fără preavis
2. rata dobânzii e mai mare faţă de depozitele la vedere dar e mai mică ca dobînda depozitelor la
termen
3. în multe ţări există limită maximă.
Cea mai populară formă de depozit de economii a fost livretul de economii. Ele sunt
comode deoarece înscriu la sfărşitul perioadei automat în livret.
Forme specifice de conturi de depozit:
- depozitele pieţii monetare - constă în faptul că rata dobînzii se modifică pe parcursul
contractului de cîte ori se va modifica dobînda pe piaţa monetară.
- conturile ATS - constă în faptul că banii automat se transferă de pe contul de economii al
clientului pe cel de deconatare în caz în care nu sunt resurse suficiente (şi invers).

5
Certificatul Bancar - este o valoare mobiliară care atestă depunerea mijloacelor băneşti
într-o bancă şi dreptul deţinătorului certificatului de primire, la expirarea termenului stabilit, a
sumei depunerii şi a dobînzii aferente. Deosebim:
- de depozit:
1. Certificat bancar de depozit cu scont este un certificat bancar de depozit în care nu este
stipulată condiţia de calculare a dobînzii, care se vinde iniţial la un preţ mai mic decît valoarea
nominală şi se răscumpără la scadenţă la valoarea nominală.
2. Certificat bancar de depozit cu dobîndă este un certificat bancar de depozit în care este
stipulată condiţia de calculare a dobânzii la valoarea nominală.
- de economii.
Orice certificat bancar trebuie să dispună de următoarele rechizite:
- denumirea certificatului (de depozit sau economii)
- se indică cauza eliberării acestui certificat
- data introducerii sumei
- data rambursării
- mărimea (suma) indicată în cifre şi litere
- se specifică faptul că banca î-şi ia angajament necondiţionat privind rambursarea datoriei
- rata dobânzii
- suma dobînzii calculate
- denumirea şi adresa băncii emitent şi a deţinătorului certificatului
- semnăturile a 2 persoane responsabile care poartă răspundere deplină de emisiunea de
certificate.
Termenul de circulaţie a certificatelor de depozit nu poate depăşi 1 an.
Sunt în drept să emită certificate de depozit/cambii băncile autorizate, care corespund
următoarelor condiţii:
a) desfăşoară activitate financiară nu mai puţin de un an;
b) faţă de care nu sunt aplicate de către Banca Naţională a Moldovei măsuri de remediere prin
care se interzice atragerea depozitelor.
C. Grigoriţă afirma ca banca este în drept să emită şi să plaseze certificate de
depozit/cambii numai după înregistrarea Condiţiilor privind emisiunea şi circulaţia certificatelor
bancare de depozit/cambiilor bancare la Banca Naţională a Moldovei.1

1
Grigoriţă Cornelia. Activitate bancară. Editura Cartier. Chişinău, 2005. p.328.

6
Pentru înregistrarea Condiţiilor banca trebuie să prezinte la Banca Naţională a Moldovei
în termen de 30 de zile de la data luării hotărîrii privind emisiunea următoarele documente:
a) procesul-verbal (extrasul din procesul-verbal
b) Condiţiile privind emisiunea şi circulaţia certificatelor bancare de depozit/cambiilor bancare
c) modelul formularului certificatului de depozit - în cazul emisiunii certificatelor de depozit în
forma materializată
d) modelul formularului
2. depozitele la vedere care pot fi:
- la vedere de economii - sunt utilizate de persoanele care doresc să economisească, dar
totodată să-ţi păstreze lichiditatea economiilor sale;
- depozitele curente - sunt utilizate pentru acumularea de mijloace;
- depozite sub formă de conturi de decontare.
Din categoria depozitelor la vedere mai fac parte conturile hibrid, sau mixt - este o
sinteză între contul de decontare şi contul de împrumut. Clientului de către bancă i se deschide
un singur cont în care sunt reflecate toate operaţiunile. Dacă soldul contului obţine credit, banca
are mijloace proprii, dacă în debit, înseamnă că banca a împrumutat clientul (i-a acordat credit).
În ambele cazuri banca calculează dobânzi, în cazul în care dobânzile se calculează în creditul
contului sunt mai mici decât dobânzile calculate pe debit.
Conform N. Dardac, overdraft reprezintă un cont analogic cu contul curent, însă nu este
cont sintetic, adică pe el nu sunt reflectate toate operaţiunile clientului, particularitatea acestui
cont este că pe contul de decontare, clientului i se acceptă uneori să aibă sold debitor, aceasta şi
reprezintă overdraft-ul, adică sold debitar pe cont de decontare.2
Deosebirea dintre cont curent şi overdraft constă în faptul că dacă soldul pe debit la
contul curent este permanent, atunci la overdraft sunt întâmplătoare, afirma L. Ioncescu.3 Există
un contract încheiat între bancă şi client, în ceea ce priveşte mărimea overdraft-ului şi termenul
de lichidare.
Conturile Now - constau în posibilitatea de a achita instrumente de plată (cec-uri) în
folosul persoanelor terţe. Aceste conturi de obicei se deschid persoanelor fizice sau instituţiilor
non-profit.
În comparaţie cu depozitele la termen în cadrul depozitelor la vedere nu este necesar
anunţul prealabil al băncii pentru extragerea sumei, dobânda fiind mai mică sau lipsind.

2
Dardac N., Barbu T. Monedă, bănci şi politici monetare. Bucureşti: Didactică şi Pedagogică, 2005, p.98.
3
Ionescu L., Băncile şi operaţiunile bancare. Institutul Bancar Român. Editura Economică, Bucureşti, 1996. p. 30.

7
După persoana deponentului deosebim:
- depozitele persoanelor fizice
- depozitele persoanelor juridice
- depozitele statului
Conform modului de calcul şi de achitare a dobânzii depozitele se clasifică în:
- depozite la vedere şi conturi curente fără dobânzi
- depozite cu dobânzi
Din moment ce mijloacele atrase sunt folosite ca sursă principală pentru acordarea de
credite, băncile comerciale respectă în permanenţă următoarele principii: termenul, lichiditatea,
riscul nerambursării, profitabilitatea. Când resursele sunt plasate, se studiază în profunzime:
perioada de plasare, posibilul risc de nerambursare a respectivelor resurse, apărut în urma
plasării şi dacă rata profitului la credite va acoperi cheltuielile suportate de bancă în scopul
atragerii acestor mijloace.
Băncile nu fixează restricţii depunătorilor privind numărul de conturi de depozit deschise
şi sumele depuse. Depunătorii efectuează operaţiuni de primire şi restituire a depozitelor în acele
bănci în care au fost deschise conturile respective. La deschiderea conturilor de depozit
solicitantul depune o cerere adresată băncii comerciale, în care menţionează tipul contului de
depozit şi data deschiderii lui.
După aprobarea cererii se elaborează şi se semnează contractul de depozit, care conţine
condiţiile deschiderii, gestionării şi înhiderii contului de depozit. Contractul de depozit mai
include drepturile şi obligaţiunile băncii şi ale titularului de cont de depozit, modalitatea de
calcul şi de achitare a dobânzilor, cât şi alte condiţii.
Retragerea depozitelor poate fi efectuată numai de depunătorii (titularii contului de
depozit) de vârstă majoră. Depunătorul poate delega dreptul său de depozit altei persoane numai
prin procură autentificată, în care se menţionează datele de identificare ale persoanei respective
şi cota de primire a depozitului (parţial sau în integral), termenul de gestionare a contului de
depozit şi alte condiţii.
Depunătorii au dreptul de a face dispoziţii testamentare privind depozitele personale
pentru cazuri de deces. Suma de depozit poate fi atribuită prin dispoziţia testamentară unei sau
mai multor persoane care intră sau nu în cercul de moştenitori legitimi, precum şi persoanelor
juridice sau statului. în dispoziţia testamentară se va indica numele şi prenumele persoanei căreia
i se atribuie depozitul, data întocmirii şi legalizării documentului respectiv.4

4
Socol A., Tehnica bancară, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca, 2006.

8
Resursele depozitare formează cuantumul majoritar al resurselor atrase din motivele:
- Formează funcţia principală a băncii - de depozitare
- Relaţiile depozitare stau la baza relaţiei între bancă şi client
- Sunt cele mai ieftine din toate resursele atrase
- Existenţa necesităţii unui depozit pentru efectuarea decontărilor bancare
- Prin intermediul depozitelor se realizează posibilitatea de economisire a populaţiei
- Volumul depozitelor formează volumul încrederii în bancă.
Mijloacele atrase ale băncii acoperă 90.0 la sută din necesităţile totale de resurse băneşti
pentru efectuarea operaţiunilor active. Rolul mijloacelor atrase constă în mobilizarea persoanelor
fizice şi juridice, care sunt temporar disponibile pe piaţă resurselor creditare, afirma C. Basno.5
Prin intermediul lor băncile satisfac necesităţile economiei în mijloacele circulante
suplimentare, contribuie la transformarea banilor la capital şi asigură necesităţile în resurse
creditare. În suma totală a resurselor bancare, resursele atrase ocupă loc preponderent. În diferite
bănci ponderea lor constituie 70.0 la sută şi mai mult. Conform L. Ionescu, în practica bancară
internaţională toate resursele atrase se împart în 2 grupe mari în dependenţă de metoda
acumulării sau atragerii:6
- resurse depozitare;
- resurse nedepozitare.
Partea majoritară a resurselor atrase a băncilor constituie depozitele. Ele reprezintă
mijloacele băneşti depuse la bancă de persoanele fizice şi juridice şi utilizate în dependenţă de
regimul contului în care au fost depuse şi legislaţia în vigoare.
Depozit - sumă de bani depusă care:
- urmează să fie rambursată fie la vedere, fie la termen, cu sau fără dobândă ori cu orice
alt beneficiu, fie în condiţiile convenite în comun de către deponent (persoana care
depune banii) sau de împuternicitul acestuia şi de depozitar (persoana care acceptă banii
spre păstrare);
- nu se raportă la datorii subordonate la dreptul de proprietate ori la servicii, inclusiv la
serviciile de asigurare;

5
Basno C., Dardac N., Operaţiuni bancare, Editura Tehnică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996, p.74.
6
Ionescu L., Băncile şi operaţiunile bancare. Institutul Bancar Român. Editura Economică, Bucureşti, 1996. p.17.

9
- este atestată sau nu de orice evidenţă scrisă ori de orice chitanţă, certificat, notă sau
de un alt document al depozitarului;
- depozite personale - depozite ale persoanelor fizice;
Băncile au posibilitatea de a mări treptat termenele de atragere a resurselor libere ale
populaţiei la conturi de depozit pe un termen de 10 ani şi mai mult.
Însă pentru aceasta trebuie ca băncile să ofere o anumită protecţie a depunătorilor de
anumite riscuri, principalele dintre care sunt riscul inflaţionist şi riscul lichidităţii.
Riscul inflaţionist, adică al deprecierii sumei plasate şi a dobânzilor primite poate fi
gestionat prin oferirea unor condiţii speciale de calcul a ratei dobânzii la depozitele pe termen
lung, astfel încât deponenţii să obţină un nivel acceptabil al ratei reale (efective) a dobânzii.
În condiţiile actuale, dat fiind faptul, că unele categorii de depunători consideră mai
importantă menţinerea unui ecivalent valutar al sumei în lei, lor li se pot oferi depozite cu rate
ajustabile, însă la rata modificării cursului leului moldovenesc faţă de EURO, căci utilizarea
EURO ca mijloc de tezaurizare de către populaţia Republicii Moldova creşte din an în an.
În ce priveşte riscul lichidităţii, problema aferentă este mai complicată, căci este legată de
posibilitatea, că depunătorul va avea nevoie de banii depuşi până la expirarea termenului
depozitului. În acest caz apare frica, că retrăgând suma depusă înainte de termen, deponentul va
pierde cel puţin o parte a dobânzilor aferente.
Pentru rezolvarea acestei probleme este necesară o soluţie complexă. Dat fiind faptul, că
nevoia eventuală de bani la deponent cel mai probabil va avea un caracter temporar, are sens de a
împacheta noul produs - depozitul pe termen lung - cu un cont de card de credit.

1.2. Evaluarea calităţii depozitelor bancare


Din punct de vedere conceptual, resursele atrase bancare pot fi privite în dublu sens:
- ca resurse atrase ce constituie obligaţii ale băncilor faţă de depunători;
- ca şi creanţe creditoare faţă de bancă ale depunătorilor.7
Calitatea resurselor atrase se va determina după următoarele criterii:
- componenţa resurselor atrase: se cunosc resurse atrase depozitare şi nedepozitare.
Volumul resurselor depozitare se planifică în conformitate cu necesarul de plasamente. În caz de
necesitate se vor atrage resurse nedepozitare. Evaluarea necesarului de resurse nedepozitare de
va efectua după formula:

7
Tudorache D., Papari G., Politici şi tehnici bancare, Editura Andrei Şaguna, Constanţa, 2005, p. 34.

10
discrepanţa fondurilor = suma plasamentelor planificate - suma depozitelor planificate.
În cazul când apare rezultatul negativ, banca va procura resurse nedepozitare sub forma:
- creditelor interbancare
caracteristicele lor sunt:8
- au un termen foarte scurt;
- se vor utiliza pentru complectarea necesarului de lichidităţi imediate;
- pot fi procurate de băncile cu un surplus de lichidităţi, care sunt cointeresate să le plaseze pe
termen scurt;
- credite centralizate
- emisiune de certificate de depozit
- emisiune de cambii
- emisiune de obligaţiuni
Evaluarea costului resurselor permite managerilor băncii să decidă asupra preţului
diferitelor categorii de resurse pentru a le selecta în funcţie de posibilităţile de plasamente şi de
dobânzile, pe care acestea la generează.
Volumul cheltuielilor bancare cu resursele atrase se va determina:
m
C   i j * Pj
j 1

unde
C – cheltuielile de atragere a resurselor bancare,
Pj – volumul pasivului de tip j
ij – rata dobânzii, plătită pentru pasivul de tip j

Rata dobânzii medie, plătită pentru o unitate monetară de capital atras, se va determina
prin raportarea cheltuielilor respective la volumul total de resurse atrase.
Plăţile asupra dobânzilor nu limitează cheltuielile bancare cu resursele atrase, fiind
necesar să se calculeze cheltuielile la o rata critică, sau costurile marginale:

s it Dit  CO
Cm 
A prof

8
Nitu I., Principii de profitabilităţi bancare, Editura Expert, Bucureşti, 2002.

11
unde
 SitDit - plăţile asupra dobânzilor;
CO - alte cheltuieli operaţionale ale băncii, altele decât dobânzile;
Aprof - suma activelor profitabile ale băncii.
Cheltuielile calculate în acest mod sunt la o rată critică a rentabilităţii, deoarece, pentru a-
şi menţine profitabilitatea, banca nu-şi poate permite să plaseze aceste resurse la o dobândă mai
mica decât această rată.
Variaţia frecventă a ratelor de dobândă conferă cheltuielilor medii ponderate nesiguranţă
şi irealitate.
Costul marginal al resurselor atrase evaluează costul achitat de bancă pentru a cumpăra o
unitate suplimentară de resurse pe care aceasta le poate investi:

Cm  i * D '  i * D
unde
D’ – resurse, atrase la o rată de dobândă nouă;
D – resurse atrase la rata de dobândă veche;
i – rata de dobândă, estimată ca la care se pot plasa resursele atrase.
Acest indicator reprezintă în valoare absolută volumul modificării costurilor bancare cu
atragerea resurselor, însă pentru a putea fi comparabil cu rata de rentabilitate la plasamente este
necesară transformarea lui în valoare relativă.

Cm
rC m 
D'

Rata costului marginal rCm al resurselor atrase poate fi comparată cu rentabilitatea


marginala a plasamentului pentru a se concluziona asupra bonităţii lui.
În cazul majorării ratelor de dobândă de către bancă, costurile marginale vor creşte, dat
fiind faptul, că banca este obligată să achite dobânzile majorate nu numai pentru resursele atrase
suplimentar, dar şi să ofere aceiaşi rentabilitate la depuneri clienţilor vechi, care acceptase de
fapt dobânda anterioară majorării.
Analiza costurilor marginale permite determinarea limitei valorice până la care banca
poate să-si extindă volumul resurselor atrase atâta timp, cât cheltuielile marginale de atragere a
noilor resurse nu vor face să scadă veniturile marginale din plasamentul lor.
Formarea ratelor de dobândă la depozite, ca element de cost bancar:

12
Actualmente băncile tot mai des recurg la formarea ratei dobânzii la depozit după metoda
“unbundled service”, ce presupune analiza serviciului de gestiune a depozitelor separat,
independent de politica tarifelor la alte tipuri de servicii şi a dobânzilor la credite. Acesta metoda
propune compunerea ratei după următoarea formula:9

cd  COi  CAi i
unde
cd - costul depozitului de tip i într-un moment de timp t
COi - Cheltuieli operaţionale pentru deservirea depozitului de tip i
CAi - Cheltuielile anticipate pentru operaţiunile de ansamblu cu depozite
Pentru utilizarea acestei metode este necesara evaluarea corecta şi completa a costurilor
de gestiune a fiecărui tip de depozit, ce, în condiţiile actuale, este destul de complicat. Există o
altă metodă, bazată pe calcularea ratei depozitului, evaluându-se cheltuielile globale ale băncii cu
dobânda. În condiţiile acestei metode banca va calcula o rată a cheltuielilor pentru fiecare sursă
de mijloace financiare (ţinând cont de rezervele minime obligatorii; defalcării în fondul de
asigurare a depozitelor (daca acest fond exista), corelând-o cu rata de dobândă propusă la fiecare
tip de depozit. Suma acestor doi indicatori vor determina costul real sumar de atragere a
depozitelor, care, fiind raportat la volumul de depozite va determina rata dobânzii pe o unitate
monetară de depozit. Ideea metodei respective este bazata pe presupunerea ca nu exista cheltuieli
asupra unui depozit separat, ci exista costul mediu ponderat al tuturor resurselor bancare atrase.10
Politica de formare a dobânzilor de bază pasive influenţează structural clientela bancara
şi depunerile bancare, care la rândul sau, determina deciziile manageriale în strategia dezvoltării
profitabilităţii băncii:11

Modificarea ratei dobânzii Diferenţa dintre rata dobânzii


la depozite la depozite şi rata dobânzii la
credite (marja bancară) Venitul băncii,
determinat de
creşterea
volumului
depozitului şi
Deciziile clienţilor referitor Volumul şi structura creditului bancar
la mărimea şi tipul depozitului băncii
depozitului

9
Floricel C., Relaţii Monetar Financiare Internaţionale, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,1997, p.21.
10
Batrâncea I., Diagnostic şi evaluare, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2003, p.22.
11
Bratu Alina., Monedă. Credit. Bănci, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2005.
13
Sursa: Elaborat de autor în baza Berea Octavian A., Berea Ocatvian A, Orientări în activitatea
bancară contemporană, Ed. Expert, Bucureşti, 1999, p. 44.
Figura 1.1. Influenţa politicii de formare a dobânzilor de bază asupra depunerilor bancare

Formarea ratei de bază a dobânzii la depozite este un capitol separat în strategia vitală a
băncii. Dobânda la depozit trebuie va fi utilizată în primul rând pentru majorarea profitabilităţii
băncii şi păstrarea fezabilităţii ei, mai apoi pentru atragerea clienţilor sau în lupta concurenţială,
deoarece cu cat este mai mică marja între rata dobânzii la credite şi rata dobânzii la depozite, cu
atât mai sensibila este banca la modificările ratei dobânzii la depozite pe piaţa.
necesitatea de garantare a resurselor atrase.
Resursele depozitare sunt garantate prin autoritatea băncii. Actualmente însă în sistemul
bancar autohton există şi o altă metodă de garantare a depozitelor, care va fi prezentată în
continuare.
Garantarea depozitelor bancare
Poziţii convergente:12
- interesul individual de protecţie, pe care îl reclamă orice depunător;
- interesul băncilor, de a-şi prezerva portofoliul de clienţi şi de evitare a riscului
reputaţional;
- interesul public, privind încrederea în sistemul bancar şi evitarea riscului sistemic.
Sistemele de asigurare a depozitelor pot fi structurate după mai multe caracteristici:
 ca mod de funcţionare, vom întâlni:
- structuri mutuale de acoperire a cheltuielilor aferente satisfacerii obligaţiilor băncilor
falimentare;
- structuri formale, bazate pe existenţa unui fond dedicat acestui scop;
 în funcţie de modul de administrare, se diferenţiază:
- fondurile administrate public;
- fondurile administrate privat;
 după caracterul contribuţiilor, se disting:
- fondurile obligatorii
- fondurile facultative.
În R. Moldova, Fondul de Garantare a Depozitelor a fost constituit ca persoană juridică.
Organizarea şi funcţionarea acestuia se stabilesc prin statut propriu. Consiliul de administratie al
lui este compus din 6 membri:

12
Berea Octavian A., Berea Ocatvian A, Orientări în activitatea bancară contemporană, Ed. Expert, Bucureşti, 1999,
p. 44.

14
a) 3 membri propusi de Asociatia Bancilor din Moldova;
b) un membru propus de Ministerul Justitiei;
c) un membru propus de Ministerul Finantelor;
d) un membru, fara drept de vot, propus de Banca Nationala a Moldovei. (Anexa 1)
Participarea la constituirea resurselor financiare ale Fondului este obligatorie şi vizează
toate băncile, inclusiv filialele acestora cu sediul în străinătate.
Fondul garantează, în limitele prevăzute de lege, depozitele deţinute de rezidenţi şi
nerezidenţi, exprimate în monedă naţională sau străină în valoarea maximă de 6000 lei, cu
anumite excepţii privind cuprinderea în sistemul de garantare.
Faptul generator îl constituie deschiderea procedurii falimentului, compensaţiile fiind
plătite către deponenţii garantaţi în moneda naţională - leu, indiferent de moneda de constituire a
depozitului, în limita plafonului de garantare
Contribuţia iniţială a instituţiilor de credit este de 1% din depozitele atrase cu valoarea
până la 4500 lei.
Baza de calcul a contribuţiei o constituie soldul total în lei, reprezentând depozitele
garantate, în lei şi în valută convertibilă, aflate în evidenţa băncilor.
Pentru instituţiile de credit care se angează în politici riscante şi nesănătoase, Fondul este
autorizat să majoreze contribuţia anuală.

1.3. Particularităţile managementului bancar în domeniul depozitelor bancare


Managementul este câmpul în care se interpătrund politicile, oamenii şi administrarea,
care iau decizii şi exercită controlul necesar pentru a implimenta obiectivele optime în scopul de
a asigura dezvoltare, stabilitate şi creştere în afacere.13
Managementul bancar are următoarele particularităţi:
- patrimoniul - reprezintă un capital pe care-l are banca la un moment dat şi care în marea
sa parte nu este în proprietatea deplină a băncii.
- produsul pe care îl formează banca - cumpără bani şi vinde bani - formarea corectă a
preţului, dobânzile.
- personalul - de înaltă calificare şi de fiecare salariat în parte depinde banca - gestiunea
corectă a personalului.
- mijloacele tehnice pe care le utilizează banca.
Atribuţiile managementului bancar:

13
Grigoriţă Cornelia. Activitate bancară. Editura Cartier. Chişinău, 2005. p.328.

15
- administrarea patrimoniului ce presupune exercitarea dreptului de a utiliza acest
patrimoniu;
- organizarea proceselor de gestiune a patrimoniului;
- dirijarea - explicarea lucrătorilor ce au de făcut;
-
control - trebuie să fie permanent (personal şi procesual), auditul intern.
Managementul bancar este organizat după următoarele principii:14
- procesul de gestionare în bancă este un proces complex, fiecare activitate a băncii
presupune legătură strânsă atât între diverse domenii cât şi-n timp;
- trebuie să fie extemporal;
- toate atribuţiile managementului trebuie corelate între ele ca să formeze un mecanism
integru.
Managementul bancar ca ştiinţă formează recomandări la modul general, iar fiecare
bancă este liberă să le utilizeze şi să le dezvolte în conformitate cu specificul activităţii sale.
Scopul fiecărui gestionar a unei activităţi este maximizarea profitului. Dat fiind faptul în
activitatea bancară acest scop se complică prin necesitatea diminuării riscurilor.
Particularităţile managementului bancar în vederea realizării scopului sunt următoarele:
- capitalul împrumutat este de la persoane fizice - activitatea bancară este strict
reglementată de autorităţile monetare;
- sistemul de formare a costurilor şi încasărilor bancare;
- banca este societate privată formată de obicei ca SA - scopul managementului bancar
apare c maximizarea profitului pentru o acţiune.
Scopul managementului bancar este maximizarea profitului băncii, inclusiv pentru o
acţiune în condiţiile expunerii minime la risc şi respectând restricţiile impuse de organele de
reglementare.
Ca strategie globală scopul managementului bancar este menţinerea viabilităţii băncii,
crearea condiţiilorde activitate a ei atît în prezent cât şi pe viitor.
În realizarea scopului său managementul bancar este influenţat de următorii factori:
- factori de ordin intern:
- mărimea băncii, structura organizatorică;
- politica promovată de bancă şi impusă de acţionari (pol. extensivă şi defensivă);
- sistemele de administrare a băncii.

14
Ilie Mihai: Tehnica şi managementul operaţiunilor bancare, Editura Expert, Bucureşti, 2003.

16
- factori de ordin extern:
- politica de reglementare pe care o duce Banca Centrală;
- situaţia economică în ţară;
- nişa pe care banca o ocupă pe piaţa serviciilor bancare.
O structură organizaţională eficientă este un ingredient important în succesul oricărei
activităţi, în general, şi a managementului depozitelor, în particular. Îtr-o viziune mai largă,
modul cum sunt organizate activităţile, relaţiile dintre oameni şi relaţiile cu terţii, adică ceea ce
caracterizează cultura organizaţională a unei instituţii, reprezintă elemente cu impact deosebit
asupra performanţelor.
Modul cum managementul îşi defineşte şi operaţionalizează deciziile, comunicarea
internă, gradul de formalism intern sunt tot atâtea componente ale culturii organizaţionale, şi cu
cât acestea sunt mai bine conturate şi implementate, cu atât organizaţia este mai matură şi mai
bine definităa. În acest context, implementarea unei strategii de management al depozitelor
bancare nu poate fi realizată în lipsa unei organizări corespunzătoare, chiar dacă banca dispune
de tehnicieni înalt calificaţi în domeniu. Modelele unor instituţii bancare occidentale ar putea fi
considerate ca repere în acest demers de către băncile din R. Moldova, cele mai importante
componente ale acestei organizări fiind:15
- coordonare/supraveghere activă din partea celui mai înalt nivel al managementului
(board-ul),
- politici, proceduri, limite adecvate,
- evaluare, monitorizare şi gestionare corectă a riscurilor,
- un control intern cuprinzător.
Gestiunea bancară este un concept complex integrat managementului bancar, proces
organizat la nivelul centralei bancare, şi recunoscut în esenţă, prin trei ipostaze:
a) gestiunea riscurilor;
b) gestiunea activului şi pasivului bancar;
c) asigurarea transparenţei informaţiilor destinate publicului.
Gestiunea presupune existenţa unui patrimoniu, iar administrarea acestuia se reflectă în
nivelul indicatorilor bilanţului bancar. Gestiunea bancară prezintă aceleaşi funcţii de bază ca şi
gestiunea unei societăţi comerciale cu profil nebancar, respectiv:
- administrarea patrimoniului;
- organizarea activităţii în sensul optimizării evoluţiei patrimoniului şi obţinerii de profit;
- controlul activităţilor desfăşurate;
- controlul procesului de optimizare;
15
Stancu I. Finanţe. Pieţe financiare şi gestiunea portofoliului. Investiţii reale şi finanţarea lor.
17
- asigurarea de informaţii necesare.16
Managementul bancar impune o anumită politică de comportament şi orientare a
acţiunilor umane pentru dezvoltarea optimă şi legală a afacerilor bancare, într-un climat de
stabilitate şi creştere a valorii propriei societăti bancare, reflectată de creşterea activelor şi a
încrederii publicului în bancă.
Băncile care tind la o dezvoltare rapidă, prin creşterea depozitelor bancare, trebuie să
ia în considerare factorii esenţiali în creşterea depozitelor, factori care pot fi controlaţi (efectul de
promovare, serviciile oferite, dobânzile bonificate) şi factori care nu pot fi controlaţi - de natură
economică.17
Toate băncile au posibilitatea să-şi controleze depozitele prin intermediul ratei dobânzii.
Nivelul depozitelor trebuie corelat însă cu posibilităţile privind plasamentele profitabile şi
oportunităţile de investiţii, precum şi de situaţia economică a ţării.
Pentru atragerea de depozite, băncile au început să facă apel la serviciile de marketing de
dezvoltare a produselor bancare, precum şi prin bonificarea unor dobânzi atrăgătoare în funcţie
de natura depozitelor şi prin oferta agresivă de certificate de depozit de economii.
În orice instituţie bancară, managementul riscurilor reprezintă responsabilitatea
conducerii sale superioare şi a conducerii executive.
Principalele obiective ale unui sistem de management al riscurilor vizează:
- Stabilirea unei definiţii larg acceptate a noţiunii de „risc” şi a tipurilor de risc, care să
determine elaborarea unei „hărţi a riscurilor” băncii.
- Evaluarea cuprinzătoare şi continuă a surselor existente şi potenţiale de riscuri interne şi
externe.
- Stabilirea unor responsabilităţi clare în domeniul managementului riscurilor (de sus în
jos, în ierarhie) şi a sistemului de raportare (de jos în sus), pentru a evita confuziile,
suprapunerea eforturilor sau pierderilor din vedere a unor aspecte importante.
- Asigurarea transparenţei, printr-un sistem cuprinzător de informare a conducerii, precum
şi printr-un sistem de monitorizareşi raportare, prin care să se prezinte, să se analizeze şi
să se comunice expunerile efective, câstigurile şi pierderile care trebuie cunoscute şi
stocate pentru referiri viitoare.
- Elaborarea unui sistem de măsurare a performanţei financiare care să ia în considerare
pierderea prevăzută (costul activităţii), pierderea neprevazută (măsurarea riscurilor),

16
Rotaru C., Managementul performanţei bancare, Editura Expert, 2001.
17
Stoica M. Managementul riscului bancar /M. Stoica/.-Bucureşti: Ed. Expect., RO.

18
alocarea de capital pe fiecare categorie de risc acolo unde este posibil, precum şi
veniturile ajustate pentru fiecare risc (rentabilitatea capitalului ajustat cu riscurile).
- Evaluarea în funcţie de piaţă a costului capitalului, a ratei minime de rentabilitate şi a
posibilităţilor şi limitelor creşterii organice a expunerilor de risc.
- Definirea şi utilizarea principiilor de diversificare a riscurilor şi de management al
portofoliului.
- Elaborarea unui sistem de clasificare a creditelor pe baza ratei anticipate de
neperformanţă.
- Stabilirea preţurilor produselor şi serviciilor, luând în considerare toate elementele
menţionate anterior.
- Identificarea înclinaţiei/toleranţei în asumarea riscurilor şi stabilirea limitelor de expunere
în concordanţă cu aceasta.
- Elaborarea unui cadru conceptual consistent, prin care să se stabilească obiectivele şi să
se evalueze performanţele unităţilor operative, produselor, relaţiilor cu clienţii şi
salariaţii.18
- Instalarea, în toate domeniile de activitate ale băncii a unor planuri de recuperare în caz
de dezastre şi/sau a unor planuri de continuitate a activităţii, actualizarea şi testarea cu
regularitate a acestor planuri.
- Analiza permanentă a realizărilor şi eşecurilor sistemului de management al riscurilor,
separat de desfăşurarea activităţii.
- Asigurarea unui nivel profesional şi specializat al cunoştintelor în domeniul neutralizarii
şi controlului diferitelor tipuri de riscuri bancare.
Managementul riscurilor bancare devine un test de competenţă şi competivitate pentru
realizarea unui sistem bancar viabil si performant, compatibil din punctul de vedere al
performanţelor cu standardele economiilor de piaţă dezvoltate. Principalele categorii şi
subcategorii de riscuri bancare sunt prezentate în (Anexa 2).
Riscul de lichiditate pentru o bancă este expresia însăşi a probabilităţii pierderii capacităţii
de finanţare a operaţiunilor curente, aspect de o importanţă deosebită pentru bancă, interesată
atât de lichiditatea colateralului oferit de debitori, cât şi de managementul propriei activităţi.
Un nivel de lichiditate necorespunzător poate duce, în situaţia unei reduceri neaşteptate a
numerarului, la necesitatea atragerii unor resurse suplimentare de fonduri cu costuri mari,
reducând astfel probabilitatea băncii şi determinând, în ultim instanţă, insolvabilitatea.

18
Hurduc N., Management financiar bancar, Curs, Universitatea Athenaeum, Bucureşti, 2011.

19
Menţinerea unei lichidităţi adecvate depinde de modul în care piaţa percepe situaţia
financiară a băncii. Dacă imaginea băncii se deteriorează, ca urmare a unei pierderi importante în
portofoliul de credite, va apărea o cerere mare de lichiditate. În aceste condiţii, banca va putea
atrage fonduri de pe piaţă numai cu costuri foarte mari, înrautăţindu-se astfel situaţia veniturilor.
Ca urmare, o deteriorare a imaginii băncii pe piaţă poate avea consecinţe serioase asupra poziţiei
lichidităţii.
Principalele cauze care determină apariţia riscului de lichiditate sunt următoarele:19
- Situaţia economiei reale.
- Indisciplina financiară a agenţilor economici.
- Dependenţa de evoluţia pieţei financiare.
- Necorelarea scadenţelor la dopezite şi credite.
Apreciem că sarcina esenţială a managementului bancar este de a estima şi acoperi în
mod corect nevoile de lichiditate bancară. Pe termen lung, rentabilitatea băncii poate fi afectată
negativ dacă banca deţine în portofoliu prea multe active financiare lichide faţă de nevoile sale.
Pe de altă parte, prea puţine lichidităţi pot crea probleme financiare severe, mai ales pentru
băncile mici, putând genera chiar falimentul băncii.
Menţinerea unui grad adecvat de lichiditate de către toate băncile este extrem de
importantă şi pentru minimizarea riscului sistemic, datorat riscului de contagiune prin
decontările interbancare.
Analiza riscului de lichiditate se face în teritoriu, în cadrul sucursalelor băancii, Direcţia
de trezorerie. La nivelul sucursalelor se analizează sursele de lichiditate şi destinaţia acestora.
În cadrul Directiei de trezorerie, din centrala Băncii,analiza lichidităţii presupune:
- Gestionarea poziţiei monetare.
- Gestionarea poziţiei lichidităţii.
- Elaborarea şi analiza raportului de lichiditate.
Un alt element al riscului de lichiditate, care trebuie analizat şi gestionat corect, este
poziţia lichidităţii, care reprezintă diferenţa între volumul activelor lichide şi cel al pasivelor
volatile.
Pentru a estima poziţia lichidităţii se pot anticipa 2 situaţii, şi anume:20
1. O creştere mai rapidă a nevoilor de credite faţă de volumul depozitelor şi rezultă o
nevoie suplimentară de lichiditate pe termen lung, care se poate reduce prin diminuarea marjei
lichidităţii sau prin împrumut.

19
Stoica M. Managementul riscului bancar /M. Stoica/.-Bucureşti: Ed. Expect., RO.
20
Socol A., Îndrumar de tehnică bancară. Studii de caz, manual universitar, Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2006,
p.12.

20
2. O creştere a necesarului de credite mai lentă decât cea a depozitelor, rezultând un plus
de lichiditate pe termen lung, care poate fi folosit pentru majorarea marjei lichidităţii sau pentru
finanţarea plasamentelor bancare.
Elementele consumatoare de lichiditate (ieşiri) sunt:
- rezerva minimă obligatorie.
- depozite ajunse la scadenţă ale persoanelor fizice, juridice, precum şi ale instituţiilor
publice.
- certificate de depozit ajunse la scadenţă.
- dobânzi de plătit aferente depozitelor şi certificatelor de depozit ajunse la scadenţă.
- depozite atrase de pe piaţa interbancară, ajunse la scadenţă.
- depozite de plătit aferente depozitelor atrase de pe piaţa interbancară, ajunse la scadenţă.
- contravaloarea în lei a valutei cumpărate de la clienţi prin operaţiuni de arbitraj.
- contravaloarea în lei a valutei cumpărate de pe piaţa interbancară.
- achiziţionarea certificatelor de trezorerie.
Analizând sursele de lichiditate, banca poate acţiona în vederea unei gestionări corecte a
lichidităţii, utilizând noi tehnici ş instrumente financiare.
Una dintre aceste metode constă în achiziţionarea de titluri (obligaţiuni) emise cu o
opţiune de cumpărare înainte de scadenţă la un preţ fix, unoscut dinainte. În acest fel, se elimină
riscul de piaţă la lichidarea titlului şi se măreşte lichiditatea obligaţiunilor. Atunci când se
consideră necesar, obligaţiunile pot fi vândute emitentului care s-a obligat să le răscumpere şi
valoarea încasată este certă.
Banca mai poate folosi şi piaţa de capital pentru acoperirea unor nevoi de lichiditate (mai
ales pe termen lung) prin emisiuni proprii de obligaţiuni sau piaţa monetară în sens larg pentru
emisiunea de titluri pe termen scurt.
În concluzie, prin gestionarea eficienta a lichidităţii, banca poate diminua riscul de
lichiditate, precum şi influenţele negative generate de interdependenţă dintre acesta şi celelalte
categorii de riscuri.
Dintre modalitatile de reducere a riscului de lichiditate, pe care le consideram utile, se
numără următoarele:
- diversificarea sistemului depozitelor
- utilizarea resurselor complementare
- obţinerea garanţiilor de stat la creditele problemă
- urmărirea şi controlul echilibrului active - pasive.

21
CAPITOLUL II. GESTIUNEA DEPOZITELOR BANCARE ÎN CADRUL
BC „Moldova Agroindbank”
2.1. Politica bancară de atragere a depozitelor la MAIB
Experienţa activităţii de 25 ani continuă să demonstreze că „Moldova Agroindbank” este
liderul pieţei bancare din Republica Moldova.
Moldova Agroindbank este o bancă inovativă, orientată spre prestarea serviciilor
financiare înalt tehnologizate. Serviciile sunt oferite tuturor segmentelor de clienţi, persoane
fizice şi juridice, care activează în diverse sectoare din economia naţională. Instituţia oferă cea
mai mare varietate de servicii şi produse bancare care există la moment în Republica Moldova.
Realizările şi performanţele realizate de B.C. “Moldova Agroindbank” de-a lungul
timpului sunt prezentate în (Anexa 3).
Funcţiile B.C. “Moldova Agroindbank”
Confrom art.26 din Legea instituţiilor financiare Banca Comercială “Moldova
Agroindbank” S.A. este licenţiată să desfăşoare următoarele activităţi: (Anexa 4)
a) acceptarea de depozite (plătibile la vedere sau la termen) cu sau fără dobândă;
b) acordarea de credite (de consum şi ipotecare, factoring cu sau fără drept de regres, finanţarea
tranzacţiilor comerciale, eliberarea garanţiilor şi cauţiunilor etc.);
c) împrumutarea de fonduri, cumpărarea ori vânzarea, în cont propriu sau în contul clienţilor (cu
excepţia subscrierii valorilor mobiliare);
d) acordarea de servicii de decontări şi încasări;
e) emiterea şi administrarea instrumentelor de plată (cărţi de credit sau de plată, cecuri de voiaj,
cambii bancare etc.);
f) cumpărarea şi vânzarea banilor (inclusiv a valutei străine);
g) leasing financiar;
h) acordarea de servicii aferente la credit;
i) acordarea de servicii ca agent sau consultant financiar, cu excepţia celor de la lit. a) şi b);
j) operaţiuni în valută străină, inclusiv contracte futures de vânzare a valutei străine;
k) acordarea de servicii fiduciare (investirea şi gestionarea fondurilor fiduciare), păstrarea şi
administrarea valorilor mobiliare şi altor valori etc.;
l) acordarea de servicii de gestionare a portofoliului de investiţii şi acordarea de consultaţii
privind investiţiile;
m) subscrierea şi plasarea titlurilor de valoare şi acţiunilor, operaţiunile cu acţiuni;
n) orice altă activitate financiară permisă de Banca Naţională.

22
În îndeplinirea funcţiilor sale, B.C. “Moldova Agroindbank” desfaşoară operaţiuni
specifice, delimitate, după sensul lor, în pasive şi active. Pentru a analiza operaţiunile pasive şi
active ale băncilor comerciale amintim că în pasivul băncilor se reflectă constituirea resurselor şi
datoriile băncii faţă de exterior, iar în activ utilizările resurselor.21
Elementele de activ şi pasiv se structurează în funcţie de destinaţie şi gradul de exigibilitate:

Tabelul 2.1.

ACTIV PASIV
1. Mijloace fixe 1. Capitaluri proprii
2. Numerar Capital social
3. Plasamente Rezerve
- sume de primit de la B. Centrală Fond de dezvoltare
- certificate de trezorerie Profit nedistribuit
- depozite constituite la alte bănci 2. Depozite ale clienţilor
- sume de primit de la guvern 3. Depozite de la alte bănci
- credite şi avansuri acordate clienţilor 4. Împrumuturi de la B Centrală
- participaţii la alte societăţi 5. Împrumuturi de la alte bănci
4. Alte active 6. Împrumuturi externe
Sursa: http://www.maib.md/ro/despre-banca/

Activitatea principală a unei bănci constă în atragerea de disponibilităţi de pe piaţă, care


împreună cu capitalul propriu, să fie plasate în afaceri profitabile. Aceasta presupune ca băncile
vor fi în măsură să asigure preţul resurselor atrase de pe piaţă, cheltuielile de funcţionare proprii
şi să obţină şi un profit convenabil. De aceea orice activitate bancară comportă un risc. Acesta
este permanent şi însoţeşte toate afacerile băncii, producerea sau nu a acestuia depinzând de
condiţiile care i se creează.
Succesul unui business depinde direct de gestionarea corectă a mijloacelor băneşti
disponibile.

21
http://www.maib.md/ro/deposits/

23
Băncile îşi definesc propriile branduri de instrumente de economisire cât mai atractive.
Cu cât costurile resurselor cresc pe piaţa internaţională, cu atât creşte creativitatea în dezvoltarea
de produse de economisire cât mai atractive (aşa cum s-a întâmplat după declanşararea crizei de
la sfârşitul lui 2008 - când băncile din ţara noastră, majoritatea cu capital străin, s-au văzut
private de liniile de finanţare de la băncile mamă).
Pentru gestionarea eficientă a mijloacelor băneşti, BC „Moldova Agroindbank” SA vine
în întâmpinarea clienţilor săi cu o ofertă de depozite, însoţite de dobânzi atractive.
În cadrul „Moldova Agroindbank” SA, în funcţie de monedă, depozitele pot fi: în lei sau
în valută străină: EURO sau dolarul SUA.
Lunar, sau cu altă periodicitate, în dependenţă de tipul depozitului, dobânda este
transferată într-un cont curent sau în contul de card care poate fi ridicată oricând.
În funcţie de dobândă depozitele sunt cu:
 dobândă variabilă: banca poate modifica rata dobânzii pe perioada depozitului, în funcţie
de evoluţia pieţei.
Banca are dreptul să diminueze (micşoreze) sau să majoreze dobânda în mod unilateral,
de la data stabilită conform deciziei sale, în raport cu evoluţia pieţei, informând despre aceasta
Deponentul prin afişarea anunţului respectiv în sediul Băncii, pe pagina web a Băncii
www.maib.md sau prin intermediul mijloacelor mass-media, cu cel puţin 15 zile înainte de
modificare
 dobândă fixă: rată a dobânzii ce rămâne neschimbată pentru toată perioada declarată cu
rată fixă.
Depozite cu dobânda variabilă
Dobânda variabilă se modifică în funcţie de evoluţia pieţei financiar-bancare şi de
politica internă a băncii. Din punctul de vedere al clientului, dobânda la acest tip de depozite nu
poate fi previzionată.
Modificarea de dobândă la acest tip de depozit poate fi şi în avantajul clienţilor, atunci
când dobânzile cresc.
De exemplu BC „Moldova Agroindbank” oferă persoanelor fizice depozitul în MDL
„MERIDIAN” şi „PROFITABIL SENIOR”. În cazul acestor depozite rata dobânzii constituie
16,5%. La restituire, indiferent de motiv, înainte de expirarea termenului depozitului, dar mai
devreme de 30 zile de la data constituirii depozitului, dobânda nu se plăteşte. În caz de restituire
a depozitului, indiferent de motiv, înainte de expirarea termenului depozitului, dar după 30 zile
de la data constituirii depozitului, dobânda se calculează şi se achită în cuantumul prevăzut de
bancă pentru conturile curente cu dobândă ale persoanelor fizice. Totodată, dobânda deja plătită
se restituie prin reţinerea sumei respective de către bancă din suma depozitului.
24
Dpozitul „MERIDIAN” este destinat persoanelor fizice, suma minimă – 500 lei şi
termenul până la 365 zile. Depozitul „PROFITABIL SENIOR” este destinat pensionarilor,
deţinători ai cardurilor de pensie, emis de „Moldova Agroindbank”, suma minimă - 100 lei,
termenul până la 365 zile.
În plus se dezvoltă şi produse de nişă - având drept ţintă anumite grupuri cum sunt
pensionarii şi studenţii, cărora li se asigură bonificaţii mai mari. Pentru clienţii cu disponibilităţi
substanţiale, BC „Moldova Agroindbank” acordă dobânzi diferenţiate în funcţie de suma
implicată.
Depozitul „CLASIC” este destinat păstrării mijloacelor băneşti ale persoanelor fizice în
MDL, EUR, USD este de 17% anual - lunar. În caz de restituire a depozitului, indiferent de
motiv, înainte de expirarea termenului depozitului, dar mai devreme de 30 zile de la data
constituirii depozitului, dobânda nu se plăteşte. În caz de restituire a depozitului, indiferent de
motiv, înainte de expirarea termenului depozitului, dar după 30 zile de la data constituirii
depozitului, dobânda se calculează şi se achită în cuantumul prevăzut de bancă pentru conturile
curente cu dobândă ale persoanelor fizice. Totodată, dobânda deja plătită se restituie prin
reţinerea sumei respective de către bancă din suma depozitului. Dobânda se plăteşte lunar, în
dependenţă de data deschiderii contului de depozit (la expirarea fiecărei luni de păstrare a
depozitului). Suma minimă – 1000 MDL/100 EUR/USD.
Depozitul „MULTIOPŢIONAL” este destinat persoanelor fizice cu o dobândă de 10%
anual. Soldul minim este de minim 1000 MDL/100EUR/USD pe un termen de 180 zile. .În caz
de restituire a depozitului, indiferent de motiv, înainte de expirarea termenului depozitului, dar
după 30 zile de la data constituirii depozitului, dobînda se calculează şi se achită în cuantumul
prevăzut de bancă pentru conturile curente cu dobîndă ale persoanelor fizice. Totodată, dobînda
deja plătită se restituie prin reţinerea sumei respective de către bancă din suma depozitului.
Pentru depozitele la termen „Moldova Agroindbank” stabileşte cele mai avantajoase
dobânzi. Aceasta, având în vedere că depozitele respective sunt atrase pentru o perioadă
predeterminată, reprezentând astfel pentru bancă o resursă stabilă şi sigură, al cărei scadenţă este
cunoscută. Pentru a atrage depozite de la persoanele juridice BC „Moldova Agroinbank”
mizează pe o rată a dobânzii avantajoasă de 9,5% anual. De exemplu: Prin depozitul la termen
„CLASIC” cu o rată flotantă, sold minim de 25.000/50.000 MDL şi 2000/5000 USD/EUR banca
poate satisface pe deplin doleanţele de economisire a persoanelor.
Depozite cu dobânda fixă
Tipul de depozit la termen cu dobândă fixă protejează economiile la fluctuaţiile negative
ale dobânzilor bancare şi fructifică în modul cel mai eficient resursele financiare. Astfel, acest tip
de depozit poate atrage într-o destul de mare măsură mijloacele băneşti ale populaţiei.
25
BC „Moldova Agroindbank” oferă un spectru larg de depozite cu dobândă fixă, care
constituie un mijloc eficient a politicii de atragere a depozitelor. De exemplu: Depozitul
„STABIL” care oferă păstrarea economiilor în MDL pe un termen de până la 90 zile, cu o rată a
dobânzii de 14,5% anual. Se efectuează prelungirea automată, dar nu mai mult de trei perioade.
Totodată, remarcăm faptul că majoritatea depozitelor atrase de sistemul bancar sunt
depozite la vedere. Acestea din urmă presupun un grad de libertate mai mare pentru clienţi în ce
priveşte gestionarea contului de depozit, fără restricţii de retragere a banilor la o anumită
scadenţă sau de suplinire a contului. Ratele de dobândă pentru aceste tipuri de depozite sunt mici
în comparaţie cu cele aplicate pentru depozitele la termen.
O altă modalitate de atragere a depozitelor sunt:
Conturile de economii
Dezvoltate în occident ca urmare a concurenţei acerbe coroborată cu creşterea gradului de
educaţie economică generală a publicului, conturile de economii au fost importate la noi în
esenţă pentru evitarea impozitului pe dobândă instituit la implementarea impozitului unic.
Conturile de economii reprezintă o îmbinare între un cont curent (operaţiuni curente de
plăţi şi încasări şi o rată a dobânzii mai mică) şi un depozit la termen purtător al unei rate
superioare de dobândă. Impunerea impozitului pe câştigul din dobânzi diminua drastic
randamentul unui depozit la termen, dar dobânzile din conturile curente nu erau impozitate (în
vechiul sistem, actualmente sunt impozitate).
Desigur rata dobânzii la contul de economii este sub rata dobânzii la depozitele la termen
de pe piaţă, dar spre deosebire de acestea din urmă, nu există sumă minimă substanţială iar
accesul la fonduri este permanent, fără vreo penalizare.
În plus, pentru atragerea unui volum mare de fonduri, BC „Moldova Agroindbank”
acordă dobânzi superioare dacă sumele sunt importante, crescând pe măsura creşterii soldului (în
tranşe). Modalitatea de calcul a dobânzii este cea aplicabilă conturilor curente, adică zilnic (la
sold) şi capitalizată în prima zi lucrătoare a lunii următoare.
Conturile de economii se pot deschide pentru anumite categorii de clientelă şi anume
pentru tinerii căsătoriţi, studenţi şi pensionari cărora BC „Moldova Agroinbank” le bonifică o
rată a dobânzii de 17%, fără comisioane de deschidere, retragere şi administrare. BC „Moldova
Agroindbank” are în portofoliu Contul JUNIOR INVEST cu o rată a dobânzii de 17%, fără
comisioane. Conturile de economii în EUR au o rată mai mică a dobânzii comparativ cu
depozitele la termen (în jur de 3%), dar fluctuaţia permanentă a cursului le conferă avantaj
clienţilor, care pot arbitra fără costuri pe curs.
Avantajele depozitelor Moldova Agroindbank:

26
- acces la cont oriunde ne-am afla: indiferent unde s-a deschis depozitul, există acces la sumele
depuse la oricare dintre cele 67 de filiale şi 104 agenţii Moldova Agroindbank din întreaga ţară.
- prin abonarea la serviciul Internet Banking se pot afla informaţii privind conturile de depozit
oriunde există acoperire internet.
- asistenţă la alegerea depozitului.
BC ”Moldova Agroindbank” SA acordă clienţilor săi consultaţii profesionale, privind
constituirea depozitelor şi posibilitatea obţinerii veniturilor din dobânzi la conturile de depozit.
Gama variată a depozitelor la termen oferă posibilitatea ca, în funcţie de suma de care
dispune clientul şi durata pentru care optează, să aleagă tipul de depozit care corespunde cel mai
bine cerinţelor sale. Toate depozitele la termen sunt purtătoare de dobânzi avantajoase, rata
cărora diferă în funcţie de durată. Condiţiile de primire, perfectare şi restituire a depozitelor
bancare destinate persoanelor fizice şi juridice sunt stipulate în (Anexa 5 şi 6).
Ca urmare a nivelului inflaţiei, cu scopul limitării acesteia, BNM a majorat în 2008 cu
aproape 40 % nivelul normelor rezervelor obligatorii de bani atraşi pentru sectorul bancar. Acest
lucru a adus anumite dificultăţi băncilor, dar şi sectorului nreal al economiei.
Pasivele sau resursele bancare se formează din capitalul propriu, din mijloace de
împrumut de la populaţie şi agenţii economici, precum şi din atragerea de linii de credit străine.
Există patru direcţii principale de plasare a acestor mijloace: creditarea (activitatea principală
a băncilor), operaţiunile valutare şi operaţiunile pieţei de valori, hârtiile de valoare de stat (HVS)
şi certificatele BNM. Având în vedere că BNM a formulat cerinţa de majorare a normei
rezervelor obligatorii cu aproape 40%, B.C. “Moldova Agroindank” a fost nevoită să plece
complet sau parţial din unele sectoare. Este greu pentru tot sistemul bancar să majorezi norma cu
aproape 40%, întrucât pentru aceasta trebuie găsiţi suplimentar peste 1,55 mlrd. lei.22
Astfel, “Moldova Agroindank” a ajuns la o soluţie simplă: în primul rând, o parte din
resursele acumulate în hârtii de valoare de stat sau certificate ale BNM au fost redirecţionate
pentru completarea rezervelor obligatorii.
În al doilea rând, B.C. “Moldova Agroindank” a redus creditarea sectorului real al
economiei. Şi, în al treilea rând, această măsură a forţat banca să majoreze dobânzile şi la
depozite, şi la credite, ceea ce afectează grav costul capitalului atras de către bancă. Practic, cea
mai dureroasă urmare dintre cele enumerate mai sus pentru “Moldova Agroindank” este
reducerea volumului creditelor de consum. În toată masa de plasamente de credit, un loc anumit
revine creditării de consum, al cărei nivel a crescut considerabil în ultimii ani.

22
http://bancamea.md/deposits

27
Şi ritmurile mari ale creditării de consum înseamnă şi aşteptări inflaţioniste. Este de
înţeles că BNM caută prin orice metode să reducă dinamica de creştere a creditului de consum.
În acest caz, ea majorează norma rezervelor obligatorii. Drept urmare, B.C. „Moldova
Agroindank” a fost nevoită să plece din acest sector.

2.2. Analiza portofoliului de depozite al băncii MAIB


Succesul unei instituţii bancare este garantat atunci când aceasta, odată intrată în
competiţie, reușește să-și îndeplinească rolul economic mai bine decât concurenţa. Misiunea
principală a băncilor este să atragă clienţi, iar acest lucru necesită inovaţie, calitate,
profesionalism, produse și servicii cât mai aproape de necesităţile clienţilor și cât mai multe
avantaje competitive. Băncile trebuie să fie axate pe oameni și nevoi, nu doar pe profit.
Competiţia bancară are loc atât în domeniul resurselor atrase, cât și în domeniul
creditelor. Concurența la nivelul depozitelor se limitează la rata de dobândă oferită și capacitatea
de rambursare a depozitelor ajunse la scadență. Dacă e să vorbim de sistemul bancar autohton, se
atestă dominanţa a câtorva bănci mari din sistem asupra celor mai multe servicii bancare, ceea ce
subminează gradul de concurență bancară existent în ţara noastră.
În R. Moldova, circa 70% din activele bancare sunt concentrate în cele mai mari 5 bănci
din sistem. Pe piaţa depozitelor bancare, mai mult de jumătate din soldul depozitelor este
reprezentată de portofoliile a 3 bănci – Moldova-Agroindbank, Moldindconbank şi Victoriabank.
În continuare vom analiza evoluţia şi structura depozitelor bancare:

Tabelul 2.2.
Evoluţia depozitelor bancare în sitemul bancar pe perioada anilor 2013-2015
Milioane lei
La 31 decembrie Abaterea
Tipuri de depozite 2014- 2015-
2013 2014 2015
2013 2014
Depozite la vedere fără dobîndă 9476,9 12242,2 11880,8 2765,3 -361,4
Depozite la vedere cu dobîndă 7809,8 7197,7 6374,4 -612,1 -823,3
Depozite la termen fără dobîndă 0 11100,1 89,4 11100,1 -11010,7
Depozite la termen cu dobîndă 34603,3 34922,5 31857,0 319,2 -3065,5
Total depozite mln lei 51890,0 65462,5 50201,6 13572,5 -15260,9

Sursa: Raportul BNM „Structura depozitelor pe sistemul bancar” disponibil pe


http://www.bnm.org/bdi/pages/reports/drsb/DRSB10.xhtml?id=0&lang=ro [citata la
07.04.2016]

28
În perioada analizată volumul total de depozite pe întreg sistemul bancar a înregistrat o
tendinţă de modificare diversă, afirmaţie care este argumentată şi de figura 2.1.
70000.0 65462.5
60000.0 51890.0 50214.3
50000.0
40000.0
30000.0
Total
20000.0 depozite
10000.0
0.0
2013 2014 2015

Sursa: Elaborată de autor în baza datelor tabelului 2.2


Figura 2.1. Evoluţia volumului total de depozite în sistemul bancar autohton în mln. lei .

După cum s-a menţionat şi mai sus, în perioada anilor 2013-2015 depozitele totate au
înregistrat o evoluţie neuniformă. Astfel, în anul 2014, comparativ cu 2013, volumul depozitelor
a crescut cu 13 572,5 milioane lei ceea ce reprezintă 26,16 % ( 13572,5/51890x100). Această
majoare este determinată de majorarea volumului depozitelor la vedere fără dobîndă, adică de
sporirea mijloacelor băneşti la conturilor curente, cu 2765,3 milioane lei, şi de majoararea
depozitelor la termen, cu şi fără dobîndă, cu respectiv 11100,1 şi 319,2 milioane lei. Se observă
faptul că în anul 2013 depozite la termen fără dobîndă nu au fost constituite.
În anul 2015 s-a înregistrat o diminuare a depozitelor totale cu 15260,9 milioane lei sau cu
23,31% (-15260,9/65462,5x100) faţă de anul 2014. Această modificare a fost cauzată de
diminuarea volumului atît a depozitelor la vedere, cît şi depozitelor la termen. Cea mai
însemnată reducere se înregistrează în cazul depozitelor la termen fără dobîndă care s-au
micşorat de la 11100,1 milioane lei la 89,4 lei, adică cu 99 % (-11010,7/11100,1x100).
Diminuarea volumului depozitelor bancare s-a datorat lichidării a a trei bănci din sistemul bancar
autohton, astfel dacă în 2014 acesta cuprinde 14 bănci comerciale, în 2015 la trei dintre ele a fost
intentat proces de lichidare, numărul lor reducându-se la 11. Aceasta situaţie a generat şi
deterioarea încrederii populaţiei în sistemul bancar autohton ceea ce, de asemenea, a constituit un
factor determinat în reducerea volumului depozitelor bancare.
În analiza depozitelor din sistemul bancar nu este suficientă doar cerecetarea evoluţiei
acestora în dinamică, ci şi a structurii acestora şi a modificărilor care au intervenit. Analiza
depozitelor din punct de vedere structural, atît în dependenţă de perioada pentru care sau
constituit, cît şi în dependenţă de categoria depunătorilor se realizează în tabelele de mai jos.

29
Tabelul 2.3.
Analiza structurii depozitelor din punct de vedere al termenului pentru care s-au constituit
pe perioada 2013-2015
2013 2014 2015 Abaterea , %
Tipuri de depozite Suma, Cota, Suma, Cota, Suma, Cota, 2014- 2015-
mln.lei % mln.lei % mln.lei % 2013 2014
Depozite la vedere
fără dobîndă 9476,9 18,26 12242,2 18,70 11880,8 23,66 0,44 4,96
Depozite la vedere cu
dobîndă 7809,8 15,05 7197,7 11,00 6374,4 12,69 -4,06 1,70
Depozite la termen
fără dobîndă 0 0,00 11100,1 16,96 89,4 0,18 16,96 -16,78
Depozite la termen cu
dobîndă 34603 66,69 34922,5 53,35 31857,0 63,47 -13,34 10,12
Total depozite 51890 100 65462,5 100 50201,6 100 x x
Sursa: Raportul BNM „Structura depozitelor pe sistemul bancar” disponibil pe
http://www.bnm.org/bdi/pages/reports/drsb/DRSB10.xhtml?id=0&lang=ro [citată la
07.04.2016]

Pe întreaga perioadă analizată în structura depozitelor din funct de vedere al termenului de


constituire, ponderea principală este deţinută de depozitele la termen cu dobîndă. Acest fapt se
evidenţiază şi în figura 2.2. unde se prezintă structura depozitelor pentru anul 2015.

Depozite la
vedere fără
dobîndă
24% Depozite la
vedere cu
dobîndă
Depozite la 13%
termen cu
dobîndă
63% Depozite la
termen fără
dobîndă
0%

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor tabelului 2.3.


Figura 2.2. Structura depozitelor după termenul de constituire în anul 2015

30
În anul 2013 structura depozitelor totale este constituită din trei elemente componente:
depozite la termen cu dobîndă care deţin 66,69 % din total depozite; 18,26 % sunt constituite de
depozitele la vedere fără dobîndă şi 15,05 % de depozitele la vedere cu dobîndă. În anul 2014 au
survenit unele modificări în structura depozitelor totale. Principala modificare este apariţia celui
de-al patrulea element, şi anume depozite la termen fără dobîndă, care deţine o pondere
însemnată şi anume 16,96 %. Ponderea cea mai mare este de asemenea deţinută de depozitele la
termen cu dobîndă, şi anume 53,35 %, cu o scădere de 13,34 puncte procentuale faţă de anul
precedent, fiind urmată de ponderea depozitelor la vedere fără dobîndă, cu 18,70 %, pondere
care nu s-a modificat semnificativ faţă de anul precedent, şi cea mai mică cotă este deţinută de
depozitele la vedere cu dobîndă, şi anume 11 %.
În anul 2015 au intervenit modificări în structura depozitelor în sensul majorării ponderii
depozitelor la termen cu dobîndă cu 10,12 puncte procentuale, constituind 63,47 % şi diminuării
semnificative a ponderii depozitelor la termen fără dobîndă, de la 16,96 % în 2014 la 0,18 % în
anul 2015, ceea ce reprezintă o reducere cu 16,78 puncte procentuale. Totodată, a crescut cota
deţinută de depozitele la vedere. Astfel, depozitele la vedere fără dobîndă constituie 23,66 % sau
cu 4,96 puncte procentuale mai mult decît în anul precedent, iar depozitele la vedere cu dobîndă
deţin 12,69 %, cota lor înregistrîd o majorare cu 1,70 puncte procentuale.
Din punt de vedere al termenului pentru care s-au constituit, structura depozitelor, la
situaţia de la 31 decembrie 2015 este prezentată în figura 2.3.

Sursa: Evoluţia pieţei creditelor şi a depozitelor în luna decembrie 2015 Disponibil pe:
http://www.bnm.org/ro/content/evolutia-pietei-creditelor-si-depozitelor-luna-
decembrie-2015
31
Figura 2.3. Structura depozitelor pe scadenţe
Cea mai mare pondere la depozitele în valută o au cele constituite pe o perioadă cuprinsă
între 6 şi 12 luni ( 42,75 %) iar la depozitele în lei, depunerile pe o perioadă de la 3 la 6 luni
(50,19%). Depozitele pe un termen mai mare de un an au o pondere redusă.
Atît depozitele la vedere, cît şi cele la termen se constituie atît de persoane fizice cît şi
persoane juridice, din care fac parte şi administraţiile publice şi băncile comerciale.
Din punct de vedere al termenului pentru care sau creat, în anul 2015, depozitele la vedere
constituie 36,36 % iar cele la termen 63,64%. Care este distribuţia acestora în dependenţă de
categoria de depunători se reflectă în figura 2.4.

Depozite la Depozite la
termen ale vedere ale
persoanelor persoanelor
juridice fizice
7% 14%
Depozite la
termen ale
persoanelor Depozite la
fizice vedere ale
56% persoanelor
juridice
23%

Sursa: Elaborată de autor în baza datelor din tabelul 2.5(vezi anexa nr. 5)
Figura 2.4. Structura depozitelor în funcţie de durată şi categoria depunătorilor în
2015

Cele 36 % deţinute de depozitele la vedere sunt formate din depozitele persoanelor fizice
13,54 % şi depozitele persoanelor juridice 22,83 %, din care 0,22 % sunt reprezentate de
depunerile băncilor în alte bănci. Ponderea cea mai mare în totalul depozitelor este deţinută de
depozitele la termen ale persoanelor fizice care constituie 56,22 %, pe cînd ponderea cea mai
mică, de 7,42 %, este deţinută de depozitele la termen ale persoanelor juridice.
Situaţia este un pic altfel în ceilalţi doi ani. Astfel, în anul 2013, depozitele la termen ale
persoanelor fizice constituiau 49,73 %, înregistrînd o diminuare cu 6,64 puncte procentuale în
anul 2014, ajungînd la 43,09 %. Această modificare vine în detrimentul ponderii depozitelor la
termen ale persoanelor juridice, care a crescut de la 8,06 % în 2013, la 19,24 % în anul 2014.
Această modificare se datorează faptului că în anul 2014 spre deosebire de 2013 se înregistrează
o activitate activă de depunere a mijloacelor băneşti la termen fără dobîndă de către bănci în alte
bănci comerciale. Ponderea depozitelor la vedere, atît a persoanelor fizice cît şi juridice a scăzut

32
în anul 2014 comparativ cu 2013, cu 0,93 şi respectiv 2,68 puncte procentuale, deţinînd în 2014
9,75 % şi respectiv 19,94 %, urmînd ca în anul 2015 acestea să crească datorită tendinţei de
efectuare a operaţiunilor în cont mai preponderent decît cele cu numerar.
Dacă se compară structura depozitelor la vedere cu cea a depozitelor la termen, atunci se
observă că în cadrul depozitelor la vedere ponderea mai mare aparţine persoanelor juridice,
întrucît fiecare agent economic este obligat să plaseze mijloacele de care dispune la un cont
bancar, pe cînd în cazul depozitelor la termen ponderea principală este deţinută de persoanele
fizice, acest fapt fiind datorat situaţiei că persoanele fizice preferă depozitele bancare ca
posibilitate de investire, pe cînd personele juridice preferă alte obiecte de investiţii sau de cele
mai multe ori nu dispun de mijloace băneşti disponibile pentru a fi plasate în depozite bancare la
termen.

100.00
39,59 % 30,25 %
80.00 47,16 %
Depozite ale
60.00 persoanelor juridice
40.00 69,75 % Depozite ale
60,41 % 52,84 % persoanelor fizice
20.00

0.00
2013 2014 2015

Sursa: Elaborată de autor în baza datelor tabelului 2.5(vezi anexa nr.5)


Figura 2.5. Structura depozitelor în dependenţă de categoria depunătorilor

Figura 2.5 ilustrează distribuţia depozitelor totale pe categorii de depunători. Astfel, în anul
2013, 39,59 % din depozite aparţineau persoanlor juridice şi 60,41 % - persoanelor fizice. În anul
2014 creşte cota depozitelor persoanelor juridice pînă la 47,16 % ( cu 7,57 puncte procentuale) şi
în consecinţă scade ponderea depozitelor persoanelor fizice pînă la 52,84 %. În anul 2015, se
înregistrează cea mai scăzută pondere a depozitelor persoanelor juridice, şi anume 30,25 % şi
respectiv cea mai înaltă cotă a depozitelor persoanelor fizice, de aproximativ 70 %.
Un al aspect sub care poate fi analizată structura depozitelor, este din punt de vedere al
unităţii monetare în care se efectuează depunerea. În Republica Moldova, băncile comerciale
acceptă depozite în moneda naţională (MDL) şi în monedă străină ( EURO şi USD). În tabelul
2.5 este prezentată structura depozitelor ţinînd cont de acest criteriu.
33
Tabelul 2.4
Analiza structurii depozitelor în dependenţă de monedă în care sunt acceptate

2013 2014 2015


Tipul de depozite Suma, Cota, Suma, Cota, Suma, Cota,
mil.lei % mil.lei % mil.lei %
Depozite în MDL 28705,6 55,32 31388,6 47,95 23864,6 47,54
Depozite în valută 23184,4 44,68 34073,9 52,05 26336,9 52,46
Total depozite 51890 100 65462,5 100 50201,5 100
Sursa:Raportul BNM „Structura depozitelor pe sistemul bancar” disponibil pe
http://www.bnm.org/bdi/pages/reports/drsb/DRSB10.xhtml?id=0&lang=ro [citată la
07.04.2016]

Cu excepţia anului 2013, cînd depozitele în lei deţineau ponderea mai mare, de 55,32 %,
iar depozitele în valută constituiau 44,68 %, în ceilalţi doi ani analizaţi ponderea principală de 52
% este constituită de depozitele în valută, depozitele în moneda naţională constituind în jurul a
48 %. Autorul consideră că a crescut ponderea depozitelor în valută datorită caracterului instabil
al monedei naţionale care s-a accentuat şi mai mult îndecursul ultimilor doi ani.
Care sunt ratele dobînzilor practicate atît la depozitele în valută, cît şi la depozitele în lei se
prezintă în figurile de mai jos.
La o primă analiză a figurii 2.6 se constată că la situaţia din decembrie 2015, la depozitele
persoanelor fizice în monedă naţională se oferă rate ale dobînzilor mai înalte decît în cazul
depozitelor persoanelor juridice. Cea mai înaltă rată a dobînzii la depozitele persoanelor fizice
este de 17,48 % şi se acordă la depunerile pe un termen cuprins între 6 şi 12 luni. Cea mai
înjoasă rată este acordată, după cum este şi firesc, la depozitele constituite pe o perioadă de pînă
la o luni. În cazul depozitelor în lei ale persoanelor juridice rata dobînzii variază între 1,79 şi
15,72 %. Cea mai înaltă rată a dobînzii fiind acordată la depunerile pe un termen cuprins între 1 -
2 ani.

34
Sursa: Evoluţia pieţei creditelor şi a depozitelor în luna decembrie 2015 Disponibil pe:
http://www.bnm.org/ro/content/evolutia-pietei-creditelor-si-depozitelor-luna-
decembrie-2015
Figura 2.6. Ratele dobânzii la depozitele la termen în moneda naţională, pe scadențe
(% anual)

La depozitele acceptate în valută, rata dobânzii cea mai înaltă se acordă la depozitele
persoanelor fizice constituite pe un termen ce depăşeşte 5 ani şi constituie 4,85 % . Cu cît
perioada depozitului este mai îndelungată, cu atît şi rata dobînzii este mai mică. De remarcat este
faptul că, la depozitele în valută rata dobînzii este mai mică comparativ cu cea stabilită la
depozitele în lei.
De menţionat este faptul că la stabilirea ratei dobînzii se iau în consideraţie mai multţi
factori, printre care şi rata inflaţie, care în ultima perioada oscilează în jurul a 12 %.
Dacă s-a realizat analiza structurii depozitelor în dependenţă de mai multe criterii, urmează
să se analizeze cît deţine fiecare bancă comercială din total depozite pe sistemul bancar.
Ratele dobânzii la depozitele constituite în valută se reflectă în figura 2.7.

35
Sursa: Evoluţia pieţei creditelor şi a depozitelor în luna decembrie 2015 Disponibil pe:
http://www.bnm.org/ro/content/evolutia-pietei-creditelor-si-depozitelor-luna-decembrie-2015
Figura 2.7. Ratele dobânzii la depozitele la termen în valută, pe scadenţe (% anual)

Datele din tabelul 2.1 (vezi anexa nr 2) relevă faptul că trei dintre cele unsprezece bănci
comericiale deţin mai mult de jumătate din portofoliul de depozite. Acest fapt este confirmat şi
de figura 2.8.

1,43% BC „MOLDOVA - AGROINDBANK”


S.A.
3,04% 1,15% BC „Moldindconbank” S.A.
3,31 % 0,51%
5,60 4,21 % B.C. „VICTORIABANK” S.A.
%
27,93 % BC „MOBIASBANCA - Groupe
Societe Generale” S.A.
11,03 % B.C. „EXIMBANK - Gruppo Veneto
Banca” S.A.
B.C. „ProCredit Bank” S.A.
18,34 % 23,45 %
„FinComBank” S.A.

B.C. „ENERGBANK” S.A.

B.C. „COMERTBANK” S.A.

BCR Chisinau S.A.

BC „EuroCreditBank” S.A.

Sursa: Elaborată de autor în baza datelor din tabelul 2.6(vezi anexa nr.6)
Figura 2.8. Ponderea băncilor comerciale în volumul total de depozite

36
În sistemul banca autohton, cea mai mare pondere în portofoliul total de depozite o au
depozitele atrase de BC „Moldova –Agroindbank” SA ( 27,93%). A doua poziţie, în top trei
bănci comerciale care deţin cel mai mare portofoliu de depozite, este ocupată de BC
„Moldindconbank” SA care deţine 23,45 % din totalul depozitelor. Portofoliul de depozite al BC
„Victoriabank” SA reprezintă 18,34 % din depozitele totale pe sistem şi ocupă locul trei.
Banca care deţine ponderea cea mai mare în portofoiliul de depozite este, după cum s-a
specificat anterior, BC „Moldova-Agroindibank” SA. Care este mărimea depozitelor atrase de
aceasta şi rata medie a dobînzii oferită la ele se prezintă în tabelul 2.6(vezi anexa nr.3)
Portofoliu de depozite al BC „Moldova-Agroindbank” SA constituie la data de 31
decembrie 2015, 14 022 841 mii lei, fiind format din depozite în MDL – 46,67 %
(6544684/14022841x100) şi de depozite în valută străină 53,33 %.
Din punt de vedere al categoriei deponenţilor, structura depozitelor se redă în figura 2.9.

Depozitele
persoanelor
juridice Depozitele
25% persoanelor
fizice
75%

Sursa: Elaborată de autor în baza datelor tabelului 2.7(vezi anexa nr.7)


Figura 2.9. Structura depozitelor pe categorii de deponenţi la BC „Moldova-Agroindbank”

Se observă că cea mai mare parte a depozitelor, şi anume 75 %, este constituită din
depozitele persoanelor fizice. Din punt de vedere al termenului de constituire şi a faptului dacă
se percep sau nu dobînzi, depozitele sunt structurate după cum se prezintă în figura 2.10.
Ponderea principală potrivit figurii 2.10. este deţinută de depozitele la termen cu dobîndă,
care constituie 73%. Pentru aceste depozite se acordă dobînzi în mediu de 14,90 % pentru
depozitele persoanelor fizice în lei şi 2,17 % pentru cele în valută. Pentru depozitele persoanelor
juridice rata medie a dobînzii este de 10,79 % pentru depozitele în lei şi 3,13 % pentru cele în
valută.

37
Depozite la
vedere fără
dobândă Depozite la
22% vedere cu
dobândă
5%
Depozite la
Depozite la termen fără
termen cu dobândă
dobândă 0%
73%

Sursa: Elaborată de autor în baza datelor tabelului 2.7(vezi anexa nr.7)


Figura 2.10. Structura depozitelor BC „Moldova-Agroindbank” după termenul de
constituire

Moldova Agroindbank (MAIB) rămâne cea mai puternică bancă din sistemul bancar al
Republicii Moldova potrivit rezultatelor oficiale ale activităţii băncilor la situaţia de la sfârșitul
anului 2015, anunţate de Banca Naţională a Moldovei (BNM). MAIB a finalizat anul trecut cu
cele mai mari cote la majoritatea indicatorilor financiari, inclusiv active, credite, depozite, ceea
ce demonstrează un înalt grad al credibilităţii şi siguranţei băncii.
Activele Moldova Agroindbank au crescut pe parcursul anului 2015 cu 19 la sută, până la
18,18 miliarde de lei, iar cota băncii la acest indicator a atins cifra maximă pe sistem - de 26,3 la
sută. Portofoliul de credite al MAIB s-a majorat de la 10,45 miliarde de lei la finele anului 2014
pînă la 10,55 miliarde de lei la sfârșitul anului trecut. Cota de piaţă a Moldova Agroindbank la
acest indicator s-a ridicat la 28,7 la sută.23
Banca a avut o evoluţie impresionantă a portofoliului de depozite, inclusiv a depozitelor
persoanelor fizice. Volumul total al depozitelor a crescut cu 2,55 miliarde de lei şi a atins la 31
decembrie 2015 suma de 14,064 miliarde de lei. Cea mai mare parte, peste 10,6 miliarde din
suma totală, o reprezentau depozitele persoanelor fizice. Cota acestora pe sistem este de 30,1 la
sută, care este una record pentru sistemul bancar naţional. Tipurile de depozite oferite de BC
„Moldova Agroindbank” sunt prezentate în (Anexa 4).

23
http://www.maib.md/ro/deposits/

38
.
Sursa: http://www.bnm.org/bdi/pages/reports/drsb/DRSB10.xhtml?id=0&lang=ro
Figura 2.11. Cotele de piaţă ale băncilor comerciale după volumul activelor, (%),
31.12.2015

Creşterea numărului de deponenţi şi a depozitelor atrase se datorează situaţiei create pe


piaţa bancară, dar, în primul rînd, credibilităţii mari de care se bucură Moldova Agroindbank, în
calitate de bancă sigură şi puternică.
Moldova Agroindank a finalizat anul 2015 cu performanţă absolută la indicatorul venit
net, cu o cifră de venituri de 378,5 milioane de lei.
În 2015, MAIB a deschis 74 noi agenţii, astfel, la finele anului, reţeaua Moldova
Agroindbank includea 67 filiale şi 104 agenţii, 226 bancomate, 3275 POS-Terminale, dintre care
aproape 1000 acceptă carduri bancare contactless.
Reţeaua de alternativă mai include 5 centre de autoservire 24 din 24, precum şi 40 zone
de autoservire în incinta filialelor băncii şi Centrelor Comerciale Grand Hall şi Elat. Moldova
Agroindbank va continua să avanseze pe calea promovării soluţiilor electronice, MAIB deja
având cele mai performante sisteme de deservire la distanţă, inclusiv Internet Banking şi Mobile
Banking.24

24
http://www.maib.md/ro/deposits/
39
Sursa: http://www.bnm.org/bdi/pages/reports/drsb/DRSB10.xhtml?id=0&lang=ro(accesat pe
27.04.2016)
Figura 2.12. Evoluţia reţelei de distribuţie a BC „Moldova Agroindbank” SA, 2008-
2015

Rezultatele oficiale ale activităţii băncilor la situaţia din 31.12.2015, anunţate de Banca
Naţională a Moldovei (BNM), confirmă că BC „Moldova Agroindbank” SA este cea mai
puternică bancă. MAIB a finalizat anul 2015 cu cele mai mari cote la majoritatea indicilor
financiari, inclusiv active, credite, depozite, ceea ce demonstrează gradul superior al credibilităţii
şi siguranţei MAIB.
În 2015 Moldova Agroindbank a continuat să-şi crească volumul activelor, acestea
însumând 18,18 mlrd lei la finele anului, cu o creştere de 19%. Cota băncii la acest indicator a
atins cifra maximă pe sistem - de 26,3 la sută.
Realizările BC „Moldova Agroindbank” SA, managementului superior şi întregei echipe
a băncii au fost apreciate la nivel naţional şi internaţional, MAIB fiind desemnată de Global
Banking & Finance Review Cea mai bună bancă comercială din Moldova în anul 2015.
În anul 2016 BC „Moldova AgroindBank” deţine în continuare cele mai multe depozite
de pe piaţa bancară. La ea au ales să își păstreze cei mai mulţi bani persoanele fizice, dar nu și
juridice. Cei mai mulţi bani în depozite ale persoanelor juridice le deţine BC VictoriaBank.

40
Volumul total al depozitelor la sfârșitul lunii februarie este de peste 53 de miliarde de lei.
Cei mai mulți bani în bănci sunt ai persoanelor fizice - de peste 32 de miliarde de lei. Persoanele
juridice au depus aproximativ de două ori mai puțin - aproximativ 16 miliarde de lei.

2.3. Importanta gestionarii riscurilor bancare


Este, desigur evident că o strategie bancară performantă trebuie să cuprindă atât programe
cât şi proceduri de gestionare a riscurilor bancare care vizează, de fapt, minimalizarea
probabilităţii producerii acestor riscuri şi a expunerii potenţiale a băncii. Susţinem că este
evident deoarece obiectivul principal al acestor politici este acela de minimizare a pierderilor sau
cheltuielilor suplimentare suportate de bancă, iar obiectivul central al activităţii bancare îl
reprezintă obţinerea unui profit cât mai mare pentru acţionari.
Numai că nu întotdeauna aceste două obiective - cel general şi cel sectorial - se află în
concordanţă. S-ar putea ca, în anumite situaţii, costul implementării şi exploatarii procedurilor
care vizează gestiunea riscurilor să fie mai mare decât expunerea potenţială la risc.
Ceea ce nu înseamnă decât că şi aceste programe trebuie selectate în funcţie de criterii de
eficienţă. În alte cazuri s-ar putea ca strategia băncii să implice asumarea unor riscuri sporite sau
a unor riscuri noi. În acest caz decizia trebuie luată întotdeauna având în vedere şi cheltuielile
suplimentare necesare pentru asigurarea unei protecţii corespunzătoare şi pierderile potenţiale
mai mari. Dar dacă decizia este de aşa natură, atunci minimalizarea riscurilor bancare nu trebuie
în nici un caz să se transforme într-un obiectiv în sine. De altfel, obiectivele managementului
bancar sunt trei: maximizarea rentabilităţii, minimizarea expunerii la risc şi respectarea
reglementărilor bancare în vigoare. Dintre acestea nici unul nu are un primat absolut, una din
sarcinile conducerii băncii fiind şi aceea de a stabili obiectivul managerial central al fiecărei
perioade.25
Importanţa gestiunii riscurilor bancare nu se rezumă totuşi doar la minimizarea
cheltuielilor. Preocuparea permanentă a conducerii băncii „Moldova Agroindbank” este
îndreptată spre minimizarea expunerii la risc, deoarece aceasta are efecte pozitive
asupra comportamentului salariaţilor care devin mai riguroşi şi mai conştiincioşi în îndeplinirea
sarcinilor de serviciu, nu este de neglijat nici efectul psihologic de descurajare a unor activităţi
frauduloase.
Existenţa în cadrul băncii a unor programe adecvate pentru prevenirea şi controlul
riscurilor bancare contribuie şi la impunerea „Moldova Agroindbank” SA în cadrul comunităţii
bancare, nu de puţine ori experienţa unor astfel de programe condiţionând admiterea sau

25
Stoica M. Managementul riscului bancar /M. Stoica/.-Bucureşti: Ed. Expect., RO.

41
participarea băncii la asociaţii interbancare (îndeosebi de plăţi) sau obţinerea unor calificative
superioare din partea autorităţii bancare.
Şi, nu în cele din urmă, o gestiune eficace a riscurilor bancare îşi va pune amprenta şi
asupra imaginii publice a băncii. Clienţii doresc o bancă sigură şi acţionarii la fel. Soliditatea
unei bănci îi atrage însă pe deponenţi în condiţiile în care depozitele nu sunt asigurate în mod
obligatoriu.
Dacă bancile nu sunt obligate să se asigure de răspunderea civilă faţă de deponenţi, atunci
interesul acestora pentru alegerea celor mai sigure instituţii este diminuat; principalul criteriu
devine rentabilitatea plasamentului. Poate să apară atunci o selecţie adversă pentru care este
foarte probabil ca băncile cu cele mai mari probleme, în lipsă de lichiditate, să acorde cele mai
ridicate dobânzi. Pentru evitarea acestei selecţii adverse, este preferabil ca asiguratorul să
perceapă prime de asigurare diferenţiate, mai ridicate pentru băncile cu o gestiune deficitară a
riscurilor (cazul SUA) astfel încât să existe o penalizare explicită pentru acestea.
BC „Moldova Agroindbank” a făcut faţă tuturor factorilor de instabilitate financiară într-
un context de instabilitate generală generată de procesul de tranziţie. Tranziţia a însemnat pentru
bancă modificarea statutului (ele operând ca societăţi pe acţiuni), a cadrului legal de operare
(legea permiţând angajarea într-o gamă largă de operaţiuni financiare), libertatea în alegerea
partenerilor interni şi externi, concurenţa din partea altor instituţii financiare (fondurile de
plasament) şi altor bănci (moldoveneşti, create după 1990 şi străine), reducerea refinanţării
directe de către banca centrală, schimbarea permanentă a normelor prudenţiale de către BNM şi
deteriorarea situaţiei financiare a majorităţii clienţilor mari. În aceste condiţii, pentru conducerea
băncii, implementarea unor politici adecvate de gestiune a riscurilor devine o necesitate, ca şi
asimilarea de către salariaţi a unor noi tehnici şi instrumente de gestiune a riscurilor.26
În sectorul bancar creşterea a devenit un atribut esenţial al performanţei bancare. Ea nu
este un scop în sine ci este impusă de rentabilizarea investiţiilor în tehnologii noi, posibilă doar
în condiţiile „producţiei de masă”. Procesul de creştere în sectorul bancar are două componente:
creşterera în domeniul serviciilor bancare tradiţionale (creditarea clienţilor, efectuarea
viramentelor, gestiunea patrimoniului) şi creşterea în zona noilor servicii bancare (gestiunea de
trezorerie, operaţiuni pe piaţa de capital, servicii informatice şi de informare, asigurări).
El este caracterizat de faptul că are loc într-un context concurenţial şi are drept rezultat
prestarea de către instituţia financiară a unei game largi de servicii. Unele din aceste servicii sunt
noi şi personalul este lipsit de experienţă, iar altele presupun operarea pe pieţe cu care băncile nu
sunt familiare şi atunci personalul pare lipsit de profesionalism.

26
Tomozei V., Oboroc Iu., Enicov I. Riscuri şi instrumente financiare de acoperite. Editura Evrica, Chişinău, 2002.

42
Drept urmare imaginea băncilor pe pieţele financiare tinde să fie una deficitară, pentru că
ele riscă să fie tratate de către partenerii mai specializaţi drept conglomerate formate la voia
întâmplării, conduse de persoane ignorante în noile domenii şi inconştiente de capacitatea netă
de câstig sau riscurile specifice (exemplul bancii Baring's).
În condiţiile unui management corect, creşterea operaţiunilor în cele două arii mari –
servicii tradiţionale şi servicii noi – ar trebui să aibă un efect sinergetic. Însă pierderile suportate
de unii acţionari şi volatilitatea veniturilor duc la diminuarea valorii de piaţă a băncilor, ceea ce
face extrem de scumpă procurarea de capital suplimentar (necesar pentru protecţia generală a
instituţiei în condiţii de creştere). Deoarece comunicarea băncilor cu publicul şi chiar cu
acţionarii, în ceea ce priveşte gestiunea riscurilor bancare, este deficientă (în R. Moldova în
special) piaţa tinde să trateze toate băncile la fel. Proasta gestiune a câtorva bănci poate influenţa
negativ şi imaginea publică a celorlalte.
În concluzie, deoarece riscurile bancare sunt o sursă de cheltuieli neprevăzute, gestiunea
lor adecvată pentru stabilizarea veniturilor în timp are rolul unui amortizor de şoc. În acelaşi
timp, consolidarea valorii acţiunilor bancare se poate realiza doar printr-o comunicare reală cu
pieţele financiare şi implementarea unor programe adecvate de gestiune a riscurilor bancare.
Toate băncile şi instituţiile financiare trebuie să-şi îmbunătăţească înţelegerea şi practica
gestiunii riscurilor bancare pentru a-şi putea gestiona cu succes diferite game de produse. Dacă
procesul de gestiune a riscurilor bancare şi sistemul global de management sunt efective, atunci
banca va avea succes. Băncile pot gestiona cu succes riscurile bancare dacă recunosc rolul
strategic al riscurilor, dacă folosesc paradigma de analiză şi gestiune în vederea creşterii
eficienţei.
Riscurile generate de bancă în cadrul activităţii desfăşurate sînt inevitabile şi pot să
rezulte atât din schimbările nefavorabile ale mediului economic, cît şi în urma deciziilor şi
acţiunilor conducerii băncii. Este necesar să accentuăm că, expunerea la risc este inerentă
oricărei activităţi bancare, iar pe termen lung conducerea băncilor tinde să accepte riscuri mai
mari sub presiunea acţionarilor de maximalizare a profiturilor sau de atingere a altor scopuri,
cum ar fi cota de piaţă.
În general, prin risc se înţelege producerea unui eveniment, anticipat sau neprevăzut, ce
poate afecta negativ activele, capitalul sau profitul băncii. În acest caz, pentru evitarea implicării
băncii în riscuri excesive, apare necesitatea administrării eficiente a riscurilor.
O astfel de administrare, de regulă, se efectuează prin intermediul politicilor elaborate de
bancă, conform specificului activităţii sale. Politicile privind administrarea riscurilor cuprind
totalitatea instrumentelor şi procedeelor necesare pentru implementarea în bănci a unui

43
management performant întru realizarea strategiilor stabilite. Obiectivul acestor politici
reprezintă corelarea capitalului băncii cu profilul de risc asumat de aceasta.
Politicile referitoare la gestionarea riscurilor constituie latura principală a strategiilor
bancare şi sursa unei superiorităţi concurenţiale, prin menţinerea stabilităţii financiare a băncilor.
Politicile eficiente de gestionare a riscurilor presupun o arie largă de aplicare a acestora, astfel
încît să fie cuprinse toate segmentele activităţii bancare, să se asigure o dezvoltare coordonată a
activităţii pentru optimizarea raportului dintre risc şi profit şi să atribuie un caracter realist
strategiei băncii.
Aplicarea unor politici adecvate privind gestionarea riscurilor este indispensabilă unei
bănci, deoarece costurile administrării defectuoase a riscurilor bancare sînt mult mai mari (sau
extreme în cazul falimentului) comparativ cu cele proprii entităţilor din alte sectoare.
Aceasta se explică prin faptul că băncile operează cu un volum semnificativ de resurse
atrase şi, în cazul falimentului, sînt afectate nu numai interesele acţionarilor, ci şi cele ale
deponenţilor. Concomitent, există pericolul că printr-un efect de contaminare, cauzat de
pierderea încrederii subiecţilor pieţei faţă de integritatea băncii, dificultăţile unei bănci să se
transforme într-o criză de sistem. Impactul unor defecţiuni în sistemul bancar asupra sectorului
financiar poate fi mult mai mare comparativ cu cazul producerii acestora în cadrul unei alte
componente a sectorului.
Dintre riscurile cu care se confruntă băncile am selectat pentru abordare, un risc cu un
impact important asupra activităţii bancare a BC „Moldova Agroindbank”, şi anume:

Riscul ratei dobânzii


Riscul ratei dobânzii este o componentă a riscului de piaţă, care reprezintă riscul
înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor estimate, care apar ca urmare a fluctuaţiilor
pe piaţă ale ratei dobânzii.
Apariţia şi dezvoltarea riscului ratei dobânzii se află sub influenţa unor factori endogeni,
importanţi pentru gestionarea riscului, în sensul că, acţionându-se asupra lor se poate minimiza
expunerea la risc şi a unor factori exogeni, determinaţi de evoluţia condiţiilor economice
generale. În categoria factorilor endogeni se poate include: strategia băncii, volumul şi structura
activelor şi pasivelor bancare, calitatea portofoliului de credite, eşalonarea scadenţei creditelor şi
scadenţa fondurilor atrase. Din categoria factorilor exogeni care determină apariţia riscului ratei
dobânzii, putem enumera: evoluţia condiţiilor economice generale, tipul de politică economică,
monetară, financiar-bancară şi valutară practicată de autorităţi, necorelarea politicii monetare a
autorităţii centrale cu politica economică a guvernului, evoluţia pieţei interbancare, factori de
ordin psihologic şi nu în ultimul rând concurenţa.
44
Riscul ratei dobânzii apare în momentul în care plasamentele pe termen scurt sunt
finanţate de bancă din resurse pe un termen mai scurt, iar ratele dobânzii cresc peste nivelul
estimat de bancă, cheltuielile cu dobânzile aferente depozitelor unei bănci cresc mai mult decât
veniturile din dobânzile aferente activelor, astfel încât scăzând venitul net din dobânzi şi
valoarea băncii scade. În situaţia în care ratele dobânzii scad sub nivelul anticipat de bancă,
diferenţa între veniturile din dobânzi şi cheltuielile cu dobânzile va fi mai mare şi valoarea băncii
va creşte corespunzător.
Analiza riscului ratei dobânzii prezintă o importanţă deosebită întrucât modificările
neaşteptate ale ratelor dobânzii pot determina schimbări semnificative în profitabilitatea unei
bănci şi în valoare de piaţa a capitalului sau, prin creşterea sau scăderea venitului net din dobânzi
în funcţie de caracteristicile fluxului de numerar al activelor şi pasivelor băncii.
În analiza riscului ratei dobânzii o atenţie deosebită trebuie acordată riscului care poate
decurge din structura financiară a băncii, în cazul în care apare un surplus de active sau pasive, în
condiţiile unor dobânzi variabile de piaţă. În scopul minimizării acestui risc este de dorit ca
rezultatul raportului între activele şi pasivele purtătoare de dobânzi să fie cât mai aproape de 1,
fiind necesară elaborarea unor planuri şi prognoze privind activele şi pasivele purtătoare de
dobânzi, care sa asigure nivelul optim de acoperire a pasivelor purtătoare de dobânzi cu active
purtătoare de dobânzi.
Din punctul de vedere al acestui tip de risc o bancă îşi poate asuma fie un risc substanţial,
fie unul scăzut.
În cazul riscului substanţial, marja netă a dobânzii şi valoarea de piaţă a capitalului în
acţiuni, prezintă variaţii mari în funcţie de modificarea ratelor dobânzilor.
În cazul asumării unui risc scăzut, societatea bancară suferă puţine modificări în
performanţele ei datorită schimbărilor ratelor dobânzilor.
Factorii care sporesc riscul ratei dobânzii sunt: volatilitatea ratelor dobânzilor,
nepotrivirea între scadenţele dobânzilor la plasamente şi a celor bonificate la depozite.
Dintre factorii care limitează riscul ratei dobânzii, amintim: monitorizarea gestionării
Anul V, Nr.5/2006
expunerii la risc, utilizarea instrumentelor de reducere a riscului, stabilirea unor limite de
171
expunere la acest tip de risc pe benzi de scadenţă pentru fiecare valută în parte.
Eforturile de gestionare a riscului ratei dobânzii forţează băncile să-şi stabilească
obiective financiare clare în ceea ce priveşte venitul net din dobânzi, să-şi măsoare expunerea la
risc şi să formuleze strategii şi proceduri pentru atingerea obiectivelor.
Limitele de expunere la riscul ratei dobânzii se stabilesc pe benzi de scadenţă şi pentru
fiecare valută în parte, MDL, EUR, USD.
Determinarea limitelor de expunere la risc se face ţinând seama de:
45
 istoricul volatilităţii ratei dobânzii stabilit pe o perioadă de 1-3 ani pe fiecare tip de valută
în parte;
 structura bilanţului pe o perioadă de 1-3 ani;
 previziuni privind ratele de dobândă pe fiecare tip de valută;
 analiza riscului/rentabilităţii la nivelul fiecărei activităţi şi a fiecărui tip de plasament;
 analiza expunerilor la riscul de dobândă.
Limitele de expunere se stabilesc în condiţii normale anual, în procente din total active.
Riscul ratei dobânzii trebuie gestionat astfel încât să se obţină o marjă a dobânzii cât mai
mare şi mai stabilă în timp, iar profitabilitatea şi valoarea capitalului băncii să nu se modifice
semnificativ ca urmare a variaţiei neaşteptate a ratelor dobânzii in funcţie de caracteristicile
cash-flow-urilor generate de activele şi pasivele băncii.
Gestiunea eficientă a riscului ratei dobânzii presupune:27
 gestiunea marjei dobânzii
 gestiunea poziţiei băncii
 calculul si analiza indicatorilor riscului ratei dobânzii
 Gestiunea marjei dobânzii
Marja dobânzii este principalul indicator de rentabilitate bancară şi reprezintă diferenţa
dintre dobânda medie activă şi dobânda medie pasivă.
În fond, ea exprimă capacitatea băncii de a acoperi cheltuielile cu dobânzile bonificate la
resursele atrase, din veniturile obţinute din încasarea dobânzilor la creditele acordate. Marja
dobânzii trebuie sa fie determinată astfel încât să asigure susţinerea sarcinii bancare (diferenţa
dintre alte cheltuieli bancare şi alte venituri bancare) şi obţinerea unui profit satisfăcător pentru
bancă.
Gestiunea poziţiei băncii
Apariţia riscului ratei dobânzii se datorează atât deţinerii in portofoliu de active şi pasive
cu dobânda fixă, diferite ca scadente şi ca preţ, cât şi deţinerii de active şi pasive cu dobânda
variabilă care se adaptează în mod diferit la fluctuaţiile ratei dobânzii.
În funcţie de dimensiunea activelor şi pasivelor cu dobânda fixă sau variabilă, se determină
poziţia băncii faţă de riscul ratei dobânzii, ca diferenţă între activele şi pasivele purtătoare de
dobânzi, poziţie care poate fi: scurtă, lungă sau neutră.
O bancă se poate afla în poziţie scurtă în situaţia în care deţine mai multe pasive cu
dobânzi fixe decât active cu dobânzi fixe, situaţie favorabilă pentru profitul băncii când pe piaţă
ratele dobânzilor sunt în creştere. Când o bancă se află în poziţie scurtă se poate confrunta cu

27
Berea O., Niţu I., - Managementul riscului bancar, Ed. Expert, Bucureşti, 2000, p.18-20.
46
riscul de variaţie adversă a ratei dobânzii, care apare dacă ratele dobânzii înregistrează o scădere
sub nivelul anticipat de bancă.
În situaţia în care activele băncii cu dobânda fixă sunt mai mari decât pasivele cu
dobânda fixă banca se află în poziţie lungă favorabilă din punct de vedere al profitabilităţii în
perioadele de scădere ale ratelor dobânzii. Banca se poate confrunta cu riscul de variaţie adversă
în situaţia în care ratele dobânzii cresc.
Poziţia neutră se caracterizează prin egalitatea dintre activele şi pasivele cu dobânda
fixă/variabilă deţinută de bănci, este aparent poziţia ideală din punct de vedere al riscului de rată
a dobânzii, dar o împiedică sa speculeze variaţia ratei dobânzii în favoarea ei.
Este bine ştiut că stabilitatea financiară prezintă o importanţă deosebită pentru orice
economie. De fapt, stabilitatea financiară este un bun public, de care se bucură întreaga societate.
Din acest motiv, asigurarea acesteia se pune şi în sarcina autorităţilor de supraveghere şi
reglementare a activităţii participanţilor pieţelor financiare. În fiecare ţară există autorităţi cu
rolul de a licenţia accesul la pieţe, de a emite reglementările aferente activităţii financiare, de a
supraveghea respectarea acestora şi, în ultimă instanţă, de a scoate în afara pieţei societăţile care,
prin acţiuni riscante, pun în pericol interesele clienţilor, ale altor participanţi la piaţă sau ale
sistemului în întregime. Obiectivul final este de a crea un cadru de prevenţie împotriva dorinţei
inerente a conducerii şi acţionarilor băncii de a se expune la riscuri mai mari.
În această ordine de idei, se evidenţiază aspectul prudenţial al rolului autorităţii de
supraveghere bancară. Astfel, pentru limitarea riscurilor în activitatea bancară, Banca Naţională
stimulează acţiunile îndreptate spre consolidarea atît a sistemului bancar, cît şi a fiecărei bănci în
parte. Procesul de consolidare se susţine prin cerinţe de prudenţă privind dispunerea de politici
adecvate generale, specifice şi sectoriale de gestionare a riscurilor rezultate din activitatea
bancară.
Totuşi stabilitatea financiară a băncilor în măsura cea mai mare depinde de politicile
interne, în baza cărora acestea îşi desfăşoară activitatea şi îşi gestionează riscurile. Printre
principalele tehnici de gestiune a riscurilor pot fi enumerate cele referitoare la: evitarea riscului
prin renunţarea la anumite operaţiuni, limitarea riscului prin fixarea unor limite a căror depăşire
este interzisă şi transferarea totală sau parţială a riscului asupra terţelor părţi, prin utilizarea
operaţiunilor de hedging.28
O practică pozitivă a gestiunii riscurilor bancare constă în faptul că, în urma crizelor, au
fost introduse aspecte noi ale acestora, cum ar fi: imaginea şi reputaţia băncii, relaţiile cu
publicul, cu mediul politic, cu mass-media şi cu organismele financiare internaţionale.

28
Stoica M.: Gestiune bancară, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002, p. 49.

47
Astfel, pot fi create premise favorabile pentru atragerea deponenţilor, investitorilor sau a
altor clienţi. Rolul managementului, în cazul declanşării unei crize, şi cultura de gestiune a crizei
sînt vizate pentru prima dată în abordarea politicii bancare.
Existenţa în BC „Moldova Agroindbank” a politicilor adecvate de gestionare a riscurilor
este direct condiţionată de existenţa unui management bancar cu un nivel ridicat de
profesionalism. Prin urmare, managementul bancar vizează un ansamblu al politicilor şi
procedurilor implementate, ţinând cont atât de specificul activităţii bancare, de riscurile la care se
expune banca, cât şi de scopul final al băncii în calitate de societate comercială. Astfel, putem
trage concluzia că elementul de bază în cadrul procesului de gestionare a riscurilor constituie
managementul băncii. Acest fapt obligă managementul fiecărei bănci să posede aptitudini şi
experienţă pentru a conduce banca într-o manieră sănătoasă şi prudentă, prin instituirea unei
guvernări corporative consecvente strategiilor de afaceri. În caz contrar, banca poate să se
implice în riscuri excesive, ceea ce creează premise pentru apariţia fenomenelor de criză, unele
dintre acestea purtînd caracter sistemic.
Pentru minimalizarea impactului menţionat, Banca Naţională întreprinde acţiuni de
remediere faţă de băncile care se implică în riscuri excesive.
În asemenea situaţii, managementul băncilor este convocat la discuţii, în cadrul cărora
autoritatea de supraveghere îşi comunică diferendul faţă de politica de afaceri a băncilor
respective, mizînd pe conştiinţa conducătorilor băncilor în cauză. De asemenea, pot fi impuse
anumite măsuri, cum ar fi limitarea sau interzicerea desfăşurării anumitor activităţi financiare,
supravegherea sporită de către Banca Naţională a activităţii băncii ce a deviat etc.
Având în vedere rolul deosebit al sistemului bancar pentru oricare economie de piaţă,
toate eforturile managementului acestora trebuie să fie direcţionate întru asigurarea bunei
funcţionări a băncilor. Acest obiectiv urmează să fie realizat prin gestionarea corectă şi maximă
prudenţă a riscurilor bancare şi prin elaborarea unor politici care să contribuie la dezvoltarea
produselor şi serviciilor bancare noi şi diminuarea riscului, în special, a riscului de credit, întrucît
creditul are o pondere majoră în totalul produselor şi serviciilor băncilor.
Banca Naţională are un rol semnificativ în procesul de asigurare a stabilităţii sistemului
bancar şi a fiecărei bănci în parte, dar responsabilitatea finală pentru evitarea expunerii la riscuri
excesive şi respectarea tuturor reglementărilor BNM o poartă conducerea şi acţionarii băncilor.
În concluzie, deoarece riscurile bancare sunt o sursă de cheltuieli neprevăzute, gestiunea
lor adecvată pentru stabilizarea veniturilor în timp are rolul unui amortizor de şoc. În acelaşi
timp, consolidarea valorii acţiunilor bancare se poate realiza doar printr-o comunicare reală cu
pieţele financiare şi implementarea unor programe adecvate de gestiune a riscurilor bancare.

48
BC „Moldova Agroindbank” trebuie să-şi îmbunătăţească înţelegerea şi practica gestiunii
riscurilor bancare pentru a-şi putea gestiona cu succes diferite game de produse. Dacă procesul
de gestiune a riscurilor bancare şi sistemul global de management sunt efective, atunci banca va
avea succes. Băncile pot gestiona cu succes riscurile bancare dacă recunosc rolul strategic al
riscurilor, dacă folosesc paradigma de analiză şi gestiune în vederea creşterii eficienţei.
Un lucru îmbucurător este faptul că putem învăţa din greşelile altora, dar după cum se ştie
fiecare piaţă are suişurile şi coborâşurile ei, aşa că în câţiva ani probabil se va întâmpla ce am
urmărit în Statele Unite ale Americii, şi anume criza de pe piaţa imobiliară, acolo băncile
ajungând să refuze casele ce ar fi revenit în urma ipotecilor puse pe ele şi să execute clienţii.

49
CAPITOLUL III. DIRECŢII DE OPTIMIZARE A GESTIUNII
DEPOZITELOR BANCARE
3.1. Practici internaţionale în domeniul managementului depozitelor bancare
Băncile comerciale îşi desfăşoară activitatea atât pe plan intern cât şi internaţional,
axându-se în principal pe: acordarea de credite populaţiei, agenţilor economici şi altor bănci;
acceptarea de depuneri de la alte bănci, populaţie şi agenţi economici; operaţiuni valutare;
administrarea averilor; plasamentul împrumuturilor; finanţarea schimburilor comerciale ale ţării
unde sunt amplasate; acordarea de credite pe termen mijlociu şi lung pentru export, mobilizând
în acest scop fonduri prin emiterea de obligaţiuni. De asemenea, aceste bănci acordă credite
filialelor bancare sau comerciale ale ţării în străinătate, derulează operaţiuni de schimb valutar,
mobilizează împrumuturi pentru diferiţi solicitatori străini.
În mod tradiţional, băncile comerciale îndeplinesc trei funcţii: atragerea de depozite,
acordarea de credite şi transferul fondurilor. În timp, băncile au început să se implice şi să
dezvolte şi operaţiuni specifice instituţiilor financiare specializate non-bancare, operaţiuni
asociate investiţiilor financiare cum sunt: emiterea, subscrierea şi lansarea unor împrumuturi pe
bază de obligaţiuni, activităţi de brokeraj şi de dealer, managementul portofoliilor investiţionale
ale clienţilor, managementul plăţilor curente ale clientelei bancare, cuprinse în denumirea de
activitate bancară de investiţii financiare (investment banking).
În condiţiile actuale băncile sunt nevoite să adopte o politică agresivă, adică anumite
strategii bine definite. În practica bancară deosebim aplicarea a trei strategii, fiecărei strategii
fiindu-i specifică o anumită strategie de preţ.
1. Prima strategie reprezintă orientarea spre atingerea poziţiei concurentului de pe piaţă
pe calea dezvoltării reţelei de filiale, prelucrarea promovarea produselor şi serviciilor active sau
de tip nou ce privesc întreg spectrul activităţii bancare, stabilirea unor rate atrăgătoare a
dobânzilor la depozite, mărirea cheltuielile pentru reclamă, deci strategie pe care şi-o pot
permite doar băncile mari. Decizia de preţ devine dificilă cînd există clienţi care se pot orienta
spre alte servicii sau spre alte bănci, fiind posibile două strategii de competitivitate:
 strategia preţului unic, aplicată în cazul unor servicii nedeferenţiate între bănci şi cînd se
doreşte creşterea volumului;
 strategia preţului diferenţiat, când între serviciile bancare sunt diferenţe, acestea fiind
specificate pe bănci, banca trebuind să cunoască avantajele competitivităţii şi să combine
preţul cu profitul pentru a atrage clienţi;
2. A doua strategie este situaţia în care banca nu concurează cu liderul din domeniu, dar
se specializează într-unul sau mai multe tipuri de servicii bancare substituite (de exemplu

50
acordarea de servicii la telefon sau prin internet). Deci obiectivul de bază este atragerea noilor
clienţi. În acest caz se evidenţiază două alternative strategie de preţ:
 preţul de fructificare, care presupune stabilirea unui preţ mare pentru a valorifica
avantajul noutăţii produsului. Conturile de depozit sunt prin natura lor menite să asigure
fructificarea unor economii (fie ale firmelor, fie a persoanelor) pe un termen mai
îndelungat. De aici şi posibilităţile mai restrînse acordate titularilor privind mişcarea din
cont prin încasări sau efectuare de plăţi, unele bănci aplică restricţii şi cu privire la
retrageri. O bază sigură de fructificare la depozite prezintă convenţia între deponent şi
bancă privind termenele şi alte condiţii de depunere. Astfel, băncile engleze cer să fie
anunţate cu şapte zile anticipat pentru retragerile mai importante, deşi în fapt nu aplică
aceste prevederi;
 preţ de penetrare, care presupune nivele mai mici de preţ, dar pentru a captura piaţa,
volumul tranzacţiilor determinînd costurile; după acapararea pieţii preţurile vor creşte.
3. A treia strategie presupune că banca nu va propune produse şi servicii noi, dar va
practica pe cele preferate şi de celelalte bănci, şi care bineînţeles sunt rentabile. Această
strategie e practicată de majoritatea băncilor comerciale. În lipsa unei modernizări sau adaptări,
preţul serviciilor de tip pasiv constituindu-se fie ca preţ de recuperare, fie ca preţ de transfer.
Managementul bancar accentuează şi interdependenţa realizată prin circuitul informaţiei
între subsistemul depozite cu celelalte subsisteme din cadrul băncilor, atît la nivel tactico-
operativ, cît şi la nivel strategic. Activitatea băncilor presupune interes permanent pentru raportul
resurse - plasamente.
Scopul activităţii bancare este obţinerea profitului, iar acesta, în cea mai mare parte
provine din diferenţa între veniturile obţinute din dobânzile la plasamente şi cheltuielile
determinate de costurile resurselor atrase. Putem urmări legătura dintre sistemul analizat şi
celelalte subsisteme pe baza influenţei pe care atragerea resurselor, în ansamblu, o are asupra
activităţii celorlaltor compartimente.
Echilibrul activ-pasiv din bilanţul contabil reflectă de altfel raportul dintre depozitele
atrase, care reprezintă ponderea, şi plasamentele sucursalei. Se desprinde de aici legătura dublă,
de determinare, dintre depozite şi creditele acordate de compartimentul de specialitate, atât
directă, la nivel de sucursală, cât şi indirectă, prin intermediul redistribuirii resurselor de analiză,
diagnoza şi modelarea sistemelor financiar-bancare către centrala băncii. Pentru asigurarea
profitului la nivelul aşteptărilor acţionarilor, există o corelaţie permanentă între dobânzile active
şi cele pasive, respectiv între dobânzile la depozite şi cele la credite.
O a doua legătură importantă o desprindem între sistemul Depozite lei şi Serviciul
Operaţiuni Valutare, acesta din urmă, contribuind la rândul lui la totalul resurselor atrase.
51
Volumul celor două tipuri de resurse constituind împreună o parte importantă a totalului
resurselor, în condiţiile menţinerii echilibrului resurse - plasamente, orice creştere sau
descreştere a volumului resurselor valutare conduce la necesitatea micşorării sau măririi în
compensaţie a nivelului depozitelor, ceea ce se poate realiza prin politica dobânzilor. Aceeaşi
relaţie există şi între Serviciul Depozite şi Serviciul Decontări Interbancare, sumele reprezentând
decontări în derulare (tranzit) constituind şi ele o parte a resurselor atrase, influenţând necesarul
de resurse din depozite şi reducând costul mediu al resurselor.
Relaţia existentă între Serviciul Virament (ghişeu) şi Serviciul Depozite a fost prezentată,
depozitele agenţilor economici constituindu-se şi lichidându-se prin relaţia cu contul curent al
clientului respectiv. O relaţie similară există şi între Serviciul Depozite şi Casierie. La aceasta
se adaugă şi relaţia indirectă, resursele atrase prin depozite echilibrând în balanţă lichidităţile din
casierie. Mai trebuie menţionată relaţia Serviciului Depozite cu Serviciul Contabilitate Proprie,
care urmăreşte în permanenţă realizarea veniturilor şi cheltuielilor băncii, ponderea constituind-o
cele din dobânzi, precum şi relaţia cu Serviciul Informatică, unde se asigură prelucrarea,
gestiunea, securitatea datelor şi aplicaţiilor aferente activităţii analizate şi legătura acesteia cu
întreaga contabilitate a băncii. Interacţiunea complexă între sistemul depozitelor, ca sursă
principală pentru resursele băncii, şi celelalte compartimente şi activităţi trebuie urmărită
constant de echipa care asigură managementul la nivel de sucursală şi la nivelul întregii bănci,
luându-se permanent măsurile necesare pentru ca activitatea de ansamblu să-şi atingă scopurile
propuse.29
În activitatea sistemului bancar ale statelor înalt dezvoltate în ultimii ani pot fi
evidenţiate patru tendinţe ce caracterizează operaţiunile cu depozite:30
Prima tendinţă – creşterea volumului depozitelor persoanelor fizice, ceea ce este o
influenţă a unor factori de natură macroeconomică, precum diminuarea indiciului mediu al
inflaţiei, creşterea veniturilor persoanelor fizice, dar şi o dovadă a creşterii încrederii în sistemul
bancar ca urmare a implimentării sistemelor de garantare a depozitelor.
A doua tendinţă – dezvoltarea concurenţei. Implimentarea sistemelor de garantare a
depozitelor a determinat modificarea structurii pieţii bancare. Se observă procesul de
demonopolizare. S-a păstrat caracterul neomogen al ratei dobânzii la depozite ceea ce duce la
egalarea cotelor de piaţă, şi în mod paradoxal, dezvoltarea băncilor mici, celor riscante, şi la
destabilizarea sistemului bancar.

29
Hartulari C., Paul M., Păun R. Analiza, diagnoza şi modelarea sistemelor financiar-bancare. Bucureşti: ASE, 2001.
224 p.
30
Mihai I. Tehnica şi managementul operaţiunilor bancare. Bucureşti: Expert, 2003. 627 p
52
A treia tendinţă – predominarea depozitelor mari, se observă la depunerile persoanelor
fizice, este un factor pozitiv, deoarece se reduc diferenţele de scadenţe ale băncii la atragerea
resurselor şi va spori eficienţa formării capitalului bancar.
A patra tendinţă - creşterea termenului de scadenţă. Se efectuează depuneri de la 1-3 ani
şi mai mult, ceea ce demonstrează încă o dată creşterea calităţii pasivelor bancare. În practica
băncilor engleze, aceste depozite se referă la sume mari (peste 10.000 lire) care sunt atrase de
bănci în condiţii negociate în fiecare caz în parte.
Sistemele bancare ale noilor state cu economie de piaţă, în special ale ţărilor din spaţiul
C.S.I., în pofida dezvoltării lor accelerate din ultimii zece ani, nu reuşesc să atingă nivelul
sistemelor bancare ale ţărilor dezvoltate, atât ca volum al mijloacelor disponibile, cât şi ca
diversitate şi calitate a serviciilor bancare. Riscul sporit al operaţiunilor, scadenţa prea scurtă atât
a mijloacelor atrase la termen, cât şi a acordării de credit reprezintă caracteristicile fundamentale
ale managementului sistemelor bancare din ţările cu economie tranzitivă. Principala cauză a
acestei situaţii constă tocmai în instabilitatea şi dezvoltarea insuficientă a sectoarelor lor
economice reale. În cadrul acestor state, sistemele bancare nu sunt în măsură, oricât de mult s-ar
vrea, să acorde credite pe termen lung sectorului real al economiei, atât din cauza lipsei
mijloacelor atrase pe o perioadă îndelungată şi riscului sporit al operaţiunilor financiare, cât şi
din cauza inexistenţei unei baze legislative şi juridice adecvate.
Dată fiind prezenţa acestor factori şi în pofida duratei scurte a funcţionării sistemelor
financiar-bancare ale noilor state cu economie de piaţă, acestea din urmă aplică activ metodele şi
procedeele managementului, utilizează experienţa pozitivă acumulată de sistemele financiare ale
statelor industrializate în decursul ultimelor decenii şi anume: concepţia de management al
capitalului bancar, gestiune a depozitelor particulare sau corporative, de stabilire a dobânzilor,
implimentare a noilor tehnologii pentru atragerea reurselor disponibile şi eficientizare a gestiunii
lor, totodată diminuarea cheltuielilor şi creşterea rentabilităţii capitalului propriu.
R. Moldova se află în topul ţărilor cu cele mai înalte dobânzi la depozitele bancare, fapt
ce relevă costul înalt al resurselor atrase de către bănci. Prin urmare în timp ce veniturile din R.
Moldova sunt semnificativ mai mici decît media pe Uniunea Europeană, avem o rată de
economisire brută mult mai mare pe când rata de economisire bancară este una din cele mai mici
din regiune. Aceasta denotă faptul că deşi populaţia dispune de economii, este totuşi reticentă
privind plasarea resurselor respective în bănci. Astfel pentru atragerea economiilor populaţiei
băncile sunt nevoite să aplice aşa dobânzi.
Rata de economisire la nivelul UE este de 11,5%, iar în cazul României este de 9,4%. În
unele ţări din Centrul Europei, rata de economisire a urmat, în ultimii ani, un trend descrescător.
Rata de economisire din scăzândă duce la scăderea economisirii şi la creşterea îndatorării.
53
Scăderea are drept cauză atât schimbările în comportamentul consumatorilor, cît şi
convergenţa economică cu zona euro sau unui nivel foarte scăzut al dobânzilor. În această ordine
de idei, principala prioritate strategică a sistemelor bancare ale statelor cu economie tranzitivă
constă tocmai în utilizarea managementului şi experienţei bancare pozitive deja existente.31
Pe pieţele bancare dezvoltate, o sursă majoră a depozitelor agenţilor economici o
reprezintă depozitele pe certificate negociabile, peste o anumită sumă, şi, în acest sens, marile
corporaţii utilizează tehnicile bancare ale managementului lichidităţii pentru a identifica
excedentele soldurilor conturilor de disponibilităţi (depozite la cerere) şi a le investi în certificate
negociabile. Aceste servicii vizează o diversitate de aspecte, precum: raportarea zilnică a
soldurilor depozitelor, procesarea plăţilor pe clienţi, investirea în timpul nopţii (overnight) a
excedentelor conturilor de disponibilităţi, constituirea de depozite pentru salariaţi, managementul
trezoreriei etc.
Controlul depozitelor se face în principal prin intermediul ratei dobânzii, însă nivelul
depozitelor trebuie corelat cu profitabilitatea plasamentelor, cu oportunităţile de investiţii, cu
conjuctura economică.
Mărimea depozitelor este determinată semnificativ şi de garantarea acestora, îndeosebi de
procentul de garantare, sau de mărimea absolută garantată, în acest sens plafonarea garanţiei
depozitelor poate genera dispersia depozitelor, mărimea numărului de operaţiuni bancare şi
diminuarea şanselor băncii de a demara şi susţine afaceri mari.
Pentru a menţine stabilitatea sistemului bancar prin evitarea panicii bancare şi retragerea
masivă a depozitelor în situaţii de criză financiară majoritatea statelor lumii au implimentat
sisteme de asigurare a depozitelor.
Conform datelor Forumului European de Garantare a Depozitelor32 în lume la data de
31.12.2007 existau sisteme de garantare a depozitelor în 98 state şi în alte 21 la etapa de
proiectare. Există un scop comun dar fiecare stat are mecanisme specifice de realizare a
schemelor de asigurare a deponenţilor. Există sisteme de garantare:
 organizate/ mutuale;
 publice (Japonia, Canada, SUA)/ private ( Norvegia, Germania, Finlanda);
 bligatorii (Rusia, statele din UE, RM)/ benevole (Taiwan);
 cu garantare integrală / parţială a depozitelor;

Mihai I. Tehnica şi managementul operaţiunilor bancare. Bucureşti: Expert, 2003. 145 p.


31
32
Rapoartele anuale al Fondului de Garantare a depozitelor din România. http://www.fgdb.ro/Publicatii-si-statistici-
35/

54
Asigurarea benevolă se practică preponderent în ţările asiatice şi cele africane, cu
excepţia Elveţiei şi Germaniei, unde funcţionează alături de cea benevolă şi o schemă
obligatorie. În majoritatea statelor, în mărimea compensării se includ şi dobînzile calculate şi
neachitate depunătorului.
Sistemul mutual presupune răspîndirea solidară pentru toate băncile membre privind
acoperirea cheltuielilor necesitate de satisfacerea obligaţiilor băncilor declarate în stare de
faliment.
Sistemul asigurării organizate implică existenţa unui asigurator care să administreze
fondul de asigurare constituit prin aportul băncilor asigurate. Se consideră că statul are un
avantaj natural în poziţia de asigurator al rezervelor bancare, spre deosebire de sistemul privat
care s-ar putea să nu asigure cuprinderea integrală.
În unele ţări, astfel precum Turcia, Mexic şi Japonia pe o perioadă îndelungată de timp
se asigura rambursarea depozitelor deplin, avantajele constau în faptul că falimentele bancar erau
aproape excluse, totodată exista riscul survenirii hazardului moral, deoarece se deteriorează
disciplina de piaţă atît din partea clienţilor, cît şi a băncilor care sunt încurajate să finanţeze
proiecte riscante, fapt care explică motivul renunţării la garantarea deplină a depozitelor în
statele enumerate.
Crizele bancare din Japonia, Norvegia, Koreia, Filipine, ş.a. după implimentarea unei
scheme de garantare demonstrează că existenţa unei sisteme nu poate asigura pe deplin
survenirea falimentelor bancare. Una din metodele de determinare a limitelor de compensare
este stabilirea lor în baza mărimii medii a depozitelor, iar FMI recomandă stabilirea limitei în
baza dublă a indicatorului PIB. Schema desfăşurării procesului de decizie pentru stabilirea
limitei garantării depozitelor este prezentată în figura de mai jos.

Este criza sistemică?

Nu Da

E necesară Nu este aplicată


Nu e necesară Garantarea deplină Garantarea deplină
Garantarea deplină
faliment rapid faliment lent

Sursa: Negruş M. Produse şi servicii bancare. Marketing bancar.


http://www.facultate.regielive.ro/cursuri/bănci/marketing_bancar-6527.html
55
Acest proces începe prin determinarea modului de desfăşurare a crizelor în ţară, dacă
crizele sunt sistemice garantarea integrală este obligatorie, iar dacă nu, respectiv nu e necesară.33
Astfel pentru a nu admite efectul dăunător al crizelor bancare în procesul de gestiune a
depozitelor bancare, în cazul existenţei sau non-existenţei unei scheme de asigurare, sunt
necesare aplicarea unui şir de factori precum supravegherea permanentă a băncilor, promovarea
comportamentului prudent al deponenţilor în procesul alegerii băncii potrivite.
Astăzi băncilor le sunt impuse menţinerea unui plafon de garantare a depozitelor pentru
ca în caz că depozitele unei bănci devin indisponibile acest plafon să garanteze plata acestora
pentru fiecare depunător. Astfel pentru a păstra încrederea populaţiei şi a ajunge la o mai mare
stabilitate pe pieţele financiare Comisia Europeană impune un plafon de 20 000 euro pentru
2008, 50 000 euro – 2009 iar începând din 2010 plafonul este de 100 000 euro pentru ţările
europene. Însă având în vedere dezvoltarea ţării în R. Moldova plafonul de garantare a
depozitelor este de doar 6 000 lei.
În concluzie, putem evidenţia că gestiunea efectivă a depozitelor bancare poate fi
efectuată numai printr-o politică proprie privind depozitele, unde drept instrumentele de
gestionare sunt specifice în dependenţă de tipul de depozit, de categoria deponenţilor ş.a. Iar
încrederea populaţiei în sistemul bancar este factorul decisiv ce va determina clientul de a
efectua depunerile .

3.2. Metode de eficientizare a gestiunii depozitelor în bănci


Un rol important în resursele băncii îl joacă depozitele de economii ale populaţiei, în
special, depozitele cu destinaţie specială. Ele se plasează şi se retrag în suma totală sau parţială şi
se confirmă prin eliberarea livretului de economii. Acestea pot fi depozitele, plata cărora este
legată de concediu, zi de naştere, aşa-numitele depozite de sărbători. Aceste depozite sunt
deosebit de populare în ţările înalt dezvoltate.
Depozitele sunt o sursă importantă a băncilor comerciale. Structura lor în bancă este
flexibilă şi stabilită în dependenţă de conjunctura pieţei valutare. Totuşi, acestei surse de formare
a mijloacelor Bancare îi sunt caracteristice şi unele neajunsuri. În primul rînd, este vorba despre
cheltuielile considerabile ale băncii pentru atragerea mijloacelor în depozite, insuficienţa

33
Negruş M. Produse şi servicii bancare. Marketing bancar.
http://www.facultate.regielive.ro/cursuri/bănci/marketing_bancar-6527.html

56
mijloacelor băneşti libere în anumite regiuni. Pe lîngă aceasta, mobilizarea mijloacelor în
depozite depinde considerabil de depunători şi nu de bancă, şi totuşi, lupta concurenţială dintre
bănci pe piaţa resurselor de credit, le impune să ia măsuri de diversificare a serviciilor care
contribuie la atragerea depozitelor.34
În condiţiile actuale, pentru atragerea operativă a mijloacelor băneşti
suplimentare, băncile comerciale folosesc posibilităţile pieţei inter-bancare de resurse, unde are
loc vânzarea mijloacelor băneşti, mobilizate de alte instituţii creditare. Creditul inter-bancar se
oferă, de regulă, în condiţiile relaţiilor de corespondenţă. Mecanismul relaţiilor corespondente
inter-banca re presupune deschiderea conturilor corespondente de către o bancă în alta, pentru
realizarea operaţiilor de decontare şi plată la ordinul fiecăreia.
Operaţiunea pasivă a băncilor comerciale este primirea resurselor de credit centralizate.
Creditele băncilor centrale se oferă băncilor comerciale cu scopul de refinanţare în bază
concurenţială, precum şi în formă de credite lombard.
O altă metodă de atragere a mijloacelor sunt tranzacţiile REPO. Acestea reprezintă un
acord încheiat între o bancă şi o firmă sau dealer-ii hîrtiilor de valoare de stat. Când firma vrea să
investească o sumă mare de bani pe un termen scurt, ea cumpără de la bancă hârtii de valoare de
stat cu condiţia răscumpărării lor ulterioare de către bancă. Firma îşi poate rambursa mijloacele
chiar în ziua următoare şi poate primi o dobândă puţin mai mică decît cea la certificatele de
depozit. Acordurile de acest fel au devenit o sursă importantă de atragere a mijloacelor băneşti
temporar libere.35
Strategia de modernizare a gestiunii depozitelor în bănci are ca principal obiectiv
obţinerea unui control asupra surselor de fonduri, comparabil cu controlul deţinut de bancă
asupra activelor sale.
Principala pârghie de control o reprezintă preţul - rata dobânzii şi celelalte condiţii pe
care banca le oferă pentru depozitele pe care le atrage şi pentru împrumuturile pe care le ia -
pentru a obţine volumul, structura şi costul pe care le doreşte.
Dacă cererea de credite este mare, banca poate mări rata dobânzii pe care o oferă la
depozite sau la împrumuturile de pe piaţa monetară la un nivel superior competitorilor săi; pe de
altă parte, în situaţia în care banca are un surplus de lichidităţi comparativ cu posibilităţile sale de
plasamnet, poate lăsa neschimbată dobânda pasivă sau chiar o poate diminua, lăsând competitorii
să ofere mai mult pentru fondurile disponibile pe piaţă.

34
Socol A., Îndrumar de tehnică bancară. Studii de caz, manual universitar, Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2006,
p.12.
35
Socol A., Tehnica bancară, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca, 2006.

57
Dezvoltarea strategiei de management a pasivelor şi creşterea volatilităţii dobânzilor şi a
riscurilor au determinat elaborarea unei strategii de management al fondurilor. Acestă strategie
este o abordare mai echilibrată a managementului activelor şi pasivelor: conducerea băncii
trebuie să exercite un control cât mai ridicat asupra volumului, structurii şi venitului, respectiv
costului, atât a activelor, cât şi a pasivelor; această coordonare permite maximizarea marjei
dintre veniturile băncii obţinute din plasamente şi cheltuielile sale pentru atragerea paivelor;
politicile băncii trebuie dezvoltate în aşa fel incât să maximizeze veniturile şi să minimizeze
costurile aferente serviciilor băncii.36
Desfăşurarea unei activităţi constant profitabile şi în condiţii de siguranţă impun
realizarea unui raport optim echilibrat între resurse şi plasamente. De aici importanţa deosebită
pe care gestionarea resurselor o are pentru bănci.
Băncile trebuie să promoveze o politică activă în domeniul atragerii resurselor financiare
de pe piaţa locală şi externă prin promovarea unui spectru larg de depozite şi alte instrumente
financiare. Banca va continua conlucrarea cu organizaţiile financiare internaţionale, fondurile de
investiţii şi băncile străine în vederea atragerii resurselor accesibile de pe piaţa externă.37
Politica statului privind dezvoltarea durabilă a sistemului bancar
Scopul principal urmărit prin politica şi acţiunile statului în domeniul vizat este
perfecţionarea în continuare a modului de funcţionare a băncilor, ceea ce va asigura creşterea
gradului de siguranţă în activitatea acestora, precum şi va spori capacitatea băncilor de a
satisface necesităţile economiei naţionale şi ale persoanelor fizice în servicii bancare.
Pentru realizarea numitului scop, vor fi stimulate acţiunile orientate spre consolidarea
sistemului bancar, care, la rîndul său, va fi promovată şi în cadrul fiecărei bănci în parte.
Proprietarii şi administraţia băncilor vor stabili şi întreprinde măsuri în vederea
diminuării riscurilor aferente operaţiunilor active ale băncilor, sporirea gradului de acoperire a
acestui risc cu capital propriu, perfecţionarea metodelor de dirijare a activelor şi pasivelor,
dezvoltarea sistemului de control intern şi perfecţionarea modului de activitate a organelor de
conducere.
În cadrul sistemului bancar va fi susţinut procesul de consolidare prin limitarea sau
suspendarea activităţilor băncilor problematice privind atragerea depozitelor de pe piaţa
financiară, creînd astfel condiţii favorabile pentru concentrarea mijloacelor temporar libere,
disponibile pe piaţă, în băncile care îşi desfăşoară activitatea cu un grad comparativ mai înalt de
prudenţă.

36
Tudorache D., Papari G., Politici şi tehnici bancare, Editura Andrei Şaguna, Constanţa, 2005, p. 34.

58
De asemenea, vor fi susţinute procesele de fuziune şi asociere a băncilor, care vor decide
astfel să-şi majoreze capacitatea de competitivitate pe piaţă. Vor fi retrase autorizaţiile de la
băncile care admit în activitatea sa abateri de la prevederile legislaţiei şi actelor normative
bancare, fapt ce conduce sau poate conduce la înregistrarea pierderilor şi reducerea substanţială
sau totală a capitalului. În acelaşi timp, vor fi menţinute cerinţe efective de prudenţă faţă de
procesul de autorizare a băncilor noi, astfel urmărindu-se scopul de a înfiinţa numai acele bănci
noi care, la momentul autorizării, sînt lipsite de condiţii prealabile pentru apariţia problemelor pe
viitor.
Activitatea băncilor străine pe piaţa serviciilor bancare din Republica Moldova şi
experienţa acumulată de către acestea vor contribui la îmbogăţirea cu noi cunoştinţe a băncilor
autohtone şi, ca rezultat, la promovarea în continuare a unui sector bancar puternic şi competitiv.
În acest scop, vor fi susţinute investiţiile strategice din străinătate, care vor stimula consolidarea
în continuare a sistemului bancar autohton.37
Pentru încurajarea acordării creditelor, precum şi în scopul reducerii riscurilor băncilor în
activitatea de creditare vor fi oportune: crearea birourilor de credit care vor acumula şi vor face
disponibile informaţiile privind istoria creditară a agenţilor economici şi care se vor afla în
gestiunea utilizatorilor acestor birouri; crearea unui centru informaţional cu un statut bine definit,
centru care va acumula baza informaţională referitor la întreprinderile înregistrate, activitatea
desfăşurată, poziţia lor fiscală, imobilul gajat, litigiile în care este antrenat, inclusiv fiscale etc.;
accelerarea implementării unui registru centralizat şi computerizat al gajului, astfel încît toţi
notarii să fie apţi să înregistreze gajul, iar băncile - să consulte registrul în cauză; crearea unui
registru public de raportare financiară accesibil pentru investitori, publicul larg şi organele de
stat interesate.
Funcţionarea eficientă a sistemului de garantare a depozitelor va conduce la creşterea
încrederii în sistemul bancar, la micşorarea costurilor serviciilor bancare, la majorarea resurselor
financiare ale băncilor, care, ulterior, vor putea fi investite de către acestea pe termen lung.
Băncile vor promova politicile sale interne cu scopul de a determina şi a menţine baza de
date necesare pentru transferul mijloacelor în Fondul de garantare a depozitelor.
Sistemul bancar se va dezvolta în conformitate cu standardele general acceptate,
elaborate de organismele financiare internaţionale, specializate în acest domeniu, inclusiv
standardele stabilite de Directivele Uniunii Europene, Comitetul Basel pentru supraveghere
bancară eficientă.

37
Tomozei V., Oboroc Iu., Enicov I. Riscuri şi instrumente financiare de acoperite. Editura Evrica, Chişinău, 2002.

59
Ţinând cont de dezvoltarea rapidă a sistemului bancar şi de necesitatea implementării în
continuare a standardelor general acceptate, vor fi susţinute eforturile depuse în vederea
funcţionării Centrului de instruire pe lîngă Asociaţia Băncilor din Moldova, care va organiza
cursuri cu tematici financiar-bancare pentru perfecţionarea specialiştilor din sistemul bancar.
irecţiile principale de dezvoltare a sistemului bancar
Criza bancară care a perturbat economia moldovenească în 2015 poate fi atenuată printr-
un Plan care include 7 măsuri urgente, implementate atât la nivelul BNM și altor instituţii
relevante, cât și la nivelul băncilor comerciale, în următorii doi ani. Acest plan ar atenua
consecinţele crizei, și preveni crize similare pe viitor.
La baza Planului de consolidare a sectorului bancar stau două principii fundamentale: (1)
o bancă centrală independentă și bine echipată cu instrumente moderne de monitorizare și
reglementare bancară; (2) bănci comerciale administrate și deţinute de persoane profesioniste și
integre, cu guvernanţă corporativă exemplară și suficient capitalizate pentru a putea absorbi pe
cont propriu orice eșec de management.38
- Întărirea independenței BNM. Acţiunile în acest sens trebuie să vizeze eliminarea
pârghiilor prin care anumite cercuri de interese politice sau private pot pune presiuni
asupra băncii centrale. Pe lângă sporirea eficienței activităților de reglementare aceasta
asigură și o mai bună responsabilizare a băncii centrale.
- Fortificarea monitorizării șsupravegherii bancare. Măsurile se referă la diminuarea
factorului uman în procesul de monitorizare și reglementare prin implementarea soluțiilor
TIC, sporirea capacităţii BNM în a identifica și contracara activitățile concertate,
înăsprirea sancţiunilor penale pentru abuzul de piaţă și alte încălcări din partea băncilor
comerciale, dar și eficientizarea comunicării și coordonării între instituțiile responsabile
în mod direct sau indirect de stabilitatea financiară.
- Sporirea transparenţei acţionarilor din sistemul bancar. Este necesară instituirea unui
mecanism clar de evaluare a „calităţii” acţionarilor pentru a nu admite deţinerea
acţiunilor bancare de către persoane cu profil de integritate dubios. În acest sens, acțiunile
trebuie să vizeze implementarea și instituționalizarea testului fit-and-proper (standarde
minime de integritate și transparență) și facilitarea schimbului de informaţii cu statele de
reședință a acţonarilor finali ai băncilor.
- Îmbunătăţirea guvernanţei corporative în bănci. Sunt necesare atât măsuri
motivaţionale, printre care elaborarea și promovarea unui Cod general de Guvernanță
Corporativă, elaborarea și publicarea anuală a rapoartelor privind transparenţa gestionării
riscurilor și promovarea unor standarde etice și profesionale pentru funcționarii din
38
http://www.bnm.org/bdi/pages/reports/drsb/DRSB10.xhtml?id=0&lang=ro
60
cadrul băncilor, cât și măsuri coercitive, cum ar fi înăsprirea sancțiunilor pentru
guvernarea improprie.
- Responsabilizarea managerilor bancari. Se propune dezvoltarea principiului verificării
duble (eng: four eye approach), dar și implementarea mecanismului de bail-in, în care
acționarii sub obligați să acopere din sursele proprii pierderile și orice alte consecințe ale
management-ului defectuos. În lista de acțiuni mai intră și sporirea independenței
membrilor Consiliilor de administrație care verifică activitatea managerilor bancari și
înăsprirea sancțiunilor pentru administrarea necorespunzătoare a băncilor.
- „De-offshorizarea” sectorului bancar. Interzicerea oricăror interacţiuni dintre bănci și
companiile din regiunile care nu respectă standardele de transparenţă, precum și
armonizarea deplină a legislaţiei autohtone cu prevederile UE în domeniul spălării
banilor.
- Sporirea capacităţii băncilor de a absorbi pierderi. Este necesară revizuirea
indicatorilor prudenţiali conform prevederilor Basel III, delimitarea unor cerinţe și mai
stringente pentru băncile sistemice în raport cu băncile mici și majorarea plafonului de
garantare a depozitelor bancare.
Depozitele bancare reprezintă forma principală de mobilizare a capitalurilor şi
economiilor monetare temporar disponibile în economie.
Constituirea depozitelor bancare este una dintre cele mai importante linii de afaceri
pentru bănci, datorită faptului că depozitele sunt utilizate pentru finanţarea creditelor şi a
activităţilor de investiţii. Băncile, prin constituirea şi utilizarea de depozite îşi exercită una din
funcţiile lor principale. Ele oferă o varietate de tipuri de depozite în scopul atragerii fondurilor
disponibile de la persoanele fizice, firme şi din surse publice.39
Depozitele sunt sursa majoră de fonduri, banca acţionând ca să le primească şi apoi să le
utilizeze în operaţii profitabile. Atragerea de depozite de la o societate comercială este foarte
diferită de aceeaşi operaţiune executată pentru persoane fizice şi ea afectează tipurile de conturi
de depozit care sunt oferite/utilizate de către societăţi sau persoane fizice. Cele mai importante
diferenţe sunt următoarele:
Sistemul de control intern la constituirea depozitelor este foarte important din diferite
motive, printre care (a) volumul mare de tranzacţii, de cele mai multe ori de natura repetitivă şi
(b) marea lichiditate a valorii depozitelor.

39
Trenca I., Metode şi tehnici bancare, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2002.

61
În ceea ce priveşte cele mai importante puncte de control intern, se are în vedere
următoarele:40
- funcţionarii de la ghişeu care lucrează cu conturi în numerar au obligaţia să pună de
acord soldurile existente cu cele din registrul contabil;
- accesul la sistemul de evidenţă a depozitelor şi la respectiva bază de date este permis
numai pentru personalul autorizat;
- conturile inactive sunt separate de celelalte conturi şi controlate;
- conturile personalului băncii sunt de asemenea separate şi urmărite separat;
- situaţiile (extrasele) băncii sunt trimise periodic clienţilor;
- tranzacţiile prin automate de plată – ATM - sunt revizuite, transcrise şi documentate
corect;
- audit-ul intern al băncii face controale periodice pentru verificarea respectării politicilor
şi procedurilor băncii.

Manolescu Gh., Sîrbea Diaconescu Adriana: Management bancar, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti,
40

2001, p. 36.

62
CONCLUZII
Prin activitatea de colectare a resurselor financiare, concomitent cu plasarea lor pe piaţă
prin intermediul creditelor şi a altor operaţiuni pe piaţă financiară, băncile joacă rolul de
intermediar între deţinătorii de capitaluri şi utilizatorii acestora. În exercitarea acestei diversităţi
de operaţiuni, băncile acţionează individual pe cont propriu, depunătorii şi creditorii neavând
nici o legătură de drept între ei. Băncile gestionează depozitele şi mijloacele de plată din
economie. Astfel, colectând depozitele, băncile au responsabilitatea gestionării eficiente a
acestora, cu randament maxim, în beneficiul propriu şi al depunătorilor.
Băncile comerciale sunt acelea care efectuează toate tipurile de operaţiuni bancare.
Totuşi, constituirea de depozite şi acordarea de credite constituie operaţiunile de bază ale
acestora. În ultima perioadă se remarcă o tendinţă de universalizare a băncilor comerciale, în
sensul că acestea desfăşoară toate operaţiunile bancare permise de lege şi nu îşi limitează
activitatea la anumite sectoare (la noi, societăţile bancare sunt, prin lege, bănci universale).
Băncile comerciale îndeplinesc trei funcţii de bază
- să atragă resursele disponibile ale clienţilor (persoane tizice şi juridice) sub formă de
depozite (atragerea fondurilor);
- să permită clienţilor să-şi retragă banii sau să-i transfere în alte conturi;
- să acorde împrumuturi clienţilor care solicită credite, folosind depozitele atrase (plasarea
fondurilor).
Băncile mobilizează foarte multe resurse băneşti existente în economie. Principala
mobilizare se realizează cu ajutorul depozitelor pe care persoanele fizice şi juridice le constituie
în bănci.
În prezent, băncile din R. Moldova ne propun o gamă foarte largă de depozite. Pentru
orice gust. Pe de altă parte, o gamă atât de largă, poate descuraja, mai ales un client începător.
Dar această situaţie este tipică nu numai pentru sectorul bancar, ci marii majorități de
companii ce lucrează în retail. 80% din venit le aduc 20% produse. Sau puțin altfel spus, 80%
produse ajută la promovarea restul 20%.
Toate băncile au posibilitatea să-şi controleze depozitele prin intermediul ratei dobânzii.
Nivelul depozitelor trebuie corelat însă cu posibilităţile privind plasamentele profitabile şi
oportunităţile de investiţii, precum şi cu situaţia economică a ţării. În scopul atragerii depozitelor,
băncile fac apel la servicii de marketing, la bonificarea unor dobânzi promiţătoare şi la oferta
certificatelor de depozit şi de economii.
Resursele atrase de bancă constituie aproximativ 80%- 90% din resursele totale ale băncii.
Aceste resurse băneşti sunt necesare pentru realizarea operaţiunilor active. Mobilizarea pe un
termen anumit a mijloacelor băneşti temporar disponibile de la persoanele fizice şi juridice îi permite
63
băncii să folosească aceste mijloace pentru creditarea agenţilor economici cât şi oferirea resurselor
pentru credite de consum şi alte tipuri de credite oferite de bancă pentru persoanele fizice.
Rolul resurselor atrase:
- Formează volumul de mijloace băneşti necesare pentru finanţarea plasamentelor băncii;
- determină capacitatea băncii de a-şi realiza funcţiile sale;
- Reprezintă gradul de încredere a investitorilor în bancă.
Orice depozit are o structură - păstrarea şi înmulţirea banilor cu ajutorul băncii. Și fiecare
depozit are unele proprietăţi, în dependenţă de care şi variază rezultatele financiare. Aceste
proprietăţi sunt:
- Rata dobânzii
- Posibilitatea depunerilor suplimentare
- Capitalizarea procentelor
- Termenul depozitului
- Posibilitatea retragerii înainte de termen
- Tipul ratei
- Asigurarea depozitului
- Valuta
Rata dobânzii
Cu cât mai mare, cu atât mai bine. De ea depinde suma finală a banilor câștigaţi. Dar
totuși, acesta nu este cel mai important factor.
Posibilitatea depunerilor suplimentare
Această caracteristică este destul de importantă. De exemplu: mă strădui să pun deoparte
circa 10% – 20% din venitul lunar. Iar dacă depozitul permite, încerc să mă folosesc de această
ocazie, căci venitul se calculează lunar din suma depusă. În același timp, unele bănci nu propun
această posibilitate, îndeosebi la depozitele cu rată dobânzii înaltă.
Capitalizarea procentelor
Aceasta este caracteristica cheie după care trebuie ales un depozit. Capitalizarea este
adăugarea procentelor câștigate la suma depozitului iniţial. Cu cât mai des are loc capitalizarea,
cu atât câștigul e mai mare, căci procentele se calculează la suma totală. Există următoarele tipuri
de capitalizare: lunară, semestrială, la finalul termenului.
Termenul depozitului
Această caracteristică este destul de „șireată”. Presupunem că deschidem un depozit de
15% anuale pe un termen de trei ani. Majoritatea contractelor de depozit au un punct, conform
căruia, la retragerea înainte de termen, procentul se calculează ca pentru un depozit „la vedere”,

64
adică doar 0,5%-1% anual. Nu se recomandă depozite cu un termen mai mare de un an. Riscăm
să fim legaţi de o bancă pe o perioadă prea lungă.
Posibilitatea retragerii înainte de termen
O altă caracteristică interesantă. În continuarea exemplului de mai sus, se presupunem că
acel depozit totuși are posibilitatea retragerii preventive, iar la moment ne trebuie urgent o sumă
mare de bani pe care nu o avem la mână. Atunci retrăgând o parte, nu afectăm rata, căci ea se
calculează de la sumă rămasă și nici suma deja câștigată.
Tipul ratei
Probabil, cea mai neplăcută caracteristică. Majoritatea depozitelor oferite au o rată
flotantă - ce presupune că bancă poate schimba rata dobânzii după voia sa. Deschizând un
depozit de 14%, poți ușor ajunge la doar 9,5% în doar jumătate de an (creșterea e posibilă
teoretic, dar în practică nu există așa ceva). Iar depozitele cu rată fixă sunt doar de 5%. BNM ne
promite o rată a inflaţiei de 5% în următorii ani - deci măcar de ea nu ne facem griji.
Asigurarea depozitului
Toate băncile comerciale din R. Moldova sunt autorizate de către Fondul de Garantare a
Depozitelor în Sistemul Bancar. Iar plafonul de garantare (mărimea absoluta garantată a
depozitelor unui deponent persoană fizică într-o banca) la moment constituie 6000 lei.
În prezent, valoarea medie a unui depozit per deponent în Moldova nu este un indicator
util pentru a determina nivelul minim de garantare a depozitelor, pentru că multe persoane nu au
suficientă încredere în sectorul bancar și aleg să nu facă depozite, sau aleg anumite
comportamente de reducere a riscurilor, care însă denaturează statistica. De exemplu: fac
depozite în ţări din UE, sau Rusia; iar în Moldova împart suma care doresc să o depună personal
în câteva depozite mai mici înregistrate pe mai mulţi membri ai familiei; fie în loc de o depunere
mare la o singură bancă - fac mai multe depuneri în câteva bănci diferite (depozitele fiind
garantate separat pentru fiecare persoană fizică în fiecare bancă separat) etc. Astfel, se
recomandă:
- Corelarea plafonului minim anume cu mărimea economiei moldovenești și tendințele
regionale și mai puțin reieșind din statistica bancară actuală;
- Aranjamente tranzitorii: este importantă oferirea sectorului bancar o perioadă de timp
rezonabilă pentru a mări contribuțiile (de ex. legea poate fi aprobată rapid, dar poate
stabili etape graduale de intrare în vigoare și un grafic de mărire în fiecare trimestru a
mărimii nivelului garantat, până la atingerea sumei indicate);
- Stabilirea în lege a unui mecanism de revizuire anuală a acestui plafon, prin corelarea cu
un număr anumit de salarii medii pe economie sau PIB; gradual, odată cu completarea cu
alte măsuri de mărire a stabilităţii sectorului bancar din RM și de reducere a riscurilor,
65
nivelul minimului garantat bancar va trebui revizuit din nou și mărit gradual până la 30-
50 salarii medii pe economie sau 2-9 ori PIB-uri pe cap de locuitor. Este imperativ în
paralel să fie fortificat complex tot sectorului bancar din Republica Moldova, pentru că
în orice ţară din lume un asemenea fond poate garanta situaţia de incapacitate de plată a
unei sau câtorva instituţii bancare (nu însă și o criză a întregului sistem bancar dintr-o
ţară, cum s-a întâmplat în Islanda în timpul crizei financiare din 2008-2012);
- Pe termen lung, odată cu avansarea procesului de integrare europeană, va apărea și
obligaţia unică pentru statele membre ale UE să adopte garanţi minime de 100.000
euro pentru cetăţenii săi (anterior era 20.000 Euro în 1994 și 50.000 Euro în 2008).
Ţinând cont de priorităţile politice, preluarea graduală a legislaţiei europene în acest
domeniu este esenţială.
- Ţinând cont de potenţialul de migrare a capitalului, este importantă examinarea pe viitor
a practicilor din regiune (ex. Ucraina – minim 200.000 UAH, Rusia - minim
700.000 ruble, România – 100.000 Euro (ca și în majoritatea ţărilor UE, excepţie Irlanda
care oferă garanţii nelimitate).
- În majoritatea ţărilor, în limita acestui plafon, sunt garantate depozitele persoanelor
fizice; totuși în unele ţări aceste garanţii au fost oferite și persoanelor juridice, pentru a
susţine companiile mici și mijlocii (de ex. în România);
- Modificarea plafonului minim de garantare a depozitelor trebuie să fie completată și de
alte măsuri de mărire a stabilităţii sectorului bancar din Republica Moldova, pentru a
reduce riscurile de insolvabilitate a băncilor. Pe termen mediu, este importantă și
stabilirea unei legături directe între nivelul de performanţă a băncilor și mărimea
contribuţiilor (astfel încât banca care își asumă un comportament de risc mai mare în
activitatea sa de creditare – să facă o contribuţie procentuală mai mare decât o bancă cu
comportament mai prudent, și astfel cu risc mai mic de insolvabilitate și utilizare a
fondului comun de către deponenţii săi);

66
BIBLIOGRAFIE
Acte normative
1. Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr.548-XIII din 21.07.1995.
2. Legea instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21.07.1995.
3. Legea privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar nr.1682-III din
13.02.2003.
4. Hotărârea privind aprobarea Regulamentului cu privire la condiţiile, modul de emisiune şi
circulaţie a certificatelor bancare de depozit şi a cambiilor bancare Nr.94 din 31.03.2005
(Monitorul Oficial al R. Moldova nr.67-68/248 din 06.05.2005).
5. Hotărârea cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de efectuare de către bănci a
operaţiunilor cu cambii Nr.156 din 02.06.2000 (Monitorul Oficial al R.Moldova nr.78-80/257
din 08.07.2000).
6. Regulamentul cu privire la desfăşurarea licitaţiilor de refinanţare Nr.2/08 din 22.11.95
(Monitorul Oficial al R.Moldova nr.71-72/32 din 21.12.1995).
7. Regulamentul cu privire la folosirea facilităţii de lombard între Banca Naţională a Moldovei şi
băncile comerciale Nr.4/08 din 18.10.95 (Monitorul Oficial al R.Moldova nr.5-6/1 din
25.01.1996).
8. Regulamentul cu privire la operaţiunile de piaţă deschisă ale Băncii Naţionale a Moldovei
Nr.57 din 11.09.97 (Monitorul Oficial al R.Moldova nr.62/103 din 18.09.1997).
9. Regulamentul privind clasificarea creditelor şi rezervarea în fondul de risc din 1996.
10. Regulamentul cu privire la lichiditatea băncii din 02.10.1997.
11. Regulamentului privind supravegherea bancară
12. Recomandările BNM cu privire la sistemul de dirijare a riscului de ţară şi de transfer de către
băncile din Republica Moldova.
13. Principiile esenţiale pentru o supraveghere bancară efectivă. Comitetul Basel privind
supravegherea bancară, 1997.
Lucrări ştiinţifice
14. Basno C., Dardac N. Management bancar. Editura Economică. Bucureşti, 2002.
15. Basno Cezar: Monedă şi credit, Bucureşti, 1991, p. 7.
16. Basno C., Dardac N., Operaţiuni bancare, Editura Tehnică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996,
p.74.
17. Basno Cezar, Dardac Nicolae, Riscurile bancare cerinţe prudenţiale monitorizare, EDP RA
Bucureşti, 1999, p. 62.

67
18. Basno C., Dardac N. Produse, costuri şi performanţe bancare. / C.Basno, N.Dardac. / -
Bucureşti: Editura ASE, 2000.
19. Bogdan I. Tratat de management financiar-bancar. /I. Bogdan./ - Bucureşti: Editura
Economică, 2002. p. 51.
20. Bran, Paul: Relatiile financiar-bancare ale societatii comerciale, Ed. Tribuna Economică,
Bucureşti, 1985, p. 112.
21. Bratu Alina: Monedă. Credit. Bănci, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2005.
22. Berea Aurel O., Berea Ocatvian A, Orientări în activitatea bancară contemporană, Ed.
Expert, Bucureşti, 1999, p. 44.
23. Batrâncea I., Diagnostic şi evaluare, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2003, p. 22.
24. Condor, Ioan: Drept financiar si fiscal, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 1996, p. 287.
25. Cerna, Silviu: Banii şi creditul în economia contemporană, Ed. Enciclopedică, Bucureşti,
1994, p. 121.
26. Cocriş V., Chirleşan D., Managementul bancar şi analiza de risc în activitatea de creditare:
Teorie şi cazuri practice, Ed. Univ. Al. I. Cuza, Iaşi, 2009, p. 58.
27. Dardac N., Barbu T. Monedă, bănci şi politici monetare. Bucureşti: Didactică şi Pedagogică,
2005. 440 p.
28. Dedu Vasile. Gestiune bancară. Ediţia a II-a. Editura didactica şi pedagogică, R.A. Bucureşti,
1999.
29. Dedu Vasile, “Gestiune şi audit bancar” Editura economică, Bucureşti, 2003, p. 54.
30. Dedu Vasile, Enciu Adrian: Contabilitate bancară, Editura Economică, Bucureşti, 2001, p.38.
31. Dobre Elena: Elemente de monedă, credit, bănci, Ed. Ex. Ponto, Constanţa, 2003.
32. Enicov I., Orientări în managementul riscurilor bancare. ASEM. Chişinău 2001.
33. Enicov I., Evaluarea Riscului financiar în banca comercială // Monografie /CEP USM, 2007.
-ISBN 978-9975-70-311-6.2, p. 224.
34. Floander, Ion; (colectiv): Elemente de drept comercial, Ed. Fundaţiei Andrei
Şaguna, Constanţa, 2000, p. 354.
35. Floricel, Constantin: Monedă, credit. Bănci, Ed. Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti,
1997, p. 211.
36. Floricel C., Relaţii Monetar Financiare Internaţionale, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1997, p. 21.
37. Grigoriţă Cornelia. Activitate bancară. Editura Cartier. Chişinău, 2005. p.328.
38. Gliga, Ion: Drept financiar public, Ed. All, Bucureşti, 1994, p. 255.
39. Gaftoniuc Simona. Practici bancare internaţionale, Editura Economică, Bucureşti, 1995.
40. Golea Pompiliu, Management - abordare procesuală, Editura Muntenia, Constanţa, 2005.
68
41. Halpern P. Weston I.F., Brigham E.F. Finanţe manageriale. /Traduceri de Draguşin A.D.,
Oancea Mihai./ -Bucureşti: Ed. Economică, 1998, p. 947.
42. Hurduc N., Management financiar bancar, Curs, Universitatea Athenaeum, Bucureşti, 2011.
43. Ionescu Lucian. Băncile şi operaţiunile bancare. Institutul Bancar Român. Editura
Economică, Bucureşti, 1996. p. 30.
44. Ilie Mihai: Tehnica şi managementul operaţiunilor bancare, Editura Expert, Bucureşti, 2003.
45. Jonson F.P., Jonson R.D., Bank Management, Second Edition, Colorado, State University,
1990, American Bankers Association, p. 27.
46. Mare V. Riscul de ţară. Estimarea impactului asupra valorii firmei. / Mare V.// Tribuna
Economică. – 2003.- nr.11.
47. Manolescu Gh., Sîrbea Diaconescu Adriana: Management bancar, Editura Fundaţiei
România de Mâine, Bucureşti, 2001, p. 36.
48. Niculescu M. Diagnostic economic. /M. Niculescu/ -Bucureşti: Editura Economică, 2003.
49. Niţu I. Managementul riscului bancar. /I. Nuţu/. – Bucureşti: Editura Exped, 2000.
50. Nitu I., Principii de profitabilităţi bancare, Editura Expert, Bucureşti, 2002.
51. Olteanu A., Management bancar, Editura Dareco, Bucureşti, 2003, p.16.
52. Păunescu F. – Analiza şi concepţia sistemelor de operare. Bucureşti: Ed. Ştiinţifică şi
Enciclopedică, 1982.
53. Petrescu, Raul: Subiecţii de drept comercial, Bucureşti, 1993, p. 202.
54. Petria Nicolae, Monedă – Credit, Bănci şi Burse, Ed. Alma Mater, Sibiu, 2003, p.15.
55. Radu, Vasile: Moneda şi politica fiscală, Ed, Uranus, Bucureşti, 1994, p. 165.
56. Raţiu-Suciu C., Hîncu D., Luban F., Sarchiz M. Modelarea şi simularea proceselor
economice. Lucrări practice, studii de caz, proiect, teste., Bucureşti, editura Didactică şi
pedagogică, R.A., 1997 .
57. Ricardo D., Opere alese, vol I,/D.ricardo/ - Bucureşti: Ed. Academiei R.P.R.,1959.
58. Rotaru C., Managementul performanţei bancare, Editura Expert, 2001.
59. Roxin Luminiţa, Gestiunea riscurilor bancare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1997.
60. Stancu I. Finanţe. Pieţe financiare şi gestiunea portofoliului. Investiţii reale şi finanţarea lor.
61. Stoica M. Managementul riscului bancar /M. Stoica/.-Bucureşti: Ed. Expect., RO.
62. Stoica M.: Gestiune bancară, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002, p. 49.
63. Socol A., Tehnica bancară, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca, 2006.
64. Socol A., Îndrumar de tehnică bancară. Studii de caz, manual universitar, Editura Risoprint,
Cluj Napoca, 2006, p.12.

69
65. Şaguna, Dan Drosu; Flonder, Ion: Drept financiar şi fiscal, Ed. Fundaţiei Andrei Şaguna,
Constanţa, 2000, p. 85, 88, 118.
66. Tudorache D., Papari G., Dică C., Monedă. Bănci. Credit, Editura Andrei Şaguna, Constanţa,
2008.
67. Tudorache D., Papari G., Politici şi tehnici bancare, Editura Andrei Şaguna, Constanţa, 2005,
p. 34.
68. Toma M., Alexandru F. Finanţe şi gestiune financiară la întreprindere / Toma M., Alexandru
F./ -Bucureşti: Ed. Economică, 1998, p. 349.
69. Trenca I., Metode şi tehnici bancare, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2002.
70. Trenca I., Performanţe şi riscuri bancare, Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea
Afacerilor, Cluj-Napoca (notiţe de curs), 2003/2004.
71. Tomozei V., Oboroc Iu., Enicov I. Riscuri şi instrumente financiare de acoperite. Editura
Evrica, Chişinău, 2002.
72. Vivante, Cesar: Principii de drept comercial, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1928, p.224.
73. Văcărel, Iulian: Finanţe publice, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1992, p. 332.
74. Vâlceanu Gh., Robu V., Georgescu N., Analiza economico-financiară, Editura Economică,
Bucureşti, 2005.
75. Уткин Э. Риск-менеджмент. Издательство Экмос, Москва, 1998.
Surse statistice şi de date
76. http://data.worldbank.org
77. www.maib.md
78.Informaţia privind depozitele a BC „Moldova-Agroindbank” Disponibil pe:
http://maib.md/ro/informatie-privind-depozitele/ [Citat la 07.04.2016]
79. Raportul BNM „Structura depozitelor pe sectorul bancar” la 31 decembrie 2013. Disponibil
pe: http://www.bnm.org/bdi/pages/reports/drsb/DRSB10.xhtml?id=0&lang=ro[citat la
07.04.2016].
80. Evoluţia pieţei creditelor şi a depozitelor în luna decembrie 2015 Disponibil pe:
http://www.bnm.org/ro/content/evolutia-pietei-creditelor-si-depozitelor-luna-decembrie-2015
[citat la 07.04.2016].

81. Coşul de produse „depozite bancare destinate persoanelor fizice” Disponibil pe:
http://maib.md/files/file/depozite/in%20vigoare/2016/CosulDepozitelor%20in%20vigoare%2
0din%2025.04.2016.pdf [Citat la 07.04.2016].

82. Evoluţia pieţei creditelor şi a depozitelor în luna decembrie 2015 Disponibil pe:
http://www.bnm.org/ro/content/evolutia-pietei-creditelor-si-depozitelor-luna-decembrie-2015
[citat la 07.04.2016].

70
Anexa 1.

FONDUL DE GARANTARE A DEPOZITELOR ÎN SISTEMUL BANCAR

Fondul de garantare a depozitelor în sistemul


bancar a fost constituit la 01 iulie 2004 în baza Legii Republicii Moldova nr. 575-XV din
26.12.2003 privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar (publicată în
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 30-34/169 din 20.02.2004).
Fondul este constituit ca persoană juridică de drept public şi are ca obiect, în conditiile şi
limitele prevăzute de Lege, garantarea depozitelor persoanelor fizice din băncile autorizate de
Banca Naţională a Moldovei.
La formarea mijloacelor Fondului sunt admise şi obligate să participe băncile, sucursalele
şi filialele băcilor străine care deţin autorizatie a Băncii Naţionale a Moldovei de a desfăşura
activităţi financiare.
STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A FONDULUI

71
Organul de administrare si supraveghere al Fondului este Consiliul de administratie,
membrii caruia au fost aprobati prin Hotarirea Parlamentului Republicii Moldova nr. 120-XV din
29.04.2004 cu modificarile ulterioare:
1. Veronica JURMINSCHI
2. Vladimir TURCANU
3. Mihail OGORODNICOV
4. Alexandru STRATAN
Organul de control al Fondului este Comisia de cenzori compusa din urmatorii membri:
1. Anatol GRAUR
2. Rodica MARULEA
3. Maria RATCOV
Activitatea curenta a Fondului este condusa de catre Directorul general executiv:
1. Eduard USATII

72
Anexa 2.

Principalele categorii şi subcategorii de riscuri bancare

73
Anexa 3.
Licenţa BC Moldova Agroindbank

74
75
76
Anexa 4.

Tipuri depozit BC „Moldova Agroindbank”

MERIDIAN

pînă la18% Suma minimă: 500 MDL


anual în MDL
Rata dobînzii: flotantă

Termenul depozitului: pînă la 365 zile

Profitabil Senior

pînă la17%
Suma minimă: 100 MDL
anual în MDL
Rata dobînzii: flotantă

Termenul depozitului: pînă la 365 zile

STABIL

pînă la14,5% Suma minimă: 500 MDL


anual în MDL
Rata dobînzii: fixă

Termenul depozitului: pînă la 90 zile

CAPITAL+

pînă la17,75% Suma minimă: 100 MDL


anual în MDL
Rata dobînzii: flotantă

Termenul depozitului: pînă la 3650 zile

JuniorInvest

pînă la17,5% Suma minimă: 100 MDL


anual în MDL
Rata dobînzii: flotantă

Termenul depozitului: pînă la 1825 zile

77
Senior Clasic

pînă la17,5% Suma minimă: 1000 MDL


anual în MDL
Plata dobînzii: lunar

Termenul depozitului: pînă la 740 zile

Multiopţional

pînă la10% Suma minimă: 1000 MDL


anual în MDL
Retrageri din cont: se admit

Termenul depozitului: pînă la 180 zile

CLASIC

pînă la17% Suma minimă: 1000 MDL


anual în MDL
Rata dobînzii: flotantă

Termenul depozitului: pînă la 540 zile

CLASIC+

Suma minimă: 5000 MDL


pînă la11,25%
Retrageri din cont: se admit
anual în MDL
Termenul depozitului: pînă la 180 zile

În funcţie de monedă, depozitele pot fi: în lei sau în valută străină: EURO sau dolarul
SUA.
Lunar, sau cu altă periodicitate, în dependenţă de tipul depozitului, dobînda este transferată într-
un cont curent sau în contul de card care poate fi ridicată la dorinţa Dvs.
În funcţie de dobândă depozitele sunt cu:

78
dobândă variabilă: banca poate modifica rata dobânzii pe perioada depozitului, în funcţie de
evoluţia pieţei.
Banca are dreptul să diminueze (micşoreze) sau să majoreze dobânda în mod unilateral,
de la data stabilită conform deciziei sale, în raport cu evoluţia pieţei, informând despre aceasta
Deponentul prin afişarea anunţului respectiv în sediul Băncii, pe pagina web a Băncii
www.maib.md sau prin intermediul mijloacelor mass-media, cu cel puţin 15 zile înainte de
modificare
dobândă fixă: rată a dobânzii ce rămâne neschimbată pentru toată perioada declarată cu rată fixă.
Avantajele depozitelor Moldova Agroindbank:
Acces la cont oriunde te-ai afla: indiferent unde aţi deschis depozitul, aveţi acces la sumele
depuse la oricare dintre cele 67 de filiale şi 104 agenţii Moldova Agroindbank din întreaga tara.
abonîndu-vă la serviciul Internet Banking puteţi afla informatii privind conturile de depozit
oriunde exista acoperire internet
Asistenţă la alegerea depozitului, care vă convine cel mai mult.
Pentru a deschide un cont de depozit persoanele fizice prezintă următoarele documente:

a) cererea de deschidere a contului


b) originalul şi copia actului de identitate al titularului de cont

79
Anexa 5.
Tabelul 2.5
Analiza structurii depozitelor din punct de vedere al categoriei deponenţilor.

2013 2014 2015


Abaterea , %

Tipuri de depozite
Suma, Cota, Suma, Cota, Suma, Cota,
mln.lei % mln.lei % mln.lei %
2014- 2015-
2013 2014

Depozite la
vedere: 17287 33,31 19440 29,70 18255 36,36 -3,62 6,67
ale persoanelor
fizice 5544,4 10,68 6383,9 9,75 6796,1 13,54 -0,93 3,79
ale persoanelor
juridice, din care: 11742 22,63 13056,0 19,94 11459,0 22,83 -2,68 2,88

depozitele băncilor 42,0 0,08 1137,4 1,74 111,9 0,22 1,66 -1,51

Depozite la
termen: 34603 66,69 46023 70,30 31946 63,64 3,62 -6,67
ale persoanelor
fizice 25805 49,73 28207 43,09 28221 56,22 -6,64 13,13
ale persoanelor
juridice, din care: 8798,4 16,96 17816 27,22 3725,0 7,42 10,26 -19,80

depozitele băncilor 4180,5 8,06 12598,0 19,24 51,0 0,10 11,19 -19,14

Total depozite: 51890,0 100 65462,5 100 50202 100 x x


ale persoanelor
fizice 31349 60,41 34591 52,84 35018 69,75 -7,57 16,91
ale persoanelor
juridice, din care: 20541 39,59 30871,8 47,16 15184,0 30,25 7,57 -16,91
depozitele băncilor 4222,5 8,14 13735,4 20,98 162,9 0,32 12,84 -20,66

Sursa: Raportul BNM „Structura depozitelor pe sistemul bancar” disponibil pe


http://www.bnm.org/bdi/pages/reports/drsb/DRSB10.xhtml?id=0&lang=ro [citată la 07.04.2016]

80
Anexa 6.
Tabelul 2.6
Analiza distribuţiei portfoliului de depozite între băncile comerciale din sistemul bancar
autohton la sfîrşitul anului 2015

Numele băncilor Suma, mln. Lei Ponderea, %

BC „MOLDOVA - AGROINDBANK” S.A. 14022,8 27,93

BC „Moldindconbank” S.A. 11774,3 23,45

B.C. „VICTORIABANK” S.A. 9207,7 18,34

BC „MOBIASBANCA - Groupe Societe Generale” S.A. 5537,6 11,03

B.C. „EXIMBANK - Gruppo Veneto Banca” S.A. 2809,3 5,60

B.C. „ProCredit Bank” S.A. 2114,2 4,21

B.C. „FinComBank” S.A. 1663,1 3,31

B.C. „ENERGBANK” S.A. 1524,9 3,04

B.C. „COMERTBANK” S.A. 717,2 1,43

BCR Chisinau S.A. 575,6 1,15

BC „EuroCreditBank” S.A. 254,8 0,51

Total depozite 50201,5 100


Sursa: Raportul BNM „Structura depozitelor pe sistemul bancar” disponibil pe
http://www.bnm.org/bdi/pages/reports/drsb/DRSB10.xhtml?id=0&lang=ro [citată la 07.04.2016]

81
Anexa 7.
Tabelul 2.7
Analiza depozitelor BC „Moldova-Agroindbank” SA

Portofoliu de depozite, Rata dobânzii la


mii lei depozite, %
Tipul de depozit Total
accepta
acceptate valuta valuta
te in
in MDL straina straina
MDL
Depozite la vedere fară
dobândă: 1 405 961 1 655 867 3 061 828

depozitele persoanelor fizice 229 018 650 236 879 254 0,00 0,00

depozitele persoanelor juridice 1 176 943 1 005 631 2 182 574 0,00 0,00

Depozite la vedere cu dobândă: 713 459 41 918 755 377

depozitele persoanelor fizice 471 161 9 156 480 318 1,89 2,00

depozitele persoanelor juridice 242 298 32 762 275 059 4,08 0,62
Depozite la termen fara
dobandă: 12 934 2 002 14 936

depozitele persoanelor fizice 424 250 674 0,00 0,00

depozitele persoanelor juridice 12 510 1 752 14 262 0,00 0,00

Depozite la termen cu dobândă: 4 412 330 5 778 371 10 190 701

depozitele persoanelor fizice 4 004 612 5 198 069 9 202 681 14,90 2,17

depozitele persoanelor juridice 407 718 580 302 988 020 10,79 3,13

Total depozite: 6 544 684 7 478 157 14 022 842

depozitele persoanelor fizice 4 705 216 5 857 711 10 562 927 12,87 1,93

depozitele persoanelor juridice 1 839 469 1 620 446 3 459 915 2,93 1,13
Sursa: Informaţia privind depozitele a BC „Moldova-Agroindbank” Disponibil pe: http://maib.md/ro/informatie-
privind-depozitele/ [Citat la 07.04.2016]

82

S-ar putea să vă placă și