Adrian Buliga

CAFENEAUA

SECOND DRAFT Septembrie 21, 2008

INT. CAFENEA-ZI O cafenea cu un singur client. Rafala de ploaie
de afara pare sa ii determine pe cei surprinşi sa se adăpostească în
graba. Cafeneaua nu pare afectata nici de ploaie, nici de zgomotul
acesteia. Se aud doar sunete de vesela, de ceşti şi sorbituri tipice unei
cafenele doar ca într-un tempo total diferit. Clientul se uita pe fereastra,
în gol. Jaluzelele veneţiene fragmentează lumina subliniind atmosfera
anosta.
Un bărbat în jur de 30 de ani intra în cafenea grăbit. De cum
deschide usa cafenelei sunetul străzii inunda liniştea localului
perturbând, parca, ritmul strain de agitaţia de dincolo de geamuri.
Clientul şi barmanul nu reacţionează în nici un fel la intrarea bărbatului.
Acesta se zvânta şi remarca „aerul” complet strain al locului în care abia
a intrat. Vede ceasul de perete din cafenea care indica ora 12. Vine la
bar, se aşează pe un scaun si, când sa comande, il remarca pe celalalt
client venind şi aşezându-se exact lângă el fara a spune absolut nimic.
Barmanul ii da celuilalt client o cafea, o ţigară şi o moneda. După ce le
primeşte, omul începe sa se joace cu bănuţul trecându-l de pe un deget
pe celalalt într-un constant crescendo.
BĂRBATUL
(clientului de la bar) Ploi de vara. Nimeni nu poate sa le prezică.
Când ţi-e lumea mai draga te murează. Îmi trebuie o cafea, neapărat.
Chelner!
(Barmanul il piveste pasiv si nu-i răspunde în nici un fel)
Bărbatul priveşte ceasul care TICĂIE în continuare, observând ca
indica ora 12, iar acele par sa funcţioneze. Il priveşte pe cel de lângă el.
Acesta învârte moneda cu mare siguranţă. Fumează, bea cafeaua în
acelaşi timp. Privirea ii este fixa, imperturbabila.
BĂRBATUL
(barmanului) Auzi, amice, vino mai aproape… Iartă-mă ca întreb
dar mi se pare mie sau circul nu mai da demult spectacole pe aici?
 (Barmanul ramane la fel de Nepăsător şi ii da bărbatului Un
meniu)
Bărbatul, după ce parcurge în graba meniul aude un SUNET
METALIC SURD. Se uita spre cel de lângă el. Moneda cu care se juca se
învârte foarte rapid pe bar. Străinul nu mai este acolo, desi ceaşcă de
cafea e pe jumătate goala şi ţigară Neterminata. Răsucirea monezii
încetează şi ramane pe bar. Bărbatul priveşte năuc spre usa, apoi brusc
spre ceas care, desi TICĂIE, indica aceeaşi ora-12. E tulburat si, pentru
confirmare, se mai uita inca o data la ceas.
BĂRBATUL (CONT'D)
Ciudat! Mi se pare mie sau a întins-o fara sa plătească?
(Barmanul ia absent ceaşcă de Cafea, moneda şi ţigară Clientului
dispărut fara urma.
Bărbatul mai priveşte o data Meniul.)
Interesanta oferta. Diversa. Cafea şi ţigări. Spelunca de lux… Nu
ca as avea de ales dar ma mai gândesc.
Bărbatul se ridica de la bar şi îşi caută loc la o masa. Ii atrage
atenţia o masa pe care se afla o ceaşcă de cafea pe jumătate goala şi un
plic din care ies, la întâmplare, mai mule foi. Se aşează la masa si, de
când vedem scriitura, auzim vocea lui Mircea.
MIRCEA (V. O.) … Vineri dimineaţa. N-ar trebui sa pomenesc în
scris aceste lucruri. Le-ar putea găsi Ana… Ei, si? Ar fi sfârşitul. Asta e!
Cinci ani pierduţi aiurea.
DISSOLVE TO:
INT. CAMERA LUI MIRCEA-ZI Doua mâini bat la o maşină veche
de scris. Sunetul clapelor răsună dominant. Pe foaia alba apare scrisul
în timp ce se aude vocea lui Mircea.
MIRCEA (V. O.)
Care a fost începutul? O cearta, fireşte. Atâtea şi atâtea discuţii
tâmpite mereu pe aceeaşi tema.
Pe usa camerei lui Mircea intra o femeie în jur de 25-30 de ani cu o
ceaşcă de cafea în mana. Se îndreaptă spre birou.
Mircea sta cu capul în mâini, din când în când îşi mai freacă fata
cu palmele. Nu este în apele lui. Parca nu mai are idei, priveşte disperat
maşina de scris şi parcă-i cere din priviri sa scrie fara el. O observa pe
Ana, soţia lui, şi începe sa scrie pentru a disimula.
Mircea apăsă câteva clape, literele devin din ce în ce mai neclare.
MIRCEA Iar… Nu mai am tus. Şi aşa ultima oara am găsit cu greu.
De ce oare n-or mai face? Parcă-ar fi un semn.
ANA Poate pentru ca nu mai scrie nimeni cu aşa ceva de câteva
sute de ani?! Recunoate, Mircea, eşti depăşit. La redacţie ştii foarte bine
ca te-au concediat pentru ca nu ţineai pasul.
MIRCEA Depăşit?
 ANA Nu e vorba de încredere în talentul tau. Sunt notele de plata.
Nu stiu daca putem sau nu sa le achitam. Şi-apoi doar ajutorul tau de
şomaj şi banii de la părinţii mei ne mai tin, dar nici asta nu poate dura
la nesfârşit.
MIRCEA (ridicând tonul) Plata, pentru ce? Pentru lucruri utile?
NU! Pentru mofturi, fantezii! Niciodată nu am insistat sa trăiesc din
pomana alor tai insa tu ai grija să-mi aminteşti în fiecare luna, nu?
ANA Daca tu crezi ca televizorul, frigiderul, maşina de spălat sunt
mofturi sau, cum le spui tu, FANTEZII, atunci as vrea sa stiu şi eu care
sunt lucrurile utile?
Mircea se ridica de la birou şi iese.
ANA (CONT'D) Doamne, Dumnezeule! Dormim pe o saltea. De cinci
ani de zile nu am fost în stare sa cumpărăm un nenorocit de pat.
(se aude izbindu-se usa de la Intrare.)
CUT TO:
EXT. STRADA-ZI Mircea merge nervos pe strada, căutându-şi
pachetul cu ţigări. Găseşte, împreună cu pachetul de ţigări, şi un plic cu
facturi şi chitanţe mai vechi. Scoate singura ţigara rămasă şi arunca
pachetul la întâmplare.
MIRCEA (V. O.)
Şapte ani! Şapte, dedicaţi scrisului pentru nici doi bani. Ce
sinistru. Domnul mi-e martor ca are tot dreptul sa se îndoiască de mine
şi să-mi ceara sa accept postul oferit de Petre. Totul e din vina mea!
Mircea arunca în aer toate facturile găsite în buzunarul de la
haina. Toate cad peste el ca o ploaie de vara în care el este prins fara a se
putea adăposti.
DISSOLVE TO:
INT. CAFENEA-ZI Bărbatul de la masa soarbe din cafea şi nu-şi ia
ochii de la paginile manuscrisului. Caută pe masa pachetul sau de ţigări
şi găseşte o singura ţigară. E putin surprins de coincidenta cu situaţia
personajului din scriitura. Simte o adiere de vânt şi paginile
manuscrisului mişcate il determina sa caute cauza. Pe usa cafenelei
intra un cadru militar în uniforma şi merge direct spre bar. Se aranjează
după ce a scăpat de ploaie. Priveşte, la rându-i, lumea ciudata insa pe
bărbat parca nu-l vede. Acestuia din urma ii este atrasa atenţia de
gesturile tandre şi uşor narcisiste ale unei femei de la o masa în fata sa.
Îşi aranjează parul, îşi atinge fata şi pare foarte încântată. Îşi prinde
parul cu o panglica albasta lunga pe care o împleteşte de mai multe ori.
Desi a fost furat de prezenta acestei femei, bărbatul face un efort sa se
desprindă şi se întoarce la lectura sa dând pagina.
CUT TO:
INT. CAMERA DE HOTEL-NOAPTE Un bărbat şi o femeie fac
dragoste animalic printre cearceafuri, pe perete, pe mobila. Rad, se
amuza.
 MIRCEA (V. O.) Pinto, prietenul meu. Numele asta i l-am dat în
nopţile noastre de beţie când ne opinteam sa ne fie de
(MORE)
MIRCEA (V. O.) (cont'd) ajuns cele doua picioare. Lui nu-i ieşea
niciodată… Nu s-a dovedit a fi foare hotărât în privinţa femeilor. Singurul
lucru stabil e, în cazul lui, extrem de schimbător.
Cei doi încolăciţi ajung la perete unde Pinto bate puternic şi striga
trivial spre cel de dincolo.
PINTO Merge, merge?!
CUT TO:
INT. CAMERA DE HOTEL ALATURATA-NOAPTE Mircea sta în pat
alături de o femeie. El pare foarte vinovat, ea, în schimb, e euforica.
MIRCEA (V. O.)
ADULTER! Dar o iubesc pe Ana, o iubesc, o iubesc.
IRINA
(alintându-se, cu ochii închişi) De ce eşti aşa de tăcut?
MIRCEA (V. O.)
(parca vrând sa se convingă) O iubesc pe Ana! O iubesc…
IRINA
(auzind, parca, gândurile lui Mircea)
Stiu ca ma iubeşti. Nu trebuie sa o spui. Pur şi simplu stiu ca asta
gândeşti.
MIRCEA (V. O.)
De ce e totul atât de complicat? O iubesc pe Ana dar, culmea e ca
mi-a făcut placere. Irina e tandra, înţelegătoare, plina de temperament.
Ea stiu ca nu ma taxează la fiecare ceaşcă de cafea.. Cum poate raul sa
fie minunat?
Mircea se întoarce spre Irina. Cei doi se acoperă cu cearşaful.
CUT TO:
INT. DORMITORUL CONJUGAL-DIMINEATA Mircea se furişează în
pat, lângă Ana. Ea se trezeşte, se uita la ceas, apoi la el. Plânsese. Ii
vorbeşte pe jumătate trezita, ca prin vis.
ANA Unde ai fost?
MIRCEA Am fost cu Pinto. Am băut şi am discutat toată noaptea.
ANA Ma iubeşti?
MIRCEA Sigur ca te iubesc, ce întrebare e asta?
ANA
(asemeni IRINEI) Stiu ca ma iubeşti. Nu trebuie sa o spui. Pur şi
simplu stiu ca asta gândeşti.
În mintea lui Mircea imaginea Anei se confunda cu cea a Irinei.
Ana ii întoarce spatele şi adoarme ca şi cum nu ar fi vorbit ea, asemeni
unei transe hipnotice.
MIRCEA Dar, eu nu…
(se opreşte brusc din fraza)
 Cei doi se întorc unul cu spatele la celalalt. Ochii Anei, desi
închişi, lăcrimează. Plânge în vis. Mircea întors spre celalta parte a
patului e cu ochii larg deschişi a uimire neînţelegând ce tocmai s-a
întâmplat.
CUT TO:
INT. MAGAZINUL DE MOBILA-SEARA Ana se arunca zâmbitoare
într-un pat. Mircea e îngândurat.
ANA Dragul meu, nu ni-l putem permite. MIRCEA Nu-ţi fa griji.
Stăteam rau pe cel vechi. Vreau ca fetiţa mea sa viseze frumos.
ANA (râzând) Uite! Uite ce moale e!
Mircea merge la vitrina mare a magazinului si, privind în gol, îşi
verifica ceasul de la mana. In plan secund, Ana tratează cu vânzătoarea,
iar Mircea cu fata spre geam priveşte în gol prin vitrina peste care curg
şiroaie de ploaie.
MIRCEA (V. O.) Totul merge de minune. Totul, mai putin notele de
plata, ultima mea povestire care nu vrea sa se urnească. Romanul meu
refuzat de cinci ori… TREBUIE să-l accepte. De ce nu suna?! Au spus ora
18 şi acum e 21. TOTUL merge ca uns.
CUT TO:
INT. CAMERA LUI MIRCEA-SEARA Mircea şi Ana se cearta violent.
Ea ii arunca foile de pe birou, el tipa şi izbeşte în mobila.
MIRCEA (V. O.) Nu pot sa scriu când sunt nervos. Vreau sa o sun
pe Irina. Ea, cel putin, se interesează de ce fac. Am chef sa ma îmbăt. Ce
tâmpenie, ce viaţă de rahat.
CUT TO:
INT. ACASĂ LA MIRCEA-DIMINEATA Suna soneria de la usa. Un
poştaş aduce un plic pe care Mircea il ia şi-l deschide pe hol. In
bucătărie Ana face cafea.
MIRCEA Nu pot sa cred! Nu-mi puteam închipui. Nu le-a fost
deajuns sa tina manuscrisul mai bine de doua luni. Trebuiau să-l păteze
şi de cafea şi sa mi-l trimită refuzat cu o scurta nota. Îmi vine să-i omor.
(Ana citeşte nota scrisa şi Mircea pleacă în cealaltă camera)
ANA (citind nota) şi acum? Te mai crezi în stare sa devii scriitor?
MIRCEA (explodând) Sigur, editura are dreptate, e INFAILIBILA,
nu? aşa e? Eu sunt un ratat pentru ca aşa spun ei, nu?
ANA
(liniştindu-l) Scumpule, povestea asta tine de şapte ani, fara
rezultat. Şapte, Mircea. Uite-te în ochii mei. Mircea! Maşina asta de scris
e piesa de muzeu, nu bancomat de idei geniale. De şapte ani îţi tot spun
ca nu se mai poate.
MIRCEA (urlând)
Şi-o sa mai tina inca o data pe atât. Şi o suta de ani daca va fi
nevoie.
 ANA (disperata) De ce refuzi postul oferit de Petre? Ai promis că-l
accepţi dacă-ţi refuza cartea.
MIRCEA (expediind-o) Am de lucru. Cred ca şi tu. Aşa stau
lucrurile şi aşa o sa şi rămână.
ANA Probabil. Eu, insa, nu am sa mai raman.
Ana iese închizând calm usa de la biroul lui Mircea.
CUT TO:
EXT. STRADA-ZI Mircea în drum spre cabina telefonica. Intra în
cabina. Vrea sa formeze un număr şi îşi da seama ca nu şi-l mai
aminteşte. Face eforturi dar nu reuşeşte. Găseşte în cabina o carte de
telefon şi începe sa caute. Lipsesc pagini din cartea de telefon, lucru
care-l exasperează pe Mircea şi-l determina sa o izbească în pereţii
cabinei. Trecătorii il privesc suspicios. Mircea se calmează şi atunci
găseşte o singura pagina întreagă într-un mănunchi de cotoare. E cea de
care are el nevoie.
CUT TO:
INT. CAFENEA-ZI Bărbatul îşi bea cafeaua şi citeşte paginile
manuscrisului. Un copil, la o masa, se joaca cu nisip. Il ia în pumnul
sau mic şi-l lăsa sa curgă, asemeni unei clepsidre, pe masa goala.
Militarul învârte pe suprafaţa mesei un glonte lung, de puşcă, asemeni
unei busole. Barmanul debarasează celelalte mese pe care se afla ceşti
de cafea şi ţigări neterminate. O pala de vând ia de pe masa ei panglica
femeii care, odinioară, îşi prindea parul cu aceasta. Observa ca pe usa
deschisa intra un pacient în pijama, trăgând perfuzia după el. E prima
oara când începem sa înţelegem ce este, de fapt, aceasta cafenea. Ceasul
indica mereu ora 12.
CUT TO:
EXT. CABINA TELEFONICA-ZI MIRCEA (sieşi, căutând) Design
Handbook… nimic.. Designer's Hand book… era aici, sunt sigur. Design
Magazine. Totuşi…
Formează numărul.
MIRCEA (CONT'D)
Alo! Alo!
CENTRALISTA (O. S.)
Design Magazine. Cu ce va pot fi de folos?
MIRCEA As dori sa vorbesc cu domnişoara Rachiteanu.
CENTRALISTA (O. S.)
Cu cine?
MIRCEA Cu domnişoara Rachiteanu.
CENTRALISTA (O. S.)
O clipa… Vreţi sa repetaţi numele, va rog?
MIRCEA Rachiteanu. Ascultaţi, poate am greşit numărul.
CENTRALISTA (O. S.) Poate vreţi sa vorbiţi cu domnul Racianu?!
MIRCEA Scuze. Greşeală.
 Mircea închide telefonul. Merge la alta cabina şi caută în cartea de
telefon. Acelaşi rezultat.
CUT TO:
INT. ACASĂ LA MIRCEA-SEARA Mircea se grăbeşte sa formeze un
număr de telefon, ferindu-se, în acelaşi timp, de Ana.
MIRCEA (V. O.)
Luni seara. Nu înţeleg cum de a dispărut aşa de subit revista la
care lucra Irina. Mai aveam o şansă…
Mircea impacientat la telefon. I se răspunde la capătul celalalt al
firului.
MIRCEA Alo! Clubul Stanley? Cu domnişoara Rachiteanu, va rog.
CENTRALISTA (O. S.)
Rămâneţi la aparat… Cu cine?
MIRCEA (pierzându-şi răbdarea) Rachiteanu! Domnişoara Irina
Rachiteanu, am chemat-o la telefon de nu stiu cate ori.
CENTRALISTA (O. S.) Sa verific din nou… Nu e nimeni cu acest
nume, domnule.
MIRCEA Dar va spun ca am mai telefonat.
CENTRALISTA (O. S.)
Sunteţi sigur ca nu ati greşit numărul?
MIRCEA Sigur. E clubul Stanley, nu?
CENTRALISTA (O. S.)
Da!
MIRCEA Ei bine…
CENTRALISTA (O. S.)
Ce vreţi sa va spun? Nici o domnişoară Rachiteanu nu locuietse
aici.
MIRCEA Dar am sunat-o ieri seara.
CENTRALISTA (O. S.) Îmi pare rau, nu-mi aduc aminte.
MIRCEA Imposibil! Nu s-a mutat nimeni cu numele acesta în
ultimile zile?
CENTRALISTA (O. S.) De un an de zile nu mai avem camere libere,
domnule. Criza de locuinţe… ştiţi şi dumneavoastră.
MIRCEA Stiu. Stiu.
Mircea închide telefonul. Intra Ana în camera cu cafeaua.
ANA Cine era?
MIRCEA Petre. L-am sunat în legătură cu postul acela.
ANA Ce drăguţ! Apropos. Au angajat o fata noua la market. Tare
simpatica. Când mi-am dat seama ca nu am destui bani la mine a fost de
acord să-mi dea pe datorie. O cheama Lucica… Poiana, parca. Da,
Poiana.
MIRCEA Lucia, zici?
Mircea realizează ca i-a scăpat ceva în tot acest răstimp şi pleacă
brusc din casa.
 MIRCEA Ma doare cumplit capul şi îmi trebuie antinevralgice.
Astea pe care le avem îmi fac rau.
CUT TO:
EXT. CABINA TELEFONICA-ZI MIRCEA Alo! Lucia Paduraru e
acasă?
CENTRALISTA (O. S.)
Rămâneţi… Regret. Nu avem pe nimeni cu acest nume.
(Mircea geme a deznădejde)
CENTRALISTA (O. S.) Domnule! S-a întâmplat ceva?
MIRCEA Nu exista acolo nici Irina Rachiteanu, nici Lucia
Paduraru?
CENTRALISTA (O. S.) Dumneavoastră ati sunat adineaori?
Da!
MIRCEA CENTRALISTA (O. S.)
Ascultaţi! Daca este cumva o gluma…
MIRCEA Nu! Chiar nu mai are nici o importanta. E de prisos.
Mircea pune deznadajuit telefonul în furca.
CUT TO:
INT. ACASĂ LA MIRCEA-ZI Mircea scriind febril manuscrisul. Suna
telefonul. Mircea, fiind prea concentrat, nu aude. Ana răspunde şi-l
cheama. Când aude ca este chemat la telefon se impacientează, ar putea
fi Irina.
MIRCEA Cine e?
ANA Nu am înţeles prea bine. Se aude prost. Doar ca a strigat
numele tau.
MIRCEA Alo! Alo! Domnişoară! Pinto.. Tu eşti! Se aude foarte prost.
Se întrerupe. Nici nu ştii cat de mult ma bucur ca m-ai sunat. (încet)
Scuză-mă, cred că-mi pierd minţile.
Ana a ascultat pana acum la usa conversaţia lui Mircea. Când a
aude ca e Pinto închide usa de la bucătărie.
PINTO (VOICE) Eu te aud foarte clar. Ce e cu tine? Nu pari deloc în
regula.
MIRCEA Asculta Pinto. Ce mai ştii de Lucia?
PINTO (VOICE)
De cine?
MIRCEA Lucia?
PINTO (VOICE) Care Lucia?
MIRCEA Hai ca ştii tu care.
PINTO (VOICE)
Glumeşti?
MIRCEA Sa zicem ca da. Acum serios…
PINTO (VOICE) Serios… Cine dracu e Lucia?
MIRCEA Cum? Nu-ţi aduce aminte de Lucia Paduraru?
 PINTO (VOICE) Nu. Cine-i asta? Uite ce e, Mircea, nu mai pot
vorbi…
MIRCEA Stai! Stai. Nici Irina Rachiteanu nu-ţi spune nimic?
PINTO (VOICE) Nu găsesc ca e deloc nostim sa faci farse pe timpul
meu. Auzi! Doi bărbaţi căsătoriţi sa umble după fuste… Hai ca…
MIRCEA Unde ai fost sâmbătă seara acum trei săptămâni?
PINTO (VOICE) Ce este asta? Interogatoriu la telefon? Ce ai?
MIRCEA Pinto, nu glumesc absolut deloc. Unde ai fost?
PINTO (VOICE) Nu e seara pe care am petrecut-o împreună când
soţiile noastre au fost plecate la prezentarea aia de rochii?
MIRCEA Singuri? Fara nimeni altcineva? Fara fete? Irina şi Lucia?
PINTO (VOICE) Iar începi. Asta-i buna. Mircea, prietene, bati
câmpii.
Mircea se prăbuşeşte de perete şi ii închide telefonul în nas lui
Pinto.
CUT TO:
INT. CAMERA LUI MIRCEA-ZI Mircea caută asiduu ceva printre
mormanele de hârtii adunate.
MIRCEA (mormăind) Sergiu… Sergiu… Sergiu…
ANA (din usa) Mircea, eşti bine?
Mircea nu o aude şi îşi continua căutarea.
ANA (CONT'D)
Ce e cu tine? Ai păţit ceva? Tu ai ceva şi nu-mi spui. Ai probleme
cu banca? Te forţează sa plăteşti?
Mircea se opreşte brusc şi o prinde de umeri pe Ana lipind-o de
perete.
MIRCEA DA! Am probleme. Cu tine şi cu grija ta prefăcută. Tu eşti
problema mea. TU! M-am saturat de dispreţul tau şi de scârba cu care
ma priveşti. Poate vrei să-ţi dau retribuţie pentru ca exist, ha? Ce zici?
Ieşi naibii afara din camera mea, din casa mea, din viaţa mea.
Ana iese plângând în hohote. Mircea se întoarce la căutările lui ca
şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Găseşte o agenda.
MIRCEA Aici am notat, sunt sigur. Nu găseşte nimic în agenda la
litera „S”
MIRCEA (CONT'D) Fotografiile! Asta e!
Din birou scoate câteva fotografii de la absolvire. Din ambele
lipseşte personajul Sergiu. Locul unde era Sergiu e GOL. Mircea arunca
furios agenda şi hârtiile peste tot.
CUT TO:
INT. TAXI-ZI Mircea urca într-o maşină. Este foarte abătut.
Şoferul, încercând sa fie amabil, intra în vorba.
ŞOFERUL Ma iertaţi ca ma bag în vorba, cum s-ar zice. Mie îmi
place sa stiu clienţii mulţumiţi. Sunteţi amabil sa îmi spuneţi daca
sunteţi mulţumit?
 MIRCEA (detaşat) De ce?
ŞOFERUL Fac un sondaj, cum s-ar zice. MIRCEA Aha!
ŞOFERUL Aha?
MIRCEA Nu credeţi ca ar fi mai potrivit sa ştiţi, întâi de toate, unde
mergem?
ŞOFERUL Dar nu mi-aţi spus?
MIRCEA Nu-mi aduc aminte.
ŞOFERUL Am avut impresia ca mi-aţi spus sa va duc pe Libertăţii,
68.
MIRCEA Când v-am spus asta?
ŞOFERUL Nu mai contează. Important e ca ne înţelegem.
Şoferul porneşte muzica în maşină. Un CD. Cu muzica clasica
umple strident taxiul.
ŞOFERUL Ce muzica e pe gustul dumneavoastră, cum s-ar zice?
Eu prefer clasica. E altceva, diferita, cum s-ar zice. Cum sa spun eu te…
te rafinează, dom'le.
O alta maşină din sens opus trece periculos de aproape de taxiu.
Şoferul scoate capul pe geam, scuipa şi claxonează ofuscat.
ŞOFERUL Ba! Mă-ta de bulangiu jegos ce eşti. Cine ţi-a dat
permis, ba, ca conduci ca calu' de curse, cum s-ar spune? Ca nu vezi în
stângă-n dreapta.
Şoferul îşi aminteşte ca are client care se poate simţi ofensat de
comportamentul sau.
ŞOFERUL (CONT'D)
Asa! Cum spuneam! Dom'le te înnobilează muzica asta, te face
om…
Şoferul vorbeşte în continuare. Mircea îşi sprijină capul de tetiera
din fata sa simţindu-se drenat de energie din cauza evenimentului
tensionat şi închide ochii.
MIRCEA (V. O.)
Revino-ţi! Ti se pare doar. Nu e adevărat. Toate problemele cu
editura, cu Ana şi toate celelalte te-au adus aici. Nu eşti nebun, nu eşti
nebun…!
(Sunetul se stinge încet, Mircea auzindu-şi doar Propriile gânduri)
Când îşi revine ca dintr-un somn lung, îşi ridica fruntea de pe
tetiera şi aude brusc muzica de petrecere, şoferul este cu totul altul.
Maşina se opreşte. Mircea iese total năuc şi se îndreaptă spre un sediu
de birouri.
CUT TO:
INT. BIROUL LUI PETRE-ZI PETRE Hei! Ia uite cine a venit? Ne-am
hotărât sa nu mai fim aşa fudul? Sa nu-mi spui ca ai acceptat postul. Ia
un loc…
MIRCEA Petre, nu m-ai auzit niciodată pomenind de o fata pe
nume Irina Rachiteanu?
 PETRE Irina Rachiteanu? Nu, nu cred. De ce?
MIRCEA Sigur am pomenit de ea ultima oara când am jucat poker
cu Pinto.
PETRE Nu-mi aduc aminte. De ce te interesează?
PETRE Trebuie sa o găsesc neapărat şi nu dau nicăieri de ea. La
fel a fost şi cu fata cu care era Pinto iar acum el nu recunoaşte.
PETRE (râzând)
Hai ca începe să-mi placa. Asta ai făcut tu de când te-au dat afara
de la ziar? Puzzle cu amante dispărute. Mai da-mi un indiciu…
MIRCEA Nu reuşesc sa dau de niciuna din ele. Nu ţi-am pomenit
în niciuna din scrisorile mele?
PETRE Îmi pare rau, nu păstrez corespondenta. Ana ce mai face,
tot mămica?
MIRCEA Poftim?
PETRE Pai nu ea te creste ca pe un tanc încăpăţânat? Zi-i mai
departe, Columbo.
MIRCEA Iartă-mă ca te-am reţinut. Trebuie sa plec.
PETRE Nu face nimic dar vad ca te interesează tare fata. Ana ştie?
Mircea iese din birou, Petre după el.
PETRE (CONT'D) şi nu mi-ai răspuns… slujba?!
CUT TO:
EXT. STRADA-ZI Mircea sta pe loc şi ii priveşte pe ceilalţi cu o
curiozitate bolnăvicioasă.
MIRCEA (V. O.)
Simţeam ca nu se leagă nimic, ca sunt într-o curba temporala. Mai
rau era ca eu ma simţeam inexistent.
Mircea mergând pe trotuar se lăsă izbit de un trecător care il
apostrofează şi-l înjura. Mircea e fericit şi îşi continua drumul.
CUT TO:
INT. CAFENEA-ZI Bărbatul citind manuscrisul. PICĂTURI pe podea
se aud iar bărbatul căută sursa perturbatorului sunet. De pe una din
mese cade glonţul care acum nu mai e răsucit de nimeni. Vede perfuzia
pacientului care parca abia intrase CURGÂND pe podea. Copilul cu nisip
nu mai e nici el, doar câteva fire de nisip pe masa sunt luate de o uşoară
adiere şi purtate spre nicăieri. La o masa apropiata celei cu perfuzia se
afla un clown care se distrează cu o dantura mecanica pe masa unde se
afla cafeaua şi ţigara sa. Zâmbetul clownului pare abscons, aproape
macabru. Bărbatul s-ar întoarce la lectura sa, insa clownul il priveşte în
direct ochi. Privirea sa Parca îngheaţă şi împietreşte în acelaşi timp.
Treptat, toţi de acolo se întorc spre bărbat cu ochii lor goi, privind parca
prin el. Scapă cafea pe pagina şi scrisul începe sa se şteargă. Se grăbeşte
sa şteargă pata de cafea şi sa citească pana nu dispare de tot. Se vede
scris pe pagina murdara JOI SEARA.
CUT TO:
 INT. ACASĂ LA MIRCEA-SEARA Mircea formând numărul lui
Pinto. Telefonul apelează.
CENTRALISTA (O. S.)
Alo! Spuneţi, va rog, cu ce va pot ajuta?
Mircea nu mai are curaj sa mai vorbească. Mai face totuşi o
încercare.
MIRCEA Cu Pinto, va rog.
CENTRALISTA (O. S.)
Aşteptaţi… Vreţi sa repetaţi?
Mircea pune telefonul în furca. E răspunsul la care se aştepta. Îşi
ia repede haina şi pleacă grăbit.
CUT TO:
EXT. CLĂDIRE CU PORTAR-ZI Mircea ajunge alergând la o clădire
impunătoare ce aduce a hotel.
MIRCEA Aici e redacţia publicaţiei Design Handbook?
PORTARUL Domnule, lucrez de 10 ani în branşa şi aici mi-am
mâncat prima bucata de paine. Sunteţi sigur ca nu ati greşit adresa?
Daca va este de folos, va pot conduce la manager.
MIRCEA Nu. Lasă… Chiar nu mai contează. Probabil când voi
ajunge la el nu va recunoaşte ca am vorbit cu vreun portar.
Portarul nu înţelege. Mircea pleacă.
CUT TO:
INT. DORMITORUL CONJUGAL-SEARA ANA Mircea, ce s-a
întâmplat? Nu am dreptul sa stiu?
MIRCEA Nu-i nimic.
ANA Nu sunt oarba. Spune…
MIRCEA (ridicându-se din pat) Am de scris o scrisoare.
ANA Cui?
MIRCEA Ma priveşte. E pentru Petre. ANA
(întorcându-i spatele) Transmite-i salutările mele lui PETRE.
Mircea iese din dormitor.
DISSOLVE TO:
INT. CAMERA LUI MIRCEA-SEARA Mircea bătând la maşină. O
singura lampa e pe birou lăsând sa se vadă sudoarea de pe fruntea lui în
timp ce scrie. Scoate foaia din maşina de scris, notează adresa şi numele
lui Petre şi sigilează plicul.
CUT TO:
INT. CASIERIE-ZI Mircea îşi caută loc prin mulţime. Găseşte, în
final, un loc la o masa. Se aşează şi începe sa completeze fila de cec. Se
ridica, merge la ghişeu.
CASIERA (cu dispreţ) Credeţi ca aveţi haz?
Ii împinge carnetul înapoi.
CASIERA (CONT'D)
Următorul!
 MIRCEA (strigând) Femeie, ţi-ai ieşit din minţi?
Cei de la rand nu reacţionează, îşi vad în continuare de treburi.
Doar responsabilul de departament vine la ghişeu.
RESPONSABILUL Ce s-a întâmplat? Va pot fi, cumva, de folos?
MIRCEA Casierul dumneavoastră refuza să-mi onoreze cec-ul.
Ii da carnetul de cecuri responsabilului. Acesta il priveşte şi i-l
înapoiază zâmbind.
RESPONSABILUL Pe acest carnet nu e trecuta nici o suma,
domnule.
Mircea ii smulge carnetul din mana responsabilului, il priveşte si,
instantaneu, ochii i se umplu de lacrimi. Aleargă disperat spre ieşire.
CUT TO:
EXT. STRADA-ZI Mircea aleargă ca hăituit pe străzi. Loveşte
oameni dar nu pare sa dea importanta. Plânge şi aleargă.
CUT TO:
INT. ACASĂ LA MIRCEA-ZI Mircea intra furtunos în casa şi
observa casa goala. Nu mai este nimic. Mobila, hainele, Ana parca nici
nu ar fi existat vreodată. Găseşte un album foto în care apare doar el
ţinând în braţe, de umeri, de mana persoane imaginare. Toată casa se
învârte cu el, ii vin în minte imagini, Obsesii, sunete. Ia nişte foi pe care
le găseşte la întâmplare şi scrie după care se prăbuşeşte la pământ.
DISSOLVE TO:
INT. ACASĂ LA MIRCEA-SEARA Se aud bătăi în usa. Mircea se
trezeşte, merge la usa. Găseşte sub usa un plic. Il ridica, il citeşte. Este
acelaşi trimis de el lui Petre doar ca acum în dreptul destinatarului este
ştampila poştei ADRESA NECUNOSCUTA. Rupe plicul şi iese din casa
luând cu el manuscrisul.
MIRCEA (repeta obsesiv) Am nevoie de o cafea. Am nevoie de o
cafea. O cafea şi totul va fi ca mai înainte.
CUT TO:
EXT. STRADA-ZI
(Scăpă manuscrisul pe jos. Foile ii zboară din mapa, se chinuie sa
le adune. Întorcându-se vede ca acolo unde ştia ca e locuinţa sa nu e
decât un teren viran. Câţiva copii se joaca cu mingea.)
MIRCEA (V. O.)
(privind copii) Sunt de vina eu ca m-am născut? De vina eşti tu,
poate, ca ai apărut? Ce se petrece, de fapt? Unde am greşit?
(in acest timp se vad paginile Pe care apare scrisul si Dispare
treptat după ce este Spus de Mircea)
Mircea fuge parca sa scape de acest destin sumbru care-l
urmăreşte.
CUT TO:
EXT. CAFENEA-ZI Mircea sta în fata cafenelei şi mai priveşte odată
lumea din jurul sau care se mişca cu o viteza ameţitoare cat timp el sta
în loc si, înţelegând ca nu are nici o alta varianta, intra în cafenea
asemeni unui damnat la eşafod.
CUT TO:
INT. CAFENEA-ZI Ultimele pagini ale manuscrisului sunt răsfoite
de vânt. Masa e goala ca şi paginile pe care odinioară erau notaţiile lui
Mircea. Ceasul indica în continuare ora 12 dar de aceasta data sunetul
SECUNDARULUI devine din ce în ce mai rar, de parca ar vrea sa se
oprească. Brusc, gura mecanica a clownului începe sa tacaie asemeni
unui ras obsesiv fara, insa, să-l mai vedem. Barmanul vine, ia ceaşcă de
cafea şi opreşte gura mecanica.
FADE OUT

SFÂRŞIT