Dezvoltarea sistemului respirator

La nivelul peretelui anterior al intestinului primitiv apare initial un sant care

poarta numele de sant laringo-traheal; marginile lui incep sa creasca si incep
sa fuzioneze dinspre caudal spre cranian → diverticul respirator; este impartit
in 3 segmente. Din segmentul superior se formeaza laringele, din cel mijlociu
traheea, iar din cel inferior se formeaza plamanii.

Laringele – segmentul superior al diverticulului respirator, unde marginile

santului laringo-traheal raman nefuzionate, formeaza un orificiu cu diametrul
mare vertical = aditus laringian primitiv.
Primordiul laringian este plasat ca localizare la nivelul radacinii limbii;
imediat sub el se afla traheea primitiv, care incepe sa se dezvolte din
saptamina 5. Dezvoltarea se realizeaza prin condensare mezodermala de
la nivelul arcurilor brahiale 4-6. Odata cu acest fenomen, de o parte si de alta
a partii superioare apar 2 muguri aritenoizi care, prin crestere, vor modifica
aditusul transformindu-l intr-o fanta de forma unui T intors in care bratul
orizontal al T este format de mugurii aritenoizi iar partea superioara situata
ventral de bratul vertical al T va forma epiglota.

Ulterior, prin cresterea mugurilor aritenoizi, acestia vor ramine atasati printr-
o plica = plica ariepiglotica. Spatiul cuprins intre muguri si epiglota va forma
in viitor vestibulul laringian. Are loc aproape concomitent proliferarea
epiteliului endodermal care oblitereaza parte din aditusul laringian si care
ulterior se resoarbe incepind cu saptamina 7, mai ales in partile laterale. Aici
apar 2 evaginari ale mucoasei endodermale care sunt separate printr-un sant
antero-posterior care separa 2 plici situate superior = plici vestibulare (corzi
vocale false) si plici inferioare (corzi vocale propriu-zise).

Cartilajele laringelui se diferentiaza aproximativ in saptamina 7-8: totodata

se formeaza mugurii structurilor musculare. Cartilajele aritenoide si
corniculate rezulta din mugurii aritenoizi; cartilajele cuneiforme din plicile
ariepiglotice; cartilajele tiroidiene din arcul brachial 4 (din arcul brachial 4 se
formeza 2 piese cartilaginoase care sint legate printr-o banda fibroasa si care
abia ulterior devine cartilaginoasa).

Cartilajul cricoid deriva din mezodermul arcului brachial 6 (si la acest nivel
exista 2 piese cartilaginoase care fuzioneaza initial anterior si apoi posterior.
Concomitent, se dezvolta si primordiile musculare. Muschii laringelui au
varste diferite. Primordiile muschiului aritenoidian si muschiului
cricotiroidian posterior apare la embrionul de 16 mm; muschiului
cricoaritenoidian lateral si cricotiroidian – embrion de 19 mm; muschiul
tiroaritenoidian si muschii vocali – embrion de 25 mm.

Nervii laringelui apar inaintea primordiilor musculare.

Nervul laringian superior se dezvolta din mezodermul arcului brachial 4 –

inerveaza muschiul cricotiroidian.
Nervul laringian recurrent se dezvolta din mesodermul arcului brachial 6 –
inerveaza restul musculaturii.
Traheea – deriva din portiunea interna a diverticulului respirator (din
mezenchimul periesofagian). Din luna 4 se formeaza glandele traheale, initial
sub forma unor cordoane; din mezodermul adiacent iau nastere cartilajele si
musculatura traheei.
Plamanii si bronhiile principale – se dezvolta din partea inferioara a
diverticulului respirator (diverticul pulm.). Prezinta caudal 2 muguri (in
forma de fund de sac) sunt numiti muguri pulm. Vizibili la embrionul de 4
mm; incep sa creasca in lungime formand bronhiile principale si fiecare
bronhie principala va forma muguri secundari (2 pe stanga si 3 pe dreapta).
Fiecare mugur se va ramifica ulterior dihotomic, progresiv, astfel incat in
saptamana 7 apar ramificari de ordin 3, care constituie bronhiile segmentare.
Fiecare bronhie segmentara si mezenchimul din jur (vase, tesut pulmonar)
vor forma segmentele bronho-pulmonare. Pana in saptamana 17 rezulta
ramuri care se ramifica pana la ordinul 10, iar pana in saptamana 24
ramificare de ordinul 17. Dupa aparitia acestor ramificatii procesul
incetineste. Formarea urmatoarelor bronhii (ramificare de ordinul 24) se
incheie la aproximativ 8 ani.
Dezvoltarea plamanilor – are loc in 4 etape:
Etapa pseudoglandulara – saptamana 5-17
paralel cu dezvoltarea cailor respiratorii se dezvolta si vasele de sange
respiratia nu este posibila (stroma pulmonara este foarte abundenta, fara sa
contina elementele care sa realizeze schimbul gazos)
Etapa canaliculara – saptamana 13-25
se suprapune peste prima etapa
segmentele craniale ale plamanilor se dezvolta mai repede decat cele caudale
lumenul bronhiilor si bronhiolelor este mai larg si in structura peretilor incep
sa se distinga celule ciliate si neciliate; creste foarte mult numarul de vase de
sange in stroma pulmonara
stroma pulmonara incepe sa se reduca (fetii nascuti acum au sanse reduse)
Etapa sacilor terminali – saptamana 24 pana la nastere
se caracterizeaza prin aparitia unor dilatatii (sacule) in peretii sacilor
terminali. Acum apare posibilitatea schimbului gazos.
exista suficienti saci terminali si o cantitate suficienta de surfactant care sa
permita supravietuirea unui nou-nascut la termen sau prematur (surfactantul
nu permite colabarea alveolelor).
Etapa alveolara – de la nastere pana la varsta de 8 ani
se definitiveaza formarea ductelor alveolare si a sacilor alveolari
Malformatiile sistemului respirator:
persista membrana laringiana – nu se mai resoarbe; se mentine la nivelul
corzilor vocale
atrezia sau stenoza traheala
 diverticuloza traheala
fistula traheo – esofagiana
aplazia pulmonara – reducerea numarului de generatii bronsice si de ramuri
ale arterei pulmonare

hipoplazia pulmonara primara – dezvoltare redusa sub rata normala

hipoplazia pulmonara secundara – cand se dezvolta intr-un spatiu mai mic
decat modul normal de dezvoltare. (herniere a unui organ din cavitatea
abdominala )
atelectazia pulmonara este datorata lipsei de expansiune alveolara fie din
cauza ca este prematur, fie din lipsa de surfactant, duce la colabarea
alveolelor
chiste congenitale bronsice
mucoviscidoza – secretie de mucus vascos
emfizem congetital – confluarea alveolelor pulmonare.

Miscarile respiratorii in-utero

3 tipuri:
- sughituri, percepute de mama ca secuse
- miscari rapide si superficiale: survin incepand cu a 15-a saptaman. Permit o
mobilizarea minima a lichidului pulmonar si au rol in dezvoltarea morfologica a
plamanului
- gaspiaj(gasp-respiratie agonica): miscari rare si profunde, vizibile la ecografie.
Cresterea frecventei lor este semn de suferinta fetala si poate antrena inhalarea
de lichid amniotic, nefasta pentru fat.
Modificarile miscarilor respiratorii:
- diminuare – infectii, hipoglicemie, administrarea de medicamente la
mama(stres, barbiturice, morfina, sedative...,) ;deci stari patologice ale mamei
- cresterea: hiperglicemie postprandiala a mamei
Rolul miscarilor respiratorii ale fatului
antreneaza muschii respiratori care vor fi functionat la nastere.
6.Prima Respiratie
- imediat dupa nastere in decurs de cateva secunde, placenta este inlocuit, si
rolurile placentei sunt preluate de plamani.
- declansarea primei respiratie depinde de stimulii senzoriale, exteroceptivi,
propriuceptivi, interoceptivi(pensarea cordonului ombilical modifica repartitia
volumelor interne) si biochimici(declansati de hipoxie, acidoza)
- in mod normal aerul patrunde in plamani dupa ce fatul este usor batut pe spate
ca sa ias lichidul pulmonar si atunci dupa acea prima bataie copilul elimina
ultimii ml de lichid pulmonar si incepe sa respire
- surfactantul este eliberat si acopera supra alveolocapilara permitand
schimburile gazoase
ce se intampla daca fatul sufera? Se declanseaza o respiratie in-utero in care
copilul inghite lichid amniotic si poate chiar muri.
7. Dezvoltarea post-natala - consta in:
- cresterea numarului bronhiolelor
- cresterea numarului si volumului alveolelor(20-70 mil de saci terminali →
300-400 milioane)
- diminuarea barierei alveolo-capilare – maturarea cartiolajelor, maturarea
circulatiei pulmonare

Afectiuni:
- lobii pulmonari pot lua nastere direct din trahee sau esofag
- absenta totala a bronhiilor
- oligohidramniosul poate induce o hipoplazie pulmonara
- anomalii la nivelul bronhiilor pulmonare (numar scazut de alveole, dilatarea
bronhiilor terminale cu formarea unor chisti congenitali, deficit de surfactant –
boala membranelor hialine)
- o comunicare intre trahee si esofag