Sunteți pe pagina 1din 6

1.

Noţiuni generale

Legiuitorul numeşte falimentul ceea ce legea veche a insolvabilităţii numea procedură de


lichidare. Procedura presupune valorificarea masei debitoare.
Potrivit legii insolvabilităţii (art. 115 – condiţiile intrării în faliment) instanţa va decide
intrarea în faliment prin încheiere (nu mai tîrziu de 5 zile lucrătoare), dacă:
1.Debitorul nu şi-a propus un plan de restructurare;

2.Este decăzut din dreptul de a propune un plan;

3.Nici unul din planurile propuse nu a fost confirmat, sau planurile nu au fost propuse
în termenele stabilite de lege;

4.Obligaţiile de plată şi celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite în conformitate cu


planul aprobat, iar continuarea procesului de restructurare aduce prejudicii masei
debitoare;

5.Adunarea Generală a aprobat raportul administratorului prin care acesta propune


intrarea imediată în faliment.

În aceste cazuri instanţa de judecată va pronunţa intrarea în faliment şi va desemna prin


încheiere şi va desemna un lichidator.
Efectele intentării procedurii falimentului
În cazul în care dispune trecerea la faliment, instanţa de insolvabilitate va desemna un
lichidator propus de adunarea creditorilor, aplicînd în modul corespunzător dispozițiile art.
63–73. Atribuțiile administratorului insolvabilității încetează la momentul în care instanţa
stabilește atribuțiile lichidatorului. Poate fi desemnat lichidator, administratorul
insolvabilității desemnat anterior.
Orice transfer, îndeplinire a unei obligaţii, exercitare a unui drept, act sau fapt, cu excepţia
celor autorizate de lichidator sau de instanţa de insolvabilitate, efectuate de debitor sau de
administratorul insolvabilității ulterior deschiderii procedurii falimentului sunt nule.
Nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială nu se adaugă creanţelor
născute ulterior datei deschiderii procedurii generale şi nici procedurii simplificate a
falimentului.
2. Valorificarea şi lichidarea masei debitoare

După intentarea procedurii falimentului, lichidatorul valorifică şi/sau lichidează neîntârziat,


în condiţii cît mai avantajoase şi în timpul cel mai potrivit, masa debitoare numai cu acordul
expres al comitetului creditorilor sau al adunării creditorilor, după caz. Termenul de
valorificare şi/sau de lichidare a masei debitoare nu va depăşi 2 ani de la intentarea
procedurii falimentului.
În cazul în care, în perioada indicată mai sus, valorifică şi/sau lichidează masa debitoare fără
acordul expres al adunării creditorilor sau al comitetului creditorilor, lichidatorul răspunde,
în condiţiile legii, pentru prejudiciul cauzat prin înstrăinarea necoordonată a masei
debitoare.
Pentru evaluarea bunurilor din patrimoniul debitorului, lichidatorul poate angaja în numele
debitorului un evaluator, iar cu acordul comitetului creditorilor poate utiliza un evaluator
propriu. Bunurile din patrimoniul debitorului vor fi evaluate atît în bloc, cît şi individual.
În perioada lichidării masei debitoare, lichidatorul poate valorifica bunurile în bază de
concurs, prin transferul lor în gestiune, arendă, locațiune, uzufruct, administrare fiduciară şi
sub alte forme de transmitere a drepturilor de folosință şi/sau de posesiune asupra lor.
Vânzarea masei debitoare
În cel mult 10 zile de la data aprobării de către comitetul creditorilor sau de către adunarea
creditorilor a preţului iniţial de vînzare, lichidatorul formează loturi de bunuri pentru vînzare
şi stabileşte data şi locul licitaţiei cu strigare, publicînd un anunţ care va cuprinde informaţia
prevăzută la art. 129 alin. (9), al legii cu privire la insolvabilitate.
Licitaţia se organizează la sediul lichidatorului sau al debitorului ori în alt loc stabilit de
lichidator şi se va desfăşura în decursul a 15 zile de la data publicării anunţului despre
organizarea ei. Persoana la care se păstrează bunurile este obligată să asigure accesul
publicului la ele.
Nu pot participa la licitaţie, sub sancţiunea nulităţii absolute, lichidatorul sau organizatorul
licitaţiei, judecătorii instanţei de insolvabilitate.
Licitaţia repetată
Lichidatorul sau comisia de licitaţie va declara că licitaţia nu a avut loc dacă:
1.la licitaţie s-a prezentat un singur participant ori nu s-a prezentat niciunul;

2.niciun participant la licitaţie nu a propus cel puţin un preţ egal cu valoarea preţului
iniţial stabilit de comitetul creditorilor sau de adunarea creditorilor;

3.adjudecatarul nu a achitat integral, în termen, costul lotului cumpărat.

Dacă licitaţia nu a avut loc, lichidatorul sau comisa de licitaţie întocmeşte un proces-verbal
prin care se dispune organizarea unei licitaţii repetate.
În cazul în care s-a declarat că prima licitaţie cu strigare nu a avut loc, unul dintre creditori
este în drept să preia bunurile la preţul iniţial al lotului expus la vînzare. Dacă, în decursul a
20 de zile din data notificării, niciun creditor nu a acceptat preluarea bunurilor în natură, se
va organiza licitaţie repetată cu strigare în condiţiile legii insolvabilităţii.
Dacă la bunurile nevîndute la licitaţia repetată pretind cîţiva creditori, dreptul preferenţial îl
are creditorul chirografar de clasă superioară conform ordinii de satisfacere a creanţelor
stabilite de lege.
Licitaţia cu reducere
În cazul în care licitaţia cu strigare repetată nu a avut loc, lichidatorul dispune imediat ca
bunurile nesolicitate la licitaţia cu strigare să fie scoase la licitaţia cu reducere. Lichidatorul
va organiza licitaţia cu reducere în termenele şi în modul stabilit la art. 118, Legea
Insolvabilităţii.
Dacă preţul redus a fost strigat de 3 ori şi niciun participant nu şi-a exprimat dorinţa de a
cumpăra lotul, licitatorul reduce preţul cu încă un pas, declarînd de fiecare dată preţul nou.
Reducerea preţului va continua pînă se ajunge la zero, după care lotul se scoate de la
licitaţie. Comitetul creditorilor sau, după caz, adunarea creditorilor poate stabili pentru unele
loturi scoase la licitaţie cu reducere limita la care poate fi redus preţul.
Ridicarea bunurilor adjudecate
După semnarea procesului-verbal al licitaţiei, lichidatorul ridică bunurile adjudecate spre a
le remite adjudecatarului. În momentul semnării actului de ridicare a bunurilor adjudecate,
dreptul de proprietate asupra lor trece la adjudecatar, iar cheltuielile de păstrare şi de
transportare a bunurilor, de perfectare a titlurilor de proprietate le suportă noul proprietar.
În cazul în care rezultatele licitaţiei sînt contestate din motivul încălcării procedurii de
înscriere sau de desfăşurare, bunurile adjudecate nu se vor ridica. În astfel de situaţii,
ridicarea bunurilor se operează după soluţionarea litigiilor. Dacă, după ridicarea bunurilor,
rezultatele licitaţiei sînt anulate, adjudecatarul (cumpărătorul) este obligat să restituie
bunurile.
Ridicarea bunurilor adjudecate o efectuează lichidatorul în prezenţa cumpărătorului. În
cazul împiedicării acţiunilor de ridicare a bunurilor, lichidatorul va proceda la ridicarea lor
forţată.
Vînzarea prin concurs
Pentru desfăşurarea concursurilor, comitetul creditorilor sau adunarea creditorilor, la
propunerea lichidatorului, desemnează o comisie de concurs (denumită în continuare
comisie), în a cărei componenţă intră reprezentanţi ai creditorilor şi/sau experţi, specialişti
în domeniu. Comisia este prezidată de lichidator, iar secretarul se desemnează din rîndul
membrilor ei.
Principalele sarcini ale comisiei sînt:
1.desfăşurarea concursului;
2.totalizarea rezultatelor concursului, determinarea cîştigătorului în concurs, luarea
unor alte decizii privind rezultatele concursului;

3.soluţionarea eventualelor contestaţii;

4.depunerea în instanţă de insolvabilitate a proceselor-verbale privind desfăşurarea


concursului şi totalurile lui.

Concursul de vînzare se desfăşoară în două etape.


În prima etapă, comisia determină, în baza documentelor şi ofertelor prezentate, numărul
ofertanţilor participanţi la concurs, iar în etapa a doua, comisia determină, în baza
concursului de ridicare a preţului la obiect, cîştigătorul concursului.
Comisia îl desemnează drept cîştigător al concursului pe participantul care a propus cel mai
mare preţ pentru bun şi care şi-a asumat cele mai avantajoase obligaţii în sensul satisfacerii
condiţiilor concursului. În termen de 10 zile din data deciziei, lichidatorul încheie cu
cîştigătorul concursului un contract de vînzare-cumpărare a bunului (denumit în continuare
contract). Acesta este semnat de lichidator şi de cumpărător (cîştigătorul concursului) sau de
reprezentantul lui. În cazurile prevăzute de lege, contractul urmează să fie autentificat
notarial şi înregistrat la organul cadastral teritorial. Cheltuielile aferente autentificării
notariale şi înregistrării contractului le suportă cumpărătorul.
Vînzarea prin negocieri directe
Negocierea directă este o modalitate prin care lichidatorul şi un potenţial cumpărător convin
asupra clauzelor ce trebuie incluse în contractul de vînzare-cumpărare al cărui obiect îl
constituie bunuri din masa debitoare. Vînzarea prin negocieri directe se face atunci cînd
lichidatorul se adresează exclusiv cumpărătorului potenţial ori în cazul cînd, după
îndeplinirea formalităţilor de publicitate, nu s-a înregistrat decît o singură ofertă.
Vânzarea valorilor mobiliare
Valorile mobiliare se vînd prin ridicarea lor de la debitor sau prin aplicarea de sechestru. În
cazul ridicării sau al sechestrării valorilor mobiliare, administratorul
insolvabilităţii/lichidatorul va notifica registratorul independent sau persoana care ţine
evidenţa lor despre deschiderea procedurii de insolvabilitate sau a procedurii falimentului.
Persoanele menţionate vor consemna în registrul respectiv sechestrarea valorilor mobiliare.
Vânzarea de cote-părţi din capitalul social
Vînzarea participaţiei din capitalul social al societăţii în nume colectiv se efectuează în
conformitate cu art. 133 din Codul civil, partea socială în societatea cu răspundere limitată
se înstrăinează în corespundere cu art. 152 şi 153 din acelaşi cod, iar înstrăinarea
participaţiei sau a bunurilor din patrimoniul cooperativei corespunzătoare participaţiei sale
se efectuează conform art. 177 al aceluiaşi cod.
Poprirea şi vînzarea dreptului litigios sau cesiunea creanţei
Sînt supuse urmăririi silite prin poprire mijloacele băneşti în numerar şi fără numerar, în
monedă naţională şi în valută străină, titlurile de valoare, alte bunuri mobile incorporale care
sînt datorate debitorului ori sînt deţinute în numele său de un terţ sau pe care acesta din
urma i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente. De asemenea, pot fi
poprite bunurile mobile corporale ale debitorului deţinute de un terţ în numele lui şi creanţa
cu termen ori sub condiţie. În acest caz, poprirea nu va putea fi executată decît după
ajungerea la termen ori de la data îndeplinirii condiţiei.

Universitatea Libera Internațională din Moldova

Comunicare

pe tema:

FALIMENTUL
Realizat de: studentul anului IV, grupa D-152,,B” Solovei Iurie
Facultatea Drept
Disciplina : Litigii Economice
Profesor: Covaliu Gheorghe