X-Pro II

1
LE GE
privind protecţia mediului înconjurător
nr. 1515-XII din 16.06.1993

(în vigoare 30.10.1993)
Monitorul Parlamentului Republicii Moldova nr.10/283 din 1993
***
Notă: În cuprinsul legii, textul "Departamentul Protecţiei Mediului Înconjurător (denumit în continuare Departament)"
se substituie prin textul "autoritatea centrală abilitată cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului
înconjurător, (denumită în continuare autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu") conform Legii nr.454-XV
din 30.07.2001, în vigoare 22.11.2001
Notă: În cuprinsul legii, se înlocuiesc cuvintele "Departamentul de Stat pentru Protecţia Mediului Înconjurător şi
Resursele Naturale" cu cuvintele "Departamentul Protecţiei Mediului Înconjurător"; cuvintele "Inspecţia de Stat a
Calităţii Mediului" cu cuvintele "Inspectoratul Ecologic de Stat"; cuvintele "organele de autoadministrare locală" şi
cuvintele "organele de autoadministrare" respectiv cu cuvintele "autorităţile administraţiei publice locale" şi "autorităţile
administraţiei publice"; cuvintele "judeţ (raion)", "ale judeţului (raionului)" - respectiv cu cuvintele "raion", "ale
raionului" conform Legii nr.1539-XIII din 25.02.1998, în vigoare 21.05.1998
Parlamentul Republicii Moldova adoptă prezenta lege.

Protecţia mediului înconjurător (denumit în continuare mediu) constituie o prioritate naţională, care vizează în mod
direct condiţiile de viaţă şi sănătatea populaţiei, realizarea intereselor economice şi social-umane, precum şi capacităţile
de dezvoltare durabilă a societăţii pe viitor.
Capitolul I
PRINCIPII ŞI DISPOZIŢII GENERALE
Art.1. – Relaţiile omului şi societăţii cu mediul se reglementează de Constituţie, de prezenta lege şi de prevederile altor
legi şi acte legislative ce ţin cont de problematica protecţiei mediului şi folosirii raţionale a resurselor naturale.
Art.2. – Prezenta lege constituie cadrul juridic de bază pentru elaborarea actelor normative speciale şi instrucţiunilor în
probleme aparte din domeniul protecţiei mediului în scopul:
a) asigurării fiecărui om a dreptului la un mediu sănătos şi estetic plăcut;
b) realizării supremei responsabilităţi a fiecărei generaţii pentru protecţia mediului în faţa generaţiilor viitoare;
c) obţinerii unui diapazon cît mai larg de folosire a resurselor naturale fără a depăşi limitele admisibile, evitîndu-se
epuizarea şi degradarea lor, riscul pentru sănătatea oamenilor şi alte consecinţe nedorite şi imprevizibile;
d) protecţiei solului şi subsolului, apelor şi aerului de poluare chimică, fizică şi biologică, de alte acţiuni care dereglează
echilibrul ecologic;
e) păstrării biodiversităţii şi genofondului, integrităţii sistemelor naturale, valorilor naţionale istorice şi culturale;
f) restabilirii ecosistemelor şi componentelor lor, afectate prin activitatea antropică sau calamităţi naturale.
[Art.2 modificat prin Legea nr.1539-XIII din 25.02.1998, în vigoare 21.05.1998]
Art.3. – Principiile de bază ale protecţiei mediului:

a) prioritatea scopurilor şi activităţii de protecţie a mediului în cadrul realizării intereselor de ordin economic şi social-
uman ale populaţiei pentru prezent şi viitor;
b) obligativitatea executării legislaţiei cu privire la protecţia mediului, respectării standardelor, normativelor şi limitelor
admisibile de folosire a resurselor naturale şi energiei, de aplicare a factorilor chimici, fizici şi biologici asupra
componenţilor mediului, de emisii şi deversări nocive, de depozitare a deşeurilor provenite din activităţile economice;
c) responsabilitatea tuturor persoanelor fizice şi juridice pentru prejudiciul cauzat mediului; prevenirea, limitarea,
combaterea poluării, precum recuperarea pagubei, cauzate mediului şi componenţilor lui din contul persoanelor fizice şi
juridice care au admis (chiar şi inconştient sau din neglijenţă) dauna;
d) proiectarea, amplasarea şi punerea în funcţiune a obiectivelor social-economice, realizarea programelor şi activităţilor
care presupun schimbări ale mediului înconjurător sau ale unor componente ale acestuia se admit numai:
cu condiţia informării (de către autorităţile administraţiei publice locale şi beneficiari) şi cu acordul populaţiei care
locuieşte în perimetrul zonei de protecţie sanitară a obiectivului respectiv, în etapele de proiectare şi amplasare a
acestuia, cu cel puţin 30 de zile înainte de întocmirea materialelor de atribuire a terenului în conformitate cu legislaţia;
cu avizul pozitiv al Expertizei ecologice de stat asupra documentaţiei de proiect, elaborate în modul stabilit;
2
e) folosirea cu plată a solului, subsolului, apei, pădurilor în scopuri economice şi social-umane conform legislaţiei în
vigoare; perceperea de taxe şi aplicarea de amenzi pentru încălcarea legislaţiei cu privire la protecţia mediului; folosirea
în exclusivitate a mijloacelor astfel obţinute pentru combaterea poluării mediului, secătuirii resurselor naturale,
dezvoltării unor procese geologice primejdioase, pentru redresarea mediului şi componenţilor lui şi regenerarea
resurselor naturale;
f) stimularea aplicării tehnologiilor de economisire a resurselor prin acordarea de credite preferenţiale şi prin alte
metode; sporirea responsabilităţii beneficiarilor prin arendă pe termen lung a resurselor naturale;
g) conştientizarea populaţiei asupra necesităţii de a stabili relaţii eficiente şi armonioase între om şi mediul ce-l
înconjoară şi de a lua măsuri pentru prevenirea pericolului pentru biosferă şi sănătatea omului; încurajarea iniţiativelor
promovate de mişcările şi formaţiunile obşteşti în sistarea activităţilor dăunătoare mediului;
h) respectarea tratatelor şi acordurilor interstatale şi internaţionale, care au fost ratificate de către Parlament; coordonarea
legislaţiei Republicii Moldova cu privire la protecţia mediului cu principiile legislative în acest domeniu ale statelor
vecine, ale comunităţii europene şi mondiale.
[Art.3 modificat prin Legea nr.454-XV din 30.07.2001, în vigoare 22.11.2001]
Art.4. – (1) Resursele naturale – solul, subsolul, apele, flora şi fauna, aflate pe teritoriul republicii, precum şi aerul din
spaţiul de deasupra acestui teritoriu constituie patrimoniul naţional al Republicii Moldova.
(2) Dreptul de gestiune al tuturor resurselor naturale în Republica Moldova este exercitat în numele statului de către
Parlament.
(3) Transmiterea dreptului de proprietate şi de folosire a resurselor naturale persoanelor fizice şi juridice nu-i scuteşte pe
beneficiarii acestor drepturi de respectarea legislaţiei cu privire la protecţia mediului.
Art.5. – (1) Cunoştinţele în domeniul protecţiei mediului şi folosirii raţionale a resurselor naturale constituie o condiţie
calificativă obligatorie pentru suplinirea funcţiilor de conducere în toate organele de stat.
(2) Minimul necesar de cunoştinţe în domeniul protecţiei mediului şi folosirii raţionale a resurselor naturale obligatoriu
pentru persoanele cu funcţii de conducere este stabilit de către autoritatea centrală abilitată cu gestiunea resurselor
naturale şi cu protecţia mediului înconjurător (denumită în continuare autoritatea centrală pentru resursele naturale şi
mediu).
Capitolul II
COMPETENŢA PARLAMENTULUI, PREŞEDINTELUI REPUBLICII, GUVERNULUI
ŞI A AUTORITĂŢILOR ADMINISTRAŢIEI PUBLICE LOCALE ÎN DOMENIUL
PROTECŢIEI MEDIULUI
Art.6. – Parlamentul:
a) aprobă principiile politice generale în domeniul protecţiei mediului şi folosirii resurselor naturale;
b) adoptă acte legislative cu privire la protecţia mediului şi folosirea resurselor naturale;
c) aprobă la propunerea Guvernului limitele de folosire a resurselor naturale de importanţă naţională, limitele de emisii
şi deversări nocive în mediu, limitele de depozitare a deşeurilor de producţie şi menajere pe teritoriul republicii, taxele
pentru folosirea resurselor naturale, pentru poluarea mediului şi pentru depozitarea deşeurilor;
d) aprobă programe de redresare a mediului;
e) declară teritorii drept zone de criză ecologică sau de catastrofă ecologică, stabileşte regimul de administrare în ele şi
statutul cetăţenilor;
f) audiază raportul anual al Guvernului privind starea mediului în republică.
Art.7. – Preşedintele Republicii:

a) reprezintă interesele Republicii Moldova în domeniul protecţiei mediului în relaţiile internaţionale;
b) este responsabil în faţa comunităţii mondiale pentru starea mediului în republică.
Art.8. – Guvernul:
1) realizează politica Parlamentului în domeniul protecţiei mediului şi asigură folosirea raţională a resurselor naturale;
2) întocmeşte cadastrul resurselor naturale;
3) adoptă decizii cu privire la scoaterea temporară sau definitivă din circuitul agricol a terenurilor secătuite sau
periclitate de procese geologice, la stabilirea terenurilor destinate împăduririi, la crearea zonelor sanitare şi de protecţie,
precum şi a perdelelor forestiere de protecţie;
4) asigură în comun cu autorităţile administraţiei publice locale acţiuni de conservare a diversităţii biologice;
3
5) coordonează activitatea de protecţie a mediului, desfăşurarea de ministere, departamente şi autorităţi ale administraţiei
publice locale;
6) elaborează programe de ameliorare a calităţii mediului pe anul următor;
7) elaborează măsuri de prevenire a crizelor, accidentelor şi catastrofelor ecologice, iar în caz de producere a acestora
organizează un complex de acţiuni pentru lichidarea consecinţelor lor;
8) determină amplasarea şi regimul poligoanelor de nivel republican pentru depozitarea şi prelucrarea deşeurilor de
producţie, păstrarea substanţelor toxice şi radioactive, precum şi reglementează transportarea şi inactivarea acestora;
9) organizează şi susţine activitatea de educaţie ecologică, creează sistemul de instruire ecologică la toate nivelurile
sistemului de învăţămînt, asigură pregătirea cadrelor de specialişti în domeniul protecţiei mediului;
10) asigură relaţiile externe ale Republicii Moldova cu alte state şi cu organismele internaţionale în domeniul protecţiei
mediului;
11) numeşte adjuncţii conducătorului autorităţii centrale pentru resursele naturale şi mediu;
12) suportă finanţarea activităţii şi înzestrarea tehnico-materială a autorităţii centrale pentru resursele naturale şi mediu
şi a subdiviziunilor acestuia, finanţarea comenzii de stat pentru cercetări ştiinţifice în probleme de protecţie a mediului şi
folosire raţională a resurselor naturale;
13) cere autorităţilor de administrare a economiei să elaboreze şi să asigure realizarea în comun cu autorităţile
administraţiei publice locale, cu instituţiile de cercetări în domeniile respective şi cu autorităţile pentru mediu programe
şi recomandări cu privire la:
a) protecţia şi ameliorarea terenurilor în procesul gospodăririi în conformitate cu destinaţia lor şi specificul funcţional al
ecosistemelor; schimbarea destinaţiei terenurilor conform rezultatelor expertizei ecologice de stat;
b) reducerea consumului de apă industrială şi prevenirea pierderilor ei, creşterea gradului ei de utilizare, preîntîmpinarea
eutrofizării neechilibrate a apelor de suprafaţă şi a poluării apelor freatice cu substanţe chimice;
c) economisirea energiei, obţinerea unei maxime eficienţe la folosirea ei, reorientarea politicii energetice spre
producerea decentralizată şi locală a energiei preferenţial pe seama aplicării surselor de energie alternativă (energia
vîntului, soarelui, masei biologice);
d) îmbunătăţirea performanţelor tehnice pentru reducerea noxelor evacuate în atmosferă, sistarea folosirii de
clorofluorocarbonaţi, diminuarea poluării atmosferei cu bioxid de sulf, oxizi de azot, compuşi organici volatili,
reducerea noxelor evacuate prin gazele de eşapament, a zgomotelor şi vibraţiilor în conformitate cu prevederile tratatelor
şi acordurilor interstatale şi internaţionale în acest domeniu;
e) elaborarea instrumentelor economice şi de gospodărire pentru minimalizarea deşeurilor prin utilizarea cît mai
eficientă a materiei prime, reducerea folosirii substanţelor toxice, corozive şi inflamabile sau înlocuirea lor cu materiale
alternative interne, prin mărirea termenului de utilizare a producţiei şi prin reciclarea ei.
[Art.8 modificat prin Legea nr.109 din 04.06.2010, în vigoare 30.07.2010]
Art.9. – Autorităţile administraţiei publice ale raionului, municipiului în comun cu autorizaţiile locale pentru mediu şi
pentru sănătate:
a) asigură respectarea legislaţiei de protecţie a mediului;
b) aprobă de comun acord cu autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu limitele de folosire a resurselor
naturale, cu excepţia limitelor de folosire a resurselor de importanţă naţională, limitele de emisii şi deversări nocive în
mediu, cu excepţia celor ce depăşesc teritoriul raionului, municipiului, limitele poluării fonice; limitele de depozitare a
deşeurilor de producţie şi menajere;
c) supraveghează şi coordonează activitate primăriilor şi preturilor în domeniul depozitării şi prelucrării deşeurilor de
producţie şi menajere, construcţiei şi funcţionării instalaţiilor de epurare a apelor reziduale, instalării utilajelor şi
dispozitivelor de reţinere şi neutralizare a noxselor, prevenirii şi combaterii alunecărilor de teren, eroziunii, salinizării,
compactării şi poluării solurilor cu îngrăşăminte minerale şi pesticide, folosirii raţionale a pajiştilor, repartizării de
terenuri pentru asigurarea gradului necesar de împădurire, creării perdelelor forestiere de protecţie şi a spaţiilor verzi;
[Lit.d) abrogată prin Legea nr.109 din 04.06.2010, în vigoare 30.07.2010]
e) organizează elaborarea şi realizarea programelor ecologice raionale, municipale, asigură efectuarea lucrărilor de
reconstrucţie ecologică şi de restabilire a echilibrului ecologic în zonele afectate prin activitatea antropică;
f) declară drept zone protejate monumente ale naturii de interes ecologic şi peizagistic raional, municipal;
g) asigură informarea sistematică şi operativă a populaţiei, întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor privind starea
mediului în raion, municipiu;
h) contribuie la instruirea şi conştientizarea populaţiei în problemele protecţiei mediului şi folosirii raţionale a resurselor
naturale.
4
[Art.9 modificat prin Legea nr.154-XVI din 21.07.2005, în vigoare 23.09.2005]

Art.10. – Autorităţile administraţiei publice ale comunei (satului), oraşului în comun cu autorităţile locale pentru mediu
şi pentru sănătate:
a) asigură păstrarea unui mediu înconjurător sănătos şi folosirea raţională a resurselor naturale, exercită un control
permanent asupra respectării legislaţiei cu privire la protecţia mediului;
b) aprobă anual de comun cu autorităţile pentru mediu limitele de folosire a resurselor naturale, cu excepţia limitelor de
folosire a resurselor de importanţă raională; limitele de emisii şi deversări nocive în mediu, cu excepţia celor ce depăşesc
teritoriul comunei (satului), oraşului; limitele poluării fonice; limitele de depozitare a deşeurilor de producţie şi
menajere;
c) stabilesc perimetrele pentru depozitarea deşeurilor de producţie şi menajere, a moluzului rezultat din construcţii,
fierului vechi, organizează inactivarea şi utilizarea acestora, stabilesc locurile pentru cimitirele de animale, pentru
acumularea, prelucrarea, utilizarea precum şi pentru neutralizarea rezidurilor ce nu pot fi prelucrate;
d) asigură construirea şi funcţionarea instalaţiilor de epurare în conformitate cu standardele stabilite pentru apele
reziduale, supraveghează echipamentele şi dispozitivele de preepurare a apelor reziduale, de reţinere a noxelor;
e) organizează refacerea landşafturilor şi reconstrucţia zonelor afectate profund sun aspect peisagistic şi al echilibrului
ecologic cum sînt: terenurile de exploatări miniere la suprafaţă, haldele de cenuşă, fosfoghips, depozitele de şlamuri
industriale din contul agenţilor economici care au produs afectarea;
f) restabilesc şi menţin raportul ştiinţific argumentat în cadrul zonei între terenurile arabile, pentru păşunat, păduri şi ape
pentru a păstra echilibrul natural în ecosisteme, delimitează terenurile pentru păşunat, luînd în considerare încărcarea lor
cu animale, potenţialul de producţie şi cerinţele de protecţie a solului şi vegetaţiei;
g) asigură realizarea măsurilor de prevenire şi combatere a alunecărilor de teren, eroziuni, salinizării, compactării şi
poluării solului cu îngrăşăminte minerale şi pesticide; repartizarea de terenuri pentru noi obiective, plantaţii multianuale,
masive de irigare care sînt admise numai în baza autorizaţiei serviciului geologic;
h) repartizează terenuri pentru asigurarea gradului necesar de împădurire, îndeosebi în zonele cu deficit de păduri,
organizează împădurirea terenurilor agricole impracticabile, sădirea şi întreţinerea perdelelor forestiere de protecţie,
aliniamentelor de arbori şi arbuşti, spaţiilor verzi, parcurilor şi grădinilor vii;
i) acordă priorităţi şi înlesniri întreprinderilor ce desfăşoară activităţi economice nonpoluante şi sistemelor de producţie
cu circuit închis, sistează planificarea, construirea şi lucrările pentru efectuarea cărora s-a obţinut autorizaţia autorităţilor
pentru mediu;
j) contribuie, împreună cu beneficiarul, la organizarea şi efectuarea expertizei ecologice obşteşti a documentaţiei de
proiect pentru obiectele care presupun modificări ale mediului ori ale unor componente ale acestuia.
[Art.10 completat prin Legea nr.59-XV din 21.02.2003, în vigoare 28.03.2003]
Capitolul III
AUTORITATEA CENTRALĂ ABILITATĂ CU GESTIUNEA RESURSELOR
NATURALE ŞI CU PROTECŢIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
Secţiunea 1
Competenţa, sarcinile, structura şi dirijarea autorităţii
centrale pentru resursele naturale şi mediu
Art.11. – Autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu ca autoritate centrală, dotată cu împuterniciri prioritare
în problemele de protecţie a mediului şi de folosire raţională a resurselor naturale, se află în subordonarea Guvernului.
Art.12. – Autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu activează în conformitate cu Constituţia, cu prezenta
lege, cu Regulamentul autorităţii centrale abilitată cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător,
aprobat de către Guvern, cu alte legi şi acte normative. Autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu este
persoana juridică, are ştampila sa cu imaginea Stemei de Stat a Republicii Moldova şi cu denumirea acestuia, dispune de
conturi, inclusiv valutare, în băncile republicii. Bugetul autorităţii centrale pentru resursele naturale şi mediu şi al
subdiviziunilor lui principale se aprobă de Guvern.
Art.13. – Autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu îşi realizează scopul, funcţiile şi sarcinile direct sau prin
intermediul subdiviziunilor sale. Deciziile autorităţii centrale pentru resursele naturale şi mediu, adoptate în limitele
5
competenţei sale, sînt executorii pentru toate ministerele, departamentele, autorităţile administraţiei publice locale,
unităţile militare şi pentru persoanele fizice şi juridice.
Art.14. – Autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu prezintă Guvernului, rapoarte detaliate asupra stării
mediului pe scară naţională, rapoarte asupra activităţii sale, precum şi programe de ameliorare a calităţii mediului.
Art.15. – Sarcinile de bază a autorităţii centrale pentru resursele naturale şi mediu:

a) efectuarea controlului de stat asupra stării mediului şi componenţilor lui, respectării legislaţiei cu privire la protecţia
mediului, a acordurilor interstatale şi internaţionale, elaborarea şi desfăşurarea de acţiuni în scopul diminuării
presingului antropic asupra ecosistemelor, biodiversităţii şi sănătăţii oamenilor, prognozarea eventualelor crize,
accidente şi catastrofe ecologice;
b) organizarea şi asigurarea funcţionării monitoringului ecologic complex, evaluării impactului asupra mediului şi
efectuării auditului ecologic;
c) efectuarea recensămîntului resurselor naturale, reglementarea în comun cu Guvernul a folosirii lor pentru satisfacerea
cerinţelor economice şi sociale ale generaţiilor prezente şi viitoare, stabilirea limitelor de folosire a resurselor naturale,
de emisii şi deversări nocive în mediu, de depozitare a deşeurilor de producţie şi menajere;
d) coordonarea activităţii de ocrotire a ecosistemelor naturale, landşafturilor, monumentelor naturii de importanţă
ştiinţifică, instructivă şi istorico-culturală;
e) organizarea şi coordonarea cercetărilor ştiinţifice în problemele ecologice, elaborarea de programe pentru restabilirea
ecosistemelor degradate, organizarea pregătirii şi reciclării cadrelor în domeniul ecologiei;
f) formarea şi gestionarea fondului ecologic naţional;
g) generalizarea practicii de aplicare a legislaţiei cu privire la protecţia mediului, elaborarea actelor legislative în
domeniul ecologiei;
h) informarea opiniei publice despre starea mediului, propagarea cunoştinţelor ecologice.
Art.16. – În scopul realizării sarcinilor sale autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu:
a) efectuează în exclusivitate expertiza ecologică de stat, vizează actele normative, coordonează programele şi proiectele
ce se referă la starea mediului şi folosirea resurselor naturale, elaborate de ministere departamente, autorităţi ale
administraţiei publice locale;
b) activează în cadrul comisiilor de recepţie finală a obiectivelor prevăzute la articolul 23, indiferent de sursa de
finanţare, şi a obiectivelor de producţie, administrative, locative şi cu altă destinaţie finanţate din bugetul de stat sau
bugetele locale;
c) acordă şi anulează anual autorizaţiile pentru importul, depozitarea, transportarea şi folosirea pesticidelor şi altor
substanţe toxice;
d) examinează rapoartele de activitate ale conducătorilor organelor de stat, întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor
ce conţin referinţe la protecţia mediului, folosirea şi reproducerea resurselor naturale, respectarea legislaţiei cu privire la
protecţia mediului;
e) cere de la organele de stat, întreprinderi, instituţii, organizaţii din republică să prezinte informaţia obligatorie privind
starea mediului, folosirea şi reproducerea resurselor naturale, îndeplinirea măsurilor pentru protecţia mediului, iar
organele de stat, întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile prezintă autorităţii centrale pentru resursele naturale şi mediu
întreaga informaţie de care dispun în domeniul vizat în mod gratuit şi necondiţionat;
f) antrenează savanţi, specialişti din organele de stat, întreprinderi, instituţii, organizaţii la efectuarea expertizei
ecologice de stat, la elaborarea programelor de protecţie a mediului;
g) formează consilii tehnico-ştiinţifice, comisii, organizează conferinţe şi consfătuiri în problemele protecţiei mediului;
h) suspendă şi interzice proiectarea, construcţia, reconstrucţia obiectivelor industriale, agricole şi de menire socială,
lucrările de exploatare a resurselor naturale şi alte lucrări, dacă acestea se produc prin încălcarea legislaţiei cu privire la
protecţia mediului;
i) intentează acţiuni civile, împotriva organelor de stat, întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor şi persoanelor fizice,
care au cauzat daune republicii prin poluarea mediului şi folosirea neraţională a resurselor naturale;
j) analizează tendinţele şi nivelul de dezvoltare a activităţii de ocrotire a naturii din străinătate, generalizează şi propagă
experienţa internaţională pozitivă în acest domeniu;
k) participă la elaborarea de contracte şi acorduri interstatale şi internaţionale referitoare la problemele ecologice şi
folosirea resurselor naturale;
6
l) stabileşte şi întreţine în corespundere cu legislaţia în vigoare legături cu alte state, organisme internaţionale în
problemele ce ţin de componenţa autorităţii centrale pentru resursele naturale şi mediu;
m) efectuează alte acţiuni, ce decurg din scopul, funcţiile şi sarcinile lui.
Art.17. – Autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu este condus de ministru.
[Art.17 în redacţia Legii nr.1539-XIII din 25.02.1998, în vigoare 21.05.1998]
[Art.18 abrogat prin Legea nr.1539-XIII din 25.02.1998, în vigoare 21.05.1998]
Art.19. – Colegiul autorităţii centrale pentru resursele naturale şi mediu este un organ consultativ condus de ministru.
Componenţa colegiului se aprobă de Guvern.
Art.20. – (1) Autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu este format din subdiviziuni, direcţii şi secţii.
(2) Subdiviziunile principale ale autorităţii centrale pentru resursele naturale şi mediu sînt: Inspectoratul Ecologic de
Stat, serviciul "Hidrometeo" şi Institutul Naţional de Ecologie, care în calitatea lor de persoane juridice au ştampilă cu
imaginea Stemei de Stat a Republicii Moldova şi au denumirea acestora, dispun de conturi, inclusiv valutare, în băncile
republicii.
(3) Structura direcţiilor şi a secţiilor autorităţii centrale pentru resursele naturale şi mediu, a subdiviziunilor lui este
determinată prin Regulamentul autorităţii centrale abilitată cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului
înconjurător.
Secţiunea 2
Expertiza ecologică de stat
Art.21. – Expertiza ecologică de stat (denumită în continuare expertiză) este o activitate de protecţie a mediului
efectuată în scopul:
a) prevenirii sau minimalizării unui eventual impact direct, indirect sau cumulativ al noilor activităţi economice asupra
mediului, componenţilor lui, ecosistemelor, sănătăţii oamenilor;
b) aprecierii din punct de vedere al impactului asupra mediului a tuturor activităţilor economice, luate aparte sau în
ansamblu, care în prezent sau pe viitor pot afecta mediul, starea sănătăţii oamenilor, nivelul lor de trai.
Art.22. – (1) Expertiza documentaţiei de proiect şi planificare a programelor şi proiectelor prevăzute la articolul 23 din
prezenta lege se efectuează în termenul specificat la articolul 21 din Legea nr.851-XIII din 29 mai 1996 privind
expertiza ecologică.
(2) Expertiza se efectuează de către experţii ecologi din direcţiile şi secţiile abilitate ale autorităţii centrale pentru
resursele naturale şi mediu şi din subdiviziunile acesteia, care au studii superioare, o experienţă de muncă în specialitate
de cel puţin 5 ani şi care sînt atestaţi de comisia de atestare.
(3) Experţii ecologi de stat poartă răspundere, conform legislaţiei, pentru corectitudinea examinării documentaţiei
prezentate spre expertizare, pentru calitatea avizului general, pentru respectarea termenelor de avizare şi a cerinţelor
legislaţiei privind protecţia mediului la examinarea documentaţiei.
[Art.22 în redacţia Legii nr.59-XV din 21.02.2003, în vigoare 28.03.2003]
Art.23. – (1) Sînt supuse obligatoriu expertizei noile programe şi proiecte:

a) de dezvoltare economică şi socială a republicii, a zonelor aparte a raioanelor, municipiilor, oraşelor, comunelor
(satelor); de reconstrucţie a municipiilor, oraşelor, comunelor (satelor); de aprovizionare cu căldură, apă, gaz, energie
electrică; de construcţie a sistemelor de canalizare în localităţi; de urbanism şi de amenajare a teritoriilor;
b) de activităţi planificate în sensul Legii nr.86 din 29 mai 2014 privind evaluarea impactului asupra mediului;
c) de construire a căilor de comunicaţie rutieră, feroviară, navală, de reconstrucţie a cursurilor de apă, a construcţiilor
hidrotehnice, a sistemelor de irigaţii, indigurilor şi dispozitivelor de desecare;
d) de explorare, prospectare şi exploatare a resurselor subsolului; de amenajare a zonei de litoral şi de exploatare a
resurselor naturale ale acestei zone;
e) de înfiinţare de plantaţii viti-pomicule în zone cu regim de protecţie a apelor;
7
f) de fabricare, comercializare şi utilizare a pesticidelor şi altor substanţe toxice;

g) în executare a tratamentelor fitosanitare în zone de protecţie sau în perimetre supuse unui regim de protecţie;
h) de import şi export al pesticidelor şi altor substanţe toxice şi de transportare a lor pe teritoriul republicii;
i) de amplasare şi amenajare a depozitelor de deşeuri şi reziduuri toxice, precum şi de construcţie sau de amplasare a
instalaţiilor pentru tratarea, neutralizarea sau lichidarea acestora.
(2) Aprobarea programelor şi proiectelor prevăzute la literele a)-i) ale alineatului (1), finanţarea şi realizarea lor este
admisă numai în cazul avizului pozitiv al expertizei şi cu respectarea recomandărilor acestuia.
Art.24. – Beneficiarii prezintă la expertiză documentaţia de proiect conform normativelor în vigoare cu acordul
ministerelor, departamentelor autorităţilor administraţiei publice locale, a organizaţiilor interesate privind amplasarea şi
asigurarea tehnică a obiectivului, precum şi autorizaţia autorităţilor pentru supraveghere şi control de stat, pentru
realizarea activităţii economice respective conform listei aprobate de Guvern.
Art.25. – Expertiza situaţiilor prevăzute la litera b) a articolului 21, precum şi a oricărui obiectiv de pe teritoriul
republicii se va face la iniţiativa autorităţii centrale abilitată cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului
înconjurător, altor departamente şi ministere, a organizaţiilor obşteşti.
Secţiunea 3
Inspectoratul Ecologic de Stat
Art.26. – (1) Inspectoratul Ecologic de Stat are funcţia de exercitare a controlului de stat asupra respectării legilor şi
altor acte normative în problemele protecţiei mediului şi folosirii resurselor naturale.
(2) Controlul de Stat este efectuat de către inspectorul principal de stat, inspectorii superiori de stat, inspectorii de stat,
inspectorii principali zonali, inspectorii superiori zonali şi inspectorii zonali ai mediului.
(3) Inspectorul principal de stat al mediului este şeful Inspecţiei de Stat al Calităţii Mediului; inspectorii principali zonali
ai mediului sînt şefii agenţiilor zonale ale autorităţii centrale pentru resursele naturale şi mediu; inspectorii superiori de
stat, inspectorii de stat, inspectorii superiori zonali şi inspectorii zonali ai mediului sînt salarizaţii autorităţii centrale
pentru resursele naturale şi mediu sau ai subdiviziunilor lui şi sînt desemnaţi în aceste funcţii conform studiilor şi
rezultatelor atestării.
Art.27. – (1) Inspectorul principal de stat al mediului şi inspectorii principali zonali ai mediului, iar în absenţa lor
adjuncţii lor au dreptul:
a) de a sista din propria iniţiativă sau la propunerea autorităţilor administraţiei publice locale orice activitate, dacă
aceasta contravine legislaţiei cu privire la protecţia mediului;
b) de a înainta pretenţii persoanelor fizice şi juridice, inclusiv străine, pentru repararea prejudiciilor cauzate mediului ca
rezultat al poluării lui şi folosirii neraţionale a resurselor naturale;
c) de a cere de la organele de resort pedepsirea disciplinară a persoanelor de decizie care nu au asigurat respectarea
legislaţiei cu privire la protecţia mediului, înfăptuirea acţiunilor de protecţie a lui şi folosire raţională a resurselor
naturale;
d) de a examina materialele (dosarele) despre încălcarea legislaţiei cu privire la protecţia mediului şi de a lua decizii
conform legislaţiei în vigoare.
(2) Conducătorul autorităţii centrale pentru resursele naturale şi mediu cu acordul colegiului are dreptul de a sista sau
anula dispoziţiile inspectorului principal de stat al mediului. Inspectorul principal de stat al mediului are dreptul de a
sista sau anula dispoziţiile inspectorului principal zonal al mediului.
Art.28. – Inspectorii superiori de stat, inspectorii de stat, inspectorii superiori zonali şi inspectorii zonali al mediului au
dreptul:
a) să controleze nestingheriţi orice obiectiv de pe teritoriul republicii indiferent de apartenenţa departamentală şi forma
de proprietate, în cazul unei activităţi sau situaţii ce pot influenţa negativ mediul sau componenţii lui;
b) să oprească şi să inspecteze orice mijloc de transport, orice alte mijloace tehnice în caz de încălcare a legislaţiei cu
privire la protecţia mediului sau de acţiuni susceptibile de a aduce prejudicii mediului şi resurselor naturale;
c) să ceară persoanelor fizice şi juridice prezentarea documentelor prevăzute de legislaţie ce atestă dreptul lor de
folosinţă a resurselor naturale;
d) să reţină persoanelor vinovate de încălcarea legislaţiei cu privire la protecţia mediului şi, în caz de necesitate (pentru
identificarea persoanei), să le predea la cel mai aprobat post de poliţie sau primărie;
8
e) să întocmească procese-verbale şi alte documente despre încălcările legislaţiei cu privire la protecţia mediului, despre
neexecutarea de către persoanele fizice şi juridice a deciziilor organelor de resort în problemele protecţiei mediului,
despre nerespectarea condiţiilor expuse în autorizaţia de mediu;
f) să efectueze controlul lucrurilor personale şi al mijloacelor de transport ale infractorilor legislaţiei cu privire la
protecţia mediului al producţiei, dobîndite în mod ilicit, al instrumentelor de dobîndire a acestuia şi al altor corpuri
delicte în locurile de dobîndire, prelucrare şi comercializare;
g) să ridice producţia, dobîndită în mod ilicit, instrumentele de dobîndire a ei şi alte corpuri delicte, ce au servit la
încălcarea legislaţiei cu privire la protecţia mediului în locurile de dobîndire, de păstrare, prelucrare şi comercializare a
producţiei, dobîndite în mod ilicit;
h) să ceară persoanelor fizice şi juridice explicaţii în scris pentru fiecare caz de încălcare de către ele a legislaţiei cu
privire la protecţia mediului;
i) să interzică pe teritoriile rezervaţiilor naturale, monumentelor naturii, braniştilor, parcurilor naţionale, pe terenuri cu
destinaţie specială efectuată de lucrări ce contravin regimului acestor teritorii;
j) să obţină gratuit de la toate persoanele fizice şi juridice, pentru exercitarea funcţiilor de control, informaţia şi
explicaţiile necesare;
k) să examineze materiale despre contravenţiile administrative în domeniul protecţiei mediului şi să tragă contravenienţii
la răspundere în limitele competenţei lor;
l) să participe la lucrările comisiilor de recepţie finală a obiectivelor prevăzute la articolul 23, indiferent de sursa de
finanţare, şi a obiectivelor de producţie, administrative, locative şi cu altă destinaţie finanţate din bugetul de stat sau
bugetele locale;
m) să efectueze şi alte acţiuni, în limitele competenţei lor, în domeniul protecţiei mediului şi folosirii raţionale a
resurselor naturale.
Art.29. – (1) Inspectorii mediului poartă în exercitarea funcţiilor lor uniforma de serviciu, dispun de ştampilă de metal şi
de plombator de modelul stabilit.
(2) Inspector de stat şi zonali ai mediului, care exercită controlul asupra pădurilor şi bazelor acvatice, li se permite
purtarea, păstrarea şi aplicarea armelor de vînătoare şi a armelor de serviciu; inspectorii mediului, conform
regulamentului privind statului lor juridic, au dreptul de a folosi şi aplica arma de foc pentru a se apăra în exercitarea
funcţiilor lor.
(3) Inspectorii de stat şi zonali ai mediului sînt supuşi asigurării de stat obligatorii; în caz de prejudiciu adus averii,
sănătăţii lor, precum şi în caz de moarte a inspectorilor mediului în exerciţiul funcţiei prejudiciul va fi recuperat
totalmente de către persoanele fizice şi juridice responsabile de prejudiciul cauzat.
[Art.29 modificat prin Legea nr.934-XIV din 14.04.2000, în vigoare 22.06.2000]
Capitolul IV
DREPTURI ŞI OBLIGAŢIUNI ALE PERSOANELOR FIZICE
ŞI JURIDICE PRIVIND PROTECŢIA MEDIULUI
Art.30. – Statul recunoaşte tuturor persoanelor fizice dreptul la un mediu sănătos, în care scop asigură, în conformitate
cu legislaţia în vigoare:
a) accesul deplin, operativ şi liber la informaţiile privind starea mediului şi starea sănătăţii populaţiei;
b) dreptul de a se asocia în organizaţii, partide, mişcări, asociaţii de protecţie a mediului, de a adera la cele existente;
c) dreptul de a participa la dezbaterea proiectelor de legi, diverselor programe economice sau de altă natură ce vizează
direct sau indirect protecţia mediului şi folosirea resurselor naturale; dreptul la informare şi consultare asupra proiectelor
de amplasare şi construire a obiectelor cu efecte negative asupra mediului, de refacere şi amenajare a teritoriului, a
localităţilor urbane şi rurale;
d) dreptul de a interveni cu demersuri la instanţele de stat, pentru suspendarea temporară sau definitivă a activităţii
agenţilor economici care aduc daune ireparabile mediului; dreptul de a solicita efectuarea expertizei obiectivelor şi de a
participa la efectuarea expertizei obşteşti;
e) dreptul de a organiza referendumuri naţionale şi locale în probleme majore de protecţie a mediului;
f) dreptul la educaţie şi instruire ecologică;
g) dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul unor organizaţii, partide, mişcări, asociaţii, autorităţilor pentru
mediu, administrative sau judecătoreşti pentru a sista acţiunile care aduc daune mediului, indiferent dacă agenţii
economici vor fi sau nu prejudecaţi în mod direct; dreptul de a trage la răspundere persoanele, care au comis contravenţii
sau infracţiuni ecologice;
h) dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit cu urmare a poluării sau a altor acţiuni de afectare a mediului, precum
şi pentru prejudiciul adus sănătăţii oamenilor;
9
i) dreptul de a beneficia de facilităţile prevăzute de legislaţie pentru investiţiile capitale, care au drept scop ameliorarea
calităţii mediului.
Art.31. – Protecţia mediului constituie o obligaţiune generală a locuitorilor republicii, ei fiind datori:
a) să respecte legislaţia cu privire la protecţia mediului şi să protejeze mediul, să folosească raţional resursele naturale,
să nu lezeze drepturile şi interesele altor beneficiari ai resurselor naturale să semnaleze operativ autorităţile pentru mediu
sau organizaţiile ecologice despre daunele, provocate naturii de persoanele fizice şi juridice;
b) să contribuie la amenajarea teritoriilor, la cererea aliniamentelor de arbori şi arbuşti şi a spaţiilor verzi, să nu admită
distrugerea acestora, să nu polueze teritoriul, unde activează sau locuiesc;
c) să recupereze pierderile şi să repare prejudiciul cauzat mediului şi populaţiei.
Art.32. – Agenţii economici, indiferent de forma de proprietate, sînt obligaţi:

a) să folosească cît mai economicos energia, apa, să întreprindă măsuri pentru prevenirea alunecărilor de teren, să nu
admită eroziunea solului, salinizarea sau înmlăştinirea secundară, compactarea şi poluarea solului cu îngrăşăminte
minerale şi pesticide, să respecte normativele solului cu îngrăşăminte minerale şi pesticide, să respecte normativele
aplicării în agricultură a substanţelor chimice;
b) să retehnologizeze procesele de producţie în vederea minimalizării deşeurilor prin folosirea cît mai eficientă a
materiei prime, să reducă folosirea substanţelor toxice, inflamabile şi să le înlocuiască cu materiale alternative inerte,
care asigură obţinerea unei producţii finale cît mai durabile, să producă, să utilizeze şi să pună în circulaţie ambalaje
recuperabile, refolosibile, reciclabile sau uşor degradabile;
c) să doteze sursele generatoare de noxe cu dispozitive, echipamente şi instalaţii de epurare, capabile de a reduce noxele
evacuate sub limitele admisibile, stabilite de autorizaţiile pentru mediu;
d) să planteze şi să întreţină în jurul unităţilor industriale, a complexelor zootehnice perdele forestiere de protecţie şi
spaţii verzi, să ţină sub o supraveghere permanentă starea mediului din jurul unităţilor industriale şi complexelor
zootehnice şi să întreprindă măsuri de protecţie a mediului;
e) să asigure supravegherea permanentă a construcţiilor şi instalaţiilor în cursul funcţionării lor, să ia măsuri pentru
prevenirea avariilor şi poluării accidentale a mediului, iar în caz de producere a acestora să ia măsuri operative pentru
înlăturarea cauzelor lor, să anunţe imediat autorităţile pentru mediu, să lichideze pe cont propriu toate consecinţele
avariilor şi poluării accidentale, să repare prejudiciile aduse mediului, componenţilor lui, averii altor proprietăţi şi
sănătăţii persoanelor afectate;
f) să execute hotărîrile şi dispoziţiile ministerelor, departamentelor şi autorităţilor administraţiei publice locale
referitoare la problemele protecţiei mediului, să prezinte autorităţilor pentru mediu întreaga informaţie referitore la
influenţa activităţii economice promovate asupra mediului şi componenţilor lui, să admită accesul necondiţionat şi la
orice oră al inspectorilor mediului la unităţile de producţie pentru a efectua controlul acţiunilor activităţilor, susceptibile
să afecteze mediul;
g) să solicite autorităţilor pentru mediu expertizarea activităţilor, susceptibile să afecteze mediul;
h) să asigure condiţiile corespunzătoare pentru prevenirea poluării mediului cu substanţe toxice, volatile, corozive,
inflamabile sau cu pulberi de orice fel în timpul transportării şi păstrării lor.
Capitolul V
PROTECŢIA RESURSELOR NATURALE ŞI CONSERVAREA BIODIVERSITĂŢII
Secţiunea 1
Protecţia solului şi a geoecosistemelor
Art.33. – Politica în domeniul gospodăririi solurilor se bazează pe următoarele principii:
a) recunoaşterea faptului că menţinerea resurselor naturale, a biodiversităţii, a aspectului peisagistic rural, a
landşafturilor culturale este la fel de importantă ca şi asigurarea populaţiei cu produse alimentare şi obţinerea de venit
din agricultură.
b) promovarea unei agriculturi durabile cu reducerea îngrăşămintelor minerale şi a pesticidelor, aplicarea tehnologiilor
ecologic inofensive, restabilirea şi menţinerea echilibrului ecologic şi geoecosisteme.
Art.34. – În completarea articolului 8, organele de administrare în economie în comun cu instituţiile de ramură de

cercetare, cu autorităţile pentru mediu şi cu autorităţile administraţiei publice locale sînt obligate;
a) să propună producătorilor agricol tehnologii nonpoluante de cultivare a plantelor, bazate pe principiile agriculturii
ecologice, în măsură să asigure atît producţiile necesare de bună calitate, cît şi protecţia şi ameliorarea calităţii solurilor,
să creeze un sistem de asistenţă fitosanitară operativă pentru evaluarea corectă a stării culturilor, pentru aplicarea
10
măsurilor adecvate şi prevenirea utilizării greşite sau abuzive a substanţelor chimice şi să asigure asistenţa tehnică
agricolă;
b) să elaboreze şi să implementeze programe anuale de combatere a eroziunii solului, subinundării, înmlăştinirii,
salinizării, uscării excesive a terenurilor agricole, de prevenire şi stopare a alunecărilor de teren, de menţinere a
potenţialului diferenţiat al terenurilor agricole în funcţie de valorile naturale la nivelul de suportabilitate a
geoecosistemelor; să exercite o supraveghere sistematică asupra structurii culturilor agricole, asolamentelor şi rotaţiei lor
pentru a se menţine un bilanţ pozitiv de humus şi elemente nutritive în sol şi a se reduce pierderile prin eroziune sub
limita restituirii lui naturale de 5 t/ha pe an;
c) să estimeze terenurile cu regim hidrotehnic secetos, să elaboreze tehnologii de majorare a efectului precipitaţiilor, de
folosire raţională a apei pentru irigaţii;
d) să constituie în perimetre de ameliorare terenuri agricole degradate, care pot fi reamenajate, să supravegheze
efectuarea lucrărilor de revalorificare a acestor terenuri;
e) să organizeze un subsistem unic de monitoring al calităţii solurilor şi agroecosistemelor pentru supravegherea calităţii
solurilor, evidenţierea la timp şi evaluarea schimbărilor neprevăzute, pentru elaborarea programelor şi luarea măsurilor
de corectare a tendinţelor negative.
Art.35. – Agenţii economici, deţinători de terenuri agricole, indiferent de forma de proprietate, vor gospodări solul în
vederea obţinerii de produse alimentare şi de venituri, avînd grijă de păstrarea lui pentru generaţiile prezente şi viitoare,
în care sînt obligaţi:
a) să respecte prevederile actelor normative, celor menţionate în articolul 68, litera e) din prezenta lege, recomandările
autorităţilor agricole cu privire la organizarea asolamentelor şi rotaţiei lor, respectarea structurii culturilor agricole,
fertilizarea fundamentală ştiinţific, ameliorările funciare, menţinerea unui bilanţ pozitiv de humus şi reducerea
pierderilor prin eroziune sub limita restituirii lui naturale;
b) să nu admită compactarea şi poluarea solului cu îngrăşăminte minerale şi pesticide, subinundarea, înmlăştinirea,
salinizarea, uscarea excesivă a terenurilor agricole, să întreprindă măsuri de prevenire şi stopare a eroziunii solului, a
alunecărilor de teren;
c) să definitiveze în colaborare cu autorităţile silvice sistemul de perdele forestiere de protecţie.
Art.36. – Scoaterea din circuitul agricol a unor terenuri agricole pentru realizarea unor obiective economice sau de
destinaţie socială se realizează prin hotărîre de Guvern, la propunerea consiliilor unităţilor administrativ-teritoriale de
nivelul întîi sau, respectiv, de nivelul al doilea, în temeiul cererii proprietarului, cu acordul autorităţii centrale pentru
resursele naturale şi mediu; în cazul unei hotărîri pozitive se va asigura decopertarea stratului de sol fertil şi utilizarea lui
pentru refacerea terenurilor degradate.
Art.361. – La etapa elaborării certificatului de urbanism pentru proiectare, subdiviziunile teritoriale ale Inspectoratului
Ecologic de Stat eliberează autorităţii executive a administraţiei publice locale, în termen de 5 zile lucrătoare, prin
intermediul ghişeului unic, avizul de acordare a terenului pentru amplasarea, proiectarea obiectelor ca rezultat al
participării în comisii la alegerea loturilor.
[Art.361 introdus prin Legea nr.153 din 30.07.2015, în vigoare 14.08.2015]
Art.37. – Împrăştierea pe terenuri agricole a unor ape uzate şi a nămolului, provenite de la unităţile industriale,
complexele zootehnice, de la staţiile de epurare se admite numai cu autorizaţia autorităţilor pentru agricultură, pentru
mediu şi pentru sănătate.
Art.38. – Este interzisă şi se sancţionează, conform legii, depozitarea şi împrăştierea pe sol, în afara perimetrelor admise
şi special amenajate a deşeurilor de producţie şi menajere, a moluzului rezultat din construcţii, a fierului vechi, a
ambalajelor de orice fel, a reziduurilor industriale, a substanţelor chimice şi radioactive.
Art.39. – Agenţii economici, care administrează terenuri cu destinaţie specială, sînt obligaţi să întreţină în curăţenie şi
ordine şi să amenajeze cu spaţii verzi toate suprafeţele neocupate productiv, aşa cum sînt cele limitrofe căilor ferate,
drumurilor, cele din curţile şi perimetrele unităţilor economice şi sociale.
Art.40. – Este interzisă şi se sancţionează, conform legii, vătămarea sau tăierea fără autorizaţia autorităţii centrale pentru
resursele naturale şi mediu a arborilor şi a altor tipuri de vegetaţie din păduri, din perdelele forestiere de protecţie, din
zonele de protecţie a cîmpurilor, apelor rîurilor şi bazinelor acvatice şi din cele limitrofe căilor ferate, drumurilor şi din
spaţiile verzi ale localităţilor urbane şi rurale.
11

Art.41. – (1) Se interzice reducerea suprafeţei terenurilor fondului forestier. În cazuri excepţionale, pentru construcţia
obiectelor cu destinaţie specială, a drumurilor de importanţă republicană, a liniilor electrice de tensiune înaltă, a
magistralelor de petrol şi gaze, reducerea suprafeţei terenurilor fondului forestier se permite în baza deciziei Guvernului
doar cu avizul pozitiv al Expertizei ecologice de stat.
(2) Retragerea definitivă a suprafeţelor din terenurile fondului forestier se realizează prin includerea în ele a unor
terenuri utile pentru împădurire şi echivalente ca suprafaţă şi bonitate.
Art.42. – Deţinătorii de terenuri din fondul forestier vor asigura:

a) paza şi regenerarea pădurilor, în primul rînd a biocenozelor silvice autohtone prin redresarea lor ecologică, în baza
proiectelor amenajamentelor silvice;
b) valorificarea masei lemnoase numai în limita tăierilor de îngrijire, de igienă, de regenerare şi reconstrucţie conform
amenajamentelor silvice, prin tehnologii ecologic argumentate de recoltare, corhănire şi transportare, care să asigure
protecţia solurilor, a florei şi faunei sălbatice, stabilitatea pantelor şi a ecosistemelor silvice;
c) extinderea suprafeţelor de păduri cu un regim special de protecţie;
d) restabilirea şi conservarea biodiversităţii caracteristice pădurilor republicii, exploatarea şi explorarea resurselor
regenerabile ale pădurilor fiind dimensionate potrivit limitelor de suportabilitate ecologică a zonei. Vînatul şi pescuitul
în fondul silvic, capturarea păsărilor şi animalelor, recoltarea plantelor, ciupercilor şi pomuşoarelor în scopul
comercializării, comercializarea în stare brută sau prelucrată fiind admise numai în baza autorizaţiei autorităţilor silvice;
e) interzicerea activităţilor economice şi social-obşteşti care pot afecta echilibrul ecologic al ecosistemelor terestre, al
pădurilor, al pajiştilor şi fineţelor, al oricăror formaţiuni naturale care conservă diversitatea floristică şi faunistică a
zonei.
Art.43. – Guvernul va elabora programul de conservare şi dezvoltare a pădurilor.

Secţiunea 2
Protecţia resurselor acvatice şi a ecosistemelor acvatice
Art.44. – Este supus protecţiei întregul potenţial acvatic al Republicii Moldova – apele subterane cu biocenozele lor,
apele de suprafaţă (cursurile de apă, lacurile naturale şi de acumulare, zonele umede aferente acestora) împreună cu
resursele lor naturale, cu biocenozele lor specifice şi cu zonele sanitare şi de protecţie a apelor.
Art.45. – În scopul protecţiei resurselor acvatice sînt interzise:

a) deversarea în apele de suprafaţă, în canalele de irigare şi de desecare a apelor uzate neepurate, a celor poluate termic
şi radioactive a apelor contaminate cu germeni patogeni şi paraziţi, a produselor sau reziduurilor petroliere şi a altor
poluanţi;
b) deversarea în apele de suprafaţă, depozitarea în albiile acestora sau în zonele de protecţie a apelor a deşeurilor de
orice natură, a dejecţiilor, a moluzului rezultat din construcţii, a altor reziduuri şi pesticide, precum şi introducerea de
explozibile, otrăvuri, narcotice şi alte substanţe de acest fel;
c) spălarea în apele naturale, în preajma lor şi în alte locuri neautorizate a vehiculelor, a utilajelor şi a ambalajelor.
[Art.45 modificat prin Legea nr.131-XVIII din 23.12.2009, în vigoare 12.02.2010]
Art.46. – În completarea articolelor 9 şi 10, autorităţile administraţiei publice locale, autorităţile pentru mediu şi pentru
sănătate, autorităţile pentru resursele acvatice în comun cu instituţiile de ramură de cercetare sînt obligate:
a) să menţină sub control strict debitele captate, folosirea şi evacuarea apei în toate domeniile de folosire a ei, să obţină
reducerea necesarului de apă tehnologică, creşterea gradului de reciclare a acesteia, respectarea normelor specifice de
consum, evitarea risipei şi a pierderilor de apă. Pierderile prin neglijenţă sau prin folosirea neraţională a apei la
recuperarea persoanelor fizice şi juridice conform taxelor stabilite;
b) să aplice, conform legii, măsurile necesare pentru prevenirea eutrofizării neechilibrate a apelor de suprafaţă şi a
poluării apelor subterane cu nitraţi, pesticide şi alte produse toxice, şi în acest scop să exercite controlul asupra
respectării normelor de ambalare, transportare, depozitare, a regulilor de manipulare şi utilizare a acestora pe anumite
suprafeţe, mai ales pe cele situate în zonele de protecţie a cursurilor şi bazinelor de apă;
12
c) să asigure respectarea regimului special de gestionare a zonelor de protecţie şi a zonelor sanitare, limitrofe cursurilor
rîurilor, pîraielor, lacurilor, construcţiilor hidrotehnice şi de acumulare a apei să nu admită în zonele de protecţie
hidrogeologică lucrări şi activităţi ce vin în contradicţie cu regimul zonelor de protecţie şi a zonelor sanitare;
d) să supravegheze în permanenţă starea izvoarelor, pîraielor, rîurilor mici, apelor subterane, a biocenozelor lor naturale,
a zonelor adiacente, să aplice, conform legii, măsuri de prevenire a poluării şi degradării lor, să întreprindă lucrări de
restabilire a biosistemelor afectate;
e) să identifice şi să propună, pentru a fi declarate drept zone protejate, conform legii, sectoarele acvatice şi terenurile
mlăştinoase cu biocenoze reprezentative sau cu populaţii ale unor specii endemice, rare sau periclitate, autohtone sau
migratoare.
Art.47. – Agenţii economici, indiferent de forma de proprietate, care folosesc resursele acvatice şi care evacuează ape
uzate sînt obligaţi:
a) să reactualizeze, în decurs de un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi, autorizaţiile emise de autorităţile pentru
mediu în modul stabilit pentru captarea necesarului de apă şi deversarea apelor uzate în locurile de amplasare a barajelor
şi altor instanţii hidrotehnice pe albiile cursurilor de apă şi să execute în termenele stabilite lucrările recomandate;
b) să asigure preepurarea apelor reziduale la nivelul standardelor stabilite înainte de deversarea lor în reţeaua de
canalizare a localităţilor. Acumularea apelor reziduale în orice rezervoare este admisă numai cu acordul comun al
autorităţilor administraţiei publice locale, al autorităţilor pentru mediu şi al serviciului sanitar epidemiologic;
c) să aplice soluţii tehnice pentru a asigura durabilitatea apeductelor şi pentru îmbunătăţirea tehnicii de irigaţie în scopul
evitării pierderilor de apă, preîntîmpinării deteriorării solurilor şi altor fenomene negative;
d) să nu afecteze potenţialul de refacere a resurselor biologice specifice, calitatea apelor şi stabilitatea ecosistemelor
acvatice prin activităţi de exploatare a construcţiilor hidrotehnice, prin piscicultură şi pescuit.
Art.48. – Exploatarea apelor minerale, a resurselor naturale aferente fondului apelor (nisipului, petrişului, nămolului
terapeutic), recoltarea în scopul comercializării şi comercializarea unor resurse acvatice naturale, precum: peşti, raci,
broaşte, moluşte, lipitori, păsări de apă, ouă de păsări de apă se admit numai cu autorizaţia autorităţilor administraţiei
publice locale.
Art.49. – Agenţii economici care deţin nave, platforme plutitoare sînt obligaţi să le doteze cu instalaţii de stopare sau
epurare a deşeurilor şi apelor uzate şi cu racorduri de descărcare a acestora în instalaţii de mal sau plutitoare, în
conformitate cu regulile naţionale şi internaţionale referitoare la prevenirea poluării apelor. Administraţiile portuare sînt
obligate să asigure construcţia imobilelor portuare pentru preluarea, prelucrarea, reciclarea sau neutralizarea reziduurilor
petroliere, menajere şi de altă natură, stocate pe navele fluviale, precum şi crearea unor subunităţi specializate pentru
intervenţii operative în caz de poluare accidentală a apelor şi pentru acţiuni de depoluare.
Secţiunea 3
Protecţia subsolului
Art.50. – Sînt supuse protecţiei toate resursele subsolului:
roci materie primă minerală, agenţi termici naturali, bazine subterane de apă, precum şi cavităţi naturale şi artificiale pe
întreg teritoriul republicii.
Art.51. – La efectuarea lucrărilor de explorare, extragere, prelucrare şi transportare a zăcămintelor şi de transportare a

diverselor materiale din ele sînt interzise:
a) deteriorarea stratului de sol fertil, a cursurilor de apă împreună cu biocenozele lor naturale, a landşafturilor, cu
excepţia cazurilor autorizate în mod special de autorităţile administraţiei publice locale de comun acord cu autorizaţiile
pentru mediu;
b) depozitarea materiei prime minerale, a deşeurilor, amplasarea diverselor instalaţii, mecanisme, mijloace tehnice în
afara perimetrelor zonei de protecţie;
c) poluarea mediului în cursul transportării materiei prime minerale şi a deşeurilor;
d) producerea de zgomote şi vibraţii peste limitele admise în preajma localităţilor, monumentelor istorice şi ale naturii,
rezervaţiile naturale, zonelor recreative şi balneoclimaterice.
Art.52. – Este interzisă îngroparea şi depozitarea în spaţii subterane, fără acordul autorităţilor pentru mediu, pentru
sănătate şi al autorităţilor administraţiei publice locale, a unor deşeuri solide, lichide şi gazoase, chimice şi radioactive,
care pot polua resursele subsolului şi deteriora calitatea acestora.
13
Art.53. – În completarea articolelor 9 şi 10 autorităţile administraţiei publice locale, autorităţile pentru mediu, pentru
sănătate, pentru gestionarea resurselor subsolului şi instituţiile de ramură de cercetare sînt obligate:
a) să asigure ţinerea cadastrului resurselor subsolului, evidenţa extracţiei şi prelucrării lor, a deşeurilor survenite din
aceste activităţi, să elaboreze programe de folosire a resurselor subsolului pentru dezvoltarea durabilă a societăţii;
b) să supravegheze în permanenţă lucrările de exploatare a resurselor subsolului, respectarea limitelor de folosire a
acestora, să propună şi să ceară beneficiarilor implementarea de tehnologii, care să asigure un randament superior la
extragerea şi preluarea resurselor subsolului şi o reducere maximă a pierderilor şi a deşeurilor;
c) să identifice formaţiunile geologice minerologice, paleontologice şi alte formaţiuni rare ale subsolului de o deosebită
valoare ştiinţifică şi a culturii pentru a fi luate sub protecţia specială a statului.
Art.54. – Agenţii economici, antrenaţi în exploatarea şi folosirea resurselor subsolului, indiferent de forma de
proprietate, sînt obligaţi:
a) să reactualizeze în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi autorizaţiile emise de autorităţile pentru
mediu, în modul stabilit. Eschivarea de la această prevedere sau nerespectarea recomandărilor expertizei atrage după
sine sistarea activităţii în cauză;
b) să delimiteze pe teren cu acordul autorităţilor administraţiei publice locale şi al autorităţilor pentru mediu perimetrele
zonelor de protecţie şi ale zonelor sanitare în jurul activităţilor de exploatare, extragere şi prelucrare a resurselor
subsolului, să le amenajeze şi să le întreţină în regimul stabilit;
c) să efectueze lucrări de reconstrucţie ecologică a terenurilor afectate în urma activităţilor de explorare, extragere şi
prelucrare a resurselor subsolului, şi să le recultiveze.
Secţiunea 4
Protecţia atmosferei
Art.55. – Guvernul în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi vor elabora şi vor propune spre aprobare
Parlamentului standardele calităţii aerului.
Art.56. – În completarea articolului 9 organele de administrare în energetică, în industrie, agricultură, transport,

exploatarea spaţiului locativ în comun cu instituţiile de ramură de cercetare, autorităţile administraţiei publice locale şi
autorităţile pentru mediu şi pentru sănătate sînt obligate:
a) să elaboreze si să propună Guvernului spre aprobare limitele anuale de producere şi consum a energiei, limitele anuale
admisibile de emisii nocive în atmosfera din surse fixe şi mobile, şi nu permită depăşirea limitelor şi normelor stabilite;
b) să creeze şi să asigure funcţionarea unui sistem de supraveghere a calităţii aerului pe întreg teritoriul republicii, bazat
pe standardele internaţionale;
c) să propună şi să ceară consumatorilor de energie implementarea de soluţii tehnice, care ar asigura reducerea
consumului de energie în toate domeniile de activitate, utilizarea de materie primă şi combustibil cu conţinut redus de
substanţe nocive;
d) să retehnologizeze activităţile de producţie pentru a sista emisia în atmosferă a substanţelor care provoacă
destrucţiunea stratului de ozon;
e) să supravegheze în permanenţă respectarea regimului de emisii nocive în atmosferă, să sancţioneze cu promptitudine
încălcările admise; în cazul unor condiţii meteorologice nefavorabile dispersiei poluanţilor în atmosferă cu acumulări
locale de substanţe toxice să dispună suspendarea temporară a activităţilor, care sînt supuse de poluare a atmosferei.
Art.57. – Agenţii economici, indiferent de forma de proprietate, activitatea cărora este legată de surse de poluare fixe
sau mobile sînt obligaţi:
a) să doteze liniile tehnologice cu utilaje şi dispozitive de captare şi neutralizare a pulberilor şi gazelor nocive, să nu
încalce normativele concentraţiei substanţelor nocive în emisii supra limitelor legal admise;
b) să aplice măsurile necesare pentru a nu admite poluarea atmosferei cu pulberi sau substanţe volatile la transportarea şi
păstrarea deşeurilor de orice fel;
c) să creeze şi să întreţină spaţii verzi în jurul obiectivelor industriale, să sădească aliniamente de arbori şi arbuşti în
zonele limitrofe drumurilor pentru îmbunătăţirea calităţii aerului şi protecţiei fonice;
d) să asigure măsurile de izolare a surselor generatoare de zgomote şi vibraţii şi de protecţie fonică a populaţiei, să nu
admită depăşirea limitelor admise de zgomote şi vibraţii, radiaţii neionizante (electromagnetică, infraroşie, ultravioletă,
laser).
Secţiunea 5
14
Conservarea biodiversităţii şi protecţia monumentelor naturii

Art.58. – Statul reconfirmă dreptul la existenţă a tuturor speciilor naturii vii (indiferent de importanţa lor pentru om), ca
element esenţial al ciclului planetar de materie, de formare a climei şi al potenţialului de renovare a resurselor naturale.
Art.59. – Guvernul în termen de un an de la adoptarea prezentei legi vor elabora şi vor prezenta Parlamentului un
program de activităţi pentru conservarea biodiversităţii, orientat spre protejarea speciilor de plante şi animale rare sau
periclitate de dispariţie de presingul comercial, de cultivare în centre speciale a speciilor periclitate de dispariţie, de
reintroducere a speciilor noi, de creare a unei bănci genetice naturale a unor teritorii sub protecţie specială, de respectare
a acordurilor interstatale şi internaţionale cu privire la conservarea biodiversităţii.
Art.60 – Autorităţile pentru mediu, în comun cu autorităţile administraţiei publice locale vor exercita controlul asupra
colectării plantelor, pescuitului, vînatului, numai în limitele nepericlităţii potenţialului de reproducere a diferitor specii
de plante şi animale. Sînt interzise colectarea plantelor, pescuitul şi vînatul speciilor introduse în Cartea Roşie.
Art.61. – Introducerea de specii noi de microorganisme, plante şi animale în scopuri alimentare, tehnice, decorative,
estetice într-un habitat natural, unde speciile date nu au existat, se admite cu permisiunea autorităţii centrale pentru
resursele naturale şi mediu. Persoanele fizice şi juridice care vor introduce în mod neautorizat specii noi în ecosistemele
existente vor suporta, conform legii, răspunderea pentru toate consecinţele unui eventual dezechilibru în ecosisteme.
Art.62. – Este interzisă şi se sancţionează prin lege arderea miriştilor, a învelişului vegetal uscat al perdelelor forestiere
de protecţie, al cîmpurilor, de pe marginile drumurilor, arderea deşeurilor nocive în afara perimetrelor admise şi special
amenajate.
Art.63. – În scopul conservării biodiversităţii şi a unor formaţiuni naturale cu valoare ecologică, ştiinţifică şi estetică se
formează sisteme: de zone naturale protejate (rezervaţii naturale, branişti şi parcuri naţionale), de monumente ale naturii
(formaţiuni şi structuri geomorfologice; reliefuri unicale, peşteri, formaţiuni fosilifere; complexe naturale unicale, arbori
izolaţi etc.), de monumente ale artei horticole (grădini botanice, parcuri dendrologice, parcuri istorice vechi, parcuri
silvice), de parcuri zoologice. Statutul de zonă naturală protejată, monument al naturii, monument al artei horticole, parc
zoologic se atribuie sau se retrage de Parlament la propunerea Guvernului. Zonele naturale protejate şi monumentele
naturii, declarate astfel prin decrete şi hotărîri guvernamentale, prin decizii ale autorităţilor administraţiei publice locale,
emise pînă la adoptarea prezentei legi, îşi păstrează legal această calitate.
Art.64. – Teritoriile şi acvatoriile declarate prin lege sau hotărîre a Parlamentului zone naturale protejate sînt
administrate de autorităţile pentru mediu. Monumentele naturii, monumentele artei horticole şi parcurile zoologice rămîn
în proprietatea beneficiarilor funciari. Valorificarea resurselor naturale şi alte activităţi pe teritoriile monumentelor
naturii, monumentelor artei horticole, parcurilor zoologice, precum şi în zonele de tampon ale rezervaţiilor naturale se
vor desfăşura conform regimului obiectivelor şi zonelor respective.
Art.65. – Rezervaţiile naturale, parcurile naţionale, parcurile zoologice sînt persoane juridice finanţate de stat, dispun de
conturi proprii speciale din mijloacele, obţinute prin activitatea ştiinţifică, editorială, recreaţională şi instructivă.
Mijloacele respective sînt folosite în exclusivitate pentru buna întreţinere a rezervaţiilor naturale, parcurilor naţionale şi
monumentelor naturii.
Art.66 – Autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu va evita şi difuza Catalogul zonelor naturale protejate,
monumentelor naturii, monumentelor artei horticole, parcurilor zoologice cu regulamentele lor şi cu modificările anuale
în Catalog.
Capitolul VI
GESTIONAREA DEŞEURILOR, SUBSTANŢELOR TOXICE,
A ÎNGRĂŞĂMINTELOR MINERALE ŞI PESTICIDELOR
Art.67 – Politica de stat în domeniul gestionării deşeurilor are la bază:
a) recunoaşterea faptului că acumularea supradimensionată a deşeurilor este o consecinţă a folosirii neraţionale a
energiei şi materiei prime ce afectează calitatea mediului, componenţii lui şi sănătatea oamenilor;
15
b) conştientizarea implementării de soluţii tehnice, a mecanismelor economice şi gestionare, care ar permite reducerea
ritmurilor de acumulare a deşeurilor, obţinerea energiei şi a componenţilor reciclabili din deşeuri de producţie şi
menajere, distrugerea şi izolarea eficientă a deşeurilor irecuperabile.
Art.68. – În completarea articolului 8, Guvernul:

a) recomandă şi implementează prin mecanisme economice şi gestionare tehnologii de vîrf de folosire raţională a apei şi
materiei prime de limitare a folosirii în procesele de producţie a componenţilor cu efectiv negativ asupra mediului şi
sănătăţii oamenilor, de substituire a acestora prin materiale alternative inerte, de obţinere a produselor finale reciclabile
după perioada de utilizare, a energiei şi a componenţilor reciclabili din deşeuri de producţie şi menajere;
b) elaborează limitele anuale de acumulare a deşeurilor de producţie şi menajere, supraveghează respectarea acestor
limite;
c) impun taxe depozitare şi de prelucrare a deşeurilor de producţie şi menajere, stabilesc standardele tehnice privind
transportarea, depozitarea la suprafaţă, arderea şi îngroparea deşeurilor irecuperabile pentru a minimaliza efectele nocive
asupra sănătăţii oamenilor şi calităţii mediului;
d) creează condiţii de favorizare şi încurajare pentru activităţile de colectare şi reciclare a deşeurilor metalice, textile, de
pielărie, de masă lemnoasă, cauciuc uzat, uleiuri uzate, de obţinere a energiei reziduale;
e) aprobă, reactualizează anual şi dă publicităţii în termen de şase luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi
Regulamentul privind modul de utilizare şi nimicire a materialelor şi deşeurilor toxice, Lista materialelor şi deşeurilor
toxice, Regulamentul privind modul de transportare, păstrare şi utilizare a îngrăşămintelor minerale şi al pesticidelor,
Lista îngrăşămintelor minerale şi a pesticidelor, fiind excluse substanţele cu toxicitate şi remanenţă ridicată, neselective
şi cumulative, Normativele maxime admise de remanenţe ale pesticidelor şi altor substanţe toxice în sol, apă, furaj şi în
produsele alimentare de origine vegetală şi animală.
Art.69. – În completarea articolelor 9 şi 10 autorităţile administraţiei publice locale în comun cu autorităţile pentru
mediu şi pentru sănătate sînt obligate:
a) să admită depozitarea deşeurilor de orice fel – menajere, industriale şi agricole, a nămolurilor reziduale, provenite prin
activităţi industriale, agrozootehnice şi urbane, a moluzului, rezultat din construcţii, numai în perimetre special
amenajate cu acordul proprietarilor funciar, avîndu-se în vedere protecţia terenurilor limitrofe apelor de suprafaţă şi
freatice, a aşezărilor umane, a zonelor de interes turistic şi peisagistic, precum şi recultivarea terenurilor după epuizarea
capacităţilor lor în scopul depozitării deşeurilor;
b) să stabilească limitele anuale de depozitare a deşeurilor pe teritoriul comunei (statului), oraşului, raionului,
municipiului, să supravegheze respectarea regimului perimetrelor de depozitare şi a standardelor tehnice de păstrare,
prelucrare, ardere, îngropare a deşeurilor;
c) să controleze permanent în intravilan şi extravilan, inclusiv pe terenurile din perimetrele obiectivelor economice şi
sociale, modul de respectare a legislaţiei cu privire la protecţia mediului, a Regulamentului privind modul de utilizare şi
nimicire a materialelor şi deşeurilor toxice, să sancţioneze persoanele fizice şi juridice responsabile de încălcarea
acestora.
Art.70. – Producătorii în comun cu unităţile comerciale vor organiza, iar primăriile şi preturile vor crea condiţiile
necesare pentru colectarea materialelor de ambalaj folosite, precum: hîrtie, carton, masă lemnoasă, sticlă, metal, masă
plastică, şi vor asigura refabricarea şi reciclarea acestora.
Art.71. – Agenţii economici, indiferent de forma de proprietate, sînt obligaţi:

a) să retehnologizeze procesele de producţie în vederea folosirii cît mai eficiente a energiei, apei şi materialelor,
minimalizării formării de deşeuri de orice fel;
b) să ţină în permanenţă evidenţa deşeurilor de producţie, să efectueze identificarea, sortarea, ambalarea (brichetarea)
lor, să asigure prelucrarea acestora pe loc sau predarea la unităţile specializate de recuperare a energiei şi a deşeurilor
industriale reciclabile, precum şi transportarea şi depozitarea deşeurilor irecuperabile la poligoanele special amenajate;
c) să creeze condiţii necesare pentru prevenirea poluării accidentale a mediului cu substanţe chimice de orice fel, iar în
caz de poluare a acestuia să lichideze urgent consecinţele şi să repare prejudiciul cauzat.
Art.72. – Agenţii economici, indiferent de forma de proprietate, şi instituţiile de ramură de cercetare, care folosesc,
fabrică, transportă sau comercializează substanţe toxice sau radioactive, deşeuri nocive sînt obligaţi:
a) să reactualizeze în termen de şase luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi autorizaţiile emise de autorităţile
pentru mediu, în modul stabilit. Eschivarea de la prezenta prevedere sau de la recomandările expertizei va atrage după
sine sistarea activităţii în cauză;
16
b) să ţină un registru special, întocmit conform formelor stabilite, în care se vor înscrie date privind natura, originea,
cantitatea, modul de depozitare, utilizare a pesticidelor şi altor substanţe toxice, caracteristicele lor fizice şi chimice, să
furnizeze aceste date autorităţilor pentru mediu şi pentru sănătate;
c) să efectueze transportarea de pesticide şi alte substanţe toxice, inclusiv radioactive, numai în perimetrele special
amenajate, cu mijloace utilate special pentru acest scop şi însoţite de persoane împuternicite în baza autorizaţiei,
eliberate pentru fiecare caz aparte de către autorizaţiile pentru mediu.
Art.73. – Este interzisă introducerea în republică a deşeurilor, a reziduurilor de orice natură în stare brută sau prelucrată,
cu excepţia maculaturii prelucrate, a deşeurilor şi resturilor din fontă, fier sau oţel şi a cioburilor din sticlă, prevăzute în
anexa nr.3 la Legea nr.1347-XIII din 9 octombrie 1997 privind deşeurile de producţie şi menajere, destinate utilizării în
calitate de materie primă secundară la întreprinderile autohtone existente, în vederea prelucrării, stocării temporare,
depozitării, împrăştierii pe sol sau în apă, distrugerii prin orice mijloace. Autorităţile vamale controlează şi poartă
răspundere de aplicarea prevederilor prezentului articol, privind importarea şi transportarea deşeurilor şi reziduurilor de
orice fel prin teritoriul republicii.
[Art.73 completat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]
Art.74. – Producătorii şi furnizorii îngrăşămintelor minerale şi pesticidelor (erbicide, insecticide, raticide, desicanţi,
reglatori ai proceselor de creştere) sînt obligaţi să respecte întocmai prevederile Regulamentului privind modul de
transportare, păstrare şi utilizare a îngrăşămintelor minerale şi a pesticidelor în ceea ce priveşte condiţiile de fabricare,
de ambalare (cu informaţia asupra componenţei şi instrucţiunile de păstrare şi aplicare şi cu avertizarea de evitare a
riscului toxicologic asupra sănătăţii oamenilor şi calităţii mediului), de transportare a acestor produse şi de recuperare a
reziduurilor, precum şi ambalajelor pentru furnizori.
Art.75. – În scopul reducerii riscului toxicologic pentru mediu şi sănătatea oamenilor la folosirea îngrăşămintelor
minerale şi a pesticidelor se interzice:
a) depozitarea îngrăşămintelor minerale şi a pesticidelor în încăperi şi locuri neautorizate de autorităţile pentru mediu şi
pentru sănătate, folosirea lor în zonele supuse măsurilor speciale de protecţie;
b) tratarea seminţelor cu pesticide în afara perimetrelor special amenajate fără respectarea tuturor măsurilor de protecţie
a mediului şi sănătăţii oamenilor;
c) aplicarea de pesticide în perioada înfloritului la culturile a căror polenizare se realizează prin insecte;
d) folosirea de momeli toxice din pesticide neautorizate în acest scop;
e) depăşirea limitelor maxime admise de remanenţe ale pesticidelor şi altor substanţe toxice în sol, apă, furaj şi în
produsele alimentare de origine vegetală şi animală. Orice produs alimentar, în care concentraţia de remanenţe toxice
depăşeşte limitele maxime admise urmează a fi tratat conform prevederilor pentru reziduurile nocive pe contul
producătorului.
Art.76. Autorităţile centrale pentru agricultură, pentru mediu şi pentru sănătate vor organiza pe întreg teritoriul
republicii o reţea unică de laboratoare specializate pentru controlul reziduurilor de pesticide şi al altor substanţe toxice în
sol, apă, furaj şi în produsele alimentare de origine vegetală şi animală.
Capitolul VII
PROTECŢIA ÎMPOTRIVA RADIAŢIEI IONIZATE
Art.77. – Republica Moldova nu va admite pe teritoriul ei construirea de termocentrale atomice, importul, amplasarea şi
tranzitul armelor atomice, al combustibilului nuclear prelucrat, al deşeurilor nucleare de orice fel. Excepţie fac
materialele nucleare care sînt transportate între Federaţia Rusă şi Republica Bulgaria prin teritoriul Republicii Moldova
şi teritoriul Ucrainei.
Art.78. – Activităţile în domeniul nuclear, precum: importul, investigaţia ştiinţifică, retehnologizarea, elaborarea,
producerea, prelucrarea, utilizarea, transportul, exportul, neutralizarea şi îngroparea surselor radioactive sînt admise
numai în baza unei autorizaţii comune a autorităţilor centrale pentru mediu şi pentru sănătate.
17
Art.79. – Autorizaţiile pentru activităţile în domeniul nuclear se vor elibera numai cu condiţia înzestrării surselor de
radiaţie ionizată cu sisteme sigure de radioprotecţie, blocare şi semnalizare pentru asigurarea protecţiei radiologice a
personalului de serviciu, populaţiei şi mediului, a prezentării informaţiei despre nivelurile de radiaţie, măsurile şi
instalaţiile de radioprotecţie“ aparatele şi metodele de control al sursei de radiaţie, regimul de protecţie în cursul
exploatării şi deservirii.
Art.80. – Titularii de autorizaţii pentru activităţi în domeniul nuclear sînt obligaţi:

a) să asigure respectarea actelor normative, prescripţiilor tehnice şi normelor legale în vigoare, care garantează protecţia
împotriva radiaţiilor ionizante a personalului de serviciu, a populaţiei şi a mediului;
b) să ţină o evidenţă strictă a materialelor radioactive şi de interes nuclear, să le asigure împotriva deteriorării, răspîndirii
accidentale, pierderii sau sustragerii acestora;
c) să organizeze serviciul de control al situaţiei radiologice pe teritoriul întreprinderii, instituţiei, organizaţiei şi în zona
sanitară de protecţie conform regimului special al acestor unităţi, aprobat de autorităţile centrale pentru mediu şi pentru
sănătate;
d) să aplice măsuri de prevenire sau minimalizare a efectului radioactiv asupra omului, să nu depăşească limitele de
radiaţie admise conform autorizaţiei;
e) să anunţe imediat autorităţile centrale pentru mediu, pentru sănătate, pentru menţinerea ordinii publice, autorităţile
administraţiei publice locale asupra deteriorării, răspîndirii accidentale, pierderii sau sustragerii materialelor radioactive,
iar în cazul unui accident nuclear, produs în instalaţiile proprii, să participe nemijlocit la localizarea şi înlăturarea
consecinţelor acestuia şi să repare prejudiciul cauzat de accident.
Art.81. – Guvernul va crea, în decurs de un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi, un Comitet Naţional de Protecţie
Radiologică care va supraveghea nivelul de radioactivitate în sol, aer, apă, subsol, floră, faună, în produsele alimentare şi
industriale pe întreg teritoriul republicii şi va informa sistematic populaţia asupra situaţiei radiologice, comunicînd
valorile înregistrate în comparaţie cu nivelul admisibil de radiaţie, iar în cazul depăşirii nivelului maxim de radiaţie se
vor comunica datele respective populaţiei, pe teritorii şi localităţi aparte. Tăinuirea şi denaturarea informaţiei asupra unui
risc radioactiv pentru populaţie se va califica drept crimă de stat.
Art.82. – În caz de accident la obiectivele nucleare situate pe teritoriul altor ţări, care creează o situaţie de risc nuclear
pentru republică, Guvernul informează imediat populaţia despre situaţia creată şi întreprinde măsurile necesare pentru
protecţia ei şi lichidarea consecinţelor provocate de accident.
Capitolul VIII
FONDURILE ECOLOGICE
[Titlul cap.VIII modificat prin Legea nr.154-XVI din 21.07.2005, în vigoare 23.09.2005]
Art.83. – Fondurile ecologice: Fondul ecologic naţional (de pe lîngă autoritatea centrală pentru resursele naturale şi
mediu) şi fondurile ecologice locale (de pe lîngă organele teritoriale ale autorităţii centrale pentru resursele naturale şi
mediu) se creează în scopul colectării de resurse financiare suplimentare pentru protecţia mediului şi reconstrucţia
ecosistemelor. Nu mai puţin de 70% din mijloacele fondurilor ecologice locale se utilizează la prevenirea şi combaterea
poluării mediului, la restabilirea stării lui şi lichidarea consecinţelor poluării.
Art.84. – Sursele de formare a fondurilor ecologice sînt: plăţile pentru poluarea mediului, amenzile pentru încălcarea
legislaţiei cu privire la protecţia mediului, mijloacele parvenite de la repararea prejudiciilor aduse mediului, de la
comercializarea producţiei confiscate ce a fost obţinută prin exploatarea ilicită a florei şi faunei, donaţiile şi depunerile
benevole. Toate mijloacele încasate se acumulează la conturi speciale ale organelor teritoriale ale autorităţii centrale
pentru resursele naturale şi mediu şi se repartizează după cum urmează: 30% din mijloace - în Fondul ecologic naţional,
70% din mijloace - în fondul ecologic local.
Art.85. – Mijloacele fondurilor ecologice pot fi folosite numai în limita următoarelor activităţi:
a) elaborarea şi implementarea programelor locale şi republicane de protecţie a mediului şi a biodiversităţii, de
îmbunătăţiri funciare, amenajări silvice a teritoriilor, de reconstrucţie ecologică a landşafturilor şi rîurilor mici, afectate
prin intervenţii antropice;
18
b) construirea, reconstruirea şi reutilarea obiectivelor de protecţie a mediului, inclusiv a sistemelor de protecţie (diguri)
împotriva inundaţiilor, a sistemelor hidrotehnice şi ameliorative;
c) procurarea de mijloace tehnice, utilaje, aparatură, reactive pentru laboratoarele autorităţii centrale pentru resursele
naturale şi mediu şi subdiviziunile lui;
d) efectuarea de lucrări ştiinţifice în domeniul protecţiei mediului la comanda autorităţii centrale pentru resursele
naturale şi mediu;
e) reinstruirea şi reciclarea cadrelor în domeniul protecţiei mediului;
f) propaganda cunoştinţelor ecologice;
g) construirea şi întreţinerea colaborării internaţionale în domeniul protecţiei mediului;
h) premierea colectivelor – indiferent de apartenenţă departamentală – care au adus un aport real în domeniul protecţiei
mediului. Sumele pentru premiere nu vor depăşi 5% din mijloacele fondurilor ecologice.
Art.86. – (1) Alocarea de mijloace pentru activităţile prevăzute la art.85 se efectuează prin hotărîrile consiliilor de
administrare ale fondurilor respective, adoptate în baza examinării propunerilor organelor centrale de specialitate ale
administraţiei publice, autorităţilor administraţiei publice locale, organizaţiilor obşteşti.
(2) Finanţarea activităţilor prevăzute la art.85 lit.a) şi b) ce implică cheltuieli cu caracter investiţional se va efectua în
temeiul Legii nr.721-XIII din 2 februarie 1996 privind calitatea în construcţii, precum şi al altor acte normative în
vigoare.
[Art.86 în redacţia Legii nr.154-XVI din 21.07.2005, în vigoare 23.09.2005]
Art.87. – (1) Fondul ecologic naţional şi fondurile ecologice locale sînt administrate de către consiliile lor de
administrare, în componenţa a cel puţin 5 persoane, create în baza Regulamentului fondurilor ecologice aprobat de
Guvern.
(2) Consiliile de administrare ale fondurilor ecologice locale vor prezenta Consiliului de administrare al Fondului
ecologic naţional dări de seamă trimestriale şi anuale în formă legală. Consiliul de administrare al Fondului ecologic
naţional va prezenta dări de seamă anuale în conformitate cu Regulamentul fondurilor ecologice.
[Art.88 abrogat prin Legea nr.1539-XIII din 25.02.1998, în vigoare 21.05.1998]
Capitolul IX
RESPONSABILITATEA PENTRU ÎNCĂLCAREA LEGISLAŢIEI.
REZOLVAREA LITIGIILOR ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI MEDIULUI
Art.89. – Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage după sine răspunderea, după caz, civilă, administrativă sau penală,
conform legislaţiei în vigoare.
Art.90. – Încălcarea sau neexecutarea prezentei legi atrage după sine sistarea, limitarea sau interzicerea activităţii
persoanelor fizice şi juridice, indiferent de forma de proprietate.
Art.91. – Persoanele fizice şi juridice sînt obligate a recupera daunele şi prejudiciile produse prin încălcarea prezentei
legi în modul şi mărimile stabilite de legislaţia în vigoare.
Art.92. – Reprezentanţii autorităţilor pentru mediu poartă răspundere personală, conform legislaţiei în vigoare, pentru
asigurarea aplicării prezentei legi. Persoanele fizice şi juridice, în caz de dezacord cu deciziile reprezentanţilor
autorităţilor pentru mediu, au dreptul de a se adresa instanţelor superioare de protecţie a mediului pentru examinarea şi
soluţionarea cazului, iar în caz de dezacord cu decizia lor, au dreptul de a se adresa instanţelor de judecată.
Art.93. În cazul cînd, prin incompetenţă sau prin abuz de putere, decizia autorităţilor pentru mediu a adus pagube sau
prejudicii persoanelor fizice sau juridice aceste daune şi prejudicii se recuperează de factorii care au luat decizia în
modul şi măsura stabilită prin legislaţia în vigoare.
Art.94. – (1) Litigiile în domeniul protecţiei mediului, care nu pot fi rezolvate în condiţiile unei concilieri amiabile între
părţile interesate, sînt supuse spre rezolvare instanţelor de judecată conform legislaţiei în vigoare.
(2) Actele administrative prin care se lezează drepturile sau interesele legitime prevăzute de legislaţia în domeniul
protecţiei mediului pot fi atacate în instanţa de contencios administrativ potrivit Legii contenciosului administrativ.
19
Capitolul X
ACORDURILE INTERNAŢIONALE ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI MEDIULUI
Art.95. – În cazul cînd un acord internaţional, la care Republica Moldova este parte, conţine alte prevederi, decît cele
prevăzute de legislaţia cu privire la protecţia mediului în Republica Moldova, se vor aplica prevederile acordului
internaţional.
Mircea SNEGUR
PREŞEDINTELE REPUBLICII MOLDOVA
Chişinău, 16 iunie 1993.
Nr.1515-XII
[Anexa abrogată prin Legea nr.293-XVI din 21.12.2007, în vigoare 25.01.2008]

[Anexa completată prin Legea nr.133-XVI din 14.06.2007, în vigoare 27.07.2007]
[Anexa introdusă prin Legea nr.409-XV din 02.12.2004, în vigoare 07.01.2005]
Copyright 2015 © All rights reserved
20
LE GE
privind plata pentru poluarea mediului
nr. 1540-XIII din 25.02.1998

(în vigoare 18.06.1998)
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.54-55 art.378 din 18.06.1998
***
CUPRINS
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Obiectivele legii
Articolul 2. Subiecţii şi obiectul legii
Articolul 3. Noţiuni generale
Capitolul II
MODUL DE STABILIRE ŞI DE CALCUL ALE PLĂŢII
PENTRU POLUAREA MEDIULUI
Articolul 4. Stabilirea normativelor plăţii
Articolul 5. Corectarea cuantumului plăţii
Articolul 6. Plata pentru emisiile de poluanţi ale surselor staţionare
Articolul 7. Plata pentru emisiile de poluanţi ale surselor mobile
Articolul 8. Abrogat
Articolul 9. Plata pentru deversările de poluanţi
Articolul 10. Plata pentru depozitarea deşeurilor de producţie
Articolul 11. Plata pentru importul mărfurilor care, în procesul utilizării, cauzează poluarea mediului
Articolul 12. Facilităţi la plata pentru poluarea mediului
Capitolul III
MODUL DE PERCEPERE A PLĂŢII PENTRU POLUAREA MEDIULUI
Articolul 13. Sursele de plată
Articolul 14. Termenul vărsării plăţii
Articolul 15. Răspunderea plătitorului şi controlul asupra încasării plăţii
Articolul 16. Formarea fondurilor ecologice
Capitolul IV
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 17. Intrarea în vigoare
Articolul 18. Îndatoririle Guvernului
Articolul 19. Dispoziţii tranzitorii
Anexa nr.1 Măsurile de protecţie a mediului, cheltuielile pentru care se iau în considerare la calculul plăţii pentru
poluarea mediului
Anexa nr.2 Normativele de plată pentru emisiile de poluanţi din sursele staţionare şi modul de calcul al acesteia
Anexa nr.3 Normativele şi modul de calcul ale plăţii pentru emisiile de poluanţi ale surselor mobile aparţinînd
persoanelor juridice şi fizice (cu excepţia proprietarilor de autovehicule personale care nu desfăşoară activitate de
întreprinzător)
Anexa nr.4 Abrogată
Anexa nr.5 Normativele de plată pentru deversări de poluanţi cu apele reziduale şi modul de calcul al acesteia
Anexa nr.6 Normativele şi modul de calcul ale plăţii pentru deversările de poluanţi în colectoarele pentru must de
dejecţii animaliere
Anexa nr.7 Normativele şi modul de calcul ale plăţii pentru depozitarea deşeurilor de producţie
Anexa nr.8 Lista mărfurilor care, în procesul utilizării, cauzează poluarea mediului şi normativele de plată pentru
importul lor
21
Notă: În cuprinsul legii, cu excepţia anexelor, cuvintele "agenţiile ecologice zonale" se înlocuiesc cu cuvintele "agenţiile
(inspecţiile) ecologice", iar cuvintele "salarii minime" se înlocuiesc cu cuvintele "unităţi convenţionale" conform Legii
nr.280-XVI din 14.12.2007, în vigoare 30.05.2008
Notă: În cuprinsul legii, cuvintele "Ministerul Mediului şi Amenajării Teritoriului" se substituie prin cuvintele
"autoritatea centrală de specialitate" conform Legii nr.1566-XV din 20.12.2002, în vigoare 14.02.2003
Notă: În textul legii, sintagma "Departamentul Protecţiei Mediului Înconjurător" se înlocuieşte cu sintagma "Ministerul
Mediului şi Amenajării Teritoriului" conform Legii nr.732-XIV din 16.12.1999, în vigoare 03.02.2000
Parlamentul adoptă prezenta lege.
Capitolul I
Articolul 1. Obiectivele legii
Prezenta lege are drept obiective:
a) crearea unui sistem de activitate economică în care devine neconvenabilă cauzarea oricărui prejudiciu mediului;
b) stimularea construcţiei şi exploatării sistemelor de captare şi neutralizare a poluanţilor, implementarea de tehnologii
nonpoluante, realizarea altor măsuri care ar micşora volumul emisiilor (deversărilor) de poluanţi în mediu şi formarea
deşeurilor de producţie;
c) formarea fondurilor ecologice pentru finanţarea activităţii orientate spre ameliorarea calităţii mediului.
Articolul 2. Subiecţii şi obiectul legii

(1) Subiecţii prezentei legi sînt persoanele juridice, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, şi
persoanele fizice, denumite în continuare beneficiari de resurse naturale, care desfăşoară activitate economică
generatoare de poluanţi.
(2) Obiectul prezentei legi îl constituie relaţiile care apar în legătură cu emisiile (deversările) de poluanţi în mediu şi
depozitarea deşeurilor de producţie.
Articolul 3. Noţiuni generale

În sensul prezentei legi, se definesc următoarele noţiuni:
poluant – substanţă în stare solidă, lichidă sau gazoasă care poate avea o acţiune negativă asupra organismelor vii şi/sau
a mediului;
concentraţie maximă admisibilă (CMA) – normativ tehnico-ştiinţific care stabileşte concentraţia maximă, fără efecte
negative asupra sănătăţii umane şi a mediului, a poluanţilor în componentele mediului;
emisie limitat admisibilă (ELA) – normativ tehnico-ştiinţific care se stabileşte reieşind din condiţia: concentraţia de
poluanţi emişi în stratul de aer atmosferic de lîngă sol, de la o sursă sau de la un grup de surse, nu va depăşi normativele
CMA;
deversare limitat admisibilă (DLA) – masa maximă a poluanţilor în apele reziduale, admisibilă pentru evacuarea lor în
regim stabilit în punctul dat într-o unitate de timp;
coeficient de agresivitate – coeficient de transformare în care se ia în considerare pericolul relativ al poluantului;
tonă convenţională – masa relativă a poluantului, determinată ca produs între masa acestuia, în tone, şi coeficientul de
agresivitate.
Capitolul II
MODUL DE STABILIRE ŞI DE CALCUL ALE PLĂŢII
PENTRU POLUAREA MEDIULUI
Articolul 4. Stabilirea normativelor plăţii
Normativele plăţii pentru poluarea mediului se stabilesc de către Parlament.
Articolul 5. Corectarea cuantumului plăţii

(1) Beneficiarii de resurse naturale sînt în drept să deducă din cuantumul plăţii pentru poluarea mediului cheltuielile
legate de valorificarea de către aceştia a mijloacelor destinate realizării măsurilor de protecţie a mediului.
(2) Propunerile privind deducerea cheltuielilor în conformitate cu prevederile alin.(1) se elaborează de către beneficiarii
de resurse naturale şi se prezintă agenţiilor (inspecţiilor) ecologice spre coordonare, care se efectuează într-un termen de
22
cel mult 10 zile lucrătoare. Agenţiile (inspecţiile) ecologice nu sînt în drept să refuze deducerea cheltuielilor în cazul în
care acestea corespund măsurilor de protecţie a mediului stabilite la anexa nr.1 din prezenta lege.
(3) Măsurile de protecţie a mediului, cheltuielile pentru care se iau în considerare la calculul plăţii pentru poluarea
mediului, se prezintă în anexa nr.1.
Articolul 6. Plata pentru emisiile de poluanţi ale surselor staţionare

(1) Plata pentru emisiile de poluanţi în aerul atmosferic ale surselor staţionare se percepe de la beneficiarii de resurse
naturale în caz de:
a) emisii de poluanţi în limitele normativelor stabilite;
b) emisii de poluanţi cu depăşirea normativelor stabilite.
(2) Normativele şi modul de calcul ale plăţii menţionate la alin.(1) se prezintă în anexa nr.2.
Articolul 7. Plata pentru emisiile de poluanţi ale surselor mobile

(1) Plata pentru emisiile de poluanţi în aerul atmosferic ale surselor mobile care folosesc în calitate de combustibil
benzina (etilată, neetilată), carburantul pentru motoare de avion (benzinele pentru aviaţie, petrolul lampant [kerosenul])
şi motorina se stabileşte persoanelor juridice şi fizice care importă acest combustibil.
(2) Plata pentru emisiile de poluanţi ale surselor mobile se calculează în mărime de 1% din valoarea facturată a benzinei
etilate, al carburantului pentru motoare de avion şi al motorinei şi în mărime de 0,5% – din cea al benzinei neetilate şi se
achită în prealabil, înainte de depunerea declaraţiei vamale, iar în momentul vămuirii se achită doar diferenţa dintre
suma calculată şi suma plătită în prealabil.
(3) Mijloacele menţionate la alin.(2) se varsă la contul Fondului Ecologic Naţional. Responsabilitatea pentru încasarea şi
transferul de mijloace revine Serviciului Vamal.
(4) Plata pentru emisiile de poluanţi ale surselor mobile care folosesc în calitate de combustibil gazul petrolier lichefiat
şi gazul natural comprimat se stabileşte persoanelor juridice şi fizice (cu excepţia proprietarilor de autovehicule
personale care nu desfăşoară activitate de întreprinzător) pentru cantitatea reală, în tone sau metri cubi, a combustibilului
consumat în perioada exploatării mijloacelor de transport auto.
Articolul 8. Plata pentru emisiile de poluanţi ale autovehiculelor neînmatriculate în Republica Moldova
[Art.8 abrogat prin Legea nr.158 din 18.07.2014, în vigoare 15.08.2014]
[Art.8 completat prin Legea nr.173-XVI din 10.07.2008, în vigoare 29.07.2008]
Articolul 9. Plata pentru deversările de poluanţi

(1) Plata pentru deversările de poluanţi cu ape reziduale în obiective acvatice şi sisteme de canalizare se percepe de la
beneficiarii de resurse naturale în caz de:
a) deversări de poluanţi în limitele normativelor stabilite;
b) deversări de poluanţi cu depăşirea normativelor stabilite.
(2) Plata pentru deversările de poluanţi în rezervoare-receptoare, cîmpuri de filtraţie, colectoarele canalelor de scurgere
pentru must de dejecţii animaliere se percepe de la beneficiarii de resurse naturale pentru întreg volumul evacuărilor de
apă.
(3) Plata pentru evacuările de apă din bazinele piscicole şi pentru scurgerile din averse de pe teritoriul întreprinderilor se
percepe de la beneficiarii de resurse naturale pentru depăşirea, în raport cu normativele stabilite, a masei de poluanţi în
apele reziduale.
(4) Normativele şi modul de calcul ale plăţii menţionate la alin.(1), (2) şi (3) se prezintă în anexele nr.5 şi nr.6.
Articolul 10. Plata pentru depozitarea deşeurilor de producţie

(1) Plata pentru depozitarea deşeurilor de producţie se percepe de la beneficiarii de resurse naturale în caz de:
a) depozitare a deşeurilor pe teritoriul întreprinderilor;
b) depozitare a deşeurilor în amplasamente autorizate în limitele normativelor stabilite;
c) depozitare a deşeurilor în amplasamente autorizate în cantităţi ce depăşesc normativele stabilite.
23
Articolul 11. Plata pentru importul mărfurilor care, în procesul utilizării, cauzează poluarea mediului
(1) Plata pentru mărfurile plasate în regim vamal de import care, în procesul utilizării, cauzează poluarea mediului se
stabileşte pentru persoanele juridice şi fizice care pun în liberă circulaţie astfel de mărfuri pe teritoriul Republicii
Moldova şi se varsă, conform normativelor stabilite, pînă la sau în momentul plasării lor în regim vamal de import.
Persoanele juridice şi fizice care achiziţionează mărfurile în cauză de la agenţii economici de pe teritoriul Republicii
Moldova care nu au relaţii fiscale cu sistemul ei bugetar varsă plata respectivă, conform aceloraşi normative, pînă la sau
în momentul trecerii mărfurilor prin posturile vamale interne.
(11) Plata pentru ambalajul din plastic şi/sau “tetra-pack” care conţine produse (cu excepţia produselor lactate) se achită
în prealabil sau la momentul plasării sub regim vamal de import şi se stabileşte după cum urmează:
a) pentru ambalajul din plastic a cărui capacitate este:
sub 1 litru – 0,80 lei;
de la 1 litru la 3 litri – 1,00 lei;
peste 3 litri – 1,50 lei;
b) pentru ambalajul “tetra-pack” a cărui capacitate este:
sub 1 litru – 1,00 lei;
de 1 litru – 1,50 lei;
de la 1 litru la 2 litri – 2,50 lei;
peste 2 litri – 3,00 lei.
(2) Mijloacele menţionate la alin.(1) şi (1 1) se varsă la contul Fondului Ecologic Naţional. Responsabilitatea pentru
încasarea şi transferul acestor mijloace o poartă Serviciul Vamal.
(21) Se scutesc de plata pentru poluarea mediului mărfurile plasate sub regim de tranzit vamal. În cazul plasării
mărfurilor sub regim vamal de reexport, plata pentru poluarea mediului se restituie în termen de cel mult 30 de zile
calendaristice de la data depunerii cererii de către beneficiar la Inspectoratul Ecologic de Stat.
(22) Operaţiunile de import-export efectuate de către agenţii economici aflaţi pe teritoriul Republicii Moldova care nu au
relaţii fiscale cu sistemul ei bugetar se scutesc de plata pentru poluarea mediului în modul aprobat de Guvern.
(23) Se scutesc de plata pentru poluarea mediului:
a) mărfurile importate din contul împrumuturilor şi granturilor acordate Guvernului sau acordate cu garanţie de stat, din
contul împrumuturilor acordate de organismele financiare internaţionale (inclusiv din cota-parte a Guvernului), destinate
realizării proiectelor respective, precum şi din contul granturilor acordate instituţiilor finanţate de la buget, conform
listei aprobate de Guvern;
b) mărfurile importate destinate proiectelor de asistenţă tehnică, realizate pe teritoriul Republicii Moldova de către
organizaţiile internaţionale şi ţările donatoare în cadrul tratatelor la care aceasta este parte, conform listei aprobate de
Guvern;
c) mărfurile importate destinate acordării de asistenţă în caz de calamitate naturală, de conflict armat şi în alte situaţii
excepţionale, precum şi mărfurile importate în calitate de ajutoare umanitare, în modul stabilit de Guvern.
(3) Mijloacele acumulate din plăţile pentru importul mărfurilor care, în procesul utilizării, cauzează poluarea mediului
sînt destinate exclusiv finanţării cheltuielilor pentru colectarea şi sortarea deşeurilor formate, pentru susţinerea
întreprinderilor de prelucrare sau neutralizare a deşeurilor, precum şi pentru ameliorarea calităţii bazinului aerian.
(4) Lista mărfurilor care, în procesul utilizării, cauzează poluarea mediului şi normativele de plată pentru importul lor se
prezintă în anexa nr.8.
[Art.11 introdus prin Legea nr.1566-XV din 20.12.2002, în vigoare 14.02.2003, art.11 – 18 devin art.12 – 19]
Articolul 12. Facilităţi la plata pentru poluarea mediului

Autoritatea centrală de specialitate are dreptul de a stabili, la propunerea agenţiilor sale (inspecţiilor) ecologice, facilităţi
la plata pentru poluarea mediului în caz de calamităţi naturale şi accidente, conform Regulamentului privind activitatea
consiliilor de administrare ale fondurilor ecologice.
Capitolul III
MODUL DE PERCEPERE A PLĂŢII PENTRU POLUAREA MEDIULUI
Articolul 13. Sursele de plată
(1) Plata pentru emisiile (deversările) de poluanţi în mediu şi depozitarea deşeurilor de producţie în limitele normativelor
stabilite se trece de către plătitor la cheltuielile de producţie.
24
[Alin.(2) art.13 abrogat prin Legea nr.280-XVI din 14.12.2007, în vigoare 30.05.2008]
Articolul 14. Termenul vărsării plăţii

Plătitorul varsă plata pentru poluarea mediului pe conturile speciale ale agenţiilor (inspecţiilor) ecologice ale autorităţii
centrale de specialitate trimestrial, pînă la data de 20 a lunii imediat următoare trimestrului de gestiune, în baza
calculelor efectuate de plătitor. Calculele se coordonează cu agenţiile (inspecţiile) ecologice şi se perfectează conform
formei stabilite de autoritatea centrală de specialitate.
Articolul 15. Răspunderea plătitorului şi controlul asupra încasării plăţii

(1) Răspunderea beneficiarului de resurse naturale pentru corectitudinea calculului, integralitatea şi achitarea la termen a
plăţii pentru poluarea mediului este reglementată de Codul fiscal şi de alte acte legislative.
(2) Controlul asupra încasării plăţii şi a integralităţii acesteia este efectuat de către agenţiile (inspecţiile) ecologice ale
autorităţii centrale de specialitate, care ţin evidenţa plătitorilor şi a plăţilor încasate de la aceştia, primesc de la plătitori
informaţii privind formarea fondurilor ecologice şi controlează veridicitatea acestora.
(3) Litigiile dintre plătitori şi organele de control privind perceperea plăţii pentru poluarea mediului se examinează în
modul stabilit de legislaţie.
(4) În cazul neachitării plăţii pentru poluarea mediului, conducătorului întreprinderii i se aplică o amendă în mărime de
50 unităţi convenţionale, a cărei sumă se varsă în contul fondului ecologic local.
(5) În cazul poluării accidentale, al deversărilor spontane, al emisiilor de poluanţi cu cauzarea pagubei unuia sau mai
multor componente ale mediului, prejudiciul se calculează conform Instrucţiunilor privind evaluarea prejudiciului cauzat
mediului de activităţile antropogene şi mecanismele de compensare a acestuia elaborate de autoritatea centrală de
specialitate şi aprobate de Guvern.
[Art.15(14) completat prin Legea nr.732-XIV din 16.12.1999, în vigoare 03.02.2000]
Articolul 16. Formarea fondurilor ecologice

(1) Drept bază la formarea fondurilor ecologice servesc plăţile pentru poluarea mediului.
(2) Modul de formare şi utilizare a fondurilor ecologice se reglementează prin regulament aprobat de Guvern.
(3) Mijloacele acumulate sau care urmau să fie acumulate la conturile fondurilor ecologice locale ale organelor
teritoriale ale autorităţii centrale de mediu şi ale autorităţilor publice locale, pînă la data intrării în vigoare a prezentei
legi, se trec la conturile speciale ale agenţiilor (inspecţiilor) ecologice. Agenţiile (inspecţiile) ecologice ţin evidenţa şi
încasează plata pentru poluarea mediului neachitată pînă la data intrării în vigoare a prezentei legi şi cea care urmează a
fi achitată ulterior.
Capitolul IV
Articolul 17.
Prezenta lege intră în vigoare la data publicării.
Articolul 18.
Guvernul, în termen de 3 luni:
a) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în conformitate cu prezenta lege;
b) va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege.
Articolul 19.
Autoritatea centrală de specialitate, în termen de 3 luni:
a) va elabora instrucţiunea privind calculul plăţii pentru poluarea mediului;
b) va aproba, în comun cu autorităţile administraţiei publice, lista beneficiarilor de resurse naturale de la care se percepe
plata pentru poluarea mediului.
Dumitru MOŢPAN
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI
Chişinău, 25 februarie 1998.
Nr.1540-XIII.
25
Anexa nr.1
la Legea privind plata
pentru poluarea mediului
Măsurile de protecţie a mediului,

cheltuielile pentru care se iau în considerare la calculul
plăţii pentru poluarea mediului
1. Instalarea de utilaje pentru captarea gazelor şi prafului.

2. Reutilarea cazangeriilor şi altor instalaţii de ardere a combustibilului pentru a fi trecute la
funcţionarea cu combustibil de o puritate ecologică sporită.
3. Înzestrarea autovehiculelor cu neutralizatoare, catalizatoare şi filtre de fum, achiziţionarea de
aparate de stabilire a concentraţiei de substanţe toxice în gazele de eşapament.
4. Implementarea de tehnologii fără/sau cu puţine deşeuri.
5. Instalarea de utilaje pentru prelucrarea deşeurilor de producţie.
6. Construcţia şi modernizarea staţiilor de epurare comunale şi instalaţiilor locale de epurare a
apelor reziduale de producţie şi a scurgerilor din averse, a sistemelor de reutilizare a apei.
7. Achiziţionarea de aparate de măsurare pentru controlul emisiilor de poluanţi ale surselor
staţionare, al calităţii apelor reziduale deversate şi de alte asemenea utilaje şi instalaţii.
[Anexa nr.1 completată prin Legea nr.732-XIV din 16.12.1999, în vigoare 03.02.2000]
Anexa nr.2
Normativele de plată pentru emisiile de poluanţi

din sursele staţionare şi modul de calcul al acesteia
Rază de aplicare Lei pentru o tonă convenţională

Municipiul Chişinău 18,0
Municipiul Bălţi 18,0
Raioane 14,4
UTA Găgăuzia 14,4
Note.
1. Plata pentru emisiile de poluanţi ale surselor staţionare în limitele normativelor ELA şi în
cantităţi mai mici se determină ca produs între normativul plăţii şi cantitatea reală, în tone
convenţionale, a poluanţilor emişi.
2. Plata pentru emisiile de poluanţi ale surselor staţionare care depăşesc normativele ELA se
determină ca sumă a produsului dintre normativul plăţii şi normativul ELA de poluanţi, în tone
convenţionale, şi a produsului dintre normativul plăţii înmulţit la 5 şi cantitatea reală, în tone
convenţionale, ce depăşeşte normativele stabilite, a poluanţilor emişi.
3. Plata pentru emisiile accidentale (în jerbă) de poluanţi ale surselor staţionare se determină ca
sumă a produsului dintre normativul plăţii şi normativul ELA de poluanţi, în tone convenţionale,
şi a produsului dintre normativul plăţii înmulţit la 50 şi cantitatea reală, în tone convenţionale,
ce depăşeşte normativele stabilite, a poluanţilor emişi.
4. Transformarea masei reale a poluanţilor în tone convenţionale se efectuează prin înmulţirea
masei acestora la coeficientul de agresivitate prezentat în tabelul la prezenta anexă.
[Anexa nr.2 modificată prin Legea nr.280-XVI din 14.12.2007, în vigoare 30.05.2008]
[Anexa nr.2 modificată prin Legea nr.482-XV din 04.12.2003, în vigoare 01.01.2004]
[Anexa nr2 modificată prin Legea nr.732-XIV din 16.12.1999, în vigoare 03.02.2000]
26
Anexa nr.3
Normativele şi modul de calcul

ale plăţii pentru emisiile de poluanţi ale surselor mobile aparţinînd persoanelor
juridice şi fizice (cu excepţia proprietarilor de autovehicule personale
care nu desfăşoară activitate de întreprinzător)
lei pentru 1 t (1000 m3)

de combustibil
Surse mobile care folosesc în calitate de combustibil gazul petrolier
0,90
lichefiat
Surse mobile care folosesc în calitate de combustibil gazul natural
0,75
comprimat
Note.
1. Plata pentru emisiile de poluanţi ale surselor mobile care folosesc în calitate de combustibil
gazul petrolier lichefiat sau gazul natural comprimat se determină ca produs între normativul
respectiv al plăţii şi cantitatea, în tone sau metri cubi, a combustibilului consumat în timpul
exploatării mijloacelor de transport auto.
2. Plata pentru emisiile de poluanţi ale surselor mobile în cantităţi ce depăşesc normativele
stabilite, indiferent de tipul de combustibil consumat, se atribuie sancţiunilor pecuniare şi se
percepe în conformitate cu legislaţia.
Anexa nr.4
Normativele de plată pentru emisiile de poluanţi de la autovehiculele

neînmatriculate în Republica Moldova şi modul de calcul al acesteia
[Anexa nr.4 abrogată prin Legea nr.158 din 18.07.2014, în vigoare 15.08.2014]
Anexa nr.5
Normativele plăţii pentru deversările de poluanţi cu

apele reziduale şi modul de calcul al acestora
Rază de aplicare Lei pentru o tonă convenţională

Municipiul Chişinău 234,0
Municipiul Bălţi 234,0
Raioane 198,0
UTA Găgăuzia 198,0
Note.
1. Plata pentru deversările de poluanţi este obligatorie pentru toţi consumatorii de apă.
2. Pentru consumatorii de apă care efectuează deversări de poluanţi în obiective acvatice (rîuri,
lacuri, orizonturi acvifere subterane), plata se stabileşte în conformitate cu indicii de poluare
27
introduşi în documentaţia de proiect a instalaţiilor de epurare.

3. Plata, conform indicilor specifici de poluare cu deversări industriale, se efectuează de către
consumatorii de apă care evacuează poluanţi în sistemele de canalizare. Lista acestor indici şi
normativele CMA de poluanţi se aprobă de către agenţiile ecologice teritoriale la prezentarea de
către serviciile de exploatare a instalaţiilor de epurare.
4. Plata pentru deversările de poluanţi în limitele normativelor CMA şi DLA se determină ca
produs între normativul plăţii şi masa reală, în tone convenţionale, a poluanţilor.
5. Plata pentru deversările de poluanţi care depăşesc normativele stabilite se determină ca sumă
a produsului dintre normativul plăţii şi masa normativă, în tone convenţionale, a poluanţilor şi a
produsului dintre normativul plăţii, mărimea depăşirii masei reale a poluanţilor asupra celei
normative şi coeficientul de multiplicitate a depăşirii concentraţiei reale faţă de cea normativă.
6. În cazul în care pentru deversarea apelor reziduale nu sînt stabilite normative DLA, se acceptă
ca admisibile concentraţiile de poluanţi stabilite de Regulile de protecţie a resurselor acvatice.
7. Recalcularea masei reale de poluanţi în tone convenţionale se efectuează prin înmulţirea
masei de poluanţi la coeficientul de agresivitate al poluanţilor, prezentat în tabelul la prezenta
anexă.
8. Plata pentru deversările de poluanţi în rezervoare-receptoare şi pe cîmpuri de filtraţie se
determină ca produs între normativul plăţii (0,006 salariu minim) şi volumul deversărilor.
9. Plata pentru evacuările de apă din bazinele piscicole şi pentru scurgerile din averse de pe
teritoriul întreprinderilor se percepe numai în cazul depăşirii normativelor stabilite ale masei de
poluanţi din apele reziduale şi se determină ca produs între normativul plăţii înmulţit la 5 şi
mărimea depăşirii, în tone convenţionale.
10. Plata pentru deversarea apelor pentru schimb de căldură se calculează potrivit normativelor
plăţii din prezenta anexă şi în conformitate cu Baza metodică a calculului sporurilor admisibile
de concentraţii la deversarea apelor pentru schimb de căldură a Centralei Termo-Electrice
Moldoveneşti.
[Anexa nr5 modificată prin Legea nr.732-XIV din 16.12.1999, în vigoare 03.02.2000]
Anexa nr.6
Normativele şi modul de calcul ale plăţii

pentru deversările de poluanţi în colectoarele
pentru must de dejecţii animaliere
salarii minime pentru 1 m3

Colectoare
Beneficiari de resurse naturale
cu ecran de protecţie fără ecran de protecţie
Complexe şi ferme pentru creşterea porcinelor 0,024 0,051
Complexe şi ferme pentru creşterea bovinelor 0,006 0,012
Întreprinderi avicole 0,003 0,006
Notă.
Plata pentru deversările de poluanţi în colectoare pentru must de dejecţii se determină ca produs
între normativul plăţii şi volumul deversărilor în m3.
Anexa nr.7
28
Normativele şi modul de calcul ale plăţii

pentru depozitarea deşeurilor de producţie
salarii minime pentru 1 t

La depozitarea deşeurilor La depozitarea deşeurilor
pe teritoriul întreprinderilor în amplasamente autorizate
Deşeuri – –
cu respectarea normelor şi în limitele normativelor
regulilor de păstrare stabilite
Gradul I de toxicitate 5,8 20
Gradul II de toxicitate 1,8 6
Gradul III de toxicitate 0,6 2
Gradul IV de toxicitate 0,3 1
Netoxice 0,001 0,06
Note.
1. Plata pentru depozitarea deşeurilor pe teritoriul întreprinderilor se determină ca produs între
normativul plăţii şi masa, în tone, a deşeurilor.
2. Plata pentru depozitarea deşeurilor în amplasamente autorizate în cantităţi ce nu depăşesc
normativele stabilite se determină ca produs între normativul plăţii şi masa, în tone, a deşeurilor.
3. Plata pentru depozitarea deşeurilor în amplasamente autorizate în cantităţi ce depăşesc
limitele normativelor stabilite se percepe în cuantum de 5 ori mai mare.
4. Nu se percepe plata pentru depozitarea deşeurilor acumulate pînă în anul 1998.
5. Gradul de toxicitate a deşeurilor toxice şi lista deşeurilor se determină în corespundere cu
Clasificatorul provizoriu al deşeurilor industriale toxice şi cu Clasificatorul statistic al
deşeurilor.
Anexa nr.8
Lista
mărfurilor care, în procesul utilizării, cauzează poluarea
mediului şi normativele de plată pentru importul lor
Normati
v
de plată
(în %
Denumirea mărfii conform Nomenclatorului din
Poziţie tarifară
mărfurilor al Republicii Moldova costul
mărfii la
trecerea
frontierei
de stat)
1 2 3
1301 20 000 Gumă arabică 0,5
Ţigări de foi (inclusiv cele cu capete tăiate), trabucuri şi ţigarete
2402 1,0
din tutun sau din înlocuitor de tutun
Alte tutunuri şi înlocuitori de tutun fabricate; tutunuri
2403 0,5
“omogenizate” sau “reconstituite”, extracte şi esenţe de tutun
29
2524 00 Azbest 5,0

Uleiuri şi alte produse derivate rezultate din distilarea gudronului
de huilă la temperaturi înalte, produse similare la care greutatea
2707 1,0
compuşilor aromatici depăşeşte greutatea constituenţilor
nearomatici
2709 00 Uleiuri brute din petrol sau din minerale bituminoase 0,5
Uleiuri din petrol sau uleiuri din minerale bituminoase, altele decît
uleiurile brute; preparatele nedenumite şi necuprinse în altă parte,
2710 conţinînd în greutate minimum 70% uleiuri din petrol sau din
minerale bituminoase şi pentru care aceste uleiuri constituie
elementul de bază; deşeuri de uleiuri
Benzine speciale:
2710 11 210 – White spirit 0,5
2710 11 250 – altele 0,5
Benzine pentru motoare:
2710 11 310 Benzine pentru aviaţie 0,5
Benzine cu un conţinut de plumb de maximum 0,013 g pe litru:
2710 11 410 – cu cifra octanică sub 95 0,5
2710 11 450 – cu cifra octanică de minimum 95, dar sub 98 0,5
2710 11 490 – cu cifra octanică de minimum 98 0,5
Benzine cu un conţinut de plumb de peste 0,013 g pe litru:
2710 11 510 – cu cifra octanică sub 98 1,0
2710 11 590 – cu cifra octanică de minimum 98 1,0
2710 11 700 Benzina tip “jet fuel” 1,0
Petrol lampant (inclusiv kerosen):
2710 19 210 – jet fuel 0,5
2710 19 250 – altele 0,5
Motorină:
2710 19 410 – cu un conţinut de sulf de maximum 0,05% din greutate 0,5
– cu un conţinut de sulf de peste 0,05% din greutate, dar sub 0,2%
2710 19 450 0,5
din greutate
2710 19 490 – cu un conţinut de sulf de peste 0,2% din greutate 1,0
Păcură:
2710 19 610 – cu un conţinut de sulf de maximum 1% din greutate 0,5
– cu un conţinut de sulf peste 1% din greutate, dar de maximum
2710 19 630 0,5
2%
– cu un conţinut de sulf de peste 2% din greutate, dar de maximum
2710 19 650 1,0
2,8%
2710 19 690 – cu un conţinut de sulf de peste 2,8% din greutate 1,5
Deşeuri de uleiuri:
– care conţin difenili policloruraţi (BCP), terfenili policloruraţi
2710 91 000 ex. 3,0
(PCT) sau difenili polibromuraţi (PBB)
2710 99 000 – altele 0,5
2711 Gaz de sondă şi alte hidrocarburi gazoase:
2711 14 000 Etilenă, propilenă, butilenă şi butadienă 1,0
2713 20 000 Bitum de petrol 1,5
Bitumuri şi asfalturi naturale, şisturi şi nisipuri bituminoase;
2714 1,5
asfaltiţi şi roci asfaltice
Hidrocarburi şi derivaţii lor halogenaţi, sulfonaţi, nitraţi sau nitrozaţi

2901 Hidrocarburi aciclice 0,5
2902 Hidrocarburi ciclice 0,5
30
2903 (ex.
subpoziţia Derivaţi halogenaţi ai hidrocarburilor 0,5
2903 30 800)*
2907 Fenoli; fenoli – alcooli 0,5
Îngrăşăminte
3102 Îngrăşăminte minerale sau chimice, azotate 1,5
3103 Îngrăşăminte minerale sau chimice, fosfatice 1,5
3104 Îngrăşăminte minerale sau chimice, potasice 1,5
Îngrăşăminte minerale sau chimice conţinînd două sau trei din
următoarele fertilizante: azot, fosfor şi potasiu; alte îngrăşăminte;
3105 produse specificate în prezentul capitol, prezentate fie în tablete 0,5
sau în forme similare, fie în ambalaje cu o greutate brută de
maximum 10 kg
Lacuri, substanţe colorante şi vopsele

Substanţe colorante organice sintetice, cu compoziţie chimică
definită sau nu; preparate prevăzute la nota 3 la prezentul capitol,
3204 bazate pe substanţe colorante organice sintetice; produse organice 1,5
sintetice de tipul celor utilizate ca agenţi de strălucire fluorescentă
sau ca luminofori, cu compoziţie chimică definită sau nu
Lacuri colorante; preparate prezentate în nota 3 la prezentul
3205 00 000 1,5
capitol, bazate pe lacuri colorante
Alte substanţe colorante; preparate de felul celor specificate în nota
3 la prezentul capitol, altele decît cele de la poziţiile 3203, 3204
3206
sau 3205; produse anorganice de tipul celor utilizate ca luminofori,
cu compoziţie chimică definită sau nu:
– pigmenţi şi preparate pe bază de dioxid de titan:
– – care conţin minimum 80% dioxid de titan din greutatea
3206 11 000 3,0
produsului uscat
3206 19 000 – – altele 3,0
3206 20 000 – pigmenţi şi preparate bazate pe compuşi ai cromului 3,0
3206 30 000 – pigmenţi şi preparate bazate pe compuşi ai cadmiului 3,0
– alte substanţe colorante şi alte preparate
3206 41 000 – – ultramarin şi preparate bazate pe ultramarin 1,5
3206 42 000 – – litopon şi alţi pigmenţi şi preparate bazate pe sulfură de zinc 1,5
– – pigmenţi şi preparate bazate pe hexacianoferaţi (ferocianuri sau
3206 43 000 3,0
fericianuri)
3206 49 – – altele 1,5
3206 50 000 – produse anorganice de tipul celor utilizate ca luminofori 1,5
Pigmenţi, opacifianţi şi culori preparate, compoziţii vitrifiabile,
engobe, produse lichide pentru obţinerea luciului şi preparate
3207 similare, de tipul celor utilizate în industriile ceramică, a sticlei şi a 1,5
emailurilor, frite de sticlă şi altă sticlă sub formă de pulbere, de
granule, de lamele sau de fulgi
Lacuri şi vopsele (inclusiv emailuri) pe bază de polimeri sintetici
3208 sau de polimeri naturali modificaţi, dispersaţi sau dizolvaţi într-un 3,0
mediu apos; soluţii definite în nota 4 la prezentul capitol
Lacuri şi vopsele (inclusiv emailuri) pe bază de polimeri sintetici
3209 sau de polimeri naturali modificaţi, dispersaţi sau dizolvaţi într-un 3,0
mediu apos
Alte lacuri şi vopsele (inclusiv emailuri); pigmenţi de apă preparaţi
3210 00 3,0
de tipul celor utilizaţi pentru finisarea pieilor
31
3211 00 000 Sicativi preparaţi 1,5

Pigmenţi (inclusiv pulberi şi fulgi metalici) dispersaţi în medii
neapoase sub formă de lichid sau de pastă, de tipul celor utilizate
pentru fabricarea vopselelor (inclusiv a emailurilor); folii pentru
3212 0,5
marcare prin presare la cald; tincturi şi alte substanţe colorante
prezentate în forme sau ambalaje condiţionate pentru vînzarea cu
amănuntul
Agenţi organici de suprafaţă (alţii decît săpunurile); preparate
tensioactive, preparate pentru spălat (inclusiv preparate auxiliare
3402 1,0
pentru spălat) şi preparate de curăţat, chiar conţinînd săpun, altele
decît cele de la poziţia 3401
Preparate lubrifiante (inclusiv lichide de răcire, preparate pentru
degriparea şuruburilor, preparate antirugină sau anticorozive şi
preparate pentru demulare pe bază de lubrifianţi) şi preparate de
3403 tipul celor utilizate pentru tratarea cu ulei şi gresarea materialelor 1,0
textile, pieilor, blănurilor sau a altor materiale, cu excepţia
preparatelor conţinînd, cu rol de constituenţi de bază, minimum
70% din greutate uleiuri petroliere sau minerale bituminoase
Insecticide, rodenticide, erbicide, inhibitori de germinare şi regulatori

de creştere pentru plante, dezinfectanţi şi produse similare
Insecticide, rodenticide, fungicide, erbicide, inhibitori de
3808 (ex.
germinare şi regulatori de creştere pentru plante, dezinfectanţi şi
subpoziţiile
produse similare, prezentate în forme sau ambalaje pentru vînzarea 1,5
3808 10 200
cu amănuntul sau ca preparate, sau ca articole (de exemplu:
şi 3808 40 200)
panglici, mese şi lumînări cu sulf şi hîrtie specială contra muştelor)
3808 10 200 Insecticide pe bază de hidrocarburi clorurate 3,0
3808 40 200 Dezinfectanţi pe bază de compuşi halogenaţi 3,0
Preparate antidetonante, inhibitori de oxidare, aditivi peptizanţi,
amelioratori de viscozitate, aditivi anticorozivi şi alţi aditivi
3811 preparaţi pentru uleiurile minerale (inclusiv pentru benzină) sau 1,5
pentru alte lichide utilizate în aceleaşi scopuri ca şi uleiurile
minerale
Preparate numite “acceleratori de vulcanizare”, plastifianţi
compuşi pentru cauciuc sau materiale plastice nedenumite şi
3812 1,5
necuprinse în altă parte; preparate antioxidante şi alţi stabilizatori
compuşi pentru cauciuc sau materiale plastice
Solvenţi şi diluanţi organici compuşi, nedenumiţi şi necuprinşi în
3814 00 altă parte; preparate concepute pentru îndepărtarea vopselelor sau 1,5
lacurilor
Lichide pentru frîne hidraulice şi alte lichide preparate pentru
3819 00 000 transmisii hidraulice care nu conţin sau conţin sub 70% din 1,5
greutate uleiuri de petrol sau de minerale bituminoase
3820 00 000 Preparate antigel şi lichide preparate pentru degivrare 1,5
Acizi graşi monocarboxilici industriali, uleiuri acide de rafinare,
3823 1,5
alcooli graşi, industriali
Materiale plastice şi articole din acestea

3901 Polimeri de etilenă în forme primare 0,5
3902 Polimeri de propilenă sau de alte olefine sub forme primare 1,5
3903 Polimeri de stireni sub forme primare 1,5
Polimeri de clorură de vinil sau de alte olefine halogenate sub
3904 3,0
forme primare
3905 Polimeri de acetat de vinil sau de alţi esteri de vinil sub forme 3,0
32
primare; alţi polimeri de vinil sub forme primare

3906 Polimeri acrilici sub forme primare 3,0
Poliacetali, alţi polieteri şi răşini epoxidice sub forme primare;
3907 policarbonaţi, răşini alchidice, poliesteri alilici şi alţi poliesteri sub 3,0
forme primare
3908 Poliamide sub forme primare 3,0
3909 Răşini aminice, răşini fenolice şi poliuretani sub forme primare 3,0
3910 00 000 Siliconi sub forme primare 1,5
Răşini de petrol, răşini cumaron-indenice, politerpene, polisulfuri,
3911 polisulfoni şi alte produse menţionate în nota 3 la prezentul capitol, 3,0
nedenumite şi neclasificate în altă parte, sub forme primare
Celuloză şi derivaţii ei chimici, nedenumiţi şi necuprinşi în altă
3912 3,0
parte, sub forme primare
Polimeri naturali (de exemplu, acid alginic) şi polimeri naturali
modificaţi (de exemplu, proteine întărite, derivaţi chimici ai
3913 1,5
cauciucului natural), nedenumiţi şi necuprinşi în altă parte, sub
forme primare
Schimbători de ioni pe bază de polimeri de la poziţia 3901 pînă la
3914 00 000 1,5
3913, sub forme primare
Monofilamente a căror dimensiune maximă în secţiunea
3916 (ex.
transversală depăşeşte 1 mm (monofire), inele, tije, bare şi profile,
subpoziţia 2,0
chiar prelucrate la suprafaţă, dar neprelucrate altfel, din material
3916 20 100)
plastic:
3916 20 100 – din poli(clorură de vinil) 3,0
3917 (ex.
subpoziţiile
3917 21, Tuburi, ţevi, furtunuri şi accesorii ale acestora (de exemplu,
1,5
3917 23, îmbinări, coturi, flanşe), din materiale plastice:
3917 32 310,
3917 32 350)
3917 21 – din polimeri de etilenă 0,5
3917 23 – din polimeri de clorură de vinil 3,0
3917 32 310 – din polimeri de etilenă 0,5
3917 32 350 – din polimeri de clorură de vinil 3,0
3918 (ex. Învelitori din materiale plastice pentru podele, chiar autoadezive,
subpoziţia în rulouri sau în formă de plăci de pardoseală sau de dale, învelitori 2,0
3918 10 100) pentru pereţi şi tavane din materiale plastice
– – constînd dintr-un suport impregnat, îmbrăcat sau acoperit cu
3918 10 100 3,0
poli(clorură de vinil)
3919 (ex.
subpoziţiile
3919 10 110, Plăci, foi, folii, benzi, panglici, pelicule şi alte forme plate
1,5
3919 10 130, autoadezive, din materiale plastice, inclusiv în rulouri:
3919 10 610,
3919 90 610)
3919 10 110 – din poli(clorură de vinil) plastificată sau din polietilenă 3,0
3919 10 130 – din poli(clorură de vinil) neplastificată 3,0
3920 (ex. Alte plăci, foi, folii, benzi, panglici, pelicule şi lame, din materiale 1,5
subpoziţiile plastice nealveolare, neramforsate, nestratificate, neasociate cu alte
3920 10, materiale, neprevăzute cu un suport:
3920 30 000,
33
3920 94 000,
3920 99 510,
3920 99 530)
3920 10 – din polimeri de etilen 0,5
– din polimeri de stiren 1,5
3920 30 000
– din polimeri de clorură de vinil 3,0
3920 94 000 – din răşini fenolice 3,0
3920 99 510 – din folii de polifluorură de vinil 3,0
– membrane schimbătoare de ioni, din material plastic fluorurat,
3920 99 530 3,0
utilizate în celule electrolitice clor-alcaline
3921 (ex.
subpoziţiile
Alte plăci, folii, pelicule, benzi şi lame din material plastic: 1,5
3921 12 000,
3921 90 300)
3921 12 000 – din polimeri de clorură de vinil 3,0
3921 90 300 – din răşini fenolice 3,0
3923 (ex.
Articole de transport sau de ambalare din materiale plastice;
subpoziţiile
buşoane, dopuri, capace, capsule şi alte dispozitive de închidere 1,5
3923 21 000,
din materiale plastice:
3923 29 100)
3923 21 000 - din polimeri de etilenă 0,5
3923 29 100 - din policlorură de vinil 3,0
Cauciuc şi articole din cauciuc

Cauciuc natural, balată, gutapercă, guayul, chicle şi gume naturale
4001 0,5
similare, sub formă primară sau în plăci, folii sau benzi
Cauciuc sintetic şi factice derivat din uleiuri, sub forme primare
sau în plăci, foi şi benzi; amestecuri ale produselor din poziţia
4002 1,5
4001 cu produse din prezenta poziţie, sub forme primare sau în
plăci, foi şi benzi
4003 00 000 Cauciuc regenerat, sub forme primare sau în plăci, foi sau benzi 1,5
Cauciuc amestecat, nevulcanizat, sub forme primare sau în plăci,
4005 1,5
foi şi benzi
Alte forme (de exemplu, baghete, tuburi, profile) şi articole (de
4006 1,5
exemplu, discuri, rondele, inele) din cauciuc nevulcanizat
4007 00 000 Fire şi corzi din cauciuc vulcanizat 1,5
Plăci, foi, benzi, baghete şi profile din cauciuc vulcanizat
4008 1,5
nedurificat
Tuburi, ţevi şi furtunuri din cauciuc vulcanizat nedurificat,
4009 prevăzute sau nu cu accesoriile lor (de exemplu, racorduri, 1,5
garnituri, coturi şi flanşe)
4010 Benzi transportoare sau curele de transmisie din cauciuc vulcanizat 1,5
4011 Anvelope pneumatice noi din cauciuc 1,5
Anvelope pneumatice reşapate din cauciuc; bandaje, benzi de
4012
rulare amovibile pentru pneuri şi “flapsuri” din cauciuc:
– anvelope pneumatice reşapate
– de tipul celor utilizate pentru autoturisme (inclusiv maşinile de
4012 11 000 3,0
tip “break” şi maşinile de curse
4012 12 000 – de tipul celor utilizate pentru camioane 3,0
4012 13 – de tipul celor utilizate pentru vehicule aeriene
4012 19 000 – altele 3,0
4013 Camere de aer din cauciuc 1,5
4016 Alte articole din cauciuc vulcanizat nedurificat 1,5
34
Cauciuc durificat (de exemplu, ebonită) sub toate formele, inclusiv

4017 00 1,5
deşeurile şi resturile; articole din cauciuc durificat (ebonită)
Hîrtie şi carton; articole din pastă de celuloză, din hîrtie sau carton
Hîrtii, cartoane, vată de celuloză şi straturi subţiri din fibre de
celuloză cretate, acoperite, impregnate, colorate la suprafaţă,
4811 decorate sau imprimate la suprafaţă, în rulouri sau foi de formă 1,5
pătrată sau dreptunghiulară, avînd orice dimensiuni, altele decît
produsele de tipul celor de la poziţiile 4803, 4809, 4810
Lăzi, cutii, saci, pungi, cornete şi alte ambalaje din hîrtie, carton,
4819 vată de celuloză sau straturi subţiri din fibre celulozice, obiecte din
carton pentru birou, pentru magazine sau similare
4819 20 101 Pachete “Tetra-Pack” 2,0
4819 30 000 Saci şi pungi cu lăţimea bazei de minimum 40 cm 1,5
4819 40 000 Alţi saci şi pungi, mape (altele decît cele pentru discuri) şi cornete 1,0
4819 50 000 Alte ambalaje, inclusiv mape pentru discuri 1,0
Mătase
Deşeuri de mătase (inclusiv gogoşi nedepănabili, deşeuri de fire şi
5003 ex. 1,5
destrămătură)
Articole din piatră, ipsos, ciment, azbest, mică sau din materiale similare;
produse ceramice; sticlă şi articole din sticlă
Lînă de zgură, de rocă şi altă lînă minerală similară; vermiculită
expandată, argile expandate, zgură spongioasă şi produse din
materiale minerale similare expandate; amestecuri şi articole din
6806 0,5
materiale minerale pentru izolări termice sau fonice sau pentru
absorbţia zgomotului, altele decît cele de la poziţiile 6811, 6812
sau de la capitolul 69
6811 Articole din azbociment, celulozociment sau similare 1,5
Azbest prelucrat în fibre; amestecuri pe bază de azbest sau pe bază
de azbest şi carbonat de magneziu; articole din aceste amestecuri
6812 sau din azbest (de exemplu, fire, ţesături, obiecte de îmbrăcăminte, 3,0
acoperăminte de cap (pălării), încălţăminte, garnituri), inclusiv
armate, altele decît cele de la poziţiile 6811 sau 6813
Materiale de fricţiune şi articole din acestea (de exemplu, plăci,
role, benzi, segmenţi, discuri, şaibe, membrane) nemontate, pentru
6813 frîne, pentru ambreiaje sau pentru toate organele supuse frecării, pe 3,0
bază de azbest, de alte substanţe minerale sau de celuloză, chiar
combinate cu materiale textile sau cu alte materiale
Sticlă şi articole din sticlă
Fibre de sticlă (inclusiv vată de sticlă) şi articole din acestea (de
7019 1,5
exemplu, fire, ţesături)
Plumb şi articole din plumb
7804 Plăci, benzi, table şi folii de plumb, pulbere şi paiete din plumb 2,0
Maşini, aparate şi echipamente electrice şi părţi ale acestora; aparate de înregistrat

sau de reprodus sunetul, aparate de televiziune de înregistrat sau de reprodus
imagine şi sunet; părţi şi accesorii ale acestor aparate
8506 (ex.
subpoziţiile
8506 30, Pile şi baterii de pile electrice: 1,5
8506 60,
8506 80 050)
8506 30 – cu oxid de mercur 3,0
35
8506 60 – cu aer-zinc 3,0

– baterii uscate zinc-carbon, cu tensiunea de 5,5 V sau mai mult,
8506 80 050 3,0
dar fără a depăşi 6,5 V
8507 (ex.
subpoziţiile
Acumulatoare electrice, inclusiv elementele lor separatoare,
8507 10, 1,5
inclusiv de formă pătrată sau dreptunghiulară:
8507 20,
8507 30)
– cu plumb, de tipul celor utilizate pentru demararea motoarelor cu
8507 10 3,0
piston
8507 20 – alte acumulatoare cu plumb 3,0
8507 30 – cu nichel-cadmiu 3,0
Suporturi pregătite pentru înregistrarea sunetului sau pentru
8523 înregistrări similare, dar neînregistrate, altele decît produsele de la 0,5
capitolul 37
Discuri, benzi şi alte suporturi pentru înregistrarea sunetului sau
pentru înregistrări similare, înregistrate, inclusiv matriţele sau
8524 0,5
formele galvanice pentru fabricarea discurilor, cu excepţia
produselor de la capitolul 37
8539 (ex.
Lămpi şi tuburi electrice cu incandescenţă sau cu descărcare,
subpoziţiile
inclusiv articole numite “faruri şi proiectoare etanşe”, lămpi şi 0,5
8539 31,
tuburi cu raze ultraviolete sau infraroşii; lămpi cu arc:
8539 32)
8539 31 – fluorescente, cu catod cald 3,0
– lămpi cu vapori de mercur sau de sodiu; lămpi cu halogenură
8539 32 3,0
metalică:
8539 32 100 – – – cu vapori de mercur 2,0
8539 32 500 – – – cu vapori de sodiu 1,5
8539 32 900 – – – cu halogenură metalică
Lămpi, tuburi şi valve electronice cu catod cald, cu catod rece sau
cu fotocatod (de exemplu, lămpi, tuburi şi valve cu vid, cu vapori
8540 sau cu gaz, tuburi redresoare cu vapori de mercur, tuburi catodice, 3,0
tuburi şi valve pentru camere de televiziune), altele decît cele de la
poziţia 8539
Deşeuri şi resturi de pile, de baterii de pile şi de acumulatoare
electrice, pile şi baterii de pile electrice uzate şi acumulatoare
8548 ex. 3,0
electrice uzate; părţi electrice de maşini sau aparate, nedenumite şi
necuprinse în acest capitol
Vehicule terestre, altele decît tramvaiul şi materialul rulant de cale ferată;

părţi şi accesorii ale acestora
Autovehicule pentru transportul de minimum 10 persoane, inclusiv
8702
şoferul:
8702 10 19 – uzate 0,5
8702 10 99 – uzate 0,5
8702 90 19 – uzate 0,5
8702 90 39 – uzate 0,5
Autoturisme şi alte autovehicule concepute în principal pentru
8703 transportul de persoane (altele decît cele de la poziţia 8702),
inclusiv maşinile de tip “break” şi maşinile de curse:
8703 21 90 – uzate 0,5
8703 22 90 – uzate 0,5
8703 23 90 – uzate 0,5
36
8703 24 90 – uzate 0,5

8703 31 90 – uzate 0,5
8703 32 90 – uzate 0,5
8703 33 90 – uzate 0,5
8704 Autovehicule pentru transportul mărfurilor:
8704 21 990 – uzate 0,5
8704 22 990 – uzate 0,5
8704 23 990 – uzate 0,5
8704 31 390 – uzate 0,5
8704 31 990 – uzate 0,5
8704 32 990 – uzate 0,5
* 2903 30 800 Substanţe importate, care sînt alternative şi de tranziţie în raport cu substanţele ce
distrug stratul de ozon (HFC-134a 1,1,1,2-Tetrafluoretan; HFC-152a 1,1-Difluoretan; HFC-125
Pentafluoretan; HFC-32 Difluoretan; HFC-23 Trifluoretan).
[Anexa nr.8 în redacţia Legii nr.280-XVI din 14.12.2007, în vigoare 30.05.2008]

[Anexa nr.8 introdusă prin Legea nr.1566-XV din 20.12.2002, în vigoare 14.02.2003]
Tabel la anexa nr.2
Coeficientul de agresivitate
pentru unii poluanţi emişi în aerul atmosferic
Substanţa Coeficientul de agresivitate

Dioxid de azot 25
Oxizi de azot 20
Oxid de carbon 1
Anhidridă sulfuroasă 22
Hidrogen sulfurat 54,8
Acid sulfuric 49
Amoniac 25
Hidrocarburi volatile cu greutate moleculară mică (vapori
1,26
de combustibil lichid – benzină etc.)
Acetonă 2,22
Fenol 333
3,4-benz (a) piren 1000000
Cianură de hidrogen 282
Fluorură de hidrogen 200
Clorură de hidrogen 5
Compuşi gazoşi ai fluorului 200
Dioxid de siliciu 50
Funingine fără impurităţi 20
Oxizi de sodiu, magneziu, potasiu, calciu, fier, stronţiu,
15,1
molibden, volfram, bismut
Praf de lemn 10
Pentaoxid de vanadiu 500
Mangan şi oxizii lui 1000
Compuşi neorganici de mercur şi plumb 3333,3
Substanţe în suspensie 2
Pulbere carboniferă 40
37
Praf de ciment 45
Praf de ghips, calcar 25
Aldehidă acetică 100
Clor molecular 89,4
Oxizi de aluminiu 100
Compuşi neorganici ai cromului hexavalent 666,7
Cobalt şi oxizii lui 1000
Nichel şi oxizii lui 1000
Oxid de zinc 20
Oxid de arseniu 333
Butanol 10
Butilacetat 10
Baze 100
Sulfat de fier 143
Izopren 25
Xilol 5
Ozon 33,3
Staniu 50
Solvent-naftă 5
Stiren 500
Aerosol de sudură 2
Toluol 1,67
White-spirit 1
Formaldehidă 333
Fluoruri solubile 100
Fluoruri insolubile 33,3
Etilcelozolf 1,43
Cadmiu şi compuşii acestuia 3333,3
Cupru şi compuşii acestuia 1000
Hexaclorbenzen 76,2
PCB 1000
Notă.
Pentru substanţele care lipsesc din prezentul tabel, coeficientul de agresivitate este egal cu
1
–––––––––––––––––––––
CMA medie în 24 de ore
[Tabelul modificat prin Legea nr.280-XVI din 14.12.2007, în vigoare 30.05.2008]
Tabel la anexa nr.5
Coeficientul de agresivitate
pentru unii poluanţi deversaţi cu apele reziduale
Substanţa Coeficientul de agresivitate

CBO complet 0,33
Substanţe în suspensie 0,33
Sulfaţi 0,01
Cloruri 0,003
38
Azotul sărurilor de amoniu 2,56

Detergenţi 10
Produse petroliere 20
Fenoli 1000
Fier 10
Cupru 100
Zinc 100
Nichel 100
Crom trivalent 200
Plumb 10
Cadmiu 200
Cobalt 100
Bismut trivalent 2
Arseniu 20
Mercur 2000
Cianuri 20
Formaldehidă 100
Lipide 20
Nitraţi 0,1
Nitriţi 50
Amoniac 20
Crom hexavalent 50
Fosfaţi 5
Notă.
Pentru substanţele care lipsesc din prezentul tabel, coeficientul de agresivitate este egal cu
1
–––––––––––––––––––––
CMA în bazinele piscicole
LE GE
privind evaluarea impactului asupra mediului
nr. 86 din 29.05.2014

(în vigoare 04.01.2015)
Monitorul Oficial nr.174-177 art.393 din 04.07.2014
***
CUPRINS
Capitolul I
Articolul 1. Scopul şi obiectul legii
Articolul 2. Noţiuni principale
Articolul 3. Principiile evaluării impactului asupra mediului
Articolul 4. Domeniul de aplicare a evaluării impactului asupra mediului
Articolul 5. Atribuţiile autorităţii competente
Articolul 6. Finanţarea activităţii de evaluare a impactului asupra mediului
Capitolul II
CEREREA PRIVIND ACTIVITATEA PLANIFICATĂ
Articolul 7. Depunerea cererii privind activitatea planificată
39
Articolul 8. Conţinutul cererii privind activitatea planificată
Capitolul III
EVALUAREA PREALABILĂ A ACTIVITĂŢII PLANIFICATE
Articolul 9. Efectuarea evaluării prealabile
Articolul 10. Rezultatele evaluării prealabile
Capitolul IV
PROCEDURA EVALUĂRII IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI ÎN CONTEXT
TRANSFRONTALIER PENTRU PARTEA DE ORIGINE
Articolul 11. Iniţierea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului în context transfrontalier
Articolul 12. Notificarea părţii afectate
Articolul 13. Pregătirea şi prezentarea documentaţiei privind evaluarea impactului asupra mediului
Articolul 14. Desfăşurarea consultărilor
Articolul 15. Luarea deciziei
Capitolul V
ORDINEA EVALUĂRII IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI ÎN CONTEXT
TRANSFRONTALIER PENTRU PARTEA AFECTATĂ
Articolul 16. Pregătirea răspunsului la notificare
Articolul 17. Prezentarea şi diseminarea documentaţiei privind evaluarea impactului asupra mediului
Articolul 18. Consultările şi informarea despre decizia luată
Capitolul VI
PROCEDURA DE REALIZARE A EVALUĂRII IMPACTULUI
ASUPRA MEDIULUI LA NIVEL NAŢIONAL
Articolul 19. Programul de realizare a evaluării impactului asupra mediului
Articolul 20. Elaborarea documentaţiei privind evaluarea impactului asupra mediului
Articolul 21. Examinarea şi discutarea documentaţiei privind evaluarea impactului asupra mediului
Articolul 22. Procedura de desfăşurare a dezbaterilor publice
Articolul 23. Acordul de mediu
Capitolul VII
APROBAREA ACTIVITĂŢII PLANIFICATE.
RĂSPUNDEREA ŞI CONTESTAREA DECIZIILOR
Articolul 24. Informarea privind aprobarea activităţii planificate
Articolul 26. Contestarea deciziei
Capitolul VIII
Articolul 28. Abrogarea reglementărilor contrare
Articolul 29. Organizarea executării
Anexa nr.1 Lista activităţilor planificate supuse în mod obligatoriu evaluării impactului asupra mediului
Anexa nr.2 Lista activităţilor planificate pentru care trebuie stabilită necesitatea efectuării evaluării impactului asupra
mediului
Anexa nr.3 Conţinutul cererii privind activitatea planificată
Anexa nr.4 Criterii de selecţie pentru determinarea necesităţii de efectuare a evaluării impactului asupra mediului
Anexa nr.5 Structura notificării privind activitatea planificată în conformitate cu art.3 din Convenţia Espoo
Anexa nr.6 Structura răspunsului la notificarea privind activitatea planificată în conformitate cu art.3 din Convenţia
Espoo
Anexa nr.7 Conţinutul raportului privind participarea publicului
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

40
Prezenta lege transpune parţial Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 decembrie 2011
privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice şi private asupra mediului (text codificat), publicată în Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene nr.L 26 din 1 ianuarie 2012.
Capitolul I
Articolul 1. Scopul şi obiectul legii
(1) Scopul prezentei legi este instituirea unui cadru juridic de funcţionare a mecanismului de evaluare a impactului
asupra mediului al unor proiecte publice şi private sau al unor genuri de activitate planificate, pentru asigurarea
prevenirii sau minimizării, la etapele iniţiale, a impactului negativ asupra mediului şi sănătăţii populaţiei.
(2) Obiectul prezentei legi sînt procedurile şi modalităţile aplicate în procesul de evaluare a impactului asupra mediului
al unor proiecte publice şi private sau al unor genuri de activitate planificate care pot avea un impact semnificativ asupra
mediului din Republica Moldova sau din alte state.
Articolul 2. Noţiuni principale

În sensul prezentei legi, se definesc următoarele noţiuni principale:
acord de mediu – act permisiv, emis de organul central de mediu al administraţiei publice, prin care sînt stabilite
condiţiile şi, după caz, măsurile pentru protecţia mediului care trebuie respectate în cazul realizării proiectului;
activitate planificată – proiect public sau privat ori gen de activitate planificată, care constă în construcţia de obiecte noi,
extinderea, reconstrucţia, modernizarea, reprofilarea, planificarea unor genuri noi de activitate, dobîndirea sau utilizarea
resurselor naturale, influenţa asupra teritoriului sau landşaftului neatins sau puţin modificat de activitatea omului,
precum şi alte acţiuni a căror efectuare sau al căror rezultat final poate avea impact semnificativ asupra mediului;
autoritate competentă – organul central de mediu al administraţiei publice;
evaluare a impactului asupra mediului – procedură efectuată conform prezentei legi pentru evaluarea impactului
eventual al activităţii planificate asupra mediului, precum şi pentru elaborarea propunerilor privind prevenirea şi
minimizarea impactului negativ sau, în cazul încălcării cerinţelor prevăzute de prezenta lege, pentru interzicerea
demarării activităţii planificate;
impact asupra mediului – schimbări directe sau indirecte ale mediului, provocate de realizarea unor activităţi planificate
care afectează sau pot afecta atît sănătatea omului, cît şi diversitatea biologică, solul, subsolul, apa, aerul, clima,
landşaftul, bunurile materiale, patrimoniul cultural, precum şi interacţiunea dintre factorii enumeraţi;
iniţiator – persoană fizică sau juridică, inclusiv unităţile publice şi administrativ-teritoriale, care solicită obţinerea
dreptului de realizare a activităţii planificate;
parte afectată – parte sau părţi contractante ale Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context
transfrontalier care pot fi afectate de impactul unei activităţi planificată a fi realizată pe teritoriul părţii de origine;
parte de origine – parte sau părţi contractante ale Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context
transfrontalier sub a căror jurisdicţie este preconizată realizarea activităţii planificate;
public – una sau mai multe persoane fizice sau juridice, precum şi asociaţiile, organizaţiile sau grupurile constituite de
acestea în conformitate cu legislaţia sau practica naţională;
public interesat – public afectat sau care ar putea fi afectat ori care este interesat de procedurile de adoptare a deciziilor
în domeniul mediului.
Articolul 3. Principiile evaluării impactului asupra mediului

(1) Evaluarea impactului asupra mediului se efectuează pe baza următoarelor principii:
a) principiul acţiunii preventive;
b) principiul corectitudinii şi plenitudinii informaţiei;
c) principiul transparenţei şi accesibilităţii;
d) principiul participativ;
e) principiul precauţiei;
f) principiul “poluatorul plăteşte”.
(2) Principiul acţiunii preventive presupune că evaluarea impactului asupra mediului se realizează la etapa timpurie de
planificare, proiectare şi luare a deciziilor cu privire la activitatea planificată, în baza informaţiilor tehnice şi ştiinţifice
existente la momentul respectiv, cu indicarea măsurilor pentru reducerea sau prevenirea impactului potenţial asupra
mediului, avînd în vedere dezvoltarea durabilă a ţării.
(3) Principiul corectitudinii şi plenitudinii informaţiei presupune că evaluarea impactului asupra mediului se realizează
în baza informaţiei prezentate de iniţiator privind activitatea planificată, a informaţiei despre starea actuală a mediului şi
a resurselor naturale, precum şi a informaţiei primite de la autorităţile de stat de profil şi de la autorităţile administraţiei
41
publice locale pe al căror teritoriu se va desfăşura activitatea planificată, ţinînd cont de propunerile expuse în cadrul
dezbaterilor publice.
(4) Principiul transparenţei şi accesibilităţii presupune că publicul este în drept să primească la timp, înainte de realizarea
activităţii planificate, în conformitate cu cerinţele prezentei legi şi cu legislaţia privind transparenţa procesului
decizional, informaţii despre activitatea planificată şi să participe la dezbaterile publice organizate în procesul de
evaluare a impactului asupra mediului.
(5) Principiul participativ presupune că iniţiatorul asigură tuturor participanţilor interesaţi accesul la documentaţia
privind evaluarea impactului asupra mediului, la consultările publice privind evaluarea impactului activităţii planificate
în locul şi timpul accesibile pentru public.
(6) Principiul precauţiei prevede că soluţionarea problemelor legate de impactul negativ asupra mediului trebuie să
înceapă pînă la primirea, în volum deplin, a dovezilor ştiinţifice despre impactul negativ asupra mediului al activităţii
planificate. Dacă există motive întemeiate cu privire la impactul negativ asupra mediului al activităţii planificate, trebuie
luate măsuri de precauţie, iar în cazul unui impact semnificativ şi ireversibil, activitatea respectivă urmează a fi interzisă.
(7) Principiul “poluatorul plăteşte” prevede că iniţiatorul activităţii planificate suportă cheltuielile legate de evaluarea
impactului asupra mediului şi de minimizarea impactului negativ asupra mediului al activităţii planificate.
Articolul 4. Domeniul de aplicare a evaluării impactului asupra mediului

(1) Evaluarea impactului asupra mediului trebuie să scoată în evidenţă, să descrie şi să evalueze, în mod corespunzător,
în fiecare caz în parte, efectele directe şi indirecte ale activităţii planificate asupra următorilor factori:
a) populaţie, faună şi floră;
b) sol, subsol, apă, aer, climă şi landşaft;
c) bunuri materiale şi patrimoniu cultural;
d) interacţiunea dintre factorii menţionaţi la lit.a)-c) şi consecinţele lor pe termen lung, precum şi consecinţele
cumulative.
(2) Evaluarea impactului asupra mediului se efectuează la nivel transfrontalier pentru activităţile indicate în pct.1-16 din
anexa nr.1 şi la nivel naţional pentru activităţile indicate în pct.17-24 din aceeaşi anexă.
(3) Evaluarea impactului asupra mediului pentru activităţile indicate în anexa nr.2 se efectuează în baza avizului eliberat
de autoritatea competentă, conform art.9 şi 10.
(4) Activităţile indicate în anexa nr.2 pentru care se stabileşte că nu este necesară evaluarea impactului asupra mediului
nu cad sub incidenţa prezentei legi.
(5) Activităţile planificate realizate în scopul apărării naţionale nu sînt supuse evaluării impactului asupra mediului.
(6) Prevederile prezentei legi nu au efect asupra obligaţiei autorităţii competente de a respecta restricţiile impuse de
legislaţia naţională cu privire la secretul de stat, comercial şi industrial, inclusiv la proprietatea intelectuală.
(7) Prevederile prezentei legi nu se aplică la realizarea activităţii indicate în pct.10 lit.g) din anexa nr.2 în caz de pericol
de inundaţii cauzate de calamităţi naturale sau de accidente.
Articolul 5. Atribuţiile autorităţii competente

Autoritatea competentă are următoarele atribuţii în domeniul evaluării impactului asupra mediului:
a) coordonarea procedurilor de evaluare a impactului asupra mediului, inclusiv în context transfrontalier;
b) aprobarea Programului de realizare a evaluării impactului asupra mediului;
c) examinarea documentaţiei privind evaluarea impactului asupra mediului;
d) emiterea acordului de mediu.
Articolul 6. Finanţarea activităţii de evaluare a impactului asupra mediului

(1) Cheltuielile ce ţin de elaborarea şi prezentarea documentaţiei privind evaluarea impactului asupra mediului, precum
şi de informare, de organizare a consultărilor publice, traducere a documentaţiei privind evaluarea impactului asupra
mediului, în cazul impactului transfrontalier, sînt suportate de iniţiator.
(2) Acordul de mediu se eliberează de către autoritatea competentă gratuit.
Capitolul II
CEREREA PRIVIND ACTIVITATEA PLANIFICATĂ
Articolul 7. Depunerea cererii privind activitatea planificată
(1) Iniţiatorul care planifică realizarea unei activităţi indicate în anexa nr.1 sau nr.2 prezintă autorităţii competente o
cerere scrisă privind activitatea planificată. Cererea se depune după efectuarea studiului de fezabilitate privind
activitatea planificată.
(2) Autoritatea competentă, în termen de 5 zile de la data depunerii cererii, plasează informaţia despre aceasta pe pagina
sa web oficială.
42
Articolul 8. Conţinutul cererii privind activitatea planificată

(1) Cererea va conţine informaţia privind activitatea planificată şi cel puţin două soluţii (alternative) cu privire la locul şi
tipul tehnologiilor utilizate, cu indicarea impactului posibil asupra mediului şi a aspectelor sociale şi economice ale
acestui impact. Conţinutul cererii privind activitatea planificată este prevăzut în anexa nr.3.
(2) Cererea depusă constituie temei pentru efectuarea de către autoritatea competentă a evaluării prealabile.
Capitolul III
EVALUAREA PREALABILĂ A ACTIVITĂŢII PLANIFICATE
Articolul 9. Efectuarea evaluării prealabile
(1) Procedura de evaluare a impactului asupra mediului este precedată de o evaluare prealabilă a activităţii planificate,
realizată de autoritatea competentă.
(2) Evaluarea prealabilă a unei activităţi indicate în anexa nr.1 se efectuează în baza cererii depuse de iniţiator, aplicînd
criteriile prevăzute în anexa nr.4, în vederea determinării necesităţii de efectuare a evaluării impactului asupra mediului
în context transfrontalier sau la nivel naţional.
(3) Evaluarea prealabilă a unei activităţi indicate în anexa nr.2 se efectuează în baza cererii depuse de iniţiator, aplicînd
criteriile prevăzute în anexa nr.4, în vederea determinării necesităţii de efectuare a evaluării impactului asupra mediului.
În cazul stabilirii necesităţii de efectuare a evaluării impactului asupra mediului, aceasta se face la nivel naţional.
(4) Evaluarea prealabilă se efectuează în termen de 10 zile lucrătoare.
Articolul 10. Rezultatele evaluării prealabile

(1) În urma evaluării prealabile, autoritatea competentă aprobă una din următoarele decizii:
a) activitatea planificată urmează a fi supusă evaluării impactului asupra mediului în context transfrontalier;
b) activitatea planificată urmează a fi supusă evaluării impactului asupra mediului la nivel naţional;
c) nu este necesară efectuarea evaluării impactului asupra mediului.
(2) Decizia cu privire la evaluarea prealabilă se comunică iniţiatorului, autorităţii/autorităţilor administraţiei publice
locale de nivelul al doilea pe al căror teritoriu se va desfăşura activitatea planificată şi se plasează pe pagina web a
autorităţii competente în termen de 5 zile lucrătoare de la data aprobării.
(3) Dacă autoritatea competentă decide că activitatea indicată în anexa nr.1 urmează a fi supusă evaluării impactului
asupra mediului în context transfrontalier, evaluarea se efectuează conform art.11-15, luînd în consideraţie opinia părţii
afectate.
(4) Dacă autoritatea competentă decide că activitatea specificată în anexa nr.1 sau nr.2 urmează a fi supusă evaluării
impactului asupra mediului la nivel naţional, evaluarea se efectuează conform art.19-23.
(5) Dacă autoritatea competentă decide că pentru activitatea indicată în anexa nr.2 nu este necesară efectuarea evaluării
impactului asupra mediului, se elaborează documentaţia tehnică, care se supune expertizei ecologice de stat.
Capitolul IV
PROCEDURA EVALUĂRII IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI ÎN CONTEXT
TRANSFRONTALIER PENTRU PARTEA DE ORIGINE
Articolul 11. Iniţierea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului în context transfrontalier
(1) Dacă pe teritoriul Republicii Moldova este prevăzută realizarea unor activităţi planificate cu impact transfrontalier
sau dacă o activitate planificată a altor state poate avea un impact semnificativ asupra mediului din Republica Moldova,
evaluarea impactului asupra mediului se efectuează în conformitate cu cerinţele Convenţiei privind evaluarea impactului
asupra mediului în context transfrontalier (în continuare – Convenţia Espoo) şi ale prezentei legi.
(2) În cazul aplicării procedurii de evaluare a impactului asupra mediului în context transfrontalier, informaţia care se
prezintă altor state este supusă restricţiilor legislaţiei Republicii Moldova.
(3) Decizia privind participarea Republicii Moldova în calitate de parte afectată la procedura de evaluare a impactului
asupra mediului este luată de autoritatea competentă în baza notificării privind activitatea planificată, prezentată de
partea de origine.
(4) În cazul în care Republica Moldova consideră că va fi afectată în urma impactului negativ semnificativ al activităţii
planificate de partea de origine, dar nu a primit nicio notificare în acest sens de la partea de origine, autoritatea
competentă iniţiază consultări cu partea de origine privind impactul transfrontalier. Dacă părţile nu au convenit asupra
reglementării acestei chestiuni, autoritatea competentă a Republicii Moldova poate transmite cazul spre examinare
comisiei de investigare, în conformitate cu anexa IV la Convenţia Espoo.
(5) În cazul în care se planifică realizarea unor activităţi în comun (construcţia unei magistrale de transport, a
conductelor etc.), părţile convin asupra procedurii de evaluare a impactului asupra mediului şi asupra elaborării
43
documentaţiei privind evaluarea impactului asupra mediului (se elaborează o documentaţie comună sau fiecare parte
elaborează documentaţia proprie privind evaluarea impactului asupra mediului).
Articolul 12. Notificarea părţii afectate

(1) Dacă la etapa de evaluare preliminară autoritatea competentă a părţii de origine a stabilit necesitatea examinării în
context transfrontalier a activităţii planificate, iniţiatorul elaborează o notificare pentru partea afectată şi o înaintează
autorităţii competente a părţii de origine.
(2) Autoritatea competentă a părţii de origine, în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea notificării din partea
iniţiatorului, prezintă autorităţii competente a părţii afectate, prin intermediul canalelor diplomatice, notificarea privind
activitatea planificată şi o plasează pe pagina sa web oficială. Autoritatea competentă a părţii afectate, în termen de 30 de
zile de la primirea notificării, oferă un răspuns cu privire la participarea/neparticiparea părţii afectate la procedura de
evaluare a impactului asupra mediului.
(3) Notificarea va conţine informaţii în baza cărora partea afectată să poată determina nivelul său de interes şi de
implicare în evaluarea impactului asupra mediului. Notificarea trebuie să fie prezentată părţii afectate în limba de stat
sau în una din limbile oficiale ale Convenţiei Espoo (în continuare – limbă accesibilă), stabilită de comun acord cu
partea afectată.
(4) Structura notificării este prevăzută în anexa nr.5.
(5) La etapa notificării, partea de origine poate solicita de la partea afectată informaţii publice necesare pentru pregătirea
documentaţiei privind evaluarea impactului asupra mediului şi informaţii privind procedurile naţionale de evaluare a
impactului asupra mediului. Informaţia solicitată se prezintă în termen de cel mult 45 de zile de la data primirii
solicitării.
(6) În cazul în care partea afectată a informat autoritatea competentă a părţii de origine că nu va participa la procedura de
evaluare a impactului sau nu a prezentat răspunsul în termenul prevăzut la alin.(2), procedura de evaluare a impactului
asupra mediului se realizează la nivel naţional, fără participarea părţii afectate.
(7) În cazul în care partea afectată şi-a exprimat intenţia de a participa la procedura de evaluare a impactului asupra
mediului şi a informat în termen autoritatea competentă a părţii de origine cu privire la decizia sa, procedura de evaluare
a impactului asupra mediului se realizează cu participarea părţii afectate.
Articolul 13. Pregătirea şi prezentarea documentaţiei privind evaluarea impactului asupra mediului
(1) Dacă partea afectată şi-a exprimat intenţia de a participa la procedura de evaluare a impactului asupra mediului,
autoritatea competentă a părţii de origine, prin intermediul canalelor diplomatice, prezintă autorităţii competente a părţii
afectate Programul de realizare a evaluării impactului asupra mediului, prezentat de către iniţiator, în baza căruia se
elaborează documentaţia privind evaluarea impactului asupra mediului. Autoritatea competentă a părţii afectate prezintă
autorităţii competente a părţii de origine avizul la program în termen de 30 de zile.
(2) După colectarea informaţiei necesare la nivel naţional şi a celei parvenite de la partea afectată şi după coordonarea
Programului de realizare a evaluării impactului asupra mediului cu autoritatea competentă a părţii de origine, luînd în
consideraţie avizul părţii afectate, iniţiatorul începe să elaboreze documentaţia privind evaluarea impactului asupra
mediului.
(3) Autoritatea competentă a părţii de origine, în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea documentaţiei privind
evaluarea impactului asupra mediului din partea iniţiatorului sau a autorităţii care a elaborat-o (în continuare – titularul
documentaţiei privind evaluarea impactului asupra mediului), prezintă documentaţia respectivă autorităţii competente a
părţii afectate, într-o limbă accesibilă, prin intermediul canalelor diplomatice, pentru examinare şi pregătire a
comentariilor. Documentaţia privind evaluarea impactului asupra mediului se remite pe suport de hîrtie şi în format
electronic.
(4) Partea afectată, în conformitate cu procedura naţională stabilită, distribuie, inclusiv publicului, documentaţia privind
evaluarea impactului asupra mediului, pregăteşte şi prezintă avizul, desfăşoară consultări cu partea de origine.
(5) Termenul de examinare, de efectuare a consultărilor publice şi de prezentare a avizului la documentaţia privind
evaluarea impactului asupra mediului pentru partea afectată este de cel mult 50 de zile. La cererea părţii afectate,
autoritatea competentă a părţii de origine, cu acordul iniţiatorului, poate prelungi termenul de examinare a documentaţiei
privind evaluarea impactului asupra mediului cu cel mult 30 de zile.
(6) În documentaţia privind evaluarea impactului asupra mediului, iniţiatorul va ţine cont, în mod corespunzător, de
obiecţiile şi propunerile din avizul autorităţii competente a părţii afectate.
(7) Elaborarea şi aprobarea documentaţiei privind evaluarea impactului asupra mediului la nivel naţional se fac în
conformitate cu art.19-23.
Articolul 14. Desfăşurarea consultărilor

44
(1) Autorităţile competente ale părţilor desfăşoară de comun acord consultări la diferite etape ale procedurii de evaluare
a impactului asupra mediului. După elaborarea şi prezentarea către partea afectată a documentaţiei privind evaluarea
impactului asupra mediului, autoritatea competentă a părţii de origine iniţiază, în mod obligatoriu, consultări cu
autoritatea competentă a părţii afectate.
(2) Consultările se desfăşoară în privinţa impactului transfrontalier potenţial al activităţii planificate, a măsurilor de
reducere sau eliminare a impactului negativ al acesteia, a metodelor de informare a publicului şi de desfăşurare a
dezbaterilor publice. Autorităţile competente ale părţilor examinează de comun acord şi alte aspecte relevante pentru
activitatea planificată şi procedura de evaluare a impactului asupra mediului. Autorităţile competente ale părţilor convin
asupra componenţei participanţilor la consultări, precum şi asupra termenelor, locului şi formei de desfăşurare a
consultărilor.
(3) Consultările pot fi organizate în formă de:
a) comitete comune;
b) întruniri ale experţilor;
c) videoconferinţe, schimb de informaţii prin intermediul poştei electronice sau al scrisorilor oficiale;
d) întruniri ale oficialilor de rang mediu şi/sau înalt.
(4) Dezbaterile publice se desfăşoară, pentru fiecare caz în parte, pe teritoriul părţii de origine, în hotarele administrativ-
teritoriale ale localităţii/localităţilor unde se planifică desfăşurarea activităţii, cu participarea părţii afectate, în
conformitate cu acordurile bilaterale sau cu decizia comună a părţilor privind desfăşurarea dezbaterilor publice.
Participarea părţii afectate la consultări şi dezbateri publice se efectuează din cont propriu.
(5) Rezultatele consultărilor şi dezbaterilor publice, inclusiv lista participanţilor, se consemnează într-un proces-verbal,
semnat de preşedintele şi secretarul şedinţei.
(6) Consultările şi dezbaterile publice se desfăşoară pînă la aprobarea deciziei conform art.23 alin.(1) lit.a) sau lit.c).
Articolul 15. Luarea deciziei

(1) După realizarea procedurii de coordonare internă a documentaţiei privind evaluarea impactului asupra mediului care
va include dezbaterile publice şi concluziile consultărilor, ţinînd cont de opinia părţii afectate, autoritatea competentă a
părţii de origine decide asupra emiterii acordului de mediu în conformitate cu art.23.
(2) Autoritatea competentă a părţii de origine, în termen de 15 zile, informează autoritatea competentă a părţii afectate,
prin intermediul canalelor diplomatice, cu privire la emiterea acordului de mediu.
(3) Autoritatea competentă a părţii de origine informează autoritatea competentă a părţii afectate, prin intermediul
canalelor diplomatice, cu privire la aprobarea activităţii planificate, în termen de 15 zile de la data primirii informaţiei
respective de la autoritatea abilitată, în conformitate cu art.24.
Capitolul V
ORDINEA EVALUĂRII IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI ÎN CONTEXT
TRANSFRONTALIER PENTRU PARTEA AFECTATĂ
Articolul 16. Pregătirea răspunsului la notificare
(1) Republica Moldova se consideră parte afectată în cazul primirii de la un alt stat a unei notificări cu privire la o
activitate planificată care poate avea impact semnificativ asupra mediului din Republica Moldova. Pregătirea
răspunsului la notificare şi coordonarea ulterioară a lucrărilor privind procedura de evaluare a impactului se pun în
sarcina autorităţii competente a părţii afectate.
(2) Autoritatea competentă a părţii afectate, în termenul stabilit în notificare, care va fi de cel mult 30 de zile, decide
asupra participării sau neparticipării sale la procedura de evaluare a impactului asupra mediului, ţinînd cont de opinia
autorităţilor administraţiei publice centrale interesate, a autorităţilor administraţiei publice locale din teritoriul care ar
putea fi supus impactului transfrontalier şi a publicului. În acest scop, în termen de 5 zile lucrătoare, autoritatea
competentă:
a) plasează notificarea pe pagina sa web oficială, indicînd perioada de prezentare a opiniei privind activitatea planificată;
b) prezintă notificarea autorităţilor de stat de profil, autorităţilor administraţiei publice locale din teritoriul impactului
potenţial, precum şi publicului, indicînd termenele de prezentare a comentariilor.
(3) În cazul în care autoritatea competentă a părţii afectate decide să ia parte la procesul de evaluare a impactului asupra
mediului, aceasta informează în scris, prin intermediul canalelor diplomatice, autoritatea competentă a părţii de origine
despre decizia luată. Totodată, răspunsul poate conţine o relatare succintă privind componentele de mediu potenţial
afectate (de exemplu: ecosistemele vulnerabile, speciile rare ale florei şi faunei şi cele pe cale de dispariţie,
monumentele culturale şi naturale, alte obiecte care pot fi afectate în urma realizării activităţii planificate). Structurarea
răspunsului la notificare este expusă în anexa nr.6. Autoritatea competentă plasează informaţia despre decizia luată pe
pagina sa web oficială în termen de 5 zile.
45
(4) Dacă autoritatea competentă a părţii afectate a luat decizia de a nu participa la procesul de evaluare a impactului
asupra mediului, aceasta informează în scris autoritatea competentă a părţii de origine despre decizia luată şi plasează
informaţia respectivă pe pagina sa web oficială în termen de 5 zile.
(5) La solicitarea autorităţii competente a părţii de origine, autoritatea competentă a părţii afectate oferă părţii de origine,
în termen de 45 de zile, informaţii accesibile cu privire la starea mediului necesare pentru elaborarea documentaţiei
privind evaluarea impactului asupra mediului, precum şi informaţii cu privire la procedura naţională de evaluare a
impactului asupra mediului.
(6) Lipsa reacţiei din partea autorităţii competente a părţii afectate semnifică acceptul ei de a realiza activitatea
planificată.
Articolul 17. Prezentarea şi diseminarea documentaţiei privind evaluarea impactului asupra mediului
(1) În cazul în care autoritatea competentă a părţii de origine prezintă autorităţii competente a părţii afectate, pentru
coordonare, Programul de realizare a evaluării impactului asupra mediului, autoritatea competentă a părţii afectate
urmează să prezinte avizul în conformitate cu termenele şi procedurile stabilite. Autoritatea competentă a părţii afectate
plasează programul pe pagina sa web oficială, indicînd perioada de prezentare a opiniei asupra acestuia.
(2) Documentaţia privind evaluarea impactului asupra mediului este prezentată autorităţii competente a părţii afectate
într-o limbă accesibilă, pe suport de hîrtie şi în format electronic, cu indicarea termenului de examinare a documentaţiei,
care va fi de cel mult 50 de zile. În caz de necesitate, cu acordul părţilor, termenul de examinare a documentaţiei privind
evaluarea impactului asupra mediului poate fi prelungit cu cel mult 30 de zile.
(3) Autoritatea competentă, în termen de 5 zile lucrătoare, plasează pe pagina sa web oficială documentaţia privind
evaluarea impactului asupra mediului şi o prezintă autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul întîi din teritoriul
impactului potenţial şi autorităţilor administraţiei publice centrale de profil, indicînd termenele de prezentare a
comentariilor. Autorităţile administraţiei publice locale, în termen de 5 zile lucrătoare, plasează informaţia despre
evaluarea impactului asupra mediului, pe suport de hîrtie, într-un loc accesibil publicului şi informează despre aceasta
publicul şi autoritatea competentă a părţii afectate.
(4) Instituţiile de stat şi alte instituţii ale părţii afectate implicate în procesul de examinare a documentaţiei privind
evaluarea impactului asupra mediului, precum şi publicul interesat prezintă, în termenele prevăzute, comentariile lor
autorităţii competente, care elaborează avizul.
(5) Autoritatea competentă a părţii afectate transmite autorităţii competente a părţii de origine, prin intermediul canalelor
diplomatice, avizul la documentaţia privind evaluarea impactului asupra mediului şi, totodată, îl plasează pe pagina sa
web oficială.
(6) Iniţiatorul trebuie să ţină cont de avizul autorităţii competente a părţii afectate la documentaţia privind evaluarea
impactului asupra mediului şi să informeze, în termenele stabilite, autoritatea competentă a părţii afectate despre
acceptarea sau respingerea obiecţiilor şi propunerilor indicate în aviz.
Articolul 18. Consultările şi informarea despre decizia luată

(1) În procesul examinării documentaţiei privind evaluarea impactului asupra mediului, autoritatea competentă a părţii
afectate, în caz de necesitate, organizează consultări cu instituţiile interesate şi cu publicul şi iniţiază consultări cu
autoritatea competentă a părţii de origine.
(2) Autorităţile competente ale părţilor organizează de comun acord consultări, în cadrul cărora convin asupra
componenţei participanţilor şi a subiectelor ce urmează a fi puse în discuţie. Consultările se desfăşoară înainte de
emiterea acordului de mediu.
(3) În conformitate cu acordul comun al autorităţilor competente ale părţilor, partea afectată poate participa la dezbateri
publice pe teritoriul părţii de origine. Participarea părţii afectate la dezbateri publice se efectuează din cont propriu.
Autoritatea competentă a părţii afectate plasează informaţia cu privire la desfăşurarea dezbaterilor publice pe pagina sa
web oficială, informează în acest sens autorităţile administraţiei publice locale din teritoriul potenţial afectat de impactul
transfrontalier, informează publicul prin intermediul mass-media şi al internetului despre data şi locul desfăşurării
dezbaterilor publice.
(4) În procesul de luare a deciziei cu privire la activitatea planificată, partea de origine ia în consideraţie rezultatele
consultărilor şi ale dezbaterilor publice în mod corespunzător.
(5) După primirea de la autoritatea competentă a părţii de origine a informaţiei despre decizia luată în privinţa activităţii
planificate, însoţită de argumentele pe care se bazează, autoritatea competentă a părţii afectate plasează informaţia şi
argumentele pe pagina sa web oficială şi le transmite autorităţii administraţiei publice locale respective în termen de 5
zile lucrătoare.
Capitolul VI
PROCEDURA DE REALIZARE A EVALUĂRII IMPACTULUI
46
ASUPRA MEDIULUI LA NIVEL NAŢIONAL

Articolul 19. Programul de realizare a evaluării impactului asupra mediului
(1) În cazul în care autoritatea competentă, conform art.10 alin.(1), a luat decizia privind efectuarea evaluării impactului
asupra mediului la nivel naţional al activităţii planificate, iniţiatorul este obligat să îndeplinească toate procedurile
conform prezentului capitol.
(2) Pentru efectuarea evaluării impactului asupra mediului la nivel naţional al activităţii planificate, iniţiatorul
elaborează Programul de realizare a evaluării impactului asupra mediului, care urmează a fi coordonat cu autoritatea
competentă. Totodată, iniţiatorul asigură informarea publicului şi oferă posibilitate acestuia şi autorităţilor publice
interesate să prezinte în scris comentarii la program.
(3) Iniţiatorul publică, cel puţin într-un ziar naţional şi în unul local, o informaţie succintă despre activitatea planificată,
indicînd obligatoriu pagina sa web oficială şi/sau o altă adresă la care pot fi accesate cererea şi proiectul Programului de
realizare a evaluării impactului asupra mediului, precum şi termenele de prezentare a comentariilor. Comentariile se
prezintă iniţiatorului, iar copia de pe comentarii – autorităţii competente.
(4) Iniţiatorul prezintă autorităţii competente, pentru coordonare, proiectul Programului de realizare a evaluării
impactului asupra mediului, însoţit de materialele ce atestă informarea publicului (copia publicaţiei, anunţul). Autoritatea
competentă examinează programul în termen de 30 de zile de la data primirii şi emite un aviz. Programul se consideră
coordonat dacă autoritatea competentă a emis un aviz pozitiv. În cazul unui aviz negativ, proiectul programului este
restituit iniţiatorului pentru definitivare. După definitivare, programul poate fi remis autorităţii competente pentru
reexaminare.
(5) În Programul de realizare a evaluării impactului asupra mediului se stabilesc graficul efectuării evaluării impactului
asupra mediului, inclusiv al consultărilor şi dezbaterilor publice, lista autorităţilor publice cărora le va fi prezentată
documentaţia privind evaluarea impactului asupra mediului, structura documentaţiei privind evaluarea impactului asupra
mediului, lista detaliată a lucrărilor de evaluare a impactului asupra mediului, ţinînd cont de particularităţile activităţii
planificate şi dificultăţile condiţiilor naturale, sociale şi de ordin tehnologic.
(6) Programul de realizare a evaluării impactului asupra mediului este valabil 3 ani de la data aprobării. Dacă la
expirarea termenului menţionat iniţiatorul nu a prezentat autorităţii competente documentaţia de evaluare a impactului
asupra mediului specificată la art.20, acesta este obligat să elaboreze şi să aprobe programul în mod repetat.
Articolul 20. Elaborarea documentaţiei privind evaluarea impactului asupra mediului

(1) Documentaţia privind evaluarea impactului asupra mediului se elaborează în baza actelor normative în vigoare, în
conformitate cu programul coordonat de realizare a evaluării impactului asupra mediului şi ţinîndu-se cont de
comentariile expuse de către public vizavi de rezultatele informării primare privind activitatea planificată.
(2) Documentaţia privind evaluarea impactului asupra mediului va conţine cel puţin următoarele informaţii:
a) descrierea activităţii planificate, inclusiv descrierea caracteristicilor fizice, şi cerinţele în materie de utilizare a
terenului în cursul fazelor de construcţie şi funcţionare; descrierea principalelor caracteristici ale procedeelor de
fabricaţie; estimarea, în funcţie de tip şi cantitate, a reziduurilor şi a emisiilor potenţiale (poluarea apei, aerului, solului şi
subsolului, zgomot, vibraţii, radiaţii termice şi radioactive etc.) rezultate din activitatea planificată şi informaţia
referitoare la locul desfăşurării activităţii planificate şi dimensiunile acesteia;
b) compararea principalelor alternative examinate (inclusiv varianta renunţării la activitatea planificată) şi a principalelor
motive care stau la baza alegerii unei sau altei alternative, ţinînd cont de efectele asupra mediului;
c) descrierea stării curente a elementelor de mediu care ar putea fi afectate în mod semnificativ de activitatea planificată,
cuprinzînd, în special, populaţia, flora, fauna, solul, subsolul, apa, aerul, factorii climatici, bunurile materiale, inclusiv
patrimoniul arheologic şi arhitectural, peisajul şi relaţiile dintre toţi aceşti factori, cu detaliile necesare pentru a putea
determina starea iniţială a mediului din zona activităţii planificate;
d) descrierea tipurilor şi consecinţelor impactului potenţial al activităţii planificate asupra mediului şi dimensiunile
acestora. Descrierea va include efectele directe şi oricare dintre efectele indirecte, secundare, cumulative, pe termen
scurt, mediu, lung, permanente şi temporare, pozitive şi negative ale activităţii planificate;
e) descrierea metodelor de estimare folosite pentru evaluarea impactului asupra mediului;
f) descrierea măsurilor preconizate pentru evitarea, reducerea şi, dacă este posibil, remedierea impactului negativ asupra
mediului;
g) descrierea măsurilor de prevenire şi lichidare a consecinţelor posibilelor situaţii excepţionale şi accidente;
h) argumentarea necesităţii efectuării sau neefectuării analizei postproiect şi determinarea, în cazul necesităţii efectuării
acesteia, a indicatorilor şi termenelor de desfăşurare;
i) un rezumat nontehnic al informaţiilor menţionate la lit.a)-h);
j) indicarea oricăror dificultăţi (deficienţe tehnice sau lipsa cunoştinţelor profesionale) întîlnite de către iniţiator la
sintetizarea informaţiilor necesare;
k) raportul privind participarea publicului;
47
l) concluzii.
(3) Elaborarea documentaţiei privind evaluarea impactului asupra mediului poate fi realizată de către persoane juridice
care au dreptul de a desfăşura acest gen de activitate, atît din Republica Moldova, cît şi din alte ţări.
(4) Iniţiatorul este în drept să solicite de la autoritatea competentă, instituţiile publice, autorităţile administraţiei publice
locale informaţia necesară pentru pregătirea documentaţiei privind evaluarea impactului asupra mediului, în
conformitate cu procedura şi termenele stabilite de legislaţia în vigoare.
(5) Dacă în cadrul pregătirii documentaţiei privind evaluarea impactului asupra mediului iniţiatorul decide să renunţe la
activitatea planificată, acesta comunică decizia sa autorităţii competente. Informaţia prezentată cu privire la renunţare se
plasează pe pagina web oficială a autorităţii competente.
(6) Documentaţia privind evaluarea impactului asupra mediului constituie bază pentru elaborarea capitolului “Protecţia
mediului” din documentaţia de proiect.
Articolul 21. Examinarea şi discutarea documentaţiei privind evaluarea impactului asupra mediului
(1) Iniţiatorul prezintă documentaţia privind evaluarea impactului asupra mediului spre examinare autorităţii
competente, care o plasează pe pagina sa web oficială şi o examinează în termen de 60 de zile de la data prezentării
acesteia.
(2) La indicaţia autorităţii competente, iniţiatorul prezintă spre examinare documentaţia privind evaluarea impactului
asupra mediului autorităţilor administraţiei publice centrale de profil şi autorităţii administraţiei publice locale de nivelul
întîi pe al cărei teritoriu se va realiza activitatea planificată. Comentariile la documentaţia privind evaluarea impactului
asupra mediului se prezintă iniţiatorului în scris de către organele menţionate în termen de 50 de zile de la prezentarea
documentaţiei, copii de pe comentarii fiind transmise totodată autorităţii competente.
(3) Autoritatea administraţiei publice locale, în termen de 5 zile de la primirea documentaţiei privind evaluarea
impactului asupra mediului, plasează documentaţia respectivă într-un loc accesibil publicului, informează despre aceasta
iniţiatorul, autoritatea competentă şi publicul şi comunică datele despre persoana care oferă sprijin iniţiatorului în
organizarea dezbaterilor publice.
(4) Iniţiatorul plasează pe pagina sa web oficială documentaţia privind evaluarea impactului asupra mediului sau asigură
accesul publicului la aceasta prin intermediul altor mijloace. După prezentarea documentaţiei privind evaluarea
impactului asupra mediului, iniţiatorul publică, în cel puţin unul din ziarele naţionale şi în unul local, anunţul privind
posibilitatea publicului de a se familiariza cu conţinutul acesteia, de a prezenta pe marginea ei comentarii scrise şi de a
participa la dezbaterile publice pe marginea documentaţiei menţionate. Comentariile publicului vor fi prezentate
iniţiatorului în termen de 30 de zile de la asigurarea accesului publicului, copii de pe acestea fiind transmise totodată
autorităţii competente.
(5) Iniţiatorul este obligat să examineze opinia publicului prin intermediul consultărilor publice. În urma totalurilor
dezbaterilor publice şi comentariilor parvenite în scris, iniţiatorul întocmeşte un raport privind participarea publicului,
care este parte componentă a documentaţiei privind evaluarea impactului asupra mediului. Iniţiatorul prezintă raportul
autorităţii competente în termen de 50 de zile de la depunerea documentaţiei privind evaluarea impactului asupra
mediului. Conţinutul raportului privind participarea publicului este specificat în anexa nr.7.
(6) Autoritatea competentă participă la toate dezbaterile publice privind impactul activităţii planificate, care se
desfăşoară în conformitate cu prezenta lege.
(7) Autoritatea competentă, pînă la emiterea acordului de mediu, desfăşoară consultări cu iniţiatorul referitoare la
documentaţia privind evaluarea impactului asupra mediului. La consultări pot participa, după caz, autorităţile care ar
putea fi interesate de activitatea planificată, prin natura responsabilităţilor lor specifice în materie de mediu.
Articolul 22. Procedura de desfăşurare a dezbaterilor publice

(1) Dezbaterile publice referitoare la documentaţia privind evaluarea impactului asupra mediului se desfăşoară pentru:
a) realizarea dreptului publicului de participare la dezbateri şi la luarea deciziilor importante de mediu;
b) luarea în consideraţie a obiecţiilor şi a propunerilor publicului referitoare la documentaţia privind evaluarea
impactului asupra mediului şi adoptarea deciziilor ce ţin de realizarea activităţii planificate;
c) găsirea de soluţii reciproc acceptabile pentru iniţiator şi pentru public de prevenire şi minimizare a impactului negativ
asupra mediului în urma realizării activităţii planificate.
(2) Dezbaterile publice se desfăşoară pe teritoriul autorităţii administraţiei publice locale unde va fi realizată activitatea
planificată. După prezentarea documentaţiei privind evaluarea impactului asupra mediului, iniţiatorul, împreună cu
autoritatea administraţiei publice locale, stabileşte locul, data şi ora desfăşurării dezbaterilor publice.
(3) Iniţiatorul informează publicul despre desfăşurarea dezbaterilor publice prin publicarea anunţurilor în mass-media şi
plasarea lor pe pagina sa web oficială. Autoritatea administraţiei publice locale, de asemenea, plasează anunţul cu privire
la desfăşurarea dezbaterilor publice pe pagina sa web, în sediul său şi în alte locuri publice. Anunţul se plasează cu cel
puţin 10 zile înainte de începerea dezbaterilor publice.
48
(4) Rezultatele dezbaterilor publice se consemnează într-un proces-verbal, cu indicarea numărului total de participanţi, a
listei întrebărilor, a obiecţiilor şi propunerilor parvenite în procesul de desfăşurare a dezbaterilor publice referitoare la
documentaţia privind evaluarea impactului asupra mediului. Procesul-verbal se întocmeşte în termen de 3 zile de la data
desfăşurării dezbaterilor publice şi se semnează de preşedintele şedinţei privind dezbaterile publice.
(5) Dacă în procesul desfăşurării dezbaterilor publice referitoare la documentaţia privind evaluarea impactului asupra
mediului nu au fost oferite răspunsuri la întrebările formulate, iniţiatorul (titularul documentaţiei privind evaluarea
impactului asupra mediului) transmite răspunsurile, în termen de 15 zile de la data desfăşurării dezbaterilor publice,
autorilor întrebărilor pe adresele poştale şi electronice indicate în procesul înregistrării.
Articolul 23. Acordul de mediu

(1) În baza rezultatelor examinării documentaţiei privind evaluarea impactului asupra mediului, a avizelor autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale, ale altor instituţii interesate, precum şi ţinînd cont de comentariile prezentate de
public în formă scrisă şi de rezultatele consultărilor publice, autoritatea competentă aprobă una din următoarele decizii:
a) emite acordul de mediu;
b) remite iniţiatorului activităţii planificate documentaţia privind evaluarea impactului asupra mediului pentru
definitivare;
c) refuză eliberarea acordului de mediu.
(2) Autoritatea competentă emite acordul de mediu în cazul în care documentaţia privind evaluarea impactului asupra
mediului a fost elaborată în conformitate cu cerinţele stabilite de prezenta lege şi a fost minimizat impactul negativ
asupra mediului. Acordul de mediu va conţine cel puţin:
a) argumentarea deciziei;
b) măsurile obligatorii preconizate pentru prevenirea sau pentru reducerea impactului negativ asupra mediului;
c) informaţia cu privire la desfăşurarea procesului de participare a publicului.
(3) Dacă documentaţia privind evaluarea impactului asupra mediului a fost întocmită cu încălcarea normelor prevăzute
de prezenta lege sau dacă nu sînt prevăzute măsuri de prevenire şi reducere a impactului negativ asupra mediului,
autoritatea competentă remite iniţiatorului pentru definitivare documentaţia privind evaluarea impactului asupra
mediului, indicînd lacunele care urmează a fi înlăturate. În acest caz, iniţiatorul va prezenta, în termen de 30 de zile,
documentaţia privind evaluarea impactului asupra mediului pentru reexaminare, iar autoritatea competentă va adopta
una din deciziile prevăzute la alin.(1) în termen de 15 zile lucrătoare.
(4) Dacă prin documentaţia privind evaluarea impactului asupra mediului s-a stabilit că, în urma realizării activităţii
planificate, mediului îi va fi cauzat un prejudiciu irecuperabil, autoritatea competentă refuză eliberarea acordului de
mediu. În acest caz, iniţiatorul renunţă la activitatea planificată.
(5) Termenul de adoptare a deciziei prevăzute la alin.(1) şi de informare a iniţiatorului cu privire la adoptarea acesteia
este de 60 de zile din data recepţionării documentaţiei privind evaluarea impactului asupra mediului de către autoritatea
competentă.
(6) Pînă la expirarea termenului stabilit la alin.(5), autoritatea competentă, cu acordul iniţiatorului, poate hotărî
prelungirea acestui termen cu cel mult 30 de zile.
(7) Acordul de mediu este valabil 4 ani. Dacă la expirarea termenului menţionat iniţiatorul nu a obţinut actul permisiv
pentru desfăşurarea activităţii planificate, acesta urmează să reia întregul proces de evaluare a impactului asupra
mediului, începînd cu depunerea cererii.
(8) Condiţiile indicate în acordul de mediu urmează a fi luate în consideraţie, în mod obligatoriu, de către autorităţile
abilitate la eliberarea actelor permisive.
(9) Informaţia privind acordurile de mediu eliberate se include în baza de date a autorităţii competente.
(10) Autoritatea competentă asigură păstrarea şi întreţinerea arhivei documentaţiei privind evaluarea impactului asupra
mediului şi a copiilor de pe acordurile de mediu eliberate.
Capitolul VII
APROBAREA ACTIVITĂŢII PLANIFICATE.
RĂSPUNDEREA ŞI CONTESTAREA DECIZIILOR
Articolul 24. Informarea privind aprobarea activităţii planificate
(1) Autoritatea administraţiei publice locale sau centrale care a eliberat actul permisiv de realizare a activităţii planificate
pentru care a fost emis un acord de mediu informează în scris autoritatea competentă despre eliberarea actului permisiv,
în termen de 10 zile de la data emiterii acestuia.
(2) Autoritatea competentă plasează pe pagina sa web oficială copia actului permisiv de realizare a activităţii planificate.
Iniţiatorul, în termen de 10 zile, informează publicul despre primirea actului permisiv prin publicarea anunţurilor în
mass-media şi plasarea lor pe pagina sa web oficială.
49
Articolul 25. Răspunderea iniţiatorului şi a titularului documentaţiei privind evaluarea impactului asupra mediului
(1) Iniţiatorul răspunde pentru:
a) caracterul complet şi veridicitatea informaţiei prezentate;
b) efectuarea evaluării impactului asupra mediului al activităţii planificate în conformitate cu prezenta lege şi cu alte acte
normative;
c) organizarea dezbaterilor publice;
d) realizarea prevederilor şi respectarea condiţiilor stipulate în acordul de mediu.
(2) Titularul documentaţiei privind evaluarea impactului asupra mediului este responsabil faţă de iniţiator în
conformitate cu prevederile contractuale şi cu prezenta lege.
(3) Nerespectarea prevederilor alin.(1) de către iniţiator se sancţionează conform Codului contravenţional al Republicii
Moldova.
Articolul 26. Contestarea deciziei

Orice persoană, inclusiv asociaţiile de persoane sau organizaţiile, este în drept să conteste, în conformitate cu Legea
contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000, orice decizie prevăzută de prezenta lege, inclusiv dacă
prin aceasta sînt lezate sau ignorate drepturile publicului la informare sau de participare la procesul de evaluare a
impactului asupra mediului.
Capitolul VIII
Prezenta lege intră în vigoare la 6 luni de la data publicării.
Articolul 28. Abrogarea reglementărilor contrare

La data intrării în vigoare a prezentei legi, Legea nr.851-XIII din 29 mai 1996 privind expertiza ecologică şi evaluarea
impactului asupra mediului înconjurător (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1996, nr.52-53, art.494), cu
modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. În titlul legii, cuvintele “şi evaluarea impactului asupra mediului înconjurător” se exclud.
2. În preambul, cuvintele “şi evaluării impactului asupra mediului înconjurător” se exclud, iar cuvîntul “acestora” se
substituie cu cuvîntul “acesteia”.
3. La articolul 1, noţiunea “impactul asupra mediului înconjurător” se exclude.
4. La articolul 11 litera a), textul “şi documentaţia privind evaluarea impactului asupra mediului înconjurător (în
continuare – E.I.M.Î)” se exclude.
5. Capitolul IV se abrogă.
6. La articolul 18, alineatul (6) se abrogă.
7. Anexa se abrogă.
Articolul 29. Organizarea executării

(1) Guvernul, în termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi, va aduce actele sale normative în concordanţă cu
prezenta lege.
(2) Guvernul va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în vigoare în conformitate cu prezenta lege.
(3) Ministerul Mediului, în termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi, va elabora şi va aproba, în ordinea
stabilită, Ghidul cu privire la executarea procedurilor privind evaluarea impactului asupra mediului.
Igor CORMAN
Chişinău, 29 mai 2014.
Nr.86.
Anexa nr.1
LISTA
activităţilor planificate supuse în mod obligatoriu evaluării
impactului asupra mediului
50
1. Rafinării de ţiţei (cu excepţia întreprinderilor care fabrică doar lubrifianţi din ţiţei) şi instalaţii de gazificare şi
lichefiere a minimum 500 tone de cărbune sau şist bituminos pe zi
2. Centrale termoelectrice şi alte instalaţii de combustie cu o putere termică de minimum 300 megawaţi; centrale
nucleare şi alte reactoare nucleare, inclusiv dezafectarea sau dezasamblarea acestor centrale sau reactoare 1 (cu excepţia
instalaţiilor de cercetare pentru producerea şi transformarea materialelor fisionabile şi fertile, a căror putere maximă nu
depăşeşte 1 kilowatt de sarcină termică continuă)
______________________
1
Centralele nucleare şi alte reactoare nucleare nu se mai încadrează în această categorie după ce întreg combustibilul
nuclear şi alte elemente contaminate radioactiv au fost complet îndepărtate din instalaţie.
3. a) Instalaţii pentru retratarea combustibililor nucleari iradiaţi

b) Instalaţii destinate:
– producerii sau îmbogăţirii combustibililor nucleari;
– tratării combustibililor nucleari iradiaţi sau deşeurilor cu un înalt nivel de radioactivitate;
– depozitării finale a combustibililor nucleari iradiaţi;
– în exclusivitate depozitării finale a deşeurilor radioactive;
– în exclusivitate depozitării (pe o perioadă mai mare de 10 ani) a combustibililor nucleari iradiaţi sau a deşeurilor
radioactive într-un loc diferit de cel de producţie
4. a) Topitorii integrate pentru producerea primară a fontei şi a oţelului
b) Instalaţii destinate producerii metalelor brute neferoase din minereuri, concentrate din minereu sau materii prime
secundare prin procedee metalurgice, chimice sau electrolitice
5. Instalaţii pentru extragerea azbestului şi pentru prelucrarea şi transformarea azbestului şi a produselor care conţin
azbest: pentru produse din azbociment, cu o producţie anuală de peste 20000 tone de produse finite, pentru garnituri de
fricţiune, cu o producţie anuală de peste 50 tone de produse finite şi pentru alte utilizări ale azbestului, cu cantităţi
utilizate de peste 200 tone pe an
6. Instalaţii chimice integrate, adică instalaţii pentru fabricarea la scară industrială a substanţelor prin utilizarea unor
procedee de conversie chimică, în care mai multe unităţi sînt grupate şi legate funcţional şi care sînt destinate:
– fabricării produselor chimice organice de bază;
– fabricării produselor chimice anorganice de bază;
– fabricării îngrăşămintelor pe bază de fosfor, azot şi potasiu (îngrăşăminte simple sau compuse);
– fabricării produselor fitosanitare de bază şi a substanţelor biocide;
– fabricării produselor farmaceutice de bază prin utilizarea unui procedeu chimic sau biologic;
– fabricării explozibililor
7. a) Construirea liniilor pentru traficul feroviar de lungă distanţă şi a aeroporturilor 2 cu o lungime a pistei de cel puţin
2100 m
__________________________
2
Noţiunea de “aeroport” corespunde definiţiei date prin Convenţia de la Chicago din 1944 care instituie Organizaţia
Internaţională a Aviaţiei Civile (anexa nr.14).
b) Construirea de autostrăzi şi drumuri expres3

_________________________
3
Noţiunea de “drum expres” corespunde definiţiei de “şosea specială” dată prin Acordul european din 15 noiembrie
1975 privind principalele artere de trafic internaţional.
c) Construirea unui drum cu patru sau mai multe benzi sau realinierea şi/sau lărgirea unui drum existent cu două sau mai
puţine benzi pentru a-l transforma într-un drum cu patru sau mai multe benzi, în cazul în care drumul nou-constituit sau
porţiunea de drum realiniată şi/sau lărgită se întinde pe o lungime de cel puţin 10 km
8. a) Căi navigabile interne şi porturi pentru traficul navigabil intern care să permită accesul ambarcaţiunilor de peste
1350 tone
b) Porturi comerciale, cheiuri ale porturilor maritime şi ale celor fluviale pentru încărcare şi descărcare (cu excepţia
cheiurilor pentru bacuri) care permit traficul ambarcaţiunilor de peste 1350 tone
9. Instalaţii de eliminare a deşeurilor periculoase prin incinerare, tratare chimică sau prin îngropare
10. Sisteme de captare a apelor subterane sau de reîncărcare artificială a apei freatice în care volumul anual de apă
captată sau reîncărcată atinge sau depăşeşte 10 milioane de metri cubi
11. a) Lucrări de transfer al resurselor de apă între bazine fluviale, în cazul în care respectivul transfer vizează prevenirea
eventualelor penurii de apă şi în care volumul anual de apă transferată depăşeşte 100 milioane de metri cubi
51
b) În toate celelalte cazuri, lucrări de transfer al resurselor de apă între bazine fluviale, în cazul în care debitul mediu
anual, prevăzut pentru mai mulţi ani, al bazinului de captare depăşeşte 2 miliarde de metri cubi şi în cazul în care
volumul apelor transferate este mai mare de 5% din respectivul debit
Din ambele situaţii se exclude transferul apei potabile furnizate în reţea
12. Extracţia petrolului şi a gazelor naturale în scopuri comerciale, în cazul în care cantitatea extrasă depăşeşte 500 tone
de petrol pe zi sau 500000 metri cubi de gaz pe zi
13. Baraje şi alte instalaţii destinate reţinerii sau depozitării permanente a apei, în cazul în care noul volum de apă sau
volumul suplimentar de apă reţinută sau depozitată depăşeşte 10 milioane de metri cubi
14. Conducte avînd un diametru mai mare de 800 mm şi o lungime de cel puţin 40 km:
– pentru transportul gazelor, al petrolului, al substanţelor chimice
– pentru transportul fluxurilor de dioxid de carbon (CO2) în scopul stocării geologice, inclusiv staţiile auxiliare conexe
15. Instalaţii industriale destinate fabricării:
– celulozei din lemn sau din alte materiale fibroase;
– hîrtiei şi a cartonului, cu o capacitate de producţie de peste 200 tone pe zi
16. Instalaţii de depozitare a petrolului, a produselor petrochimice sau chimice, cu o capacitate de minimum 200000 tone
17. Instalaţii de reciclare a deşeurilor nepericuloase, cu o capacitate de peste 100 tone pe zi
18. Staţii de tratare a apei uzate cu o capacitate superioară celei prevăzute pentru un echivalent de 150000 de locuitori
19. Instalaţii de creştere intensivă a păsărilor de curte şi a porcinelor cu o capacitate mai mare de:
– 85000 de pui maturi, respectiv 60000 de găini;
– 3000 de porci de producţie (cu o greutate mai mare de 30 kg) sau
– 900 de scroafe
20. Cariere şi exploataţii miniere de suprafaţă, în cazul în care suprafaţa şantierului depăşeşte 25 hectare sau, pentru
turbării, 150 hectare
21. Construirea cablurilor electrice suspendate cu o tensiune de minimum 220 kV şi o lungime de cel puţin 15 km
22. Spaţiile de stocare geologică a dioxidului de carbon (CO2) în conformitate cu Directiva 2009/31/CE a Parlamentului
European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon
23. Instalaţii de captare a fluxurilor de CO 2 în scopul stocării geologice în conformitate cu Directiva 2009/31/CE, fluxuri
care provin din instalaţii menţionate în prezenta anexă sau care captează o cantitate totală anuală de CO 2 de cel puţin 1,5
megatone
24. Orice modificare sau extindere a activităţilor enumerate în prezenta anexă, în cazul în care o astfel de modificare sau
extindere îndeplineşte limitele prevăzute, după caz, în prezenta anexă
Anexa nr.2
LISTA
activităţilor planificate pentru care trebuie stabilită necesitatea
efectuării evaluării impactului asupra mediului
1. Agricultura şi acvacultura
a) Managementul resurselor acvatice pentru agricultură, inclusiv irigarea şi desecarea solului (100 hectare şi mai mult)
b) Instalaţii de creştere intensivă a animalelor de fermă (neincluse în anexa nr.1, cu o capacitate de 500 de porcine şi mai
mult, 100 de vaci şi mai mult, 10000 de păsări şi mai mult)
c) Piscicultura intensivă destinată pescuitului (10 hectare şi mai mult)
2. Industria extractivă
a) Cariere, exploataţii miniere la zi şi turbării (neincluse în anexa nr.1)
a) Exploataţii miniere subterane
c) Foraje de mare adîncime, cu excepţia forajelor pentru investigarea stabilităţii solului, în special:
– foraj geotermic;
– foraj pentru depozitarea deşeurilor nucleare;
– foraj pentru alimentarea cu apă (5000 de metri cubi pe zi şi mai mult)
d) Instalaţii industriale de suprafaţă pentru extracţia cărbunelui, a petrolului, a gazelor naturale şi a minereurilor, precum
şi a şistului bituminos (pînă la 500 tone de petrol pe zi sau 500000 metri cubi de gaz pe zi)
3. Industria energetică
a) Instalaţii industriale pentru producerea electricităţii, a aburului şi a apei calde (neincluse în anexa nr.1, cu o putere de
la 100 pînă la 300 megawaţi)
52
b) Instalaţii industriale pentru transportul gazelor, al aburului şi al apei calde; transmiterea energiei electrice prin cabluri
aeriene (neincluse la anexa nr.1, dar amplasate pe teritoriile ariilor naturale protejate de stat)
c) Depozitarea la suprafaţă a gazelor naturale (10000 metri cubi şi mai mult)
d) Depozitarea în rezervoare subterane a gazelor combustibile (10000 metri cubi şi mai mult)
e) Depozitarea la suprafaţă a combustibililor fosili (10000 tone şi mai mult)
f) Brichetarea industrială a huilei şi a lignitului
g) Instalaţii pentru colectarea şi tratarea deşeurilor radioactive (neincluse în anexa nr.1)
h) Instalaţii pentru producerea energiei hidroelectrice
i) Instalaţii destinate transformării energiei eoliene în energie electrică (parcuri eoliene) cu înălţimea construcţiei de
peste 20 m
j) Instalaţii de captare a fluxurilor de CO 2 în scopul stocării geologice în conformitate cu Directiva 2009/31/CE, fluxuri
care provin din instalaţii care nu sînt menţionate în anexa nr.1 la prezenta lege
4. Producerea şi prelucrarea metalelor
a) Instalaţii pentru producerea fontei sau a oţelului (fuziune primară sau secundară), inclusiv echipamente pentru turnare
continuă (2,5 tone pe zi şi mai mult)
b) Instalaţii pentru prelucrarea metalelor feroase (2,5 tone pe zi şi mai mult):
– laminoare la cald;
– instalaţii de forjare cu ciocan de forjă;
– aplicarea unui strat protector metalic prin topire
c) Turnătorii de metale feroase (2,5 tone pe zi şi mai mult)
d) Instalaţii pentru topirea, inclusiv aliajul, a metalelor neferoase, cu excepţia metalelor preţioase, precum şi a produselor
de recuperare (rafinare, turnare prin topire etc.) (2,5 tone pe zi şi mai mult)
e) Instalaţii pentru tratarea de suprafaţă a metalelor şi a materialelor plastice prin folosirea unor procedee electrolitice
sau chimice
f) Fabricarea şi asamblarea autovehiculelor, inclusiv a tractoarelor, şi fabricarea motoarelor pentru autovehicule, inclusiv
pentru tractoare
g) Şantiere navale
h) Instalaţii pentru construcţia şi reparaţia aeronavelor
i) Fabricarea materialului feroviar
j) Matriţare de fond prin materiale explozibile
k) Instalaţii pentru arderea şi sinterizarea minereurilor metalice
5. Industria de prelucrare a mineralelor
a) Cuptoare de cocs (distilare uscată a cărbunelui)
b) Instalaţii pentru fabricarea cimentului
c) Instalaţii pentru producerea azbestului şi fabricarea produselor din azbest (neincluse în anexa nr.1)
d) Instalaţii pentru fabricarea sticlei şi a fibrei de sticlă
e) Instalaţii pentru topirea substanţelor minerale, inclusiv pentru producerea fibrelor minerale
f) Fabricarea produselor ceramice prin ardere, în special a ţiglei, a cărămizii refractare, a plăcilor ceramice, a produselor
ceramice sau a porţelanului (5 tone pe zi şi mai mult)
6. Industria chimică (activităţi neincluse în anexa nr.1)
a) Tratarea produselor intermediare şi fabricarea preparatelor chimice (5 tone pe zi şi mai mult)
b) Fabricarea pesticidelor şi a produselor farmaceutice, a vopselei şi a lacurilor, a elastomerilor şi a peroxizilor (5 tone
pe zi şi mai mult)
c) Instalaţii de depozitare a petrolului, a produselor petrochimice şi chimice (10000 tone şi mai mult)
7. Industria alimentară
a) Fabricarea uleiurilor şi a grăsimilor vegetale şi animale (1000 tone pe zi şi mai mult)
b) Ambalarea în cutii şi conserve a produselor animale (20 tone pe zi şi mai mult) şi vegetale (15 tone pe zi şi mai mult)
c) Fabricarea produselor lactate (5 tone pe zi şi mai mult)
d) Fabricarea şi malţificarea berii (5 decalitri pe an şi mai mult)
e) Fabricarea dulciurilor şi a siropurilor (5 tone pe zi şi mai mult)
f) Instalaţii destinate sacrificării animalelor (15 tone pe zi şi mai mult)
g) Instalaţii industriale pentru fabricarea amidonului (5 tone pe zi şi mai mult)
h) Uzine pentru fabricarea făinii de peşte şi a unturii de peşte (5 tone pe zi şi mai mult)
i) Fabrici de zahăr
8. Industriile textilă, a pielăriei, a lemnului şi a hîrtiei
a) Instalaţii industriale pentru fabricarea hîrtiei şi a cartonului (neincluse în anexa nr.1, cu o capacitate de la 50 la 200
tone pe zi)
53
b) Instalaţii pentru pretratarea (operaţiuni de spălare, înălbire, mercerizare) sau vopsirea fibrelor ori a textilelor (1 tonă
pe zi şi mai mult)
c) Uzine pentru tăbăcirea pieilor brute şi prelucrate (1 tonă pe zi şi mai mult)
c) Instalaţii pentru prelucrarea şi producerea celulozei
9. Industria cauciucului
Fabricarea şi tratarea produselor pe bază de elastomeri (1 tonă pe zi şi mai mult)
10. Infrastructura
a) Amenajare a zonelor industriale
b) Amenajare urbană, inclusiv construirea de centre comerciale (cu sisteme autonome de aprovizionare cu apă şi energie
termică) şi parcări publice (cu o capacitate de 300 de locuri şi mai mult)
c) Construcţia de căi ferate şi platforme de transbordare intermodală, precum şi de terminale intermodale (neincluse în
anexa nr.1)
d) Construcţia de aerodromuri (neincluse în anexa nr.1)
e) Construcţia de drumuri (magistrale), porturi şi instalaţii portuare (neincluse în anexa nr.1)
f) Construcţia căilor navigabile interne neincluse în anexa nr.1, lucrări de canalizare şi de regularizare a inundaţiilor
g) Baraje şi alte instalaţii destinate să reţină apa sau să o depoziteze pe termen lung (neincluse în anexa nr.1, cu o
capacitate de la 1 milion la 10 milioane de metri cubi)
h) Linii de tramvai, căi ferate aeriene sau subterane, linii suspendate sau linii similare de o anumită categorie şi folosite
exclusiv sau în principal pentru transportul persoanelor
i) Instalaţii de conducte pentru gaz şi petrol şi conducte pentru transportul fluxurilor de dioxid de carbon în scopul
stocării geologice (neincluse în anexa nr.1)
j) Instalaţii de apeducte pe distanţe lungi (magistrale de 5 km şi mai mult)
k) Lucrări pentru combaterea eroziunii fluviale
l) Sisteme de captare şi de reîncărcare artificială a apei subterane (neincluse la anexa nr.1, cu un volum de captare sau
reîncărcare de 1 milion de metri cubi pe an şi mai mult)
m) Lucrări de transfer al resurselor de apă între bazine fluviale (neincluse în anexa nr.1)
11. Alte activităţi
a) Piste permanente de curse automobilistice sau piste de încercare pentru autovehicule
b) Instalaţii pentru eliminarea deşeurilor (neincluse în anexa nr.1, cu o capacitate de la 50 la 100 tone pe zi)
c) Staţii de tratare a apei uzate (neincluse în anexa nr.1, cu o capacitate superioară celei prevăzute pentru un echivalent
de la 50000 la 150000 de locuitori)
d) Amplasamente de depozitare a nămolului industrial
e) Depozitarea fierului vechi, inclusiv a vehiculelor casate (300 de vehicule şi mai mult)
f) Bancuri de testare pentru motoare, turbine sau reactoare
g) Instalaţii pentru fabricarea fibrelor minerale artificiale
h) Instalaţii pentru recuperarea sau distrugerea substanţelor explozibile
i) Centre de ecarisaj
j) Construirea pe căile navigabile interne a obiectivelor hidrotehnice şi amenajarea şenalului navigabil
12. Turism şi agrement
a) Piste de schi, teleschiuri şi telecabine şi lucrări de amenajare aferente
b) Porturi de agrement
c) Sate de vacanţă şi complexuri hoteliere din afara zonelor urbane şi lucrări de amenajare aferente (cu sisteme proprii
de aprovizionare cu apă şi energie termică, de canalizare)
d) Terenuri permanente de camping şi campinguri de rulote (cu o capacitate de 300 de autovehicule şi mai mult)
e) Parcuri de distracţii (pe o suprafaţă de peste 10 hectare)
13. Orice modificare sau extindere a activităţilor enumerate în prezenta anexă, în cazul în care o astfel de modificare sau
extindere îndeplineşte limitele prevăzute, după caz, în prezenta anexă
Anexa nr.3
Conţinutul cererii privind activitatea planificată
Cererea privind activitatea planificată conţine scrisoarea oficială şi, cel puţin, următoarele informaţii:
1. Activitatea planificată (denumirea, tipul)
2. Iniţiatorul activităţii planificate (denumirea, adresa juridică, poştală şi electronică, numerele de telefon, fax)
3. Persoana de contact (funcţia ocupată, adresa electronică, numerele de telefon şi fax)
54
4. Este sau nu indicată activitatea planificată în anexa nr.1 sau nr.2 la Legea privind evaluarea impactului asupra
mediului; obiectivele activităţii planificate
5. Justificarea activităţii planificate, indicînd alternativele (locul de realizare, tehnologiile folosite şi obţiunea “zero”)
6. Descrierea activităţii planificate (natura, scara, tehnologiile)
7. Locul desfăşurării activităţii planificate (descrierea şi justificarea alegerii locaţiei, copii de pe actele ce confirmă
deţinerea drepturilor asupra terenului)
8. Termenele de realizare a activităţii planificate (începutul şi durata construcţiei şi exploatării)
9. Termenul presupus pentru luarea deciziei cu privire la activitatea planificată
10. Descrierea componentelor de mediu potenţial afectate de activitatea planificată
11. Descrierea posibilelor efecte asupra mediului şi evaluarea scării lor
12. Descrierea măsurilor de protecţie a mediului pentru minimizarea impactului negativ
13. Dacă activitatea planificată este indicată în anexa nr.1 la Legea privind evaluarea impactului asupra mediului,
cererea va conţine suplimentar informaţii privind:
a) termenele de realizare a evaluării impactului asupra mediului
b) termenele de elaborare a documentaţiei privind evaluarea impactului asupra mediului
c) autorul documentaţiei privind evaluarea impactului asupra mediului (numele, adresa juridică, poştală şi electronică,
numerele de telefon, fax)
d) termenul presupus pentru realizarea dezbaterilor publice şi a consultărilor.
Anexa nr.4
Criterii de selecţie pentru determinarea necesităţii de

efectuare a evaluării impactului asupra mediului
1. Evaluarea iniţială a activităţii planificate se efectuează pe baza următoarelor criterii:

1) factorii ce caracterizează activitatea planificată:
a) dimensiunea (capacitatea/volumul);
b) interacţiunea activităţii planificate cu alte activităţi;
c) utilizarea resurselor naturale;
d) producţia de deşeuri;
e) poluare şi alte efecte nocive;
f) riscul producerii de accidente, legate în special de tehnologiile şi substanţele utilizate;
2) factorii ce caracterizează locul activităţii planificate şi particularităţile geografice, urbanistice ale acestuia:
a) destinaţia existentă a terenului;
b) cantitatea, calitatea relativă şi posibilitatea de restabilire a resurselor naturale de pe teritoriul respectiv;
c) capacitatea de absorbţie a mediului natural, acordînd o atenţie specială zonelor forestiere, umede, costiere,
rezervaţiilor şi parcurilor naţionale;
d) teritoriile unde nivelul de poluare depăşeşte normativele prevăzute de calitate a mediului;
e) densitatea populaţiei de pe teritoriul respectiv;
f) landşaftul de importanţă istorică, arheologică şi culturală;
3) influenţa activităţii planificate asupra:
a) ariilor naturale protejate de stat, zonelor de protecţie în jurul locurilor de captare a apelor subterane, precum şi asupra
zonelor de protecţie din jurul obiectivelor acvatice de suprafaţă;
b) speciilor protejate, habitatelor acestora şi biotopurilor protejate.
2. Efectele semnificative pe care le poate avea o activitate planificată trebuie examinate conform criteriilor menţionate la
pct.1, în funcţie de:
1) răspîndirea impactului (zona geografică şi ponderea populaţiei afectate);
2) natura transfrontalieră a impactului;
3) amploarea şi complexitatea impactului;
4) probabilitatea impactului;
5) durata, frecvenţa şi reversibilitatea impactului.
Anexa nr.5
Structura notificării privind activitatea planificată

55
în conformitate cu art.3 din Convenţia Espoo
1. INFORMAŢII DESPRE ACTIVITATEA PLANIFICATĂ

1) Informaţii privind natura activităţii planificate
Tipul activităţii planificate
Este sau nu activitatea planificată prevăzută în anexa I la Convenţia Espoo
Domeniul activităţii planificate (de exemplu, activitatea principală şi orice/toate activităţile adiacente care necesită
evaluare)
Scara activităţii planificate (de exemplu, dimensiune, capacitate de producţie etc.)
Descrierea activităţii planificate (de exemplu, tehnologiile utilizate)
Descrierea scopului activităţii planificate
Motivaţia activităţii planificate (de exemplu, condiţiile socioeconomice, fizico-geografice)
Informaţii suplimentare/comentarii
2) Informaţii cu privire la extinderea în timp şi spaţiu a activităţii planificate
Amplasamentul
Descrierea amplasamentului (de exemplu, caracteristicile fizico-geografice, socioeconomice)
Motivaţia alegerii amplasamentului pentru activitatea planificată (de exemplu, baza socioeconomică, fizico-geografică)
Termenele de realizare a activităţii planificate (de exemplu, începerea şi durata perioadei de construcţie şi funcţionare)
Hărţi şi alte documente privind activitatea planificată
3) Informaţii privind impactul asupra mediului prognozat şi măsurile de ameliorare propuse
Domeniul evaluării impactului asupra mediului (EIM) (de exemplu, luarea în consideraţie a impactului cumulativ, a
problemelor privind dezvoltarea durabilă, a impactului activităţilor periferice etc.)
Impactul prognozat asupra mediului al activităţii planificate (de exemplu, tipuri, amplasamente, amploare)
Utilizarea resurselor (de exemplu, materii prime, surse de energie etc.)
Consecinţe (de exemplu, cantităţi şi tipuri de evacuări în aer, în sistemul acvatic, deşeuri solide)
Impactul transfrontalier (de exemplu, tipul, localizarea, amploarea)
Măsuri de ameliorare propuse (de exemplu, dacă se cunosc măsuri de ameliorare pentru prevenirea, eliminarea,
minimizarea, compensarea efectelor negative asupra mediului)
4) Iniţiatorul/titularul documentaţiei privind EIM
Nume, adresă, numere de telefon şi fax
5) Documentaţia privind EIM
Prezenţa documentaţiei privind EIM (de exemplu, documentaţia este prezentată împreună cu notificarea)
Dacă documentaţia nu este prezentată sau este prezentată parţial, descrierea documentaţiei suplimentare care va fi
înaintată şi data aproximativă cînd aceasta va fi disponibilă
2. PUNCTE DE CONTACT
1) Puncte de contact pentru partea afectată:
Autorităţile responsabile pentru coordonarea activităţilor referitoare la EIM (nume, adresă, numere de telefon şi fax)
Lista părţilor afectate către care va fi trimisă notificarea
2) Puncte de contact pentru partea de origine
Autorităţile responsabile pentru coordonarea activităţilor referitoare la EIM (nume, adresă, numere de telefon şi fax)
Autorităţile responsabile de luarea deciziei, dacă sînt diferite de autorităţile responsabile pentru coordonarea activităţilor
referitoare la EIM (nume, adresă, numere de telefon şi fax)
3. INFORMAŢII CU PRIVIRE LA PROCEDURA EIM ÎN ŢARA UNDE SE VA DESFĂŞURA ACTIVITATEA
PLANIFICATĂ
Informaţii cu privire la procedura EIM care va fi aplicată activităţii planificate
Perioada programată (termenele)
Posibilităţile părţii afectate de a fi implicată în procedura EIM
Oportunităţile părţii afectate de a revizui şi comenta notificarea şi documentaţia privind EIM
Natura şi termenul de luare a deciziei posibile
Procedura de aprobare a activităţii planificate
4. INFORMAŢII CU PRIVIRE LA PARTICIPAREA PUBLICULUI ÎN ŢARA DE ORIGINE
Procedurile de participare a publicului
Estimarea începerii şi durata consultărilor publice
56
5. DATA-LIMITĂ DE RĂSPUNS
Data
Anexa nr.6
Structura răspunsului la notificarea privind activitatea

planificată în conformitate cu art.3 din Convenţia Espoo
1. INFORMAŢIILE PRIVIND MEDIUL POTENŢIAL AFECTAT

a) Informaţia privind mediul potenţial afectat
Arii protejate
Caracteristici geografice
Regiunile de importanţă arheologică
Ecologia regiunii
b) Informaţia privind activităţile în zona potenţial afectată
Activităţile ce pot influenţa consecinţele ecologice (de mediu) în context transfrontalier cauzate de activitatea planificată
c) Punctele de contact
Punctele de contact în care pot fi obţinute informaţiile de mai sus (nume, adrese, numere de telefon şi fax)
2. RĂSPUNSUL LA CEREREA DE PROPUNERE PENTRU PARTICIPAREA PUBLICULUI
a) Limba utilizată
Limba/limbile utilizate în documentaţia privind evaluarea impactului asupra mediului (EIM)
Limba/limbile de publicaţie
b) Părţile responsabile
Partea responsabilă de notificarea publicului şi/sau de distribuirea documentaţiei privind EIM
Partea responsabilă de realizarea procesului de participare a publicului şi de recepţionarea comentariilor din partea
publicului
c) Notificarea prin intermediul mass-mediei
Denumirile, adresele, numerele de telefon şi de fax ale ziarelor şi ale altor mijloace media în care vor apărea anunţurile
pentru public
Detalii necesare a fi incluse în notificare (de exemplu, o scurtă descriere a activităţii planificate; unde pot fi prezentate
obiecţiile/sugestiile; graficul de realizare a procesului de participare a publicului; unde poate fi consultată documentaţia
privind EIM; limba documentaţiei privind EIM etc.)
d) Distribuţia documentaţiei privind EIM
Locurile unde ar trebui expediată documentaţia privind EIM (de exemplu, biblioteci), inclusiv numărul de exemplare
necesar la fiecare locaţie
Instituţiile (organe de stat, centre ştiinţifice etc.) pentru care este necesar să fie prezentă documentaţia privind EIM
e) Informaţii suplimentare referitoare la propunerea de participare a publicului
Informaţii suplimentare/comentarii/sugestii
Anexa nr.7
Conţinutul raportului privind participarea publicului
Raportul privind participarea publicului va conţine, cel puţin, următoarele informaţii:

1. Activitatea planificată (denumirea, tipul)
2. Iniţiatorul activităţii planificate (nume, adresă juridică, poştală şi electronică, numere de telefon şi fax)
3. Titularul documentaţiei privind EIM (nume, adresă juridică, poştală şi electronică, numere de telefon şi fax)
4. Autoritatea responsabilă de notificarea publicului şi/sau de distribuirea documentaţiei privind EIM
5. Autoritatea responsabilă de realizarea procesului de participare a publicului şi de recepţionarea comentariilor
(obiecţiilor) publicului, în cazul în care aceasta este alta decît cea menţionată mai sus
6. Metodele de informare a publicului, locul, timpul şi forma de realizare a dezbaterilor publice
7. Lista informaţiei care a fost trimisă publicului la toate etapele EIM
57
8. Procesul-verbal al consultărilor publice, inclusiv lista participanţilor, cu indicarea denumirii organizaţiei (în cazul în
care sînt reprezentanţi ai organizaţiilor), subiectele discutate de participanţii la dezbateri
9. Lista obiecţiilor şi a propunerilor la documentaţia privind EIM parvenite în scris
10. Obiecţiile şi propunerile publicului, cu indicarea propunerilor care vor fi luate în consideraţie şi a celor care nu vor fi
luate în consideraţie, justificînd refuzul.
LE GE
cu privire la resursele naturale
nr. 1102-XIII din 06.02.97

(în vigoare 19.06.1997)
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.40 art.337 din 19.06.1997
***
CUPRINS
Capitolul I
Articolul 1. Resursele naturale
Articolul 2. Reglementarea juridică a folosirii resurselor naturale
Capitolul II
CLASIFICAREA RESURSELOR NATURALE
Articolul 3. Resursele naturale renovabile şi resursele naturale nerenovabile
Articolul 4. Resursele naturale naţionale şi resursele naturale locale
Articolul 5. Resursele naturale destinate exploatării, resursele naturale de rezervă şi resursele naturale protejate
Articolul 6. Resursele naturale curative
Articolul 7. Resursele naturale transfrontiere
Capitolul III
DREPTUL DE PROPRIETATE ASUPRA RESURSELOR NATURALE
Articolul 8. Proprietatea publică şi proprietatea privată
Articolul 9. Exercitarea dreptului de proprietate asupra resurselor naturale publice
Articolul 10. Relaţiile de arendă şi de concesiune
Capitolul IV
GESTIUNEA RESURSELOR NATURALE
Articolul 11. Principiile de bază ale gestiunii
Articolul 12. Structura instituţională de gestiune
Articolul 13. Cadastrele de stat ale resurselor naturale
Articolul 14. Reglementarea administrativă a folosirii resurselor naturale
Articolul 15. Mecanismul economic de gestiune a resurselor naturale
Articolul 16. Confirmarea juridică a dreptului de proprietate, de posesiune şi de folosinţă
Capitolul V
POLITICA INVESTIŢIONALĂ ÎN DOMENIUL FOLOSIRII RESURSELOR NATURALE
Articolul 17. Condiţiile generale ale activităţii investiţionale în folosirea resurselor naturale
Articolul 18. Particularităţile politicii investiţionale în folosirea resurselor naturale
Capitolul VI
FOLOSIREA CONTRA PLATĂ A RESURSELOR NATURALE
58
Articolul 19. Folosirea contra plată a resurselor naturale

Articolul 20. Plătitorii
Articolul 21. Obiectele plăţii
Articolul 22. Cuantumul plăţii
Articolul 23. Abrogat
Articolul 24. Sursele plăţii
Articolul 25. Modul de calculare, de percepere şi de utilizare a plăţii
Capitolul VII
CONTROLUL DE STAT, CONTROLUL DEPARTAMENTAL ŞI CONTROLUL
OBŞTESC ASUPRA FOLOSIRII RESURSELOR NATURALE
Articolul 26. Controlul asupra folosirii resurselor naturale
Articolul 27. Controlul de stat
Articolul 28. Controlul departamental
Articolul 29. Controlul obştesc
Capitolul VIII
RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA LEGISLAŢIEI
PRIVIND RESURSELE NATURALE
Articolul 30. Răspunderea pentru încălcarea legislaţiei privind resursele naturale
Articolul 31. Suspendarea şi încetarea dreptului de folosinţă asupra resurselor naturale
Capitolul IX
CONTRACTELE INTERNAŢIONALE
Articolul 32. Contractele internaţionale
Capitolul X
Articolul 34. Dispoziţii tranzitorii
Articolul 35. Îndatoririle Guvernului
Anexa nr.1 RESURSELE NATURALE RENOVABILE ŞI RESURSELE NATURALE NERENOVABILE

Anexa nr.2 RESURSELE NATURALE NAŢIONALE ŞI RESURSELE NATURALE LOCALE
Anexa nr.3 RESURSELE NATURALE CURATIVE
Anexa nr.4 RESURSELE NATURALE TRANSFRONTIERE

Prezenta lege reglementează relaţiile din domeniul folosirii, protecţiei şi reproducerii resurselor naturale în scopul
asigurării securităţii ecologice şi dezvoltării durabile a ţării.
Capitolul I
Articolul 1. Resursele naturale
(1) Resurse naturale sînt obiectele, fenomenele, condiţiile naturale şi alţi factori, utilizabili în trecut, prezent şi viitor
pentru consum direct sau indirect, care au valoare de consum şi contribuie la crearea de bunuri materiale şi spirituale.
(2) Resursele naturale se folosesc sau pot fi folosite ca mijloace de muncă, surse de energie, de materie primă şi de
materiale, nemijlocit ca obiecte de consum şi recreare, ca bancă a fondului genetic sau sursă de informaţii despre lumea
înconjurătoare.
Articolul 2. Reglementarea juridică a folosirii resurselor naturale

Relaţiile care apar în cadrul folosirii resurselor naturale sînt reglementate de Constituţie, de Legea cu privire la protecţia
mediului înconjurător, de Codul apelor, Codul subsolului, Codul funciar, Codul silvic, de prezenta lege şi de alte acte
normative.
59
Capitolul II
CLASIFICAREA RESURSELOR NATURALE
Articolul 3. Resursele naturale renovabile şi resursele naturale nerenovabile
(1) Resursele naturale care regenerează în circuitul substanţelor din biosferă sau pot fi întregite artificial într-o perioadă
de timp comensurabilă cu termenul lor de consum (cu ritmul de activitate economică a omului) sînt resurse naturale
renovabile.
(2) Resursele naturale care nu regenerează în circuitul substanţelor din biosferă într-o perioadă de timp comensurabilă cu
termenul lor de consum (cu ritmul de activitate economică a omului) sînt resurse naturale nerenovabile.
(3) Raportarea resurselor naturale la resursele renovabile sau la resursele nerenovabile se efectuează conform anexei
nr.1, parte integrantă a prezentei legi.
Articolul 4. Resursele naturale naţionale şi resursele naturale locale

(1) Resursele naturale care au importanţă pentru întreaga populaţie a ţării (condiţionează direcţiile strategice ale
dezvoltării ei social-economice) sînt resurse naturale naţionale.
(2) Resursele naturale care au importanţă pentru populaţia unui teritoriu mai limitat sînt resurse naturale locale.
(3) Criteriile de raportare a resurselor naturale la resursele naţionale sau la resursele locale sînt:
a) valoarea economică şi importanţa lor pentru dezvoltarea municipiului, raionului sau ţării;
b) constituirea lor ca obiect al unor contracte internaţionale;
c) răspîndirea lor pe teritoriul a două sau mai multe raioane;
d) folosirea lor pentru amplasarea sistemelor energetice, sistemelor de transport şi altor sisteme de stat, obiectelor de
telecomunicaţie şi ale serviciului meteo;
e) valoarea lor ştiinţifică, istorică, culturală şi naturală.
(4) Raportarea resurselor naturale la resursele naţionale sau la resursele locale se efectuează conform anexei nr.2, parte
integrantă a prezentei legi.
Articolul 5. Resursele naturale destinate exploatării, resursele naturale de rezervă şi resursele naturale protejate
(1) Resursele naturale atrase (folosite) în circuitul economic sînt resurse naturale destinate exploatării.
(2) Resursele naturale destinate exploatării (resursele utilizabile), dar neatrase în procesul de activitate economică sînt
resurse naturale de rezervă.
(3) Resursele naturale care prezintă o valoare deosebită pentru menţinerea echilibrului ecologic şi care nu pot fi atrase în
procesul de activitate economică sînt resurse naturale protejate.
(4) Criteriile de raportare a resurselor naturale la categoria resurselor destinate exploatării, resurselor de rezervă sau
resurselor protejate sînt:
a) oportunitatea economică şi tehnică a folosirii resurselor naturale;
b) necesităţile economiei în resurse naturale;
c) menţinerea echilibrului ecologic al sistemelor naturale;
d) includerea speciilor de animale şi de plante în Cartea Roşie;
e) deosebita valoare a resurselor naturale, care impune scoaterea lor din folosinţă economică, predestinarea acestora în
exclusivitate cercetărilor ştiinţifice sau includerea lor în patrimoniul istoric, cultural sau natural.
(5) Raportarea resurselor naturale la categoria resurselor destinate exploatării, resurselor de rezervă sau resurselor
protejate se efectuează de Guvern, la propunerea organului de stat abilitat cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia
mediului înconjurător, cu concursul Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi al altor instituţii ştiinţifice.
Articolul 6. Resursele naturale curative

(1) Obiectele şi condiţiile naturale care pot fi folosite în scopuri curative şi de profilaxie a bolilor se raportă la resursele
naturale curative.
2) Raportarea resurselor naturale la resursele curative se efectuează conform anexei nr.3, parte integrantă a prezentei
legi.
Articolul 7. Resursele naturale transfrontiere

(1) Resursele naturale care marchează, traversează frontierele dintre două sau mai multe ţări ori îşi au amplasamentul la
frontieră sînt resurse naturale transfrontiere.
(2) Raportarea resurselor naturale la resursele transfrontiere se efectuează conform anexei nr.4, parte integrantă a
prezentei legi.
Capitolul III
DREPTUL DE PROPRIETATE ASUPRA RESURSELOR NATURALE
60
Articolul 8. Proprietatea publică şi proprietatea privată

(1) Proprietatea asupra resurselor naturale poate fi publică sau privată. Tipul de proprietate asupra unor resurse naturale
concrete se stabileşte conform legislaţiei în vigoare.
(2) Resursele naturale naţionale proprietate publică aparţin statului.
(3) Resursele naturale locale proprietate publică aparţin unităţilor administrativ-teritoriale.
(4) Resursele naturale proprietate privată aparţin persoanelor fizice sau juridice cu drept de posesiune, de folosinţă şi de
dispoziţie, în condiţiile legii. Dreptul de proprietate privată asupra resurselor naturale este limitat.
(5) Modul şi condiţiile generale de exercitare a dreptului de proprietate asupra resurselor naturale sînt reglementate de
legislaţia în vigoare privind proprietatea.
Articolul 9. Exercitarea dreptului de proprietate asupra resurselor naturale publice

(1) Reglementarea posesiunii şi folosinţei resurselor naturale proprietate publică ţine de competenţa Guvernului şi se
realizează prin intermediul organului de stat abilitat cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător
şi al autorităţilor administraţiei publice locale.
(2) Resursele naturale proprietate publică se dau numai în posesiune provizorie şi folosinţă. Regulile, particularităţile şi
limitele dreptului de folosinţă a resurselor naturale publice sînt reglementate de legislaţia respectivă.
[Alin.(3) art.9 abrogat prin Legea nr.202-XVI din 26.07.2007, în vigoare 07.09.2007]
(4) Beneficiar de resurse naturale este orice persoană fizică sau juridică ce efectuează însuşirea primară, utilizarea şi
reproducerea resurselor naturale în procesul consumului direct sau indirect.
(5) Dreptul de folosinţă asupra resurselor naturale se acordă în conformitate cu decizia organului de stat abilitat cu
gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător şi a autorităţii administraţiei publice locale şi se
legalizează printr-un document juridic.
(6) Dreptul de folosinţă a resurselor naturale se acordă conform prevederilor actelor legislative şi normative.
Articolul 10. Relaţiile de arendă şi de concesiune

(1) Resursele naturale pot fi date în folosinţă pe termen lung în condiţii de arendă sau de concesiune, dacă faptul nu
contravine legislaţiei în vigoare.
(2) Darea resurselor naturale în folosinţă în condiţii de arendă sau de concesiune este reglementată de Legea cu privire la
arendă, de Legea cu privire la concesiuni şi de alte acte legislative.
(3) Se interzice subarendarea, răscumpărarea sau ipotecarea resurselor naturale proprietate publică date în arendă sau
concesiune.
Capitolul IV
GESTIUNEA RESURSELOR NATURALE
Articolul 11. Principiile de bază ale gestiunii
(1) Gestiunea resurselor naturale este o activitate de reglementare, evidenţă şi control al însuşirii primare a resurselor
naturale, utilizării şi reproducerii lor.
(2) Principiile de bază ale gestiunii resurselor naturale sînt:
a) asigurarea unei folosiri durabile (ce nu duce la degradare) a acestora;
b) susţinerea activităţii orientate spre folosirea raţională a resurselor naturale renovabile şi economisirea celor
nerenovabile;
c) prevenirea efectelor negative ale activităţii economice asupra resurselor naturale;
d) neadmiterea cumulării de funcţii ce ţin de gestiunea resurselor naturale cu activităţi de utilizare a acestora în scop de
profit;
e) folosirea contra plată a resurselor naturale, cu excepţia cazurilor de regenerare a lor;
f) prioritatea dreptului internaţional în domeniul folosirii resurselor naturale transfrontiere.
Articolul 12. Structura instituţională de gestiune

(1) Structura instituţională de gestiune a resurselor naturale este următoarea:
a) Guvernul;
b) organul de stat abilitat cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător;
c) autorităţile administraţiei publice locale.
61
(2) Împuternicirile organelor menţionate la alin.(1) lit.b) şi lit.c) în domeniul gestiunii resurselor naturale se stabilesc de
Guvern conform legislaţiei.
(3) Anumite împuterniciri ale statului în domeniul gestiunii resurselor naturale pot fi transmise, în condiţiile legii,
autorităţilor administraţiei publice locale. Exercitarea acestor împuterniciri este pusă sub controlul statului.
Articolul 13. Cadastrele de stat ale resurselor naturale

(1) Pentru a ţine evidenţa cantităţii, calităţii şi altor caracteristici ale resurselor naturale, precum şi evidenţa volumului,
caracterului, regimului de utilizare a acestora, se întocmesc cadastre de stat ale resurselor naturale.
(2) Nomenclatorul cadastrelor de stat ale resurselor naturale se stabileşte de legislaţie.
Articolul 14. Reglementarea administrativă a folosirii resurselor naturale

(1) Pentru evidenţa şi reglementarea folosirii economice inepuizante (durabile) a resurselor naturale renovabile şi pentru
economisirea celor nerenovabile, statul stabileşte un sistem de standarde şi de cerinţe tehnico-normative, precum şi un
sistem de licenţe la activităţile din domeniu şi la folosirea resurselor naturale.
(2) Elaborarea şi aprobarea standardelor şi a cerinţelor tehnico-normative în domeniul folosirii resurselor naturale sînt
reglementate de legislaţia privind standardizarea.
(3) Genurile de activitate din domeniul folosirii resurselor naturale a căror practicare necesită licenţe sau autorizaţii,
precum şi organele abilitate cu dreptul de a elibera aceste documente se stabilesc de Legea privind licenţierea unor
genuri de activitate şi de alte acte legislative.
(4) Pentru anumite activităţi sau tehnologii cu risc ecologic sporit se stabilesc cerinţe ecologice deosebite.
Articolul 15. Mecanismul economic de gestiune a resurselor naturale

(1) Mecanismul economic de gestiune a resurselor naturale este o parte componentă a sistemului unic de gestiune a
economiei naţionale şi este orientat spre stimularea folosirii economice inepuizante a resurselor naturale renovabile şi
economisirii celor nerenovabile.
(2) Acest mecanism presupune:
a) planificarea şi finanţarea de stat a măsurilor de evidenţă, evaluare şi păstrare a obiectelor naturii, de restabilire a
resurselor naturale deteriorate sau utilizate;
b) folosirea contra plată a resurselor naturale (plata pentru resursele naturale şi plata pentru poluarea mediului
înconjurător);
c) crearea unei bănci ecologice comerciale specializate;
d) stabilirea preţurilor la resursele naturale;
e) promovarea unei politici investiţionale speciale în domeniul folosirii resurselor naturale, bazate pe evaluarea
"amortizării" potenţialului de resurse naturale;
f) evidenţa contabilă adecvată a cheltuielilor de folosire a resurselor naturale şi de protecţie a mediului înconjurător;
g) trecerea la sistemul programelor de stat ce prevăd executarea lucrărilor de ocrotire a naturii din contul bugetului, în al
cărui cadru funcţiile beneficiarului le asumă, în numele statului, organul de stat abilitat cu gestiunea resurselor naturale
şi cu protecţia mediului înconjurător;
h) stimularea activităţii de regenerare a resurselor naturale renovabile.
Articolul 16. Confirmarea juridică a dreptului de proprietate, de posesiune şi de folosinţă

(1) Dreptul de proprietate, de posesiune şi de folosinţă asupra resurselor naturale se confirmă prin:
a) titlul de proprietate;
b) licenţa (autorizaţia) de folosinţă;
c) contractul de arendă sau de concesiune.
(2) În funcţie de faptul ce drept – de proprietate, de posesiune sau de folosinţă – este consfinţit, documentul se eliberează
pentru un anumit termen sau pentru o perioadă nelimitată.
Capitolul V
POLITICA INVESTIŢIONALĂ ÎN DOMENIUL
FOLOSIRII RESURSELOR NATURALE
Articolul 17. Condiţiile generale ale activităţii investiţionale în folosirea resurselor naturale
62
Condiţiile organizatorice, economice şi juridice generale ale activităţii investiţionale, inclusiv în folosirea resurselor
naturale, sînt stabilite de legislaţia în vigoare.
Articolul 18. Particularităţile politicii investiţionale în folosirea resurselor naturale

(1) Pentru a menţine potenţialul de resurse naturale al ţării la nivelul stabilit conform strategiilor naţionale de folosire a
resurselor naturale, statul stabileşte o cotă minimă din produsul intern brut care trebuie investită în regenerarea
resurselor naturale şi protecţia mediului înconjurător.
(2) În acest scop, Guvernul întocmeşte, în cazul resurselor naturale proprietate publică, nomenclatorul obiectelor şi
măsurilor care pot fi finanţate de la buget, stabileşte criteriile de acordare a alocaţiilor de stat şi condiţiile de obţinere a
acestora.
(3) Principala sursă de mijloace destinate investiţiilor de stat în vederea regenerării resurselor naturale şi protecţiei
mediului înconjurător o constituie plata pentru folosirea resurselor naturale.
(4) Guvernul exercită controlul asupra folosirii investiţiilor de stat destinate regenerării resurselor naturale şi protecţiei
mediului înconjurător prin intermediul organelor de control financiar şi ecologic de stat.
(5) Stimularea activităţii investiţionale a agenţilor economici, orientată spre economisirea resurselor naturale şi protecţia
lor, se efectuează prin introducerea amortizării accelerate a fondurilor fixe de ocrotire a naturii şi prin acordarea de
facilităţi la creditarea proiectelor investiţionale pe termen lung.
(6) Modul de amortizare accelerată a fondurilor fixe de ocrotire a naturii şi de acordare de facilităţi la creditarea
proiectelor investiţionale pe termen lung se stabileşte de Guvern.
Capitolul VI
FOLOSIREA CONTRA PLATĂ A RESURSELOR NATURALE
Articolul 19. Folosirea contra plată a resurselor naturale
(1) Folosirea resurselor naturale se efectuează contra plată.
(2) Plata pentru resursele naturale este compensarea în bani de către beneficiar a cheltuielilor publice (în sens mai larg –
cheltuielile proprietarului resurselor naturale) pentru explorarea, conservarea şi restabilirea resurselor naturale
utilizabile, precum şi a eforturilor societăţii (proprietarului) pentru compensarea naturală sau înlocuirea adecvată în
viitor a resurselor naturale exploatate.
(3) Folosirea contra plată a resurselor naturale în cazul poluării mediului înconjurător se reglementează prin acte
legislative speciale.
Articolul 20. Plătitorii

Plătitori pentru folosirea resurselor naturale sînt persoanele fizice şi juridice, inclusiv străine, indiferent de tipul de
proprietate şi forma de gospodărire, care în activitatea lor folosesc resurse naturale cu extragerea sau neextragerea
acestora din mediul natural.
Articolul 21. Obiectele plăţii

(1) Obiectele folosirii contra plată sînt: pămîntul, apele subterane şi de suprafaţă, zăcămintele minerale, pădurile,
resursele biologice, regnul animal şi cel vegetal, aerul (în scopuri tehnologice).
(2) Folosirea contra plată a pămîntului se reglementează prin legislaţie specială.
Articolul 22. Cuantumul plăţii

(1) Cuantumul plăţii pentru folosirea resurselor naturale depinde de starea şi de valoarea lor de consum, de posibilitatea
înlocuirii în procesul de producţie a resurselor naturale respective prin altele sau prin materie primă, de cheltuielile
pentru restabilirea sau menţinerea lor în stare utilizabilă.
(2) Cuantumul plăţii pentru folosirea resurselor naturale (atît în cazul respectării limitei, cît şi al supralimitei) se
stabileşte conform legislaţiei în vigoare.
(3) Pentru arenda sau concesiunea resurselor naturale se percep anumite plăţi ale căror cuantum se stabileşte de către
proprietar în dependenţă de preţul resurselor naturale.
(4) Preţul resurselor naturale este expresia valorii lor economice reflectată în evaluarea economică şi extraeconomică, ce
diferă în dependenţă de poziţia geografică şi calitatea resurselor.
Articolul 23. Facilităţi

63
[Art.23 abrogat prin Legea nr.361-XVI din 23.12.2005, în vigoare 01.01.2006]
Articolul 24. Sursele plăţii

(1) Plata pentru folosirea în limită a resurselor naturale se include în preţul de cost al producţiei (serviciilor) fabricate
(prestate) în urma utilizării resurselor naturale respective.
(2) Plata pentru folosirea supralimită a resurselor naturale se percepe din venitul net al plătitorului.
(3) Persoanele fizice care nu desfăşoară activităţi de întreprinzător plătesc din mijloacele proprii pentru folosirea
Articolul 25. Modul de calculare, de percepere şi de utilizare a plăţii

(1) Plata pentru folosirea resurselor naturale este calculată de plătitor, care va ţine cont de cantitatea reală a resurselor
naturale folosite şi de cuantumul plăţii.
(2) Veniturile obţinute sub formă de taxă pentru folosirea resurselor naturale se acumulează la bugetele unităţilor
administrativ-teritoriale.
(3) Modalitatea perceperii şi domeniile de utilizare a plăţilor de arendă sau de concesiune pentru folosirea resurselor
naturale proprietate publică se stabilesc de Guvern.
Capitolul VII
CONTROLUL DE STAT, CONTROLUL DEPARTAMENTAL
ŞI CONTROLUL OBŞTESC ASUPRA FOLOSIRII RESURSELOR NATURALE
Articolul 26. Controlul asupra folosirii resurselor naturale
(1) Controlul asupra folosirii resurselor naturale urmăreşte asigurarea respectării de către toate persoanele fizice şi
juridice a legislaţiei privind resursele naturale şi protecţia mediului înconjurător.
(2) Sistemul de control asupra folosirii resurselor naturale include controlul de stat, controlul departamental şi controlul
obştesc.
Articolul 27. Controlul de stat

Controlul de stat asupra folosirii resurselor naturale este exercitat de către organele menţionate la art.12 alin.(1), conform
competenţelor stabilite de legislaţie.
Articolul 28. Controlul departamental

Ministerele, departamentele, întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile beneficiare de resurse naturale sînt obligate să
exercite controlul în vederea utilizării resurselor în conformitate cu condiţiile stipulate în prezenta lege şi în alte acte
normative.
Articolul 29. Controlul obştesc

(1) Statul garantează participarea publicului la luarea de decizii privind folosirea resurselor naturale, precum şi la
exercitarea controlului obştesc asupra modului în care persoanele fizice şi juridice respectă legislaţia privind ocrotirea
naturii, în baza unei informări ample a populaţiei şi asigurării accesului acesteia la orice informaţie de interes public.
(2) Controlul obştesc asupra luării de decizii în domeniul folosirii resurselor naturale se exercită în conformitate cu
Legea privind expertiza ecologică şi evaluarea impactului asupra mediului înconjurător şi cu Legea privind accesul la
informaţie.
(3) Guvernul, autorităţile administraţiei publice locale, organul de stat abilitat cu gestiunea resurselor naturale şi cu
protecţia mediului înconjurător, precum şi agenţii economici, prezintă regulat publicului informaţii veridice şi accesibile
despre activitatea din domeniul folosirii resurselor naturale şi protecţiei mediului înconjurător.
(4) În cazul în care pot fi lezate drepturile cetăţenilor sau poate fi divulgat secretul protejat de lege, ori poate fi pusă în
pericol securitatea naţională, accesul la o astfel de informaţie se limitează, organul respectiv aducînd în fiecare caz
publicului argumente exhaustive în mod accesibil.
64
Capitolul VIII
RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA LEGISLAŢIEI
PRIVIND RESURSELE NATURALE
Articolul 30. Răspunderea pentru încălcarea legislaţiei privind resursele naturale
Persoanele vinovate de încălcarea legislaţiei privind resursele naturale poartă răspundere civilă, administrativă sau
penală în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Articolul 31. Suspendarea şi încetarea dreptului de folosinţă asupra resurselor naturale

(1) Pentru încălcarea condiţiilor de folosire a resurselor naturale, prevăzute în titlul de folosinţă, organul care l-a eliberat
sau organul de control ecologic de stat este în drept să decidă suspendarea sau încetarea dreptului de folosinţă a acestora,
în conformitate cu legislaţia în vigoare. În acest caz, beneficiarul, pe lîngă faptul că va fi tras la răspundere, va repara
daunele pricinuite.
(2) În cazul în care beneficiarul nu este de acord cu decizia suspendării sau încetării dreptului său de folosinţă asupra
resurselor naturale, el poate ataca decizia în instanţa de contencios administrativ competentă.
Capitolul IX
CONTRACTELE INTERNAŢIONALE
Articolul 32. Contractele internaţionale
(1) În scopul folosirii raţionale a resurselor naturale transfrontiere, Republica Moldova încheie contracte bilaterale ori
multilaterale.
(2) Dacă în contractele internaţionale la care Republica Moldova este parte sînt prevăzute alte reguli de folosire a
resurselor naturale transfrontiere decît cele din prezenta lege, se aplică regulile din contractele internaţionale.
Capitolul X
Articolul 33.
Prezenta lege intră în vigoare la data publicării.
Articolul 34.
Tranziţia la principiile gestiunii şi la structura instituţională de gestiune a resurselor naturale stabilite la art.11 şi art.12 se
va face în decursul unui an.
Articolul 35.
Guvernul, în termen de 3 luni:
va prezenta Parlamentului propuneri privind punerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;
va pune propriile acte normative în concordanţă cu prezenta lege;
va asigura revizuirea de către ministere, departamente şi autorităţi ale administraţiei publice locale a actelor normative
care contravin prezentei legi.
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Dumitru MOŢPAN

Nr.1102-XIII.
Anexa nr.1
la Legea cu privire
la resursele naturale
RESURSELE NATURALE RENOVABILE ŞI

RESURSELE NATURALE NERENOVABILE
Resursele naturale renovabile:

- pămînturile;
- pădurile;
- apele freatice şi subterane;
65
- apele rîurilor, lacurilor, acumulărilor, canalelor;

- flora şi fauna.
Resursele naturale nerenovabile:
- petrolul, gazele naturale, gazul condensat;
- substanţele minerale utile solide.
Anexa nr.2
la Legea cu privire
RESURSELE NATURALE NAŢIONALE ŞI

RESURSELE NATURALE LOCALE
Resursele naturale naţionale:

- pămînturile;
- pădurile;
- apele de suprafaţă;
- apele subterane (de mare adîncime);
- petrolul, gazele naturale, gazul condensat;
- substanţele minerale utile solide (a căror listă se aprobă de Guvern).
Resursele naturale locale:
- apele freatice (pînza de apă care se află pe primul strat impermeabil de la suprafaţa Pămîntului);
- substanţele minerale utile solide larg răspîndite.
[Anexa nr.2 modificată prin Legea nr.162 din 28.06.2013, în vigoare 06.09.2013]
Anexa nr.3
la Legea cu privire
RESURSELE NATURALE CURATIVE
Resursele naturale curative:

- apele subterane minerale curative şi de masă;
- nămolurile curative.
Anexa nr.4
la Legea cu privire
RESURSELE NATURALE TRANSFRONTIERE
Resursele naturale transfrontiere:

- fluviul Nistru şi rîul Prut;
- lacurile Cahul şi Ialpug;
- zăcămintele de petrol şi de gaze naturale a căror exploatare influenţează cantitatea şi calitatea minereurilor statului
vecin;
- fauna (inclusiv ihtiofauna).
Copyright 2015 © All rights reserved

66
LE GE
privind fondul ariilor naturale protejate de stat
nr. 1538-XIII din 25.02.1998

(în vigoare 16.07.1998)
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.66-68 art.442 din 16.07.1998
***
Notă: În tot cuprinsul legii, cuvintele “peisagistică” şi “peisageră” se înlocuiesc cu cuvîntul “peisajeră” conform Legii
nr.354-XVI din 24.11.2006, în vigoare 22.03.2007
TITLUL I
Art.1. – Prezenta lege stabileşte bazele juridice ale creării şi funcţionării fondului ariilor naturale protejate de stat,
principiile, mecanismul şi modul lui de conservare, precum şi atribuţiile autorităţilor publice centrale şi locale, ale
organizaţiilor neguvernamentale şi ale cetăţenilor în acest domeniu.
Art.2. – În sensul prezentei legi, se utilizează următoarele noţiuni principale:

arie de protecţie specială avifaunistică – spaţiu natural destinat conservării, menţinerii şi, după caz, readucerii într-o
stare de conservare favorabilă a speciilor de păsări şi a habitatelor specifice, în vederea protecţiei speciilor de pasări
migratoare sălbatice;
arie naturală protejată – spaţiu natural, delimitat geografic, cu elemente naturale reprezentative şi rare, desemnat şi
reglementat în scopul conservării şi protecţiei tuturor factorilor de mediu din limitele lui;
arie cu management multifuncţional – spaţiu terestru şi/sau acvatic (arie cu resurse gospodărite) în care, concomitent cu
conservarea naturii, se efectuează valorificarea reglementată a florei, faunei, resurselor de apă şi păşunilor, se practică
turismul reglementat;
autoritate centrală pentru mediu – autoritate cu competenţe supreme şi exclusive în domeniul protecţiei mediului, care
elaborează, promovează şi traduce în viaţă politica ecologică la nivel naţional;
biocenoză – totalitate a microorganismelor, ciupercilor, plantelor şi animalelor care populează un spaţiu terestru sau
acvatic mai mult sau mai puţin omogen şi care se caracterizează prin anumite legături specifice între ele şi prin adaptare
la mediu;
biodiversitate – variabilitate a organismelor vii din ecosistemele terestre şi marine, din alte ecosisteme acvatice şi
complexe ecologice ale căror componente sînt; noţiunea cuprinde diversitatea intraspecifică şi interspecifică, diversitatea
ecosistemelor;
ecosistem – complex dinamic al asociaţiilor de plante, animale, ciuperci şi microorganisme, precum şi totalitatea
factorilor abiotici ai mediului, a căror interacţiune constituie o unitate funcţională integrală;
echilibru ecologic – ansamblu de stări funcţionale ale unui ecosistem, a căror dinamică îi asigură structura şi funcţiile;
fond al ariilor protejate – totalitate a ariilor naturale, a obiectelor şi a complexelor naturale protejate de stat;
genofond – totalitate a speciilor floristice, faunistice, a speciilor de ciuperci şi a microorganismelor purtătoare de
informaţie ereditară;
habitat, biotop – loc natural de trai al organismelor şi al populaţiilor de floră, faună, ciuperci şi microorganisme;
monument al naturii – obiect unic al naturii avînd o deosebită valoare ecologică, ştiinţifică, culturală, istorică şi estetică;
parc naţional – spaţiu natural reprezentativ cu diverse peisaje geografice, obiecte şi complexe naturale şi cultural-
istorice, specii floristice şi faunistice autohtone, destinat utilizării în scop ştiinţific, recreativ, economic, cultural, turistic,
instructiv, educativ etc.;
rezervaţie peisajeră (de peisaj geografic) – sistem natural omogen silvic, de stepă şi luncă, de baltă şi mlaştină, avînd
valoare ştiinţifică, ecologică, recreativă, estetică, instructivă şi educaţională, destinat menţinerii calităţilor sale naturale şi
efectuării unor activităţi economice reglementate;
rezervaţie ştiinţifică – spaţiu biogeografic terestru şi/sau acvatic de importanţă naţională cu statut de instituţie de
cercetări ştiinţifice, destinat menţinerii intacte a obiectelor şi complexelor naturale, conservării biodiversităţii, elaborării
bazelor ştiinţifice de protecţie a mediului;
rezervaţie naturală – spaţiu natural, valoros din punct de vedere ştiinţific, destinat păstrării şi restabilirii unui sau a mai
multor componente ale naturii pentru menţinerea echilibrului ecologic;
67
rezervaţie de resurse – spaţiu natural care cuprinde resurse deosebit de valoroase, de importanţă naţională, protejate în
scopul conservării lor pentru generaţiile viitoare;
rezervaţie a biosferei – spaţiu geografic terestru şi/sau acvatic cu elemente şi formaţiuni fizico-geografice, specii de
plante şi de animale de importanţă naţională şi internaţională, cu statut de instituţie de cercetări ştiinţifice, desemnat de
UNESCO drept componentă a patrimoniului natural mondia;
zonă umedă de importanţă internaţională – teritoriu şi/sau întindere de apă care include diferite tipuri de ecosisteme
umede şi corespunde criteriilor de evidenţiere a zonelor umede de importanţă internaţională ale Convenţiei Ramsar,
deţinînd o bogată diversitate biologică şi avînd un rol important în calitate de habitat pentru păsările acvatice.
Art.3. – (1) Fondul ariilor naturale protejate de stat (în continuare – fondul ariilor protejate) include obiectele şi
complexele naturale cu valoare primordială incontestabilă pentru:
a) conservarea biodiversităţii şi habitatelor naturale, în special de importanţă internaţională şi transfrontalieră;
b) conservarea habitatelor naturale de importanţă specială pentru speciile migratoare de animale, în special în zonele lor
de zbor, concentrare, hibernare, năpîrlire şi înmulţire;
c) studierea proceselor naturale;
d) restabilirea echilibrului ecologic;
e) educarea ecologică a populaţiei;
f) dezvoltarea turismului ecologic.
(2) Datele iniţiale despre fondul ariilor protejate sînt utilizate la elaborarea planurilor de amenajare a teritoriului.
[Art.3 în redacţia Legii nr.61 din 01.04.2011, în vigoare 24.05.2011]
Art.4. – (1) Fondul ariilor protejate constă din următoarele categorii de obiecte şi complexe naturale:
1) delimitate în conformitate cu clasificarea Uniunii Internaţionale de Conservare a Naturii:
a) rezervaţie ştiinţifică;
b) parc naţional;
c) monument al naturii;
d) rezervaţie naturală;
e) rezervaţie peisajeră (de peisaj geografic);
f) rezervaţie de resurse;
g) arie cu management multifuncţional;
2) care nu ţin de clasificarea Uniunii Internaţionale de Conservare a Naturii:
a) grădină dendrologică;
b) monument de arhitectură peisajeră;
c) grădină zoologică;
3) stabilite prin alte reglementări internaţionale:
a) rezervaţie a biosferei (Programul UNESCO);
b) zonă umedă de importanţă internaţională (Convenţia Ramsar).
(2) Zona umedă de importanţă internaţională, precum şi părţile ei componente, poate avea, în acelaşi timp, statutul uneia
dintre categoriile stipulate în alin.(1) sau poate include în componenţa sa unul sau mai multe obiecte din aceste categorii.
Art.5. – Obiectele şi complexele din fondul ariilor protejate sînt de importanţă internaţională, naţională şi locală. Modul
de atribuire a acestor grade de importanţă este stabilit de prezenta lege, de alte acte normative privind fondul ariilor
protejate, precum şi de convenţiile internaţionale din domeniu (Convenţia privind diversitatea biologică, Rio de Janeiro,
1992; Convenţia privind viaţa sălbatică şi habitatele naturale din Europa, Berna, 1979; Convenţia privind speciile
migratoare de animale, Bonn, 1979; Convenţia privind zonele umede de importanţă internaţională, Ramsar, 1971 etc.).
Art.6. – Prin crearea fondului de arii protejate se urmăreşte:

a) reglementarea relaţiilor din domeniul protecţiei mediului, conservarea obiectelor şi complexelor naturale pentru
generaţia actuală şi generaţiile viitoare;
b) studierea profundă a proceselor naturale din biocenoze, inclusiv a ecosistemelor silvice şi de stepă importante, a
zonelor umede, a locurilor de reproducere, de hibernare şi a căilor de migraţie a animalelor, şi restabilirea echilibrului
ecologic în ariile naturale protejate;
68
c) menţinerea fondului genetic în limitele capacităţilor biologice ale obiectelor şi complexelor naturale;
d) tragerea la răspundere a persoanelor fizice şi juridice care au cauzat prejudicii ariilor naturale protejate;
e) respectarea convenţiilor şi acordurilor internaţionale cu privire la ariile naturale protejate.
Art.7. – (1) Obiectele şi complexele din fondul ariilor protejate sînt proprietate publică, cu excepţia terenurilor indicate
la alin.(3).
(2) Terenurile obiectelor şi complexelor din fondul ariilor protejate sînt destinate ocrotirii naturii, fac parte din
proprietatea publică, nu pot fi privatizate şi nici arendate, au un regim de protecţie şi gospodărire conform legislaţiei în
vigoare.
(3) În fondul ariilor protejate pot fi incluse şi terenuri private, luate sub protecţia statului, ele rămînînd proprietatea
titularilor de terenuri private. Delimitarea drepturilor şi obligaţiilor fiecărei părţi se stabileşte conform unui regulament
special.
(4) Deţinătorii de terenuri proprietate publică asigură anual finanţarea obiectelor şi complexelor din fondul ariilor
protejate din teritoriu şi le delimitează cu borne de hotar.
(5) Deţinătorii de terenuri în care se află obiecte şi complexe din fondul ariilor protejate specificate la art.4 alin.(1) pct.1)
lit.c)–g), precum şi la pct.2) lit.b), sînt obligaţi să le asigure regim de protecţie conform legislaţiei în vigoare.
(6) Deţinătorii de terenuri proprietate publică, precum şi autorităţile administraţiei publice locale, sînt obligaţi să facă
propuneri, la un interval de 3-5 ani, începînd cu anul 2000, în vederea luării sub protecţia statului a celor mai valoroase
şi mai reprezentative ecosisteme, biotopuri şi monumente ale naturii de importanţă naţională şi locală.
(7) La elaborarea documentaţiei de urbanism şi de amenajare a teritoriului, a proiectelor de organizare şi dezvoltare a
ramurilor economiei naţionale, se ţine cont de dislocarea obiectelor şi complexelor din fondul ariilor protejate.
Art.8. – Obiectele şi complexele din fondul ariilor protejate se folosesc pentru:

a) protecţia celor mai reprezentative arii naturale;
b) păstrarea genofondului;
c) conservarea biodiversităţii;
d) păstrarea aspectului natural al peisajului geografic;
d1) protecţia căilor de migraţie şi a locurilor de reproducere;
e) efectuarea de cercetări ştiinţifice;
f) monitorizarea ariilor naturale protejate;
g) educarea ecologică, culturală, estetică şi recrearea cetăţenilor.
Art.9. – Toate proiectele şi programele de refacere ecologică şi de amenajare, de edificare administrativă şi socială, de
construcţie a reţelelor de comunicaţii şi a altor obiective economice în ariile naturale protejate sînt supuse, de către
autoritatea centrală pentru mediu, expertizei ecologice de stat.
Art.10. – Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, deţinătorii de terenuri în a căror administrare se află
obiecte şi complexe din fondul ariilor protejate furnizează gratuit, în mod obligatoriu, autorităţii centrale pentru mediu
datele necesare monitoringului ecologic.
Art.11. – (1) Retragerea de terenuri din fondul ariilor protejate este strict interzisă, cu excepţia cazurilor cînd acestea îşi
pierd valoarea în urma calamităţilor naturale sau catastrofelor şi cînd nu mai pot fi restabilite. În astfel de situaţii,
retragerea de terenuri din fondul ariilor protejate se face la propunerea autorităţii centrale pentru mediu şi a Academiei
de Ştiinţe a Moldovei, în temeiul unui act al Parlamentului.
(2) Arborii seculari, în caz de uscare, se retrag din regimul de protecţie cu avizul autorităţii centrale pentru mediu.
(3) Mecanismul luării sub protecţia statului a ariilor naturale reprezentative ce aparţin autorităţilor administraţiei publice
centrale prevede că, în caz de divergenţe de poziţii, prioritate are poziţia autorităţii centrale pentru mediu, a Academiei
de Ştiinţe şi a Institutului Naţional de Ecologie. Poziţia autorităţilor administraţiei publice centrale şi/sau a altor organe
deţinătoare de proprietate publică rămîne a fi consultativă.
TITLUL II
ATRIBUŢIILE AUTORITĂŢILOR PUBLICE CENTRALE ŞI LOCALE, ALE
69
ORGANIZAŢIILOR NEGUVERNAMENTALE ŞI ALE CETĂŢENILOR

PRIVIND FONDUL ARIILOR PROTEJATE
Art.12. – Parlamentul:
a) determină politica conservării biodiversităţii şi aprobă un program strategic privind dezvoltarea fondului ariilor
protejate;
b) adoptă acte legislative cu privire la fondul ariilor protejate;
c) ratifică convenţiile şi acordurile internaţionale cu privire la ariile naturale protejate;
d) adoptă acte cu privire la fondarea de rezervaţii ştiinţifice, parcuri naţionale, rezervaţii ale biosferei, grădini
dendrologice şi grădini zoologice, precum şi la luarea sub protecţia statului a celorlalte arii naturale specificate la art.4,
la propunerea Guvernului, cu avizul autorităţii centrale pentru mediu şi al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.
Art.13. – Guvernul:
a) promovează politica de conservare a biodiversităţii şi transpune în viaţă programul strategic privind dezvoltarea
fondului ariilor protejate;
b) cere deţinătorilor de terenuri proprietate publică să prezinte, în mod obligatoriu, propuneri privind luarea sub protecţia
statului a ariilor naturale reprezentative;
c) finanţează programele ştiinţifice şi asigură baza tehnico-materială a dezvoltării fondului ariilor protejate;
d) contribuie la colaborarea internaţională în domeniul fondului ariilor protejate;
e) reglementează şi alte aspecte de activitate referitoare la fondul ariilor protejate;
f) aprobă, cu avizul comisiei permanente a Parlamentului sesizate în fond, regulamentele-cadru pentru categoriile de
obiecte şi complexele naturale specificate la art.4;
g) aprobă regulamentele de funcţionare pentru categoriile de obiecte şi complexe naturale specificate la art.4 alin.(1)
pct.1) lit.b) şi pct.3) lit.a).
[Art.13 completat prin Legea nr.631-XIV din 15.10.1999, în vigoare 11.11.1999]
Art.14. – Autoritatea centrală pentru mediu:

a) exercită controlul de stat asupra respectării regimului de protecţie a obiectelor şi complexelor din fondul ariilor
protejate, indiferent de subordonarea şi tipul proprietăţii lor;
b) gestionează ariile naturale cu regim special de protecţie, prevăzute la art.4 alin.(1) pct.1) lit.a);
c) elaborează şi coordonează programul strategic privind dezvoltarea fondului ariilor protejate;
d) organizează monitoringul fondului ariilor protejate;
e) promovează politica privind ariile naturale protejate şi, împreună cu Academia de Ştiinţe a Moldovei, elaborează şi
prezintă Guvernului şi Parlamentului propuneri vizînd fondarea rezervaţiilor ştiinţifice, parcurilor naţionale, rezervaţiilor
biosferei, grădinilor dendrologice şi grădinilor zoologice şi luarea sub protecţia statului a unei arii naturale
reprezentative sau a unui set de astfel de arii;
f) controlează respectarea regimului de protecţie în ariile naturale protejate din subordinea autorităţilor administraţiei
publice centrale şi locale;
g) elaborează propuneri de perfecţionare a legislaţiei cu privire la fondul ariilor protejate;
h) asigură evidenţa obiectelor şi complexelor din fondul ariilor protejate;
i) elaborează, în comun cu ministerele şi departamentele interesate, cu alte autorităţi ale administraţiei publice centrale,
compartimentul arii naturale protejate în cadrul planurilor de amenajare a teritoriului;
j) întreţine relaţii internaţionale în probleme ce ţin de fondul ariilor protejate şi conservarea biodiversităţii;
k) elaborează şi coordonează programe de cercetări ştiinţifice, derulate în cadrul fondului ariilor protejate;
l) coordonează şi avizează, împreună cu autorităţile administraţiei publice locale, schemele de amplasare raţională a
obiectelor şi complexelor din fondul ariilor protejate;
m) elaborează şi prezintă Guvernului pentru aprobare, de comun acord cu comisia permanentă a Parlamentului sesizată
în fond, regulamentele-cadru pentru categoriile de obiecte şi complexele naturale specificate la articolul 4.
[Art.14 completat prin Legea nr.631-XIV din 15.10.1999, în vigoare 11.11.1999]
Art.15. – Autorităţile administraţiei publice locale:

a) sînt responsabile de respectarea în teritoriu a legislaţiei ecologice, inclusiv a prezentei legi;
70
b) iau măsuri de pază şi protecţie, de refacere şi reconstrucţie ecologică în limitele obiectelor şi complexelor din fondul
ariilor protejate specificate la art.4 alin.(1) pct.1) lit.c)–g) şi la pct.2) lit.b);
c) declară drept arii naturale protejate anumite spaţii naturale din teritoriu, care urmează să fie incluse în documentaţiile
urbanistice şi de amenajare a acestuia.
Art.16. – Organizaţiile neguvernamentale sînt în drept:

a) să elaboreze programe ecologice vizînd ariile naturale protejate, să le propage şi să participe la realizarea lor;
b) să formeze fonduri ecologice;
c) să participe la supravegherea respectării regimului de protecţie în obiectele şi complexele fondului ariilor protejate;
d) să contribuie maximal la educarea ecologică a maselor;
e) să editeze şi să propage materiale despre ariile naturale protejate;
f) să primească informaţii despre mediu şi să efectueze investigaţii, coordonate cu autoritatea centrală pentru mediu;
g) să facă propuneri şi să prezinte materialele de rigoare privind luarea sub protecţia statului a unor arii naturale
reprezentative.
Art.17. Cetăţenii sînt în drept:

a) să iniţieze dezbaterea publică a proiectelor de acte legislative şi de alte acte normative privind fondul ariilor protejate;
b) să facă propuneri privind luarea sub protecţia statului a obiectelor şi complexelor naturale şi includerea lor în fondul
ariilor protejate;
c) să exercite controlul public asupra respectării legislaţiei cu privire la fondul ariilor protejate;
d) să desfăşoare, în cadrul organizaţiilor neguvernamentale, activităţi de protecţie a mediului;
e) să depună în orice instanţă de resort demersuri privind reprofilarea şi modernizarea obiectivelor economice care
poluează ariile naturale protejate.
TITLUL III
REGIMUL DE ADMINISTRARE A FONDULUI ARIILOR PROTEJATE
Capitolul 1
PRINCIPII GENERALE
Art.18. – Regimul de administrare a fondului ariilor protejate reprezintă un ansamblu unitar de măsuri de protecţie,
ecologice şi tehnico-organizatorice care reglementează activitatea, desfăşurată în cadrul fondului, de conservare,
optimizare şi dezvoltare raţională durabilă a reţelei de arii naturale protejate.
Art.19. – Rezervaţiile ştiinţifice, parcurile naţionale, rezervaţiile biosferei, grădinile dendrologice şi grădinile zoologice
au statut de persoană juridică.
Art.20. – (1) Terenurile şi bazinele acvatice din componenţa rezervaţiilor ştiinţifice, zonelor cu protecţie integrală ale
parcurilor naţionale şi rezervaţiilor biosferei, grădinilor dendrologice se sustrag din circuitul economic şi se transmit în
folosinţă pe termen nelimitat instituţiilor corespunzătoare. În limitele parcurilor naţionale şi rezervaţiilor biosferei se pot
afla terenuri şi bazine acvatice ale altor beneficiari sau proprietari. În acest caz, beneficiarii şi proprietarii sînt obligaţi să
respecte restricţiile cu privire la protecţia mediului şi interdicţiile la genurile de activitate prevăzute de prezenta lege.
(2) În cazul cînd în componenţa rezervaţiei ştiinţifice, parcului naţional şi a rezervaţiei biosferei se includ terenuri
private, titularilor funciari li se propun terenuri similare sau o compensaţie bănească. Cheltuielile aferente reorientării
gospodăririi terenurilor private, precum şi veniturile ratate vor fi reparate de stat.
(3) Ariile naturale protejate funcţionează în conformitate cu regulamentele-cadru. După caz, autoritatea centrală pentru
mediu, cu avizul Academiei de Ştiinţe a Moldovei, aprobă, în baza regulamentului-cadru, regulamente pentru unele
obiecte şi complexe din fondul ariilor protejate.
(4) Obiectele naturale (arbori seculari, izvoare etc.) care se află în aria naturală protejată şi care au un alt regim special
de protecţie sînt supuse şi regimului de protecţie al ariei naturale respective.
71
Art.21. – În cazul în care rezervaţia ştiinţifică, parcul naţional şi rezervaţia biosferei sînt administrate de o altă autoritate
a administraţiei publice centrale decît autoritatea centrală pentru mediu, ele prezintă acesteia dări de seamă informative
semestriale şi dări de seamă anuale detaliate, precum şi “Analele naturii” pe care le editează. Deţinătorii de alte obiecte
şi complexe din fondul ariilor protejate prezintă anual informaţii despre starea ariilor naturale respective şi despre
activitatea desfăşurată în ele.
Capitolul 2
REZERVAŢIA ŞTIINŢIFICĂ
Art.22. – Rezervaţia ştiinţifică are ca obiectiv prioritar protecţia mediului, efectuarea de cercetări ştiinţifice, educarea şi
instruirea ecologică a populaţiei.
Art.23. – (1) Rezervaţia ştiinţifică are statut de instituţie de cercetări ştiinţifice şi se subordonează autorităţii centrale
pentru mediu.
(2) Delimitarea atribuţiilor de gospodărire a terenurilor silvice din rezervaţie între autoritatea centrală pentru mediu şi
autoritatea centrală pentru silvicultură se efectuează în baza unui regulament special.
Art.24. – Rezervaţia ştiinţifică are următoarele sarcini:

a) conservarea biodiversităţii şi menţinerea complexului său natural în afara impactului antropic;
b) conservarea staţiunilor terestre şi a habitatelor acvatice (biotopurilor terestre şi acvatice);
c) efectuarea de cercetări ştiinţifice;
d) aplicarea realizărilor ştiinţei din domeniul ariilor naturale protejate şi realizarea programelor ecologice;
e) ţinerea analelor naturii;
f) efectuarea monitoringului ecologic;
g) colaborarea în domeniul ariilor naturale protejate cu organisme şi instituţii de specialitate din ţară şi din străinătate;
h) popularizarea cunoştinţelor privind protecţia mediului;
i) pregătirea cadrelor ştiinţifice şi a specialiştilor în domeniul ocrotirii naturii, în special în cel al ariilor naturale
protejate.
Art.25. – În rezervaţia ştiinţifică, excepţie făcînd zonele cu protecţie integrală, sînt permise:
a) lucrările de regenerare şi reconstrucţie ecologică;
b) derularea măsurilor de apărare contra incendiilor;
c) efectuarea măsurilor de profilaxie veterinară şi sanitară;
d) reglarea selectivă a numărului de animale pentru menţinerea echilibrului ecologic;
e) păşunatul şi strîngerea fînului de către salariaţii rezervaţiei, conform regulamentului acesteia;
f) tăierile de igienă, de îngrijire şi de regenerare a pădurilor;
g) construcţia de locuinţe de serviciu pentru personalul ştiinţific al rezervaţiei;
h) alte activităţi ce nu contravin sarcinilor rezervaţiei, aprobate de consiliul ei ştiinţific şi coordonate cu autoritatea
centrală pentru mediu.
Art.26. – În rezervaţia ştiinţifică sînt interzise activităţile ce pot conduce la dereglarea evoluţiei fireşti a proceselor
naturale, în special:
a) lucrările de instalare a reţelelor de termoficare, liniilor de transport electric, lucrările hidroameliorative şi de altă
natură, care conduc la deteriorarea echilibrului ecologic;
b) explorarea şi extragerea resurselor naturale, cu excepţia celor de importanţă naţională (petrol, gaze naturale) cu
condiţia respectării cerinţelor speciale de protecţie a mediului înconjurător stabilite de către autoritatea centrală abilitată
cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător;
c) administrarea de îngrăşăminte minerale, ierbicide, pesticide şi de alte substanţe chimice nocive;
d) deplasarea vehiculelor pe căile terestre şi acvatice altele decît cele de uz comun şi parcarea lor în locuri neamenajate
în astfel de scopuri;
e) păşunatul, vînatul, pescuitul sau cositul neautorizat, precum şi distrugerea cuiburilor, vizuinelor, ascunzişurilor,
muşuroaielor şi altor sălaşe de animale;
f) colectarea speciilor de plante şi animale în stare vie şi prelucrată, precum şi a unor părţi ale acestora, cu excepţia
colectării lor în scopuri ştiinţifice şi, după caz, muzeistice;
g) recoltarea plantelor medicinale, florilor, fructelor, pomuşoarelor, ciupercilor, stufului, papurei, vătămarea arborilor;
h) tăierile rase;
i) introducerea unor noi specii de plante şi animale;
j) arderea pajiştilor, a stufului şi a papurei, aprinderea rugurilor, orice formă de odihnă a populaţiei;
72
k) aflarea persoanelor străine, cu excepţia lucrătorilor ştiinţifici din alte instituţii şi a reprezentanţilor organizaţiilor
neguvernamentale care au permis.
Art.27. – În rezervaţia ştiinţifică se creează zonă cu protecţie integrală unde se efectuează numai cercetări ştiinţifice.
Această zonă cuprinde cel puţin 20% din teritoriul rezervaţiei. Ea poate fi situată pe unul sau pe cîteva sectoare din aria
rezervaţiei, în dependenţă de suprafaţa sa şi de tipurile ecosistemelor. Amplasamentul şi suprafaţa zonei cu protecţie
integrală se stabilesc de consiliul ştiinţific al rezervaţiei şi se aprobă de autoritatea centrală pentru mediu şi de Academia
de Ştiinţe a Moldovei.
Art.28. – (1) În rezervaţia ştiinţifică se instituie consiliu ştiinţific, care examinează şi reglementează orice activitate din
cadrul ei.
(2) Componenţa şi regulamentul consiliului ştiinţific sînt aprobate de autoritatea centrală pentru mediu.
(3) În rezervaţie, cercetările ştiinţifice sînt organizate şi efectuate de secţia ei ştiinţifică şi de alte instituţii ştiinţifice,
precum şi de organizaţii neguvernamentale.
Art.29. – Statul de funcţii al rezervaţiei ştiinţifice se aprobă de autoritatea centrală pentru mediu şi de Academia de
Ştiinţe a Moldovei.
Capitolul 3
PARCUL NAŢIONAL
Art.30. – Parcul naţional are ca obiectiv păstrarea complexelor naturale de o deosebită importanţă ecologică, estetică şi
cultural-istorică în vederea armonizării peisajelor geografice şi folosirii lor durabile în scopuri ştiinţifice, culturale,
turistice, instructive şi educaţionale.
Art.31. – Parcul naţional are statut de instituţie de cercetări ştiinţifice. Subordonarea lui se stabileşte la momentul
fondării.
Art.32. – Parcul naţional are următoarele sarcini:

a) conservarea şi protejarea peisajelor geografice, a obiectelor geomorfologice, a regnului vegetal şi animal, a
monumentelor istorice şi culturale în scopuri ştiinţifice, cognitive, recreative şi economice;
b) crearea de condiţii pentru turism şi odihnă;
c) elaborarea şi aplicarea metodelor ştiinţifice de conservare a obiectelor şi complexelor naturale în condiţiile folosirii
lor în scopuri recreative;
d) popularizarea cunoştinţelor privind protecţia mediului, educarea şi instruirea ecologică a populaţiei.
Art.33. – Utilizarea de resurse naturale, derularea de activităţi economice şi recreative în parcul naţional se vor face în
strictă conformitate cu regulamentul de funcţionare.
Art.34. – (1) Teritoriul parcului naţional se divizează în următoarele zone funcţionale:

zona A, de protecţie integrală, care include terenuri destinate restabilirii complexelor naturale din parc, protejării
monumentelor istorico-culturale şi arheologice şi în care este interzisă orice activitate recreativă şi economică. În această
zonă se efectuează numai cercetări ştiinţifice conform unui program aprobat de consiliul ştiinţific al parcului şi
coordonat cu autoritatea centrală pentru mediu;
zona B, de recreaţie, în care sînt asigurate condiţii pentru vizitarea locurilor pitoreşti ale parcului şi pentru un scurt
agrement. Poate avea cărări turistice, adăposturi pentru timp nefavorabil, locuri pentru ruguri, rezerve de combustibil,
puncte de observaţie, obiecte sanitare, indicatoare, panouri de avertisment, scheme ale amplasamentului obiectelor
naturale, cultural-istorice şi de deservire socială. În această zonă se efectuează, după caz, lucrări silvice pentru păstrarea
şi restabilirea peisajelor geografice;
zona C, de recreaţie, destinată unui agrement de lungă durată. În această zonă se permite amplasarea de campinguri,
hoteluri, moteluri, poiene pentru bivuacuri, baze turistice, birouri de excursii, centre informaţionale, unităţi de
alimentaţie publică, comerciale şi de asistenţă socio-culturală;
zona D, economică, unde derulează activităţi economice care nu contravin regimului parcului naţional, şi anume:
cultivarea plantelor agricole tradiţionale pentru zona dată, folosindu-se metode biologice de combatere a dăunătorilor,
73
aplicîndu-se îngrăşăminte şi chimicale în strictă conformitate cu normele tehnologice şi cu regulile de securitate sanitară;
funcţionarea diferitelor unităţi în baza utilizării tehnologiilor nepoluante, respectîndu-se regulile de protecţie a mediului.
(2) Deservirea recreativă a vizitatorilor este organizată de administraţia parcului şi de ministerele şi departamentele
interesate, de comun acord cu autoritatea centrală pentru mediu. Pentru vizitarea zonelor B şi C se plăteşte taxă, stabilită
în regulamentul parcului naţional.
Art.35. – (1) În parcul naţional se instituie un consiliu tehnico-ştiinţific şi un consiliu consultativ de administrare, care
examinează şi reglementează activităţile din cadrul parcului în limitele legislaţiei în vigoare.
(2) Componenţa şi regulamentul consiliului tehnico-ştiinţific şi cele ale consiliului consultativ de administrare sînt
aprobate de autoritatea ierarhic superioară.
Art.36. – Statul de funcţii al parcului naţional se stabileşte de autoritatea ierarhic superioară de comun acord cu
autoritatea centrală pentru mediu.
Capitolul 4
MONUMENTUL NATURII
Art.37. – Monumentele naturii se clasifică în:
a) geologice şi paleontologice: peşteri, grote, denudaţii, stînci, rîpe, recife, falii, cariere, pîlnii carstice, alte obiecte unice
sau reprezentative din punct de vedere geologic, descoperiri paleontologice;
b) hidrologice: lacuri, alte bazine acvatice, izvoare, rîuri, albii vechi şi alte obiecte unice sau reprezentative din punct de
vedere hidrologic;
c) zoologice: arii luate sub protecţie în scopul conservării habitatelor unice sau tipice ale speciilor de animale rare,
precum şi a unor specii de animale rare sau periclitate;
d) botanice: teritorii luate sub protecţie în scopul conservării habitatelor unice sau tipice ale speciilor de plante
endemice, relicte, comunităţi ale lor, precum şi a unor specii de plante rare sau periclitate, a arborilor seculari;
e) mixte: spaţii în care se întîlnesc elementele enumerate la lit.a)–d);
f) specii de plante şi animale rare.
Art.38. – (1) Monumentele naturii se află în gestiunea autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale.
(2) Deţinătorul terenului declarat monument al naturii este obligat:
a) să asigure respectarea regimului de protecţie al monumentului naturii;
b) să instaleze la hotarele monumentului naturii borne, panouri de avertisment, indicatoare, itinerare turistice pedestre şi
să asigure integritatea lor;
c) să îngrădească zonele de protecţie ale arborilor seculari şi ale monumentelor hidrologice;
d) să amelioreze condiţiile de trai ale animalelor, aplicînd metode biotehnice adecvate.
Art.39. – În perimetrul monumentului naturii se efectuează cercetări ştiinţifice.
Capitolul 5
REZERVAŢIA NATURALĂ
Art.40. – Rezervaţia naturală are ca obiectiv asigurarea condiţiilor optime de protejare şi restabilire a speciilor, a
comunităţilor vegetale şi animale semnificative din punct de vedere naţional.
Art.41. – Rezervaţiile naturale se află în subordinea autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale.
Art.42. – În cadrul rezervaţiei naturale se efectuează cercetări ştiinţifice.
Capitolul 6
REZERVAŢIA PEISAJERĂ
(DE PEISAJ GEOGRAFIC)
Art.43. – Rezervaţia peisajeră (de peisaj geografic) are ca obiectiv conservarea peisajelor geografice de importanţă
naţională, utilizarea lor reglementată în scopuri economice, estetice, culturale şi recreative.
Art.44. – Rezervaţiile peisajere (de peisaje geografice) se află în subordinea autorităţilor administraţiei publice centrale
sau locale.
74
Art.45. – În cadrul rezervaţiei peisajere (de peisaj geografic) se efectuează cercetări ştiinţifice.
Capitolul 7
REZERVAŢIA DE RESURSE
Art.46. – Rezervaţia de resurse are ca obiectiv conservarea resurselor naturale pentru menţinerea lor în stare naturală în
vederea valorificării ulterioare.
Art.47. – Rezervaţiile de resurse se află în subordinea autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale, iar
teritoriile acestora rămîn deţinătorilor.
Art.48. – Statutul de rezervaţie de resurse are un caracter provizoriu, în funcţie de importanţa ei ecologică şi economică,
evaluată de organizaţiile şi instituţiile ştiinţifice de domeniu de comun acord cu autoritatea centrală pentru mediu.
Art.49. – În cadrul rezervaţiei de resurse se efectuează cercetări ştiinţifice.
Capitolul 8
ARIA CU MANAGEMENT MULTIFUNCŢIONAL
Art.50. – Aria cu management multifuncţional are ca obiectiv conservarea naturii şi gospodărirea reglementată a
Art.51. – Ariile cu management multifuncţional se află în subordinea autorităţilor administraţiei publice centrale sau
locale.
Art.52. – În aria cu management multifuncţional se delimitează zone naturale cu regim special de protecţie.
Art.53. – În cadrul ariei cu management multifuncţional se efectuează cercetări ştiinţifice.
Capitolul 9
REZERVAŢIA BIOSFEREI
Art.54. – Rezervaţia biosferei se fondează în conformitate cu Programul UNESCO “Omul şi biosfera” şi are ca obiectiv
conservarea elementelor şi formaţiunilor fizico-geografice, speciilor de plante şi de animale de importanţă naţională şi
internaţională, efectuarea de cercetări în sistemul monitoringului global.
Art.55. – Rezervaţia biosferei are statut de instituţie de cercetări ştiinţifice şi se află în subordinea autorităţii centrale
pentru mediu.
Art.56. – Teritoriul rezervaţiei biosferei se divizează în următoarele zone funcţionale:

zonă nucleu, de protecţie integrală, destinată exclusiv conservării biodiversităţii şi creării condiţiilor naturale de
dezvoltare a biocenozelor. În zona nucleu este interzisă orice activitate economică. Se permite doar efectuarea de
cercetări ştiinţifice;
zonă tampon, de administrare naturală, obiect de studiere şi de aplicare a rezultatelor cercetărilor ştiinţifice pentru
conservarea şi dezvoltarea fondului genetic, restabilirea principalelor tipuri de păduri, bălţi, lunci, stepe etc. Pentru zona
tampon se stabilesc permisiuni şi restricţii similare celor de la art.25 şi 26;
zonă de tranziţie, destinată diminuării impactului antropic din teritoriile adiacente. Terenurile din zona de tranziţie pot
rămîne deţinătorilor, care sînt obligaţi să respecte regimul stabilit în rezervaţie. În această zonă se permit anumite
activităţi tradiţionale de folosinţă a terenurilor, asociate cu agricultura, silvicultura, păşunatul şi pescuitul.
Art.57. – (1) În rezervaţia biosferei se instituie consiliu ştiinţific, care examinează şi reglementează orice activitate din
cadrul ei.
(2) Componenţa şi regulamentul consiliului ştiinţific se aprobă de autoritatea centrală pentru mediu.
Art.58. – Statul de funcţii al rezervaţiei biosferei se stabileşte de autoritatea centrală pentru mediu.
[Cap.10 (art.59-65) abrogat prin Legea nr.229-XVI din 13.10.2005, în vigoare 18.11.2005]
Capitolul 11
75
GRĂDINA DENDROLOGICĂ
Art.66. – Grădina dendrologică are ca obiectiv conservarea unui anumit genofond de specii de arbori, arbuşti şi de alte
plante cu flori ce prezintă interes ştiinţific aplicativ.
Art.67. – Grădina dendrologică are statut de instituţie ştiinţifică aplicativă şi se află în subordinea autorităţii
administraţiei publice locale.
Art.68. – Grădina dendrologică are următoarele sarcini de bază:

a) conservarea în condiţii artificiale a colecţiilor de plante (îndeosebi a speciilor rare sau periclitate) şi a altor obiecte
botanice de importanţă ştiinţifică, didactică, economică şi culturală;
b) efectuarea de cercetări ştiinţifice;
c) organizarea de expediţii şi participarea la expediţiile organizate de alte instituţii în scopul studierii resurselor vegetale
şi completării genofondului;
d) crearea de fonduri semincere, schimbul de seminţe şi de plante vii cu diferite instituţii;
e) cultivarea şi selectarea speciilor valoroase de plante din flora spontană şi valorificarea lor economică;
f) elaborarea bazelor ştiinţifice ale arhitecturii peisajere;
g) elaborarea bazelor ştiinţifice şi metodologice ale protecţiei contra bolilor şi vătămătorilor aduşi de plante
introducente;
h) organizarea conferinţelor şi simpozioanelor ştiinţifice;
i) editarea lucrărilor ştiinţifice, literaturii de popularizare a ştiinţei, registrelor de seminţe şi altor lucrări legate de
activitatea ştiinţifică a grădinii dendrologice.
Art.69. – În grădina dendrologică se instituie consiliu ştiinţific, a cărui competenţă şi al cărui regulament sînt aprobate
de autoritatea centrală pentru mediu şi de Academia de Ştiinţe a Moldovei.
Art.70. – Statul de funcţii al grădinii dendrologice se aprobă de organizaţiile ierarhic superioare de comun acord cu
autoritatea centrală pentru mediu şi cu Academia de Ştiinţe a Moldovei.
Art.71. – Paza grădinii dendrologice este pusă în seama unui personal specializat.
Capitolul 12
MONUMENTUL DE ARHITECTURĂ PEISAJERĂ
Art.72. – Monumentul de arhitectură peisajeră are ca obiectiv păstrarea şi dezvoltarea compoziţiilor arhitectonice
peisajere şi servesc ca depozit al genofondului de plante.
Art.73. – Se declară monument de arhitectură peisajeră parcurile vechi, parcurile silvice, aleile cu valoare istorică,
culturală, ştiinţifică, estetică, economică şi recreativă.
Art.74. – Terenul monumentului de arhitectură peisajeră se exclude din circuitul economic, dar rămîne la dispoziţia
deţinătorului, şi se află în subordinea autorităţii administraţiei publice locale.
Art.75. – (1) Pe teritoriul monumentului de arhitectură peisajeră se interzice orice activitate nelegată de destinaţia lui,
care ameninţă integritatea configuraţiilor arhitectonice peisajere.
(2) Orice lucrare de reconstrucţie şi restabilire a monumentului de arhitectură peisajeră se efectuează după un proiect
aprobat de autoritatea centrală pentru mediu.
Capitolul 13
GRĂDINA ZOOLOGICĂ
Art.76. – Grădina zoologică are ca obiectiv conservarea şi studierea faunei sălbatice în condiţii de captivitate în scopuri
cognitive, educaţionale şi de cercetare ştiinţifică.
Art.77. – Grădina zoologică se află în subordinea autorităţii administraţiei publice locale.
Art.78. – Grădina zoologică are următoarele sarcini principale:

a) conservarea în condiţii artificiale a animalelor sălbatice, inclusiv a speciilor rare sau periclitate, exotice şi locale, care
au o deosebită valoare ştiinţifică, cognitivă şi culturală;
76
b) efectuarea de cercetări ştiinţifice;

c) educarea ecologică şi informarea publicului în domeniul faunei, zootehniei, reprezentarea diversităţii faunistice,
creşterea animalelor sălbatice etc.
Art.79. – Grădina zoologică, pentru a-şi asigura activitatea, poate dispune de ateliere, pepiniere şi de magazine
zoologice şi poate practica diverse alte activităţi prevăzute de statutul ei.
Art.80. – Teritoriul grădinii zoologice se divizează în următoarele zone funcţionale:

expoziţională, în care accesul publicului este permis în modul stabilit de administraţia grădinii zoologice;
de uz public;
economică;
ştiinţifică;
administrativă.
Art.81. – Statul de funcţii al grădinii zoologice se aprobă de autoritatea ierarhic superioară cu acordul autorităţii centrale
pentru mediu şi al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.
Art.82. – Paza grădinii zoologice este asigurată de formaţiunile Ministerului Afacerilor Interne prin contract şi/ori de
corpul special de pază al grădinii zoologice.
Capitolul 14
ZONA UMEDĂ DE IMPORTANŢĂ INTERNAŢIONALĂ
[Cap.14 (art.821) introdus prin Legea nr.354-XVI din 24.11.2006, în vigoare 22.03.2007]
Art.821. – (1) Zona umedă de importanţă internaţională se declară în conformitate cu hotărîrea Secretariatului General al
Convenţiei Ramsar şi are ca obiectiv protecţia şi conservarea habitatelor naturale cu diversitate biologică specifică
zonelor umede.
(2) Terenurile zonei umede de importanţă internaţională rămîn la dispoziţia deţinătorilor, managementul lor realizîndu-se
conform planurilor de management şi Regulamentului-cadru al zonelor umede de importanţă internaţională.
(3) În zonele umede de importanţă internaţională se stabilesc arii de protecţie specială avifaunistică, care reprezintă
spaţii naturale pentru protecţia speciilor de păsări migratoare sălbatice. Ariile de protecţie specială avifaunistică se
delimitează conform criteriilor elaborate de instituţii ştiinţifice sau de unii savanţi şi aprobate de autoritatea centrală
pentru mediu.
[Art.821 introdus prin Legea nr.354-XVI din 24.11.2006, în vigoare 22.03.2007]
TITLUL IV
ZONA DE PROTECŢIE A OBIECTELOR ŞI A COMPLEXELOR
DIN FONDUL ARIILOR PROTEJATE
Art.83. – (1) Pentru reducerea impactului antropic asupra obiectelor şi complexelor din fondul ariilor protejate, pe
teritoriul adiacent lor se stabileşte zonă de protecţie. Limitele acestei zone sînt trasate în documentaţia de urbanism şi
amenajare a teritoriului, care se aprobă de Guvern.
(2) Lăţimea zonei de protecţie a categoriilor de obiecte şi complexe din fondul ariilor protejate se stabileşte astfel:
a) pentru rezervaţia ştiinţifică, parcul naţional, rezervaţia biosferei – 100-500 m;
b) pentru monumentul naturii:
geologic şi paleontologic, hidrologic, zoologic, botanic şi mixt – 500-1000 m;
arbore secular şi specie de plante rară – 30-50 m;
c) pentru rezervaţia naturală, rezervaţia peisajeră (de peisaj geografic), rezervaţia de resurse, aria cu management
multifuncţional – 700-1000 m;
d) pentru grădina dendrologică, monumentul de arhitectură peisajeră şi grădina zoologică – 100-150 m;
e) pentru zona umedă de importanţă internaţională – 1000-1500 m.
(3) Zona de protecţie a ariilor naturale protejate se stabileşte în funcţie de configuraţia hotarelor naturale ale localităţilor,
terenurilor agricole, drumurilor etc.
77
Art.84. – Terenurile din zona de protecţie rămîn la dispoziţia deţinătorilor. Hotarele ei se marchează în natură cu borne
de reprezentanţii autorităţilor administraţiei publice locale şi de reprezentanţii Inspectoratului Ecologic de Stat.
Art.85. – În zona de protecţie se admite:

a) desfăşurarea de activităţi economice tradiţionale ce nu conduc la schimbări esenţiale în evoluţia proceselor naturale;
b) crearea de condiţii optime de trai pentru animalele sălbatice;
c) tăierile de igienă, de îngrijire şi de regenerare a pădurilor;
d) organizarea unor zone de recreaţie reglementată.
Art.86. – În zona de protecţie sînt interzise:

a) efectuarea fără autorizaţie a vînatului, pescuitului şi capturării de animale;
b) tăierile rase;
c) construirea de obiecte şi depozite pentru păstrarea de chimicale şi îngrăşăminte minerale, alte obiecte auxiliare;
[Lit.d) abrogată prin Legea nr.200 din 12.07.2013, în vigoare 06.09.2013]
e) aplicarea pesticidelor;
[Lit.f) abrogată prin Legea nr.200 din 12.07.2013, în vigoare 06.09.2013]
g) construcţia şi amplasarea staţiilor de alimentare cu petrol, obiectelor pentru prepararea soluţiilor chimice şi pentru
depozitarea produselor petroliere, sălilor de cazane, acumulatoarelor de ape reziduale, punctelor de deservire tehnică,
spălătoriilor, obiectelor agricole şi industriale, care pot avea un impact ecologic distructiv.
TITLUL V
CERCETĂRILE ŞTIINŢIFICE DIN CADRUL FONDULUI
ARIILOR PROTEJATE
Art.87. – Cercetările ştiinţifice din cadrul fondului ariilor protejate se fac în scopul studierii evoluţiei proceselor naturale
ferite de impactul antropic şi în condiţiile unui impact antropic scarificat, pentru estimarea şi prognozarea situaţiei
ecologice, pentru elaborarea bazelor ştiinţifice de ocrotire a naturii, pentru conservarea biodiversităţii, restabilirea
echilibrului ecologic, utilizarea durabilă a resurselor naturale, pentru monitoringul ecologic şi ţinerea analelor naturii.
Art.88. – (1) În rezervaţia ştiinţifică, parcul naţional, rezervaţia biosferei, grădina dendrologică şi grădina zoologică,
precum şi în alte categorii de arii naturale protejate, cercetările ştiinţifice se efectuează, în mod obligatoriu, în
conformitate cu programe anuale, asigurîndu-se astfel continuitatea monitoringului ecologic.
(2) În rezervaţia ştiinţifică, parcul naţional şi în rezervaţia biosferei, cercetările ştiinţifice se efectuează de către secţiile
lor ştiinţifice, instituţiile ştiinţifice de profil, precum şi de organizaţii neguvernamentale. În celelalte categorii de arii
naturale protejate, cercetările se efectuează de către instituţii ştiinţifice de profil şi de organizaţii neguvernamentale, cu
avizul autorităţii centrale pentru mediu.
(3) La realizarea programelor ştiinţifice pot participa şi organizaţii ştiinţifice din alte ţări.
(4) În cazul efectuării investigaţiilor ştiinţifice de către organizaţii internaţionale, exportul de material acumulat în
fondul ariilor protejate se face numai cu autorizaţia autorităţii centrale pentru mediu şi a instituţiilor ştiinţifice de profil
din Republica Moldova.
Art.89. – Autoritatea centrală pentru mediu instituie un consiliu ştiinţific general al fondului ariilor protejate cu
participarea reprezentanţilor instituţiilor de profil ale Academiei de Ştiinţe a Moldovei.
TITLUL VI
ASIGURAREA FINANCIARĂ A OBIECTELOR ŞI COMPLEXELOR
Art.90. – (1) Finanţarea rezervaţiilor ştiinţifice, parcurilor naţionale, rezervaţiilor biosferei, grădinilor dendrologice şi
grădinilor zoologice se face de la bugetul de stat, din mijloace special, din fonduri ecologice, din donaţii ale persoanelor
fizice şi juridice, inclusiv străine, din alte mijloace.
78
(2) Celelalte categorii de arii naturale protejate se finanţează de la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, din fondul
ecologic local, din mijloacele deţinătorilor de terenuri proprietate publică, din donaţiile persoanelor fizice şi juridice,
inclusiv străine, din alte surse financiare neinterzise de legislaţia în vigoare.
(3) Programele anuale de cercetări ştiinţifice ale rezervaţiilor ştiinţifice, parcurilor naţionale, rezervaţiilor biosferei,
grădinilor dendrologice şi grădinilor zoologice, precum şi ale celorlalte categorii de arii naturale protejate, se finanţează
prin intermediul comenzii de stat şi din mijloace bugetare speciale gestionate de Consiliul Ştiinţific General prevăzut la
art.89 şi, după caz, din sursele financiare prevăzute la alin.(1) şi (2).
[Art.91abrogat prin Legea nr.1440-XV din 08.11.2002, în vigoare 01.01.2003]
Art.92. – Pentru terenurile proprietate publică sau privată incluse în fondul ariilor protejate, recuperarea pierderilor
suportate de deţinători se efectuează de la bugetul de stat, bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, fondurile
ecologice şi din mijloace speciale.
TITLUL VII
CADASTRUL DE STAT AL OBIECTELOR ŞI COMPLEXELOR
Art.93. – Ţinerea cadastrului de stat al obiectelor şi complexelor din fondul ariilor protejate este de competenţa
autorităţii centrale pentru mediu şi se finanţează de la bugetul de stat. Pentru instituirea cadastrului de stat, pot fi folosite
mijloace băneşti din fondurile ecologice şi de la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale.
Art.94. – Cadastrul de stat al obiectelor şi complexelor din fondul ariilor protejate cuprinde date despre statutul juridic,
apartenenţa, amplasamentul, regimul de protecţie, importanţa ştiinţifică, cognitivă şi recreativă a acestor obiecte şi
complexe.
TITLUL VIII
PAZA OBIECTELOR ŞI COMPLEXELOR
Art.95. – (1) Paza rezervaţiei ştiinţifice, a parcului naţional şi a rezervaţiei biosferei este asigurată de servicii speciale de
pază.
(2) Paza altor categorii de arii naturale protejate, cu excepţiagrădinii dendrologice şi grădinii zoologice, este asigurată de
autorităţile în a căror subordine se află.
(3) Paza grădinii dendrologice şi grădinii zoologice se efectuează în conformitate cu art.71 şi 82.
Art.96. – (1) Serviciile speciale de pază se subordonează conducerii rezervaţiei ştiinţifice, parcului naţional, rezervaţiei
biosferei şi activează conform regulamentelor acestora.
(2) Drepturile colaboratorilor din serviciul special de pază se stabilesc în regulamentul acestuia, elaborat de administraţie
şi aprobat de autoritatea ierarhic superioară.
(3) Colaboratorul serviciului special de pază al ariei naturale protejate beneficiază de drepturile şi privilegiile de
inspector al Inspectoratului Ecologic de Stat şi al Serviciului Silvic de Stat şi este în drept:
a) să tragă la răspundere atît factorii de decizie, cît şi cetăţenii care au încălcat legislaţia privind ocrotirea naturii;
b) să controleze permisele de acces în obiectele şi complexele din fondul ariilor protejate, autorizaţiile pentru efectuarea
de cercetări ştiinţifice şi valorificarea de resurse naturale;
c) să reţină contravenienţii şi să-i predea la primărie sau la secţia de poliţie pentru a fi identificaţi;
d) să efectueze, în limitele fondului ariilor protejate, controlul persoanelor şi al vehiculelor şi să sechestreze producţia
recoltată şi uneltele folosite neautorizat;
e) să întocmească procese-verbale despre încălcarea regimului de protecţie şi să le depună în organul competent pentru
tragerea la răspundere a contravenienţilor;
f) să inspecteze, nestingherit şi inopinat, teritoriile şi incintele unităţilor pentru a stabili respectarea legislaţiei privind
ocrotirea naturii;
g) să stopeze sau să limiteze orice activitate ce contravine legislaţiei privind ocrotirea naturii;
79
h) să intenteze acţiuni persoanelor fizice şi juridice pentru reparaţia prejudiciilor cauzate prin încălcarea legislaţiei
privind ocrotirea naturii;
i) să poarte uniformă şi armă în exerciţiul funcţiunii în zona în care este angajat.
Art.97. – Colaboratorilor din serviciile speciale de pază, precum şi persoanelor angajate temporar, prin ordin, în aceste
servicii, în caz de atentat la viaţa şi sănătatea lor în exerciţiul funcţiunii, iar în caz de deces – familiilor lor, li se plăteşte
o compensaţie şi li se repară, în modul şi în mărimea prevăzută de legislaţia în vigoare, prejudiciul suportat.
TITLUL IX
RĂSPUNDERI. SOLUŢIONAREA LITIGIILOR
Art.98. – (1) Încălcarea prezentei legi atrage, după caz, răspundere civilă, administrativă sau penală, conform legislaţiei
în vigoare.
(2) Se consideră contravenţii, dacă nu constituie, potrivit legii, infracţiuni, următoarele fapte:
a) folosirea ariilor naturale protejate în alte scopuri decît în cele prevăzute de prezenta lege;
b) organizarea fără expertiză ecologică a activităţii economice în ariile naturale protejate, precum şi în zonele lor de
protecţie;
c) deteriorarea sau distrugerea ariilor naturale protejate;
d) nelichidarea urmărilor ecologice ale avariilor, catastrofelor şi ale altor fenomene distructive;
e) introducerea de plante şi animale străine zonei respective, care poluează fondul genetic autohton;
f) încălcarea regulilor de export al plantelor şi animalelor luate sub protecţia statului;
g) executarea neautorizată a oricărei lucrări de amenajare şi construcţie;
h) deversarea deşeurilor industriale şi menajere în ape sau pe terenuri, depozitarea lor în ariile naturale protejate şi în
zonele lor de protecţie;
i) folosirea peste normele admise a chimicalelor în zonele de protecţie;
j) recoltarea neautorizată a fructelor şi pomuşoarelor de pădure, a ciupercilor, plantelor medicinale, seminţelor şi a
organismelor acvatice;
k) strămutarea nesancţionată a hotarelor ariilor naturale protejate;
l) deteriorarea, ştergerea sau ridicarea bornelor de hotar, geodezice sau topografice, a panourilor de avertizare sau a
indicatoarelor;
m) intrarea persoanelor neautorizate, cu sau fără autovehicule, în zonele cu protecţie integrală;
n) camparea în zonele interzise;
o) păşunatul în zonele interzise;
p) organizarea şi desfăşurarea neautorizată de activităţi economice, de turism şi agrement;
r) fotografierea sau filmarea în scopuri comerciale fără achitarea de taxe.
Art.99. – (1) Prejudiciile materiale cauzate de persoane fizice şi juridice obiectelor şi complexelor din fondul ariilor
protejate se repară în modul stabilit de legislaţia în vigoare.
(2) Reparaţia prejudiciilor cauzate obiectelor şi complexelor din fondul ariilor protejate se efectuează benevol sau prin
hotărîre judecătorească.
Art.100. – În caz de dezacord cu decizia reprezentantului autorităţii pentru mediu, persoana fizică sau juridică este în
drept să o atace în ordinea contenciosului administrativ.
Art.101. – Deţinătorii de terenuri din fondul ariilor protejate nu poartă răspundere pentru pagubele pricinuite agenţilor
economici de animalele sălbatice.
TITLUL X
COLABORAREA INTERNAŢIONALĂ ÎN DOMENIUL
FONDULUI ARIILOR PROTEJATE
Art.102. – Republica Moldova colaborează cu alte state, cu organe şi organizaţii internaţionale în domeniul fondului
ariilor protejate în bază de acorduri multilaterale şi bilaterale. În acest scop, se elaborează şi se realizează programe şi
proiecte internaţionale, se efectuează schimb de informaţii, se constituie rezervaţii internaţionale comune.
Art.103. – (1) Legislaţia Republicii Moldova asigură pe întreg teritoriul ei exercitarea actelor internaţionale la care este
parte.
80
(2) În cazul cînd actele internaţionale în domeniul fondului ariilor protejate ratificate de Republica Moldova prevăd alte
norme decît cele stabilite de legislaţia ei internă, se vor aplica normele actelor internaţionale.
TITLUL XI
Art.104. – Trecerea unei arii naturale protejate dintr-o categorie a Uniunii Internaţionale de Conservare a Naturii în alta,
precum şi actualizarea categoriilor enumerate la art.4 se efectuează de către Parlament, la propunerea Guvernului, cu
avizul autorităţii centrale pentru mediu şi al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.
Art.105. – (1) Părţi integrante ale prezentei legi sînt:

anexa nr.1 – Rezervaţiile ştiinţifice;
anexa nr.2 – Parcurile naţionale;
anexa nr.3 – Monumentele naturii;
anexa nr.4 – Rezervaţiile naturale;
anexa nr.5 – Rezervaţiile peisajere (de peisaje geografice);
anexa nr.6 – Rezervaţiile de resurse;
anexa nr.7 – Ariile cu management multifuncţional;
anexa nr.8 – Rezervaţiile biosferei;
anexa nr.10 – Grădinile dendrologice;
anexa nr.11 – Monumentele de arhitectură peisajeră;
anexa nr.12 – Grădinile zoologice;
anexa nr.13 – Zonele umede de importanţă internaţională.
(2) Fiecare anexă poate fi completată pe măsura luării sub protecţia statului a unor noi arii naturale.
Art.106. – Prezenta lege intră în vigoare la data publicării.
Art.107. – Guvernul, în termen de un an:

- va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în conformitate cu prezenta lege;
- va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege;
- va asigura actualizarea, reexaminarea şi anularea de către ministere, departamente, autorităţi ale administraţiei publice
locale a actelor lor vizînd obiectul prezentei legi.
[Art.108 abrogat prin Legea nr.631-XIV din 15.10.1999, în vigoare 11.11.1999]

Dumitru MOŢPAN
Nr.1538-XIII.

X-Pro II

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

X-Pro II

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

nr. 1515-XII din 16.06.1993

Monitorul Parlamentului Republicii Moldova nr.10/283 din 1993

Parlamentul Republicii Moldova adoptă prezenta lege.

Art.3. – Principiile de bază ale protecţiei mediului:

Art.7. – Preşedintele Republicii:

[Lit.d) abrogată prin Legea nr.109 din 04.06.2010, în vigoare 30.07.2010]

[Art.9 modificat prin Legea nr.154-XVI din 21.07.2005, în vigoare 23.09.2005]

Art.15. – Sarcinile de bază a autorităţii centrale pentru resursele naturale şi mediu:

[Art.18 abrogat prin Legea nr.1539-XIII din 25.02.1998, în vigoare 21.05.1998]

Art.23. – (1) Sînt supuse obligatoriu expertizei noile programe şi proiecte:

f) de fabricare, comercializare şi utilizare a pesticidelor şi altor substanţe toxice;

Art.32. – Agenţii economici, indiferent de forma de proprietate, sînt obligaţi:

Art.34. – În completarea articolului 8, organele de administrare în economie în comun cu instituţiile de ramură de

[Art.40 în redacţia Legii nr.454-XV din 30.07.2001, în vigoare 22.11.2001]

Art.42. – Deţinătorii de terenuri din fondul forestier vor asigura:

Art.43. – Guvernul va elabora programul de conservare şi dezvoltare a pădurilor.

Art.45. – În scopul protecţiei resurselor acvatice sînt interzise:

Art.51. – La efectuarea lucrărilor de explorare, extragere, prelucrare şi transportare a zăcămintelor şi de transportare a

Art.56. – În completarea articolului 9 organele de administrare în energetică, în industrie, agricultură, transport,

Conservarea biodiversităţii şi protecţia monumentelor naturii

Art.68. – În completarea articolului 8, Guvernul:

Art.71. – Agenţii economici, indiferent de forma de proprietate, sînt obligaţi:

Art.80. – Titularii de autorizaţii pentru activităţi în domeniul nuclear sînt obligaţi:

[Art.88 abrogat prin Legea nr.1539-XIII din 25.02.1998, în vigoare 21.05.1998]

[Art.94 completat prin Legea nr.240-XV din 13.06.2003, în vigoare 08.07.2003]

[Anexa abrogată prin Legea nr.293-XVI din 21.12.2007, în vigoare 25.01.2008]

nr. 1540-XIII din 25.02.1998

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.54-55 art.378 din 18.06.1998

Parlamentul adoptă prezenta lege.

Articolul 2. Subiecţii şi obiectul legii

Articolul 3. Noţiuni generale

Articolul 5. Corectarea cuantumului plăţii

Articolul 6. Plata pentru emisiile de poluanţi ale surselor staţionare

Articolul 7. Plata pentru emisiile de poluanţi ale surselor mobile

Articolul 9. Plata pentru deversările de poluanţi

Articolul 10. Plata pentru depozitarea deşeurilor de producţie

Articolul 12. Facilităţi la plata pentru poluarea mediului

Articolul 14. Termenul vărsării plăţii

Articolul 15. Răspunderea plătitorului şi controlul asupra încasării plăţii

Articolul 16. Formarea fondurilor ecologice

Măsurile de protecţie a mediului,

1. Instalarea de utilaje pentru captarea gazelor şi prafului.

Normativele de plată pentru emisiile de poluanţi

Rază de aplicare Lei pentru o tonă convenţională

Normativele şi modul de calcul

lei pentru 1 t (1000 m3)

Normativele de plată pentru emisiile de poluanţi de la autovehiculele

Normativele plăţii pentru deversările de poluanţi cu

Rază de aplicare Lei pentru o tonă convenţională

introduşi în documentaţia de proiect a instalaţiilor de epurare.

Normativele şi modul de calcul ale plăţii

salarii minime pentru 1 m3

pentru poluarea mediului

Normativele şi modul de calcul ale plăţii

salarii minime pentru 1 t

2524 00 Azbest 5,0

Hidrocarburi şi derivaţii lor halogenaţi, sulfonaţi, nitraţi sau nitrozaţi

Lacuri, substanţe colorante şi vopsele

3211 00 000 Sicativi preparaţi 1,5

Insecticide, rodenticide, erbicide, inhibitori de germinare şi regulatori

Materiale plastice şi articole din acestea

primare; alţi polimeri de vinil sub forme primare

Cauciuc şi articole din cauciuc