GRAFICUL INTERACŢIUNILOR AFECTIV-AMOROASE ŞI ENERGETIC-VITALE

Axa neagră verticală, prevăzută cu săgeţi la ambele capete, sugerează simbolic nivelul/gradul de
biotransformare/regenerare/reîntinerire/succes în viaţă al celor doi parteneri, în partea de sus, respectiv nivelul/starea de
boală/degenerare/îmbătrânire/eşec în viaţă al celor doi parteneri in partea de jos. Axele orizontale (de culori maro roşcat, negru şi verde
închis) sugerează simbolic trei valori ale variabilelor amintite, şi anume:
a) nivelul optim (al biotransformării complete cu autosusţinere),
b) nivelul superficial instabil al omului cotidian (caracterizat printr-un sistem fiziologic dezechilibrat, slăbit, biotransformări haotice şi de
scurtă durată)
c) nivelul ireversibil al celor bolnavi (caracterizat de suferinţe cronice şi acute, biologice, mentale şi emoţionale)
Panglicile dreptunghiulare, având culorile albastru, verde şi roşu, reprezintă calitatea (pozitivă/negativă/distructivă) a energiilor vitale
transformate/pierdute, la bărbat (M albastru) şi femeie (F roşu), respectiv suma/multiplicarea acestora, sub efectul interacţiunilor,
generând o rezultantă (R verde), ce este în favoarea sau defavoarea dezvoltării personale a cuplului celor doi parteneri. Dreptunghiurile
situate deasupra nivelului superficial favorizează evoluţia şi creşterea, iar cele situate sub această axă favorizează involuţia şi blocajul.
Între valorile simbolice ale nivelului optim şi ireversibil se manifestă o stare variabilă de instabilitate / reversibilitate, ce poate fi în
favoarea sau defavoarea dezvoltării personale a cuplului celor doi parteneri.
În afara intervalului cuprins între nivele optiom şi ireversibil se manifestă starea de stabilitate foarte bună, ce poate fi în favoarea sau
defavoarea dezvoltării personale a cuplului celor doi parteneri. Starea de boală, deseori este stabilă, în sensul că pacientul nu va mai
găsi resursele necesare pentru a ieşi din ea. Starea de boală e temporară numai dacă resursele/energiile vitale ale pacientului nu au
scăzut sub nivelul ireversibil.Au fost reprezentate simbolic 15 exemple de viaţă, privite strict din punctul de vedere a modului în care cei
doi parteneri, aflaţi într-o relaţie de cuplu, îşi transformă sau pierd energiile/resursele.
Cazul 1: M şi F au pierderi seminale şi menstruale moderate (echivalentul vital al acestora este simbolic reprezentat cu dreptunghiuri
situate sub axa neagră orizontală. Acestea creează o rezultantă R, dreptunghiul verde, situată deasemenea sub axă. Simbolic şi
didactic se poate scrie că |–M| + |– F| = |–R| , adică se însumează două valori cu semnul minus în faţă, ceea ce produce o rezultantă tot
negativă.
Cazurile 2 şi 3: M şi F au pierderi seminale şi menstruale semnificative, fapt care le grăbeşte atingerea nivelului ireversibil. Dacă ei
reuşesc să devină conştienţi de această situaţie potenţial-periculoasă, atunci e nevoie ca cel puţin unul din ei să înceapă să manifeste
un randament de biotransformare peste nivelul superficial/gregar/latent în care se situează marea majoritate a oamenilor.
Cazul 4: M începe să îşi optimizeze biotransformarea dar partenera sa F încă mai are pierderi menstruale moderate sau semnificative.
Rezultanta R, a interacţiunilor afectiv-amoroase şi energetic-vitale se situează sub axă, fapt care îi poate conduce spre unul din cazurile
1, 2 sau 3 dacă nu devin suficient de conştienţi de această situaţie.
Cazurile 5, 6 şi 7: M şi F manifestă transformări / pierderi vitale minimale dar care oferă o rezultantă nulă, adică relaţia lor de cuplu nu îi
favorizează dar nici nu îi defavorizează, avantajul partenerului/partenerei care are pierderi vitale minimale fiind acela că relaţia intimă nu
le va influenţa. Totuşi trebuie ţinut cont de faptul că ei trăiesc la un nivel superficial caracterizat de instabilitate (deci poţi pierde uşor
energiile sau poţi depune effort personal pentru a câştiga energii). Simbolic şi didactic se poate scrie că |±M| = |± F| prin urmare => R ≈
0 deoarece avem doar două situaţii posibile: |–M| + |F| = |R| şi |M| + |– F| = |R| (pe grafic se vede o liniuţă verde îngustă, care întrerupe
axa neagră, şi ea reprezintă valoarea lui R ≈ 0
Cazul 8: M şi F încep să devină tot mai eficienţi, echilibraţi şi optimizaţi din punct de vedere a interacţiunilor afectiv-amoroase şi
energetic-vitale şi atât valorile proprii cât şi rezultanta R se situează deasupra axei orizontale. Mai mult decât atât, avantajul acestor
transformări generează o rezultantă R care creşte prin “multiplicare” şi nu prin “însumarea” energiilor M şi F. Pentru ca ideea de
“multiplicare” să se reflecte în mod reciproc avantajos, e nevoie ca M şi F să “câştige” mai “mult” decât “1” (deoarece simbolic vorbind, 1
înmulţit cu orice număr este egal cu acel număr).
Cazurile 9 şi 10: M şi F încep să manifeste o participare tot mai echilibrată în viaţa intimă, se dezvoltă cu rapiditate, iar rezultanta R îi
aduce, în cele din urmă, la nivelul optim, dar reversibil, de biotransformare/regenerare/reîntinerire/succes.
Cazul 11: Dacă M şi F perseverează, atunci amândoi pot dobândi biotransformarea cu autosusţinere şi să continue o relaţie de cuplu
fabuloasă, la superlativ cu toate avantajele posibile.
Cazul 12: Este asemănător cu cazul 1, cel mai frecvent, dar pierderile seminale şi menstruale sunt exagerate şi creează premizele unei
distrugeri rapide, determinată de o rezultantă R ce depăşeşte nivelul ireversibil. Aceasta poate însemna fie distrugerea relaţiei de cuplu
(şi fiecare partener îşi regândeşte viaţa, cât încă nivelele lor nu au scăzut sub cel ireversibil) fie continuă să se “tragă” în jos unul după
altul, ilustrat în cazul 13.
Cazul 13, 14 şi 15: Situaţia generală degenerează în aşa măsură încât, mai întâi unul, apoi ambii parteneri vor avea nivele
energetic/vitale sub cel ireversibil iar afecţiunile/bolile/durerile devin permanente şi nevindecabile sau extrem extrem de greu
vindecabile, deseori doar ameliorabile pe termen scurt sau, în puţine cazuri, de stopare a evoluţiei bolii înspre mai rău.
Dacă cazurile 1, 2 şi 3 au şanse bune pentru a crea premizele de biotransformare, însă cu eforturi semnificative şi de durată, cazurile 12,
13, 14, 15 sunt, deseori, lipsite de speranţă, mai ales dacă sunt corelate şi cu depăşirea limitei de vârstă.
Cazurile 4, 5, 6, 7 sunt cele mai susceptibile de a amorsa biotransformarea pe baza unor acţiuni cu effort moderat dar consecvent iar
cazurile 8, 9, 10, şi 11 au cele mai mari garanţii de a amorsa biotransformarea, atât individual, cât şi într-o relaţie de cuplu.