CURS ITS - Partea I - Pag. 1-81 PDF

Ciclul II – MASTER
INTERACŢIUNEA TEREN-STRUCTURĂ (ITS)
Partea I - PRINCIPII GENERALE
1. Bazele analizei comportarii construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de

fundare
2. Legi constitutive
3. Metode generale de modelare şi analiză a interacţiunii statice
1
1. Bazele analizei comportarii construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de

fundare
Definirea şi descrierea fenomenului de interacţiune
2
Cazul A: „EFECTUL” nu modifică „CAUZA”, ca urmare NU exista interactiune intre cauza si

efect.
Cazul B: „EFECTUL” modifică „CAUZA”, deci exista interactiune interactiune intre cauza si
efect.
Cazul B.1- INTERACŢIUNEA POZITIVĂ („denumita si interactiune rea”):

„EFECTUL” intensifică „CAUZA”, fenomen care poate conduce la aparitia colapsului.
In general, interactiunea pozitiva NU se manifesta in cazul constructiilor sub solicitari
statice, dar poate sa se manifesteze sub efectul actiunilor seismice.
Cazul B.2- INTERACŢIUNEA NEGATIVĂ („denumita si interactiune buna”):

„EFECTUL” micşorează „CAUZA”, fenomen care se atenueaza treptat pana la trecerea catre
cazul A (disparitia fenomenului de interactiune).
Calculul constructiilor cu luarea in considerare a tuturor factorilor care conditioneaza
comportarea acestora sub orice tip de actiuni inseamna calculul care tine cont de fenomenul de
interactiune dintre terenul de fundare si structura (infrastructura si suprastructura).
3
Identificarea si cuantificare a fenomenului de interactiune
Model mecanic
Placa (metalica) prevazuta cu un orificiu

prin care curge un fluid (apa).
Debitul unitar initial al fluidului:

q = q0
Aria initiala a orificiului:

A = A0
Viteza de curgere a fluidului, v, este

constanta.
Se analizeaza modul in care curgerea

fluidului (cauza) influenteaza aria orificiului
(efectul).
4
Ipoteza I
Aria orificiului nu se modifica:

A = A0 ⇒ q = v A0 ⇒ q = q0 ⇒ Cazul A
Fenomenul de interactiune intre cauza si efect nu exista.
5
Ipoteza II
Aria orificiului se modifica: A ≠ A0; A = A(t, α)

Coeficientul α cuantifica fenomenul de interactiune dintre cauza si efect.
dA = α ⋅ q ⋅ dt
Deci:
dq = v ⋅ dA = v ⋅ α ⋅ q ⋅ dt
dq
= v ⋅ α ⋅ dt • t = t0 = 0 ⇒ q = q0
q
t
dq t • t = ti ⇒ q = q0 eβt ⇒ Cazul B
∫ q = ∫ v ⋅ α ⋅ dt
0 0 Fenomenul de interactiune se manifesta
q (exista):
ln = v ⋅ α ⋅ t ; notez α ⋅ v = β
q0 „EFECTUL” modifică „CAUZA”.
q
= eβ⋅ t
q0
6
Cazul B.1- INTERACŢIUNEA POZITIVĂ Cazul B.2- INTERACŢIUNEA NEGATIVĂ

„EFECTUL” intensifică „CAUZA” „EFECTUL” micşorează „CAUZA”
Daca: β > 0 ⇒ A(t) > A0 Daca: β < 0 ⇒ A(t) < A0
t→∞⇒A→∞⇒q→∞ t → tf ⇒ A → 0 ⇒ q → 0
7
STUDII DE CAZ
Referitoare la consecintele neluarii in calcul a fenomenului de interactiune teren-

structura
1. Prabusirea unui imobil de locuinte din Shanghai, China
2. Degradarea structurala grava a complexului Armenesc, Bucuresti ca urmare a executiei

excavatiei adanci pentru imobilul Millenium Business Center
8
1. Shanghai, China
9
10
11
12
13
14
15
16
First, the apartment building was constructed
17
Then the plan called for an underground garage to be dug out.

The excavated soil was piled up on the other side of the building.
18
Heavy rains resulted in water seeping into the ground.
19
The building began to shift and the concrete pilings were snapped
due to the uneven lateral pressures.
20
The building began to tilt.
21
And thus became the eighth wonder of the world!!!!
22
2. Complexul Armenesc - Millenium Business Center, Bucuresti
23
24
25
26
27
28
Exemplu de calcul: Grinda static nedeterminata
Ipoteza de calcul (1):

Fenomen de tip A ⇒ Nu există INTERACŢIUNE
Ecuaţia de proiecţie: Ecuaţia de moment în

reazemul 1:
2Y + X = 2qL q ⋅ L2
2Lq − X M r = −Y ⋅ L + (2)
Y= (1) 2
2 q ⋅ L2
Mr = (3)
6
q⋅L
⇒Y= ⇒ X = 4Y
3
29
OBSERVATII
Ipoteza de calcul (1) este valabila doar daca:
s1 = s2 = s0
Calculul NU tine seama de urmatoarele elemente:
• Reazemele sunt FUNDAŢII
• Fundaţiile stau pe PĂMÂNT
• Pământul este un material DEFORMABIL
• Comportatea pământului sub incarcare este descrisă prin LEGI CONSTITUTIVE,
de exemplu:
30
Deci sX ≠ sY≠ 0. Concluzie: Ipoteza de calcul (1) nu este valabila.
31
Fenomen de tip B ⇒ Există INTERACŢIUNE

s = f (F, k, t)
k – caracteristica de rigiditate a pământului

t – timp
Influenta factorului timp, t, poate fi neglijata in general (exceptie fac pamanturile cu comportare
reologica)→ Interactiune ATEMPORALA
s = f (F, k)
Intensitatea fenomenului de interacţiune depinde invers proporţional de rigiditatea pământului.
32
Fenomenul de interacţiune este de tip B.2 INTERACŢIUNE NEGATIVĂ:

„EFECTUL” micşorează „cauza”
sx = X / k; sy = Y / k = (2Lq - X) / 2k
∆s = sx – sy = f1(X, k)
X = ηqL;
η = f2(EI, k)
η reprezinta caracteristica de rigiditate a sistemului
33
Pământ Fundație η Reacțiuni Tasări

4
k →∞ η= X = 4Y ∆s → 0
3
2
k →0 (EI) const. η= X=Y ∆s = ∆s max
3
2 4
0<k <∞ <η< Y < X < 4Y 0 < ∆s < ∆s max
3 3
34
Metoda iterativa pentru calculul grinzii static nedeterminată
(Se foloseşte METODA EFORTURILOR)
35
În ipoteza de calcul (1): În ipoteza de calcul (2),

s1 = s2 = s0 sau ∆s = 0 adică s =0 reazemul central se tasează fata de cele
marginale,:
În reazemul 1 (central), reazem netasabil:
∆s ≠ 0
δ 11 ⋅ X + ∆q = 0 (1) δ11 ⋅ X + ∆q = ∆s (1’)
unde:
δ11 - deplasarea nodului 1 pe direcţia forţei q în care ∆s rezultă din legea constitutivă
produsă de o forţă unitară: δ 11 = L3/4EI aleasă pentru PĂMÂNT,
∆q – deplasarea nodului 1 pe direcţia forţei q comportare liniară sau neliniară obţinută
produsă de forţa X: ∆q = -qL4/3EI experimental sau teoretic.
Înlocuind, relația devine:
L3 qL4
X− =0
4 EI 3EI
Rezultă:
4qL qL
X= Y =
3 ; 3 , adică X = 4Y
36
Schema logica Reprezentarea grafica a metodei iterative
37
Deplasări şi deformaţii specifice în structură sub

starea impusă de eforturi din terenul de fundare
si: tasare absolută
în reazemul i;
ω: înclinare
generală;
f: săgeata;
β: distorsiune
unghiulară;
ε: deformaţie
unghiulară relativă
(curbură);
θ: rotire locală.
38
Deplasări şi deformaţii specifice în structură sub

starea impusă de deplasări din terenul de fundare
Influenta constructiilor
invecinate
comportarii
Influenta
PUCM
39
2. Legi constitutive
Legea constitutiva descrie relaţia dintre orice tip de solicitare si deformaţia sau/ si deplasarea
corespunzătoare.
Legea constitutiva de material (LCM) Legea constitutiva de sistem (LCS) descrie relaţia
descrie relaţia efort – deformaţie la încărcare – deplasare/ deformaţie la nivelul sistemului
nivelul unui volum elementar de pământ. structural – teren de fundare
q
LCS depinde de LCM
LCM
40
Legile constitutive sunt:
Empirice (experimentale)
Semi-empirice
Teoretice:
TE – material ideal elastic (Boussinesq - Flamant)
TP - material ideal plastic (Sokolovski)
TR – material ideal reologic
41
Legi empirice bazate pe modele mecanice
Material „ideal” elastic Material „ideal” plastic
42
Material elasto-plastic fara cedare Material elasto – plastic cu cedare
P
k
1
μN
μN
43
Conditia de cedare
Starea limită de rezistenţă a unui material poate fi caracterizată RUPERE sau CURGERE.
Definirea CONDIŢIEI DE CEDARE se face pe baza unui CRITERIU de CEDARE care admite
că atingerea stării limită de rezistenţă se datorează influenţei unui singur factor definitoriu
criteriului respectiv.
Criterii de cedare prin RUPERE Criterii de cedare prin CURGERE
Teoriile clasice de rezistenta Teoriile de plasticitate
I. σ
II. ε
Tresca
III. τ → T. MOHR - pământuri
Nadai
IV. U- energia potenţială de
deformaţie
V. UD -energia potenţială specifică
Von Mises
de deviaţie
44
Teoriile clasice de rezistenta
T. I (σ) – Teorie de smulgere
T. II ( ε ) – Teorie de smulgere
T. IV (U) – Teorie de smulgere
Teoriile de smulgere NU se pot aplica la pământuri.
Pământurile ajung la rupere prin ALUNECARE.
45
T. III ( τ ) – Teorie de alunecare
„Un corp rezistă într-un punct atâta timp cât în acel punct τ max rămâne inferior unei valori
σk
τ
caracteristice k =
2 , indiferent de tipul de solicitare.”
Solicitare spaţială, Funcția care definește
σ1 , σ 2 , σ 3 condiţia de cedare
reprezintă 3 perechi de
Condiţia de cedare: câte 2 plane paralele,
orientate după
− τ k ≤ τ max ≤ τ k
trisectoarea spaţiului
σi − σ j σ1 , σ 2 , σ 3
τ max =
2
OBS.
σ1 − σ 2 ≤ σ k Rezistenţa infinită prin
intindere sferica
σ 2 − σ3 ≤ σ k (σ1=σ2=σ3)
σ 3 − σ1 ≤ σ k nu se confirma
experimental.
46
Teoria MOHR (din T. III „τ”)
Condiția de cedare: − τ k ≤ τ max ≤ τ k

Valoarea caracteristica, τk depinde de tipul solicitării (întindere sau compresiune):
τ k = f (σ k ) ; σ (k+ ) ≠ σ (k−) ; σ (k+ ) > σ (k−) .

La pământuri efortul unitar normal de compresiune este POZITIV: σ(+)
Solicitare SPAŢIALĂ σ1 , σ 2 , σ 3 ( σ1 > σ 2 > σ 3 )
σ − σ2 σ 2 − σ3 σ1 − σ 3
τ3 = 1 ; τ1 = ; τ 2 = = τ max
2 2 2
σ1 − σ 3
τ max < τ k sau < τ k (σ k ) ; efortul mediu σ nu intervine in condiția de cedare.
2 2
47
Teoria MOHR-COULOMB
Criteriul de cedare este reprezentat de dreapta intrinseca: τf = σ tg ϕ + c
48
2 Funcția care definește condiţia de

cedare (TM-C) reprezintă un CON
orientat după trisectoarea spaţiului
σ1 , σ 2 , σ 3 .
OBS.
Rezistenţa prin întindere sferica
σ1=σ
(σ σ2=σ
σ3) este FINITA (limitata).
Rezistenţa prin compresiune sferica

σ1=σ
(σ σ2=σ
σ3) este INFINITA
1 (nelimitata).
49
Legi constitutive empirice la pământuri
Determinarea experimentala prin încercări de compresiune triaxiala
50
Determinarea experimentala
prin încercări de compresiune
triaxiala se poate face prin
diferite tipuri de
Drumuri de efort
p – efort sferic (hidrostatic) ⇒

3σ 0
σ0) p =
T(σ 3
= σ0
∆σ )
q – efort deviatoric ⇒ T(∆
q = ∆σ
σ) = T(σ
T(σ σ0) + T(∆∆σmax) –
tensorul de eforturi sub care se
produce cedarea
51
Drum de efort „A” (compresiune - încărcare)
=
+
I. Faza hidrostatică: II. Faza deviatorică:

dV ∆r
εV = = ε Vp ε Vq = ε a + 2
V0 r
52
Definirea legii constitutive εa = f(q) pe baza parametrilor geotehnici determinați experimental

q = σ a − σ r ; q& = ∆q; q& = σ& a − σ& r
⇒ ε& a liniar ⇒ E = Etg
(q& , ε& a )i ⇒ E i , ν i
&
 a E (σ& a − 2νσ& r )
1
ε =
ε&a E + 2νσ& r = σ& a
 ⇒ 
ε&r E + (σ& r + σ& a )ν = σ& r
q&
ε& = 1 (σ& (1 −ν ) −νσ& )
 r E r a
Se notează: Rezulta:
∆ E = σ& a (σ& r + σ& a ) − 2σ& r 2 E = ∆ E
∆
∆ ν = ε& a σ& r − ε& r σ& a
∆ν
∆ = ε& a (σ& r + σ& a ) − 2ε& r σ& r
ν=
∆
∆ E , ∆ ν , ∆ se calculează prin:
ε& a
• σ& r , σ& a :eforturi impuse
∆h ∆r :deformații specifice calculate
E = f(E0, Ei); E∈[E0 I 0); E0 = Emax • ε& a = ε
& =
h0 , r r0 funcție de ∆h si ∆r măsurate
53
Influenta stării anterioare de eforturi asupra legilor constitutive

„MEMORIA” pământurilor (pământuri normal sau supraconsolidate)
Determinarea presiunii de consolidare, pc, prin încercarea de compresiune în edometru.
pc - presiune de consolidare
pg - presiune actuală (geologica)
RSC (OCR) = pc / pg
⇒
RSC (OCR) = pc / pg = 1⇒
PNC (NCS)
RSC (OCR) = pc / pg > 1⇒

⇒
PSC (OCS)
54
Simularea supraconsolidării in laborator (prin compresiune triaxiala)

Cedare din efort deviatoric, q,
Consolidare izotropă sub efort sferic, p
prin diferite drumuri de efort
Proba B – NORMAL CONSOLIDATĂ

Proba A – SUPRACONSOLIDATĂ
55
Domeniul comportării liniare se măreşte cu cât raportul de supraconsolidare este mai mare.
56
Legi constitutive semi-empirice la pământuri. Modelul hiperbolic

Relatia generala de tip hiperbolic:
σ = K0 (εε / a+bεε) unde:

σ - reprezintă orice fel de efort unitar: σ, τ, q etc.
ε - reprezintă deformația specifica corespunzătoare efortului: ε, γ, εa etc.
K0 – rigiditatea corespunzătoare tipului de efort: E, G, Etg etc.
a, b – constante determinate experimental
Pentru un material ideal elastic, legea constitutiva pentru o solicitare monoaxială este:
σ=Eε
unde:
K0 = E
a = 1; b = 0
57
Legea constitutiva εa = f(q) de tip hiperbolic pentru pământ

q = E0 εa / A
unde:
A = 1+ εa / εref ;
εref = qu / E0 determinat experimental
E0 = f1 (pc)
pc – presiune de consolidare
qu = f2 (pc, δ); δ - drum de efort

Pentru un pământ dat,
relația
q = E0 εa / A
reprezintă
o familie de legi constitutive.
58
3. Metode de modelare a terenului de fundare pentru studiul I.T.S.
Există 3 categorii de metode de modelare:
1. Metode bazate pe model discret

2. Metode bazate pe model continuu
3. Metode bazate pe model hibrid
3.1. Metode bazate pe modelul discret – modelul Winkler (CONDENSARE la contact)
Terenul de fundare de sub construcţie, strict în gabaritul acesteia, se înlocuieşte cu dispozitive de contact
discrete (resoarte), caracterizate prin coeficientul de pat, ks
Principii de baza Definirea caracteristicii de rigiditate
• terenul devine un masiv rigid „Coeficientul de pat” Winkler, ks

• ki – constant (i = 1...n)
ks = p / y [F / L3]
k - lege liniară (modelul clasic Winkler)
- lege neliniară ks* = ks B [F / L2]
- lege neliniară cu cedare ks* reprezintă caracteristica de rigiditate a sistemului
fundație – teren; analog E
59
Situația reala
Modul in care se
deformează fundația
continua si terenul de
fundare
Modelul Winkler
60
Aplicabilitatea modelului Winkler
Fundații directe (de suprafață)
Ipoteză: ks = constant
Teren omogen: ipoteza poate fi acceptata Teren neomogen: ipoteza nu poate fi acceptata
EI
ks
61
Fundație foarte rigida (EI → ∞)
q = const.
y = const.
Cazul (a)
ks = const ⇒ p = const.
Dar, experimental,
presiunea reactiva NU
este constanta.
Cazurile (b) sau (c)

p = p(x)
p(x) = ks y
⇒ p(x) = ks(x) y
⇒ ks(x) ≠ const.
62
Fundație foarte flexibila (EI → 0)
q = const.
y = y(x)
p = const.
p = ks y(x)
⇒ p = ks(x) y(x)
⇒ks(x) ≠ const.
63
2 4
Sistemul fundație - teren are rigiditatea relativa η: <η<
3 3
q = const.
y = y(x)
p = p(x)
⇒ p(x) = ks y(x)
⇒ ks = const
64
Fundații indirecte pe piloți –

Solicitare transversala
y = y(z)
ks = ks(z) (functie de σgz)
⇒ p(z) = ks(z) ⋅ y(z)
sau
ks = ks(y,z) (functie de y(T) si σgz)
⇒ p(y,z) = ks(y,z) ⋅ y(z)
65
66
Determinarea coeficientului de pat, ks
Pe teren, prin încercarea cu PLACA
S - aria placii
s – tasarea placii
Bp – latura sau diametrul placii
67
Relații empirice de obținere a valorii ks = f(ks0) pentru fundații directe
Ypământuri necoezive: k s = ks0

(
B + Bp 2 )
4B2
Terzaghi
Bp
Ypământuri coezive: k s = k s0
B
Relatii semi-empirice
ks =
Es L
Teoria Elasticității
 2
ω = ω 
1 − ν s  ⋅ ω ⋅ B B
 
Yfundatii continue: 12 E s ⋅ B4 Es
k s ⋅ B = 0,65 ⋅ ⋅
EI 1 − νs 2
Vesiç  
Es 1 − ν 2 
Yradiere generale: h ⋅ ks = 0,91 ⋅ 3   ⋅ Es
  2
E1 − νs2  1 − νs
 
68
Calcul invers (prin tasări măsurate sau calculate)
q = Q / Af
ks = q / s
s = βΣs i
69
3.2 Metode bazate pe model continuu (ANALOGIE cu semispațiul)
Modelul BOUSSINESQ
Terenul de fundare este
un mediu continuu,
elastic, omogen si
izotrop.
Se consideră
comportarea globală
fundație – teren pe
întreaga zonă de
influenta a fundației.
⇓
Es, νs
⇓
Se utilizează Relaţiile
din Teoria Elasticităţii
70
s(r ) =
Q 1 − νs2
πr
⋅
Es q=
Q
s =
(
q ⋅ dx 1 − ν s 2)  dy 
⋅ ω  ; s r =
q ⋅ dx dy 1 − ν s 2
⋅
dx dy ; 0 Es  dx  π r Es
r = 0 ⇒ s0 → ∞
71
72
q (ξ, η)dξ dη
y
1 − νs 2 x
s (x , y ) =
π E s −∫x −∫y ξ 2 + η 2
73
Fundatie foarte rigida (EI → ∞)
0,5
,
pmed = qconst
1
74
3.3 Metode bazate pe model hibrid

Se înlocuieşte semispaţiul cu resoarte definite de legi de constitutive care modeleaza comportarea
semispaţiului.
Conditia de compatibilitate intre

modelul discret si modelul mediului
continuu se exprima prin egalitatea
dintre tasari.
1 −ν s p (ξ ,η )dξ dη
2 x y
s (x, y ) = ∫∫
π Es − x− y ξ 2 +η2
s(x,y) = p(x,y) / ks (x,y)
⇓
ks (x,y)
75
Grinda continuă (L B) incărcată simetric - Rezolvare numerică
f (x ) = q (x ) ⋅ B [F/L]
ω(x) = ? [L]
p (x ) = p r (x )⋅ B = ? [F/L]
ks(x)=ksi = pr(xi) /ω(xi) [F/L3]
76
Fi = f (x i ) ⋅ ∆l [F]
Pi = p(xi ) ⋅ ∆l = ksi ⋅ ωi = ? [F]
ksi = ∆l ⋅ B ⋅ ksi [F/L]
77
Determinarea eforturilor sectionale, Mi si Ti
Calculul momentului incovoietor, Mi ρ; ρ (raza de curbură) = f(ψr)

M=EI/ρ
ψ r = ψ i −1 − ψ i +1 (rotirea relativă)
ω − ωi −1 ω i +1 − ω i
r ψ i −1 = i ; ψ i + 1 =
∆l ∆l
− ωi −1 + 2ωi − ωi +1
ψr =
∆l
1 ψr
i
∆l ≅ ρ ⋅ ψ r ⇒ ≅
i-1 i+1
ρ ∆l
1
i-1 l M i = R i ⋅ ; R i = (EI )i
i-1 i ρ
− ωi −1 + 2ωi − ωi +1
r
l i l Mi = R i
∆l 2
78
Prin permutari, rezulta :
Nodul „i-1” Nodul „i” Nodul „i+1”
− ωi − 2 + 2ωi −1 − ωi − ωi −1 + 2ωi − ωi +1 − ωi + 2ωi +1 − ωi + 2

M i −1 = R i −1 Mi = R i M i +1 = R i +1
∆l 2 ∆l 2 ∆l 2
Calculul fortei taietoare, Ti
Ecuaţia de moment în nodul „i”: Analog, în nodul „i-1”:
M i +1 − M i M i − M i −1
Ti ⋅ ∆l = M i +1 − M i ⇒ Ti = ⇒ Ti −1 =
∆l ∆l
79
Conditia de echilibru în nodul „i”:
Ti −1 − Ti + Pi = Fi (1)
Relatia (1): f(ωi-1, ωi+1, ωi, ωi+2, ωi+2)
Pentru „n” noduri ⇒ „n”ecuatii cu „n+2” necunoscute (ω ω0 si ω-1) care se determină din
condiţiile de capăt (nodul „1”), unde M0 şi T0 se cunosc.
Nodul „1” T0 − T1 + P1 = F1
M1 − M 0 M 2 − M1
T0 = T1 =
∆l ∆l
− ω0 + 2ω1 − ω 2
M1 = ⋅ R 1 = M c (= 0 ) ⇒ ω0
∆l 2
− ω −1 + 2ω0 − ω1
M0 = ⋅R0
2
∆l
M1 − M 0
T1 = T0 = = Tc (= 0) ⇒ ω-1
∆l
80
Relaţia (1) se scrie în formă generală:

ai ⋅ ωi −2 + bi ⋅ ωi −1 + ci ⋅ ωi + di ⋅ ωi +1 + ei ⋅ ωi +2 = ti
în care:
i>1 i=1
a i = + R i −1 a 1 = b1 = 0
b i = −(R i −1 + R i )
ci = Ri−1 + 4Ri + R i+1 + ksi ⋅ ∆l4 c1 = R 2 + ks1 ⋅ ∆l4

d i = − (R i + R i + 1 ) d1 = − R 2
e i = + R i +1 e1 = R 2
t i = Fi ⋅ ∆l 3 t1 = (Tc + F1 ) ⋅ ∆l 3 − M c ⋅ ∆l 2
81

CURS ITS - Partea I - Pag. 1-81 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CURS ITS - Partea I - Pag. 1-81 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ciclul II – MASTER

INTERACŢIUNEA TEREN-STRUCTURĂ (ITS)

Partea I - PRINCIPII GENERALE

1. Bazele analizei comportarii construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de

3. Metode generale de modelare şi analiză a interacţiunii statice

1. Bazele analizei comportarii construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de

Definirea şi descrierea fenomenului de interacţiune

Cazul A: „EFECTUL” nu modifică „CAUZA”, ca urmare NU exista interactiune intre cauza si

Cazul B.1- INTERACŢIUNEA POZITIVĂ („denumita si interactiune rea”):

Cazul B.2- INTERACŢIUNEA NEGATIVĂ („denumita si interactiune buna”):

Identificarea si cuantificare a fenomenului de interactiune

Placa (metalica) prevazuta cu un orificiu

Debitul unitar initial al fluidului:

Aria initiala a orificiului:

Viteza de curgere a fluidului, v, este

Se analizeaza modul in care curgerea

Aria orificiului nu se modifica:

Fenomenul de interactiune intre cauza si efect nu exista.

Aria orificiului se modifica: A ≠ A0; A = A(t, α)

Cazul B.1- INTERACŢIUNEA POZITIVĂ Cazul B.2- INTERACŢIUNEA NEGATIVĂ

Daca: β > 0 ⇒ A(t) > A0 Daca: β < 0 ⇒ A(t) < A0

Referitoare la consecintele neluarii in calcul a fenomenului de interactiune teren-

1. Prabusirea unui imobil de locuinte din Shanghai, China

2. Degradarea structurala grava a complexului Armenesc, Bucuresti ca urmare a executiei

First, the apartment building was constructed

Then the plan called for an underground garage to be dug out.

Heavy rains resulted in water seeping into the ground.

The building began to tilt.

And thus became the eighth wonder of the world!!!!

2. Complexul Armenesc - Millenium Business Center, Bucuresti

Exemplu de calcul: Grinda static nedeterminata

Ipoteza de calcul (1):

Ecuaţia de proiecţie: Ecuaţia de moment în

Ipoteza de calcul (1) este valabila doar daca:

Deci sX ≠ sY≠ 0. Concluzie: Ipoteza de calcul (1) nu este valabila.

Fenomen de tip B ⇒ Există INTERACŢIUNE

k – caracteristica de rigiditate a pământului

Intensitatea fenomenului de interacţiune depinde invers proporţional de rigiditatea pământului.

Fenomenul de interacţiune este de tip B.2 INTERACŢIUNE NEGATIVĂ:

η reprezinta caracteristica de rigiditate a sistemului

Pământ Fundație η Reacțiuni Tasări

Metoda iterativa pentru calculul grinzii static nedeterminată

(Se foloseşte METODA EFORTURILOR)

În ipoteza de calcul (1): În ipoteza de calcul (2),

Schema logica Reprezentarea grafica a metodei iterative

Deplasări şi deformaţii specifice în structură sub

Deplasări şi deformaţii specifice în structură sub

LCS depinde de LCM

Legile constitutive sunt:

Legi empirice bazate pe modele mecanice

Material „ideal” elastic Material „ideal” plastic

Material elasto-plastic fara cedare Material elasto – plastic cu cedare

Teoriile clasice de rezistenta

T. I (σ) – Teorie de smulgere

T. IV (U) – Teorie de smulgere

Teoriile de smulgere NU se pot aplica la pământuri.

Pământurile ajung la rupere prin ALUNECARE.

T. III ( τ ) – Teorie de alunecare

Teoria MOHR (din T. III „τ”)

Condiția de cedare: − τ k ≤ τ max ≤ τ k

τ k = f (σ k ) ; σ (k+ ) ≠ σ (k−) ; σ (k+ ) > σ (k−) .

Solicitare SPAŢIALĂ σ1 , σ 2 , σ 3 ( σ1 > σ 2 > σ 3 )

Criteriul de cedare este reprezentat de dreapta intrinseca: τf = σ tg ϕ + c