Matematici Speciale

Conf.Dr. Dana Constantinescu

Departamentul de Matematici Aplicate
Universitatea din Craiova

1
 Cuprins

1. Ecua ii diferen iale

1.1. Considera ii generale ……………………………………………………. 3

1.2. Ecua ii diferen iale de ordinul I………………………………………….. 5
1.2.1. Ecua ii cu variabile separabile …………………………………….. 6
1.2.2. Ecua ii liniare ……………………………………………………… 7
1.2.3. Ecua ii cu diferen iale totale ……………………............................. 8
1.2.4. Ecua ii reductibile la ecua ii fundamentale………. ……………….. 9
1.3. Ecua ii diferen iale liniarede ordin n ………………................................ 14
1.3.1. Ecua ii cu coeficien i constanti…………………………………….. 14
1.3.2. Ecua ii cu coeficien i variabili …………………………………….. 17
1.4. Sisteme de ecua ii diferen iale …………………………………………. 19
1.5. Elemente de calcul opera ional (i aplica ii ……………………………… 23
1.5.1. Transformata Laplace directã ……………………………………… 23
1.5.2. Transformata Laplace inversã …………………………………….. 26
1.5.3. Calcul opera ional ………………………………………………….. 27
1.5.3.1. Rezolvarea ecua iilor liniare ………………………………….. 28
1.5.3.2. Rezolvarea sistemelor liniare ………………………………….. 29
1.6. Aplica ii în studiul circuitelor electrice…………………………………... 30
2. Analizã complexã
2.1. Mul imea numerelor complexe …………………………………………. 32
2.2. Func ii elementare ……………………………………….……………….. 35
2.3. Elemente de calcul diferen ial ……………………………………………. 39
2.4. Elemente de calcul integral ………………………………………………. 40
2.4.1. Integrala curbilinie complexã …………………………………….. 40
2.4.2. Integrala definitã ………………………………………………….. 41
2.4.3. Integralele lui Cauchy ……………………………………………. 41
2.4.4. Teorema reziduurilor (i aplica ii ………………………………….. 42
3. Analizã Fourier
3.1. Serii Fourier ……………………………………………………………… 48
3.2. Formula integralã Fourier ………………………………………………… 50
3.3. Transformata Fourier continuã ………………………………………….. 51
3.4. Transformata Fourier discretã ……………………………………………. 52
3.5. Transformata Fourier rapidã ……………………………………………… 53
4. Transformata Z
4.1. Transformata Z directã……………………………………………………. 54
4.2 Transformata Z inversã …………………………………………………… 55
4.3. Rezolvarea ecua iilor recurente …………………………………………… 56
Bibliografie ………………………………………………………………………… 58

2
 1. ECUA$II DIFEREN$IALE

Studiul ecuatiilor diferen iale formeazã obiectul unui capitol foarte important al
matematicii, atât datoritã rezultatelor teoretice deosebit de interesante cât (i pentru cã ele au
nenumãrate aplica ii în cele mai diverse domenii.
Ceea ce deosebe(te o ecua ie diferen ialã de o ecua ie algebricã este faptul cã
necunoscuta ne este un numãr ci o func ie care satisface o anumiã egalitate (i care trebuie
determinate.
Multe fenomene sunt descrise cu ajutorul ecua iilor diferen iale ob inute prin
metoda cunoscutã sub numele de “metoda diferen ialelor. Aceasta constã în înlocuirea unor
rela ii ce apar între cre(terile infinit de mici ale unor cantitã i (care variazã în timp) prin
rela ii între diferen ialele (derivatele) lor.
Spre exemplu viteza instantanee v ( t0 ) de deplasare a unui mobil care la momentul
s ( t ) s ( t0 )
t a parcurs distan a s ( t ) este v ( t0 ) = lim = s ' ( t0 ) . La rândul sãu accelera ia
t t0 t t0
v ( t ) v ( t0 )
corpului la momentul t0 este a ( t0 ) = lim = v ' ( t0 ) = s '' ( t0 ) . In rela iile ce descriu
t t0 t t0
mi(carea viteza se va considera v ( t ) = s ' ( t ) (i a ( t ) = v ' ( t ) .
Exemplu : Mi*carea unui corp sub ac iunea greutã ii sale *i întâmpinând o
rezisten ã a aerului propor ionalã cu viteza sa (acest caz corespunde vitezelor mici)
poate fi descrisã cu ajutorul unei ecua ii diferen iale.
Se noteazã v ( t ) viteza instantanee a corpului la momentul de timp t > 0 . Rezisten a
aerului va fi R ( t ) = kv ( t ) . Legea fundamentalã a mecanicii ( F = ma ) conduce la rela ia
mg kv ( t ) = mv ' ( t )
care reprezintã o ecua ie diferen ialã cu necunoscuta v = v ( t ) . Pentru a determina viteza
instantanee a corpului trebuie rezolvatã aceastã ecua ie.
Problema fundamentalã a teoriei ecua iilor (în general) este determinarea solu iilor
lor sau aproximarea lor dacã determinarea analiticã nu este posibilã.
Teoria ecua iilor diferen iale are mai multe ramuri:
- teoria cantitativã se ocupã de rezolvarea analiticã a ecua iilor. Sunt precizate tipurile de
ecua ii (i tehnicile de rezolvare a lor.
- teoria calitativã încearcã sã deducã proprietã ile solu iilor, chiar dacã expresia lor
analiticã nu poate fi cunoscutã
- metodele numerice sunt tehnici prin care valorile solu iilor ecua iei sunt approximate
numeric.
Scopul acestui capitol este prezentare celor mai importante elemente ale teoriei
cantitative a ecua iilor diferen iale.

1.1 Considera ii generale

Defini ia 1 Se nume(te ecua ie diferen ialã o ecua ie în care intervine o variabilã realã
independentã x , o func ie necunoscutã y = y ( x ) depinzând de acea variabilã (i derivatele ei

3
y ', y '', y ( ) ,
n
adicã o egalitate de forma ( n
)
F x, y ( x ) , y ' ( x ) ,..., y ( ) ( x ) = 0
(1)
unde F : D R n+1 R este o functie continuã.
Dacã derivata de ordin maxim care apare in ecua ie este y ( n ) spunem ca ecua ia are ordinul
n.

Defini ia 2 Se nume(te solu ie a ecua iei diferen iale (1) pe intervalul I R orice func ie
:I R , derivabilã de n ori pe I , care verificã ecua ia, adicã pentru orice x I are loc
egalitatea F x, ( ( x ) , ' ( x ) ,..., (n)
( x)) = 0 .
• Solu ia generalã a ecua iei (1) este solu ia care depinde de n constante arbitrare
(exact atâtea cât este ordinul ecua iei), adicã este de forma y = ( x, C1 , C2 ,..., Cn ) .
Aceasta este forma explicitã a solu iei pentru cã se precizeazã modul în care func ia
necunoscutã y depinde de variabila independentã x
Uneori solu ia generalã este prezentatã în formã implicitã (integrala generala a ecua iei)
( x, y, C1 ,..., Cn ) = 0 .
Solu ia generalã se poate ob ine (i sub formã parametricã :
x = f ( t , C1 ,..., Cn ) , y = g ( t , C1 ,..., Cn )
• Orice solu ie care se ob ine din solu ia generalã pentru anumite valori particulare
ale constantelor se nume(te solu ie particularã.
• Solu iile ecua iei care nu se pot ob ine prin acest procedeu din solu ia generalã se
numesc solu ii singulare.

In probleme practice, alãturi de ecua ia diferen ialã trebuie considerate (i condi ii ini iale
y ( x0 ) = y0 , y ' ( x0 ) = y1 ,..., y ( ) ( x0 ) = yn 1
n 1
(2)
Problema determinãrii unei solu ii a ecua iei (1) care sã satisfacã condi iile ini iale
(2) se nume(te problemã Cauchy.
Solu ia unei probleme Cauchy (1)+(2) se ob ine impunând condi iile ini iale (2)
solu iei generale a ecua iei (1)

Exemple
1. y ' = 3 x 2 este o ecua ie diferen ialã de ordinul I.
Solu ia sa generalã este y : R R, y ( x ) = x 3 + C . Ea depinde de o singurã constantã.
y ( x ) = x 3 + 1 , y ( x ) = x3 2 sunt solu ii particulare ale ecua iei pentru cã au fost ob inute
din solu ia generalã pentru C = 1 , respectiv C = 2 . Existã o infinitate de solu ii
particulare
ale ecua iei.

2. y ' = 1 y 2 este o ecua ie diferen ialã de ordinul I.

Func ia y : C ,C + R, y ( x ) = sin ( x C ) reprezintã solu ia generalã a ecua iei.

2 2

4
 y: , R, y ( x ) = sin x este solu ie particularã (ob inutã din solu ia generalã pentru
2 2
C =0)

y : [ 0, ] R, y ( x ) = sin x = cos x este solu ie particularã (ob inutã din solu ia

2

generalã pentru C = )
2
Alte solu ii particulare se pot ob ine în acela(i mod, pentru fiecare domeniul de defini ie
fiind altul.
Ecua ia admite solu iile singulare y1 : R R, y1 ( x ) = 1 (i y2 : R R, y2 ( x ) = 1 .

3. y (5) 2 y ( 4) + y (3) 2 y ( 2) = 0 este o ecua ie diferen ialã de ordinul 5.

Solu ia sa generalã este y : R R, y ( x ) = C1 + C2 x + C3e2 x + C4 cos x + C5 sin x .
y ( x ) = x, y ( x ) = 3 sin x sunt exemple de solu ii particulare.

y IV 4 y ''' + 5 y '' 4 y '+ 4 = 0

4. Problema Cauchy
y ( 0 ) = 5, y ' ( 0 ) = 2, y '' ( 0 ) = 3, y ''' ( 0 ) = 24
are solu ia y ( x ) = 2 xe 2 x + 5cos x . Aceastã solu ie se ob ine din solu ia generalã a ecua iei
diferen iale, anume y ( x ) = C1e 2 x + C2 xe 2 x + C3 cos x + C4 sin x determinând constantele din
y ( 0 ) = C1 + C3 = 5 C1 = 0
y ' ( 0 ) = 2C1 + C2 + C4 = 2 C2 = 2
sistemul cu solu ia
y '' ( 0 ) = 4C1 + 4C2 C3 = 3 C3 = 5
y ''' ( 0 ) = 8C1 + 12C2 C4 = 24 C4 = 0

O problemã importantã in teoria ecua iilor diferen iale este determinarea solu iei generale a
unei ecua ii diferen iale date. Acest lucru este posibil numai pentru un numãr restrâns de
ecua ii. Unele din aceste cazuri sunt prezentate în cele ce urmeazã.

1.2 . Ecua ii diferen iale de ordinul I

Ecua iile de ordinul I au forma F ( x, y, y ') = 0 . Cel mai adesea ele sunt scrise în
formã explicitã . Solu ia lor generalã depinde de o singurã constantã.
Nu orice ecua ie diferen ialã de ordinul I poate fi rezolvatã analitic.
Din punctul de vedere al rezolvãrii existã douã categorii importante de ecua ii :
- ecua ii fundamentale (ecua iile cu variabile separabile, ecua iile liniare, ecua ii cu
diferentiale totale)
- ecua ii reductibile la ecua ii fundamentale (ecua ii omogene si reductibile la ecua ii
omogene, ecua ii care admit factor integrant, ecua ii de tip Bernoulli, de tip Riccati, de tip
Lagrange, de tip Clairaut etc)

5
 Este foarte importantã cunoa(terea algoritmului de rezolvare a ecua iilor
fundamentale si metodele de reducere a celorlalte ecua ii la ecuatiile fundamentale.

1.2.1. Ecua ii cu variabile separabile

Forma generalã a ecua iei este
y ' = f ( x) g ( y) (3)
unde f , g : I R sunt func ii date, continue pe domeniul de defini ie.
Solu iile ecua iei g ( y ) = 0 sunt solu ii, de obicei singulare, ale ecua iei (3).
Dacã g ( y ) ! 0 rezolvarea constã in separarea variabilelor urmatã de integrare.
Metoda de rezolvare:
- se rezolvã ecua ia g ( y ) = 0 cu solu iile y1 , y2 ,..., yk
- se scriu solu iile singulare ale ecua iei : y ( x ) = y1 , y ( x ) = y2 , ..., y ( x ) = yk .
dy
- se scrie integrala generalã a ecua iei : " g ( y ) = " f ( x ) dx + C . Se ob ine astfel forma

implicitã a solu iei.

- din integrala generalã se calculeazã (dacã este posibil) y (i se ob ine forma explicitã a
solu iei
- Solu ia perticularã a ecua iei (3) care îndepline(te condi ia ini ialã y ( x0 ) = y0 este datã de
y x
ds
" = f ( t ) dt sau se ob ine din solu ia explicitã.
"
y0
g ( s) x
0

O formã particularã a ecua iei cu variabile separabile este y ' = f ( x ) . Solu ia generalã a
acestei ecua ii este y ( x ) = " f ( x ) dx

Exemple : Sã se rezolve
1. y ' = x 2 + sin x (ecua ie cu variabile separabile)
x3
Solu ia generalã este y ( x ) = " ( x 2 + sin x ) dx = cos x + C
3
x
2. y ' = 2
(ecua ie cu variabile separabile)
x +1
Solu ia generalã este y ( x ) = " 2
x
x +1
1
(
dx = ln x 2 + 1 + C
2
)
y
3. y ' = (ecua ie cu variabile separabile)
x
1
In acest caz f ( x ) = (i g ( y ) = y , deci ecua ia g ( y ) = 0 are solu ia y = 0 (i func ia
x
y : R {0} R, y ( x ) = 0 este solu ie singularã a ecua iei.
y' 1 dy 1
Dacã y ! 0 ecua ia devine
y
=
x
(i integrala ei generalã este " y
= " x
dx .

6
 1 notatie 1 1 C
Rezultã ln | y |= ln + C1 = ln + ln C = ln C , adicã y =
x x x x
C
Solu ia generalã a ecua iei este deci y : R {0} R, y ( x ) =
x

1.2.2. Ecua ii liniare

Forma generalã a ecua iei liniare este
y ' = P ( x) y + Q ( x)
(4)
unde P, Q : I R sunt func ii date, continue pe domeniul de defini ie.
Aceastã ecua ie se rezolvã prin metoda varia iei constantei.

Metoda de rezolvare
- se rezolvã ecua ia omogenã y ' = P ( x ) y care este o ecua ie cu variabile separabile (i se
ob ine solu ia nenulã y = C f ( x ) .
- Se considerã constanta C ca fiind func ie de x , adicã se scrie y ( x ) = C ( x ) f ( x )
- Se calculeazã y ' ( x ) = C ' ( x ) f ( x ) + C ( x ) f ' ( x ) (i se introduce in ecua ia (4). Termenii care
con in pe C ( x ) se reduc (i se ob ine o ecua ie mai simplã de forma C ' ( x ) = g ( x ) .
- se rezolvã ecua ia C ' ( x ) = g ( x ) (i se ob ine solu ia C ( x ) = " g ( x ) dx + K
- se introduce expresia lui C ( x ) în y ( x ) = C ( x ) f ( x ) (i se ob ine forma explicitã a solu iei
ecua iei (4).
Observa ie : Forma explicitã a solu iei ecua iei (4) este
x
x s
"
P ( t ) dt " P( t )dt
y ( x) = K + " Q(s)e
x0
ds e x0 .
x0

Aceastã expresie se ob ine folosind algoritmul anterior dar e dificil de memorat (i de aceea se
recomandã folosirea algoritmului pentru rezolvarea fiecãrei ecua ii.

y ' = y ctgx + 2 x sin x

Exemplu : Sã se rezolve problema Cauchy (ecua ie liniarã)
y ( / 2) = a
Func ia ctgx nu este definitã in punctele n , n N . Din cauza condi iei ini iale se va cãuta
solu ia generalã a ecua iei pe intervalul ( 0. ) .
dy cos x
Ecua ia omogenã y ' = y ctgx are integrala generalã " y
= "
sin x
dx .

Rezultã ln | y |= ln | sin x | +C1 = ln ( C | sin x |) care dã solu ia y ( x ) = C sin x

Se aplicã varia ia constantei, adicã se considerã y ( x ) = C ( x ) sin x .
Introducând y ' ( x ) = C ' ( x ) sin x + C ( x ) cos x în ecua ia neomogenã ob inem
cos x
C ' ( x ) sin x + C ( x ) cos x = C ( x ) sin x
+ 2 x sin x . Termenii con inând factorul C ( x ) se reduc
sin x
(i se ob ine ecua ia C ' ( x ) = 2 x cu solu ia C ( x ) = x 2 + K .

7
Introducând aceastã expresie în forma lui y ( x ) ob inem solu ia generalã a ecua iei, anume
y : ( 0, ) ( )
R, y ( x ) = x 2 + K sin x unde K R este o constantã arbitrarã.
2 2
Din condi ia y ( / 2 ) = a rezultã + K sin = a , adicã K = a . Deci solu ia
4 2 4
2
problemei Cauchy este y : ( 0, ) R, y ( x ) = x 2 + a sin x .
4

1.2.3. Ecua ii cu diferen iale totale

Forma generalã a ecua iei este
P ( x, y ) dx + Q ( x, y ) dy = 0 (5)
#P #Q
unde P, Q sunt func ii date, de clasã C 2 pe domeniul D R 2 (i satisfac rela ia = .
#y #x
Rezolvarea ecua iei se bazeazã pe faptul cã existã func ii de forma
x y

U ( x, y ) = P ( t , y0 ) dt + Q ( x, t ) dt
" "
x0 y0

astfel încât dU ( x , y ) = P ( x, y ) dx + Q ( x, y ) dy . Solu ia ecua iei (5) va fi datã în forma explicitã

de rela ia U ( x, y ) = C .
Metodã de rezolvare
#P #Q
- se identificã în ecua ie P ( x, y ) (i Q ( x, y ) (i se verificã egalitatea =
#y #x
- se determinã func ia U
- se scrie solu ia ecua iei sub formã implicitã U ( x, y ) = 0 . Dacã este posibil, din aceastã
egalitate se aflã y în func ie de x (i se ob ine forma explicitã a solu iei.
Exemplu : Sã se determine solu ia generalã a ecua iei ( x + y + 1) dx + ( x y 2 + 3) dy = 0 .
#P #Q
In acest caz P ( x, y ) = x + y + 1 (i Q ( x, y ) = x y 2 + 3 (i = =1
#y #x
x y x y
x2 y3
U ( x, y ) = P ( t ,0 ) dt + Q ( x, t ) dt = ( t + 1) dt +
"
0
"
0
"
0
"(x
0
)
t 2 + 3 dt =
2
+ x + xy
3
+ 3y .

Solu ia generalã a ecua iei este datã sub formã implicitã de rela ia
x2 y3
+ x + 3 y + xy =C .
2 3
Aceastã ecua ie nu poate fi rezolvatã analitic în raport cu necunoscuta y , deci nu se poate
preciza forma explicitã a solu iei.

1.2.4. Ecua ii reductibile la ecua ii fundamentale

Numele Forma Metoda de reducere la ecua ii fundamentale
Ecua iei generalã
Omogenã y ' = f ( y / x) y ( x)
Prin schimbarea de variabilã z ( x ) = se ob ine
x

8
 o ecua ie cu variabile separabile
Reductibilã ax + by + c - dacã a / a ' ! b / b ' se rezolvã sistemul
la y' = f
a'x + b' y + c' ax + by + c = 0
ecuatie de ecua ii care are solu ia ( x0 , y0 )
a'x + b' y + c' = 0
omogena
Prin schimbarea de variabile x = u + x0 , y = v + y0
sse ob ine o ecua ie omogenã cu variabila independentã
u (i func ia necunoscutã v .
- dacã a / a ' = b / b ' se folose(te substitu ia z = ax + by
(i ecua ia se transformã într-o ecua ie cu variabile
separabile
Ecua ii ce P ( x, y ) dx + Q ( x, y ) dy = 0 Dacã factorul integrant µ ( x, y ) poate fi determinat,
admit factor
dar pentru atunci ecua ia µ ( x, y ) P ( x, y ) dx + µ ( x, y ) Q ( x, y ) = 0
#P #Q
integrant cu !
#y #x este o ecua ie cu diferen ialã totalã
care existã factorul - dacã (#P / #y #Q / #x) / Q depinde doar de x atunci
µ ( x, y ) #P / #y #Q / #x
µ = µ ( x ) satisface ec. µ ' = µ
a.î. Q
# # - dacã ( #Q / #x #P / #y ) / P depinde doar de y
( µ P ) = ( µQ )
#y #x #Q / #x #P / #y
atunci µ = µ ( y ) satisface ec. µ ' = µ
P
Bernoulli y ' = P ( x ) y + Q ( x ) y% Prin schimbarea de func ie z = y1 % se ob ine o
ecua ie liniarã. Solu ia ecua iei ini iale este y = z% 1
Riccati y '+ P ( x ) y 2 + Q ( x ) y + Aceste ecua ii se pot rezolva numai dacã se cunoa(te
mãcar o solu ie particularã a lor :
+R ( x) = 0
- dacã se cunoa(te o solu ie y1 ( x ) , prin
transformarea y = y1 + 1/ z se ob ine o ecua ie liniarã
(i neomogenã
- dacã se cunosc douã solu ii y1 (i y2 , prin
y y1
schimbare de func ie z = se ob ine o ecua ie
y y2
liniarã (i omogenã.
- dacã se cunosc trei solu ii y1 , y2 , y3 atucni solu ia
se ob ine direct din rela ia
y y1 y3 y1
: =C
y y2 y3 y2
Lagrange y = x A ( y ') + B ( y ') Se deriveazã ecua ia (i se noteazã y ' = p .
unde A ( y ') ! y ' Se ob ine o ecua ie liniarãcu func ia necunoscutã x (
variabila independentã p .
Aceastã ecua ie are solutia de forma
x = x ( p ) iar solu ia generalã a ec. Lagrange se dã în

9
 x = x( p)
formã parametricã
y = x ( p ) A( p ) + B ( p )
Clairaut y = xy '+ B ( y ') Solu ia generalã este y ( x ) = Cx + B ( C ) .
Ecua ia admite (i solu ia (parametricã) singularã
x = B '( p )
y = B '( p ) p + B ( p )

Exemple : Sã se determine solu iile generale ale urmãtoarelor ecua ii :

1. xy ' y = x 2 + y 2 (ecua ie omogenã)
y ( x)
2
y y
Pentru x ! 0 ecua ia se scrie y ' = + 1+ . Cu schimbarea de variabilã z ( x ) = ,
x x x
adicã y ( x ) = x z ( x ) , ecua ia devine z ( x ) + xz ' ( x ) = z ( x ) + 1 + z 2 ( x ) , care este o ecua ie cu
1
variabile separabile, anume z '( x ) = 1 + z2 . Integrala generalã a ecua iei este
x

"
dz
1+ z 2
=
1
" x dx , ( )
adicã ln z + 1 + z 2 = ln | x | +C1 = ln ( C | x |) . Rezultã z + 1 + z 2 = Cx deci

solu ia generalã a ecua iei este

C 2 x2 1
y : R {0} R, y ( x) = x
2C | x |
2. ( 2 x + 3 y 1) (x y 3) y ' = 0 (ecua ie reductibilã la ecua ie omogenã)
2x + 3y 1 2x + 3y 1 = 0 x=2
Ecua ia se scrie sub forma y ' = . Sistemul are solutia unicã .
x y 3 x y 1= 0 y= 1
x=u+2
Se face substitu ia (i se ob ine ecua ia omogenã ( 2u + 3v ) + ( v u ) v ' = 0 cu func ia
y=v 1
v
necunoscutã v . Notând z = , adicã v = zu ecua ia se reduce la ecua ia cu variabile
u
1 z2 + 2z + 2 1 z 1
separabile z ' =
u 1 z
. Integrala generalã a acestei ecua ii este 2
z + 2z + 2
dz =
u
du . " "
Calculând cele douã integrale ob inem
(
ln z 2 + 2 z + 2 ) 2arctg ( z + 1) = ln u + C .
2
v y +1
Tinând cont cã z = = se ob ine solu ia generalã sub formã implicitã
u x 2

(
ln ( y + 1) + 2 ( x 2 )( y + 1) + 2 ( x 2 )
2 2
4arctg
x+ y 1
x 2
)
=0.
Forma explicitã a solu iei nu se poate determina.
3. ( 4 x + 6 y + 4 ) 3 ( 6 x + 9 y 2 ) y ' = 0 (ecua ie reductibilã la ecua ie omogenã)

10
 4x + 6 y + 4 a 4 b 6
Ecua ia se scrie sub forma y ' = .Deoarece = = = se va folosi
3( 6x + 9 y 2) a ' 18 b ' 27
z 2x z' 2 z ' 2 2z + 4
substitu ia 2 x + 3 y = z . Din y = rezultã y ' = . Ecua ia devine = adicã
3 3 3 9z 6
8z
z' = . Aceasta este o ecua ie cu variabile separabile care se poate scrie sub forma
3z 2
3 1
z' =1.
8 4z
3 1
Integrala generalã a acestei ecua ii conduce la rela ia z ln z = x + C . Tinând cont de
8 4
expresia lui z se ob ine solu ia generalã a ecua iei ini iale, solu ie scrisã sub formã implicitã :
3 ( 2 x + 3 y ) ln ( 2 x + 3 y )
2
8x = C
4
4. y ' = y+x y (ecua ie de tip Bernoulli)
x
In acest caz % = 1/ 2 . Se folose(te substitu ia z = y1 1/ 2
= y1/ 2 . Rezultã y = z 2 (i y' = 2 z z'.
4 4
Ecua ia devine 2 z z ' = z 2 + xz adicã z 2 z ' z x =0.
x x
Din solu ia z = 0 rezultã solu ia singlarã y = 0 .
2 x 1
Ecua ia liniarã z' = z+ are solu ia z ( x) = ln x + K x2 care conduce la
x 2 2
2
1
y ( x) = ln x + K x4 .
2
5. ( 4 x + 3 y + 3 y 2 ) dx + ( 2 xy + x ) dy = 0 (ecua ie ce admite factor integrant)
In acest caz P ( x, y ) = 4 x + 3 y + 3 y 2 (i Q ( x, y ) = 2 xy + x .
#P #Q #P #Q
= 6y + 3 (i = 2 y + 1 . Deoarece ! ecua ia nu are diferen ialã totalã.
#y #x #y #x
#P #Q
#y 2#x
Totu(i =
depinde numai de x , deci se poate alege un factor integrant de forma
Q x
2
µ = µ ( x ) . El va satisface ecua ia µ ' = µ care este o ecua ie cu variabile separabile cu
x
solu ia µ ( x ) = x 2 . Din înmul irea cu x 2 a ecua iei ini iale se ob ine ecua ia cu diferen ialã
totalã
(4x 3
) (
+ 3 x 2 y 2 + 3x 2 y dx + 2 x 2 y + x3 dy = 0 . )
x y

U ( x, y ) = 4t 3 dt +
" " ( 2 x t + x ) dt = x
2 3 4
Func ia + x 2 y 2 + x3 y . Solu ia ecua iei, scrisã sub formã
0 0

implicitã va fi deci x + x y + x3 y = C . 4 2 2

1 x2 2x
6. y '+ 3
y2 3
y 3
=0 (ecua ie Riccati)
x 1 x 1 x 1

11
a) (tiind cã admite solu ia y1 = x 2
b) (tiind cã admite solu iile y1 ( x ) = x 2 (i y2 ( x ) = 1/ x
c) (tiind cã admite trei solu ii y1 ( x ) = x 2 , y2 ( x ) = 1/ x (i y3 ( x ) = x + 1
1
a) Dacã se cunoa(te numai solu ia y1 se face schimbarea de variabilã y = x 2 adicã
z
1
y' = z ' 2x .
z2
2
Se ob ine ecua ia ( x3 1 ) 1
z 2
z ' 2x +
1
z
x2 x2
1
z
x2 2x = 0 din care, dupã

3x 2 1 k+x
efectuarea calculelor rezultã ecua ia liniarã z '+ z = 0 cu solu ia z = .
x3 1 x 3
1 x3 1
2
1 kx
Rezultã y = .
x+k

y + x2 z x3
b) Dacã se cunosc douã solu ii se face substitu ia z = adicã y= (i
y + 1/ x x (1 z )

y' =
(z' )
3x 2 x (1 z ) (z )
x3 (1 z xz ')
. Introducând aceste expresii în ecua ia diferen ialã
x 2 (1 z )
2

z c x2
ob inem (dupã calcule) ecua ia liniarã z ' = care are solu ia z = cx . Rezultã y = .
x 1 cx
Observãm ca solu ia ob inutã coincide cu cea de la a) dacã considerãm c = 1/ k .

y y1 y3 y1
c) dacã se cunosc y1 , y2 , y3 , solu ia generalã se ob ine direct din formula : =k
y y2 y3 y2
x2 k
de unde rezultã y = .
kx 1

7. y = x ( y ')
2
y' (ecua ie de tip Lagrange)

Prin derivarea ecua iei se ob ine y ' = ( y ') + 2 xy ' y '' y '' . Se noteazã y ' = p (i se ajunge
2

la ecua ia p p 2 = (2 px 1) p ' în care p este func ie de x . Dacã se considerã x ca func ie de

p (se inverseazã aplica ia p ) (i se ine cont de faptul cã x ' = 1/ p ' (din formula de derivare a
2x 1
func iei inverse) se ob ine ecua ia liniarã x '+ = 0 pentru p ( p 1) ! 0 .
p 1 p ( p 1)

Rezultã x = ( C + ln p ) / ( p 1) (i solu ia ecua iei este data parametric prin

x = ( C + ln p ) / ( p 1) , y = p 2 ( C + ln p ) / ( p 1) p

12
 Pentru p = 0 (i p = 1 se ob in douã solu ii singulare : y = K (i y = x + L . Inlocuind
aceste func ii în ecua ia ini ialã se ob ine K = 0 , respectiv L = 1 . Deci solu iile particulare
vor fi y = 0 (i y = x 1 .

8. y = xy ' ( y ')2 (ecua ie de tip Clairaut)

Solu ia generalã este y = Cx C 2 (vezi tabelul anterior) (i o solu ie particularã este

x = 2p
datã parametric de .
y = xp p2

Exerci ii propuse

Sã se rezolve urmãtoarele ecua ii diferen iale sau probleme Cauchy:

1. y ' y / x = 0 (liniarã) R : y = Cx + x 2

2. y ' 2 y / x = x 3 (liniarã) R : y = x4 / 6 + C / x2

3. xy '+ y e x = 0, y ( a ) = b (liniarã R : y = ex / x ( ab )
ea / x

4. y ' y / (1 x 2 ) 1 x = 0, y ( 0 ) = 0 (liniarã) R:
y=
1
2
(x 1 x 2 + arcsin x ) 1+ x
1 x
, x ( 1,1)

5. y 'cos 2 x + y = tgx, y ( 0 ) = 0 (liniarã) R : y = x / cos x , x [0, / 2)

6. xy ' y = y 3 (Bernoulli) R : y = Cx / 1 C 2 x 2

7. ( x y ) y x 2 y ' = 0 (omogenã) R : y = 1/ ( ln | x | +C )

8. (1 x 2 ) y '+ xy = ax (cu var. sep) R : y = a + C x2 1

9. xy ' 2 y = x 3 / 2 (liniarã) R : y = x 3 / 2 + Kx 2

10. y ' 2 xy = x3 (liniarã) R : y = ( x 2 1) / 2 + Ce x2

11. xy ' y = ln x (liniarã) R : y = ln x 1/(2 x) + Cx

12. ( 3 x 2 + 6 xy 2 ) dx + ( 6 x 2 y + 4 y 3 ) dy = 0 ( dif. totale) R : x3 + 3x 2 y 2 + y 3 = C

13. ( x + y ) dx + ( x + 2 y ) dy = 0 ( dif. totale) R : x 2 + 2 xy + 2 y 2 = C

13
 14. xy ' = y , y (1) = 0 (cu var.sep.) R : y=0

15. xy ' = y , y (1) = 1 (cu var.sep.) R: y=x

1.3 Ecua ii diferen iale liniare de ordin superior

O problemã inportantã este rezolvarea ecua iilor diferen iale de ordin mai mare ca 1.
Sunt pu ine ecua iile pentru care se poate preciza forma analiticã a solu iei. Cel mai frecvent
utilizate sunt ecua iile liniare.
Forma generalã a ecua iei liniare de ordin n este
y ( ) + a1 ( x ) y ( ) + .... + an ( x ) y = f ( x )
n n 1
(6)
Ecua ia liniarã omogenã asociatã ecua iei (6) este
y ( ) + a1 ( x ) y ( ) + .... + an ( x ) y = 0
n n 1
(7)

Teoremã : Solu ia generalã a ecua iei (6) este suma dintre solu ia generalã a ecua iei
omogene ata*atã *i o solu ie particularã a ecua iei (6).

1.3.1. Ecua ii cu coeficien i constan i

Metoda de rezolvare a ecua iei liniare cu coeficien i constan i:
- se rezolvã ecua ia omogenã (i se ob ine solu ia yG
- se determinã o solutie yP a ecua iei neomogene
- se scrie solu ia generalã a ecua iei neomogene y = yG + yP .

A1)Rezolvarea ecua iei omogene

Forma generalã a unei ecua ii cu coeficien i constan i este
y ( ) + a1 y ( ) + ... + an 1 y '+ an y = 0
n n 1
(8)

Teoremã : Dacã n solu ii y1 ,... yn formeazã un sistem fundamental de solu ii al ecua iei (9),
atunci solu ia generalã a ecua iei are forma
y = C1 y1 + C2 y2 + ... + Cn yn (9)
unde C1 , C2 ,..., Cn R sunt constante arbitrare.

Problema rezolvãrii ecua iei (9) se reduce deci la determinarea unul sistem fundamental de
solu ii. In cele ce urmeazã prezentãm principalele metode de rezolvare pentru ecua iile
liniare.
O solu ie a ecua iei se cautã sub forma y ( x ) = e , prin analogie cu cazul n = 1 . Prin înlocuire
&x

în ecua ia (8) se ob ine, dupã simplificarea cu e& x , ecua ia caracteristicã

& n + a1& n 1 + ... + an 1& + an = 0 (10)

14
 Teoremã : Fie &1 , &2 ,..., &n solu iile ecua iei (10).
a) dacã &1 , &2 ,...&n sunt reale *i distincte ale ecua iei (10), atunci e&1 x , e&2 x ,..., e&n x sunt solu ii
liniar independente ale ecua iei (8).
b) Dacã &1 este rãdãcinã realã cu ordinul de multiplicitate p pentru ecua ia (10), atunci
e&1 x , xe&1x , …, x p 1e&1x sunt p solu ii liniar independenteale ecua iei (8).
c) Dacã &1 = a + ib este rãdãcinã complexã de ordinul p a ecua iei (10) atunci
e ax cos ( bx ) , e ax sin ( bx )
xeax cos ( bx ) , x e ax sin ( bx )
x 2 e ax cos ( bx ) , x 2 e ax sin ( bx )
.............................................................
x n 1e ax cos ( bx ) , x n 1 e ax sin ( bx )
sunt solu ii liniar independente ale ecua iei (8).

Sistemul fundamental de solu ii se ob ine prin reunirea solu iilor liniar independente
corespunzãtoare tuturor rãdãcinilor ecua iei (10), iar solu ia generalã a ecua iei (8) se ob ine
folosind formula (9) .

Exemple : Sã se determine solu ia generalã a urmãtoarelor ecua ii :

1. y ''' 6 y ''+ 11 y ' 6 y = 0
Ecua ia caracteristicã este & 3 6& 2 + 11& 6 = 0 (i are solu iile &1 = 1, &2 = 2, &3 = 3 , Se aplicã
a) din Teoremã (i se ob ine sistemul fundamental de (trei) solu ii format din y1 = e x , y2 = e 2 x ,
y3 = e3 x . Solu ia generalã este
y ( x ) = C1e x + C2 e 2 x + C3e3 x
2. y '''+ 3 y ''+ 3 y '+ y = 0
Ecua ia caracteristicã este & 3 + 3& 2 + 3& + 1 = 0 (i are solu iile &1 = &2 = &3 = 1 . Se aplicã b) din
Teoremã pentru p = 3 . Sistemul fundamental de (trei) solu ii este format din
y1 = e x , y2 = xe x , y3 = x 2 e x , iar solu ia generalã este
y ( x ) = C1e x + C2 xe x + C3 x 2 e x
3. y ''+ 4 y '+ 5 y = 0
Ecua ia caracteristicã este & 2 + 4& + 5 = 0 (i are solu iile &1 = 2 + i (i &2 = 2 i deci se
aplicã c) din Teoremã pentru a = 2, b = 1, p = 1 . Sistemul fundamental de (douã) solu ii este
format din solu iile y1 = e 2 x cos x (i y2 = e 2 x sin x iar solu ia generalã este
y ( x ) = C1e 2x
cos x + C2 e 2x
sin x
IV
4. y 4 y '''+ 5 y '' 4 y '+ 4 y = 0
Ecua ia caracteristicã este & 4 4& 3 + 5& 2 4& + 4 = 0 cu solu iile &1 = &2 = 2 , &3 = i (i &4 = i .
Solu ia generalã este
y ( x ) = C1e 2 x + C2 xe 2 x + C3 cos x + C4 sin x

15
 A2) Determinarea unei solu ii particulare a ecua iei neomogene

Forma generalã a ecua iei neomogene cu coeficien i constan i este

y ( ) + a1 y ( ) + ... + an 1 y '+ an y = f ( x ) .
n n 1

Nu existã metode generale de determinare a unei solu ii particulare dar, în unele cazuri
simple, se pot folosi rezultatele urmãtoare :

a) Dacã f ( x ) = P ( x ) este un polinom de grad k atunci solu ia particularã este un polinom

de acela(i grad, cu coeficien i necunoscu i care se vor determina prin înlocuirea în ecua ie.

b) Dacã f ( x ) = e ax P ( x ) unde P ( x ) este un polinom de grad k existã douã situa ii

- Dacã a nu este rãdãcinã a ecua iei caracteristice solu ia particularã se cautã sub
foema yP = e ax Q ( x ) , unde Q este un polinom de grad k cu coeficien i necunoscu i
- Dacã a exte rãdãcinã de ordin a ecua iei caracteristice atunci solu ia particularã se
cautã sub forma yP = x r eax Q ( x ) , unde Q este un polinom de grad k cu coeficien i
necunoscu i

c) Dacã f ( x ) = e ax ( P ( x ) cos ( bx ) + Q ( x ) sin(bx) ) atunci existã de asemeni douã situa ii

- Dacã z = a + bi nu este solu ie a ecua iei caracteristice solu ia particularã se cautã
sub forma y p ( x ) = eax ( S ( x ) cos ( bx ) + T ( x ) sin ( bx ) ) , unde R ( x ) (i S ( x ) sunt polinoame cu
coeficien i necunoscu i avand drept grad cel mai mare dintre gradele lui P (i Q
- Dacã z = a + bi este solu ie de ordin a ecua iei caracteristice solu ia particularã se
cautã sub forma y p ( x ) = x r e ax ( S ( x ) cos ( bx ) + T ( x ) sin ( bx ) ) , unde R ( x ) (i S ( x ) sunt
polinoame cu coeficien i necunoscu i avand drept grad cel mai mare dintre gradele lui P
(i Q .

Exemple : Sã se determine câte o solu ie particularã pentru urmãtoarelor ecua ii :

5. y '' 2 y '+ y = x
Func ia f ( x ) este un polinom de gradul I, deci solu ia particularã se cautã sub forma
yP ( x ) = ax + b . Atunci y ' ( x ) = a (i y '' ( x ) = 0 . Introducând în ecua ie ob inem
0 2a + ax + b = x (i din identificarea coeficien ilor rezultã a = 1 (i, adicã b = 2 . Solu ia
particularã este yP ( x ) = x + 2 .
Solu ia generalã a ecua iei este y ( x ) = C1e x + C2 xe x + x + 2
6. y '' 2 y '+ y = xe x
Deoarece f ( x ) = xe x = e1 x P ( x ) se încadreazã la b) pentru a = 1, P ( x ) = x (i a = 1 este rãdãcinã
dublã a ecua iei caracteristice , solu ia particularã se va cãuta sub forma
yP ( x ) = x 2 e x ( Ax + B ) .

16
Atunci y ' ( x ) = e x ( Ax3 + Bx 2 + 3 Ax 2 + 2 x ) (i y '' ( x ) = e x ( Ax 3 + Bx 2 + 6 Ax 2 + 4 Bx + 6 Ax + 2 B ) .
Introducând în ecua ie ob inem e x ( 6 Ax + 2 B ) = xe x . Din identificarea coeficien ilor se ob ine
A = 1/ 6 (i B = 0 .
Solu ia particularã este deci yP = x3e x / 6 .
Solu ia generalã a ecua iei este y ( x ) = C1e x + C2 xe x + x3e x / 6 .
7, y ''+ y = x sin x
Func ia f ( x ) = x sin x = e0 x ( 0 cos x + x sin x ) se incadreazã la c) pentru a = 0, b = 1, P ( x ) = 0 (i
Q ( x ) = x . Deoarece z = 0 + i este solu ie a ecua iei caracteristice & 2 + 1 = 0 , solu ia particularã
se va cãuta sub forma yP = xe0 x ( Ax + B ) cos x + ( Cx + D ) sin x . Inlocuin în ecua ie (i
identificând coeficien ii se ob ine sistemul
2 A + 2 D = 0, 4C = 0, 2 B + 2C = 0, 4A = 1
cu solu ia A = 1/ 4, B = 0, C = 0, D = 1/ 4 . Solu ia perticularã este deci x 2 cos x / 4 + x sin x / 4 .
Solu ia generalã a ecua iei este y ( x ) = C1 cos x + C2 sin x x 2 cos x / 4 + x sin x / 4

1.3.2. Ecua ii cu coeficien i variabili

Pentru determinarea solu iei generale a ecua iei omogene cu coeficien i variabili nu
exista metode generale. Dacã însã aceastã solu ie poate fi precizatã, pentru determinarea unei
solu ii particlare se poate folosi metoda varia iei constantelor.

Teoremã: Fie C1 y1 + C2 y2 + ... + Cn yn solu ia generalã a ecua iei omogene

y ( ) + a1 ( x ) y ( ) + ... + an 1 y '+ an y = 0 .
n n 1

Dacã C1 ( x ) , C2 ( x ) ,..., Cn ( x ) satisfac sistemul

C1 ' ( x ) y1 + C2 ' ( x ) y2 + .... + Cn ' ( x ) yn = 0
C1 ' ( x ) y1 '+ C2 ' ( x ) y2 '+ .... + Cn ' ( x ) yn ' = 0
.......................................................................
C1 ' ( x ) y1(
n 2)
+ C2 ' ( x ) y2(
n 2)
+ .... + Cn ' ( x ) yn (
n 2)
=0
C1 ' ( x ) y1(
n 1)
+ C2 ' ( x ) y 2 (
n 1)
+ .... + Cn ' ( x ) yn (
n 1)
= f ( x)
atunci y ( x ) = C1 ( x ) y1 + C2 ( x ) y2 + ... + Cn ( x ) yn este solu ie a ecua iei (7)

Exemplu : Sã se determine solu ia generalâ a ecua iei xy ''+ y ' = x, x > 0

1
Se noteazã y ' = z . Ecua ia omogenã asociatã este xz '+ z = 0 .Rezultã z = C1 adicã
x
y = C1 ln ( x ) + C2 Se folose(te metoda varia iei constantelor pentru y1 ( x ) = ln x (i y2 ( x ) = 1 .
Sistemul devine

17
 x3
C1 ' ( x ) ln x + C2 ' = 0 +A C1 ( x ) =
C1 ( x ) = x 2
3
1 cu solu iile . Rezultã .
C1 ' ( x ) + C2 ' 0 = x C2 ( x ) = x 2 ln x x3 x3
x C2 ( x ) = ln x + + B
3 9
x3
Solu ia generalã a ecua iei este y ( x ) = + A ln x + B .
9
Observa ie: Metoda varia iei constantelor poate fi folositã si pentru determinarea
solu iilor particulare ale ecua iilor omogene cu coeficien i constan i atunci când func ia
f ( x ) nu se încadreazã în situa iile prezentate anterior. In acest caz solu ia generalã a
ecua iei omogene se ob ine prin procedeul cunoscut.

ex
Exemplu: Sã se determine solu ia generalã a ecua iei y '' 2 y '+ y = , x>0.
x
Solu ia generalã a ecua iei omogene este yG ( x ) = C1e x + C2 xe x . Se aplicã varia ia constantelor
pentru y1 ( x ) = e x (i y2 ( x ) = xe x .
C1 ' e x + C2 ' xe x = 0 C1 ( x ) = x + A
Sistemul ob inut este e x cu solu iile .
(
C1 ' e x + C2 ' e x + xe x ) =
x
C2 ( x ) = ln x + B

Solu ia generalã a ecua iei este y ( x ) = ( x + A ) e x + xe x ( ln x + B ) .

Exerci ii propuse : Determina i solu iile generale ale urmãtoarelor ecua ii :

1. y '' 4 y '+ 4 y = x 2 R : y ( x ) = ( C1 + C2 x ) e 2 x +
1
6
(
2x2 + 4x + 3 )
2. y '' y '+ y = x 2 + 6 x 3 x 3
R : y ( x ) = e x / 2 C1 cos + C2 sin + x2 + 2 x + 6
2 2
3. y ''+ 2 y '+ y = e 2 x 1
R : y ( x ) = ( C1 + C2 x ) e x + e2 x
9
4 y '' 8 y '+ 7 y = 14 R : y ( x ) = C1e x + C2 e7 x + 2
5. y '' y ' = e x x
R : y ( x ) = C1e x + C2 e x + e x
2
6. y ''+ y ' 6 y = xe 2 x x 1 2x
R : y ( x ) = C1e 2 x + C2e 3x
+x e
10 25
7. y ''+ y = cos x 1
R : y ( x ) = C1 cos x + C2 sin x + x sin x
2
8. y ''+ y = sin 2 x 1
R : y ( x ) = C1 cos x + C2 sin x + cos ( 2 x )
6
9. y ''' 13 y ''+ 12 y = 0 R : y ( x ) = C1 + C2 e + C3e
x 12 x

10. y ''' y = 0 3x 3x
R : y ( x ) = C1e x + e x/2
C2 cos + C3 sin
2 2

18
11. y IV + 4 y = 0 R : y ( x ) = e x ( C1 cos x + C2 sin x ) + e x
( C3 cos x + C4 sin x )
IV x
12. y 2 y '''+ y '' = e x2 x
R : y ( x ) = C1 + C2 x + C3 + C4 x + e
2
e x
R : y ( x ) = ( C1 + xC2 ) e x + xe x ln x
13. y ''+ 2 y '+ y = , x>0
x
14. x y '' 2 xy '+ 2 y = 2 + 2 x3 sin 2 x R : ec. omogenã are solu ia y ( x ) = C1 x + C2 x 2
2

y ( x ) = 1 + C1 x + C2 x 2 x sin 2 x / 2 x 2 cos 2 x
15. x 2 y ''+ 4 xy '+ 2 y = ln (1 + x ) R: ec omogenã are solu ia y ( x ) =
A B
+
x x2
C C
y ( x ) = 1 + 22 +
(1 + x ) ln 1 + x
2
3 3
( )
x x 2x2 2x 4

1.4. Sisteme de ecua ii diferen iale

Forma generalã a unui sistem de ecua ii diferen iale este
y1 ' = f1 ( x, y1 , y2 ,..., yn )
y2 ' = f 2 ( x, y1 , y2 ,..., yn )
(11)
........................................
yn ' = f n ( x, y1 , y2 ,..., yn )
unde f1 , f 2 ,..., f n sunt func ii date, continue pe un domeniu din R n +1 .
O problemã Cauchy este formatã dintr-un sistem de ecua ii diferen iale (i un set de condi ii
ini iale,
y1 ( x0 ) = a1 , y2 ( x0 ) = a2 ,..., yn ( x0 ) = an (12)
O solu ie a sistemului (11) este formatã din func iile y1 , y2 ,..., yn care verificã sistemul.

Se poate arãta cã orice sistem de n ecua ii diferen iale este echivalent cu o ecua ie
diferen ialã de ordin n , deci solu ia sa poate fi gãsitã rezolvând ecua ia de ordin n ata(atã
prin metoda substitu iei ( se deriveazã una din ecua iile sistemului de n 1 ori, celelalte de
n 2 ori (i se eleiminaa n 1 func ii necunoscute).
y' = z
Exemplu : Sã se rezolve sistemul .
z' = y
Derivând prima ecua ie ob inem y '' = z ' . Inlocuind aici z ' = y (din a doua ecua ie a
sistemului) on inem ecua ia de ordinul II y ''+ y = 0 cu solu ia y ( x ) = C1 cos x + C2 sin x .
Rezultã z ( x ) = C1 sin x + C2 cos x .

1.4.1 Sisteme liniare *i omogene de ecua ii diferen iale cu coeficien i constan i

Forma generalã a sistemului este

19
 y1 ' = a11 y1 + a12 y2 + ... + a1n yn
y2 ' = a21 y1 + a22 y2 + ... + a2 n yn
(12)
...................................................
yn ' = an1 y1 + an 2 y2 + ... + ann yn
Sistemului (12) i se asociazã matricea coeficien ilor, anume A = ( aij ) .
Dacã notãm Y = ( y1 , y2 ,..., yn ) (i Y ' = ( y1 ', y2 ',..., yn ') atunci sistemul se scrie în forma
' '

matricealã
Y ' = A Y (i rezultatele prezentate la ecua ii diferen iale (care reprezintã un sistem de o
singurã ecua ie cu o singurã necunoscutã, adicã n = 1 )se generalizeazã pentru n arbitrar.
Solu iile fundamentale ale sistemului vor fi cãutate sub forma Yi = (%1i % 2i ....% ni ) e&i x unde &i
'

sunt valori proprii a matricii A , adicã solu iile ecua iei caracteristice a sistemului :
a11 & a12 ... a1n
a21 a22 & ... a2 n =0 (13)
an1 an 2 ... ann &

iar constantele % ij trebuiesc determinate din sistem. Solu ia generalã a sistemului este
Y = C1Y1 + C2Y2 + ... + CnYn (14)
Existã urmãtoarele situa ii importante :
- Dacã ecua ia caracteristicã (13) are solu iile reale (i distincte &1 , &2 ,..., &n (i V1 ,V2 ,...,Vn
sunt vectorii corespunzãtori acestor valori atunci solu ia sistemului este
Y ( x ) = C1V1e&1 x + C2V2 e&2 x + ... + CnVn e&n x
- Dacã ecua ia caracteristicã (13) are solu ii multiple (reale sau complexe), fiecare solu ie
& cu ordinul de multiplicitate p contribuie în suma (14) cu termenii
x xp 1 xp 2 x
Y1 = V1e& x , Y2 = e& x V1 + V2 , …, Yp = e& x V1 + V2 + ... + V p 1 + V p
1! ( p 1)! ( p 2 )! 1!
unde V1 ,V2 ,...V p sunt vestorii proprii principali corespunzãtori valorii proprii &
Problema rezolvãrii sistemului (13) se reduce deci la determinarea valorilor proprii ai
matricii A (i a vectorilor proprii corespunzãtori acestor valori.

Metoda de rezolvare :
a) Se scrie matricea A a sistemului.
b) Se determinã valorile proprii ale matricii rezolvand ecua ia (13)
c) Pentru fiecare valoare proprie &i se determinã vectorii proprii (atâ ia cât e ordinul de
multiplicitate al lui &i (i se scriu solu iile corespunzãtoare lui &i
d) Se scrie sistemul fundamental de solu ii al sistemului
e) Se scrie solu ia generalã

Exemple : Sã se determine solu ia generalã a sistemelor urmãtoare

20
 y1 ' = 3 y1 y2 + y3
1. y2 ' = y1 + 5 y2 y3
y3 ' = y1 y2 + 3 y3
3 1 1
a) Matricea sistemului este A = 1 5 1
1 1 3
3 & 1 1
b) Valorile proprii ale matricii A sunt solu iile ecua iei 1 5 & = 0 adicã
1 1 3 &
&1 = 2 , &2 = 3 (i &3 = 6 .
c) Valoarea &1 are ordinul de multiplicitate 1, deci va avea un singur vector propriu
%1 %1 3 1 1
principal, V1 = (%1 , % 2 ,% 3 ) care verificã ecuatia 1 5 1 %2 = 2 %2 .
1 1 3 %3 %3
Din rezolvarea sistemului compatibil nederminat cu un grad de libertate
3%1 % 2 + % 3 = 2%1
%1 + 5% 2 3% 3 = 2% 2
%1 % 2 + 3% 3 = 2% 3
%
ee ob ine solu ia 0 . Se dã lui % o valoare particularã, de exemplu % = 1 (i ob inem
%
1 1 1
V1 = 0 . In mod asemãnãtor ob inem V2 = 1 (i V3 = 2 corespunzãtor valorilor &2 (i
1 1 1
&3 .
1 e2 x e3 x e6 x
d) Sistemul fundamental de solu ii este Y1 = e 2 x 0 = 0 , Y2 = e3 x , Y3 = 2e 6 x .
1 e2 x e3 x e6 x
y1 = C1e 2 x + C2 e3 x + C3e6 x
e) Solu ia generalã este y2 = C2 e 3 x 2C3e6 x
y3 = C1e 2 x + C2 e3 x + C3e6 x

y1 ' = y2 + y3
2. y2 ' = y3 + y1 .
y3 ' = y1 + y2

21
 0 1 1
Matricea sistemului este A = 1 0 1 . Ecua ia caracteristicã , & 3 3& 2 = 0 are rãdãcinile
1 1 0
1
&1 = 2 (i &2 = &3 = 1 . Un vector propriu al lui &1 este V1 = 1 . Subspa iul valorii proprii
1
0 1 1 %1 %1
&2 = &3 are dimensiunea 2. Vectorii proprii satisfac ecua ia 1 0 1 % 2 = 1 % 2 , adicã
1 1 0 %3 %3
%1 + % 2 + % 3 = 0
sistemul cu douã grade de nedeterminare %1 + % 2 + % 3 = 0 . Alegând %1 = 1,% 2 = 0 se ob ine
%1 + % 2 + % 3 = 0
% 3 * = 1 (i pentru %1* = 0,% 2 * = 1 se ob ine % 3 * = 1 . Cei doi vectori proprii principali vor fi
1 0
V2 = 0 (i V3 = 1 .
1 1
Solu ia generalã a sistemului este Y = C1V1e 2 x + C2V2e x + C3 ( xV2 + V3 )e x
adicã
2x x x
y1 = C1e C2 e C3 xe
2x x
y2 = C1e + C3 e .
y3 = C1e 2 x + C2 e x
+ C3 ( x 1) e x

1.4.2. Sisteme liniare neomogene

Forma generalã este Y '( x ) = A Y ( x ) + F ( x ) (14)
Ca (i în cazul ecua iilor liniare neomogene, solu ia generalã a sistemului neomogen este
suma dintre solu ia generalã a sistemului omogen si o solu ie particularã a sistemului
neomogen.
Pentru determinarea solu iei particulare se poate folosi metoda varia iei constantelor.

Teoremã :Dacã Y = C1Y1 + ... + CnYn este solu ia sistemului omogen asociat lui (14) atunci o
solu ie particularã a acestuia este YP = C1 ( x ) Y1 + ... + Cn ( x ) Yn unde func iile C1 ( x ) ,..., Cn ( x )
satisfac ecua ia
C1 ' ( x ) Y1 + C2 ' ( x )(Y2 ) + ... + Cn ' ( x ) Yn = F ( x ) (15)

Din ecua ia (15) se calculeazã C1 ' ( x ) ,..., Cn ' ( x ) (i apoi, prin integrare se ob in C1 , C2 ,..., Cn .

Exerci ii propuse
1 Sã se rezolve sistemele urmãtoare :
y '+ 2 y + 4 z = 1 + 4 x R : y ( x ) = C1e 2 x + C2 e 3x
+ x 2 + x , z = C1e2 x + C2 e 3x
/ 4 x2 / 2
1. 2
z '+ y z = 3x / 2

22
 y '+ 2 y + z = sin x 3 1
2. R : y ( x ) = C1e x + C2 e 2x
cos x sin x, z ( x ) = sin x y ' 2y
z ' 4 y 2 z = cos x 8 8
y' = z x 3 x 3
R : y ( x ) = C1e x + C2 e x/2
cos + C3e x/2
sin
3. z' = u 2 2
u' = y z ( x ) = y '( x )
u ( x ) = z '( x )
x' = x + 2y x ( t ) = C1et + C2 e 3t
4. R:
y ' = 2x y y ( t ) = C1et C2 e 3t

x' = x + y t2 t 1
5. x ( t ) = C1 + C2 e2t
y' = x y+t 4 4 8
R:
t2 t 1
y ( t ) = C1 + C2 e2t +
4 4 8
y' = z + u y ( x ) = C1e + C2 e
2x x

6. z' = y +u R : z ( x ) = C1e 2 x + C3e x

u' = y + z
u ( x ) = C1e 2 x ( C2 + C3 ) e x

1.5. Elemente de calcul opera ional *i aplica ii în teoria ecua iilor

diferen iale

Calculul opera ional se ocupã cu studiul transformãrilor integrale. Acestea, numite (i

“operatori integrali”. transformã derivarea (i integrarea în opera ii algebrice. Ecua iilor
diferen iale (i integrale le corespund ecua ii algebrice. Pentru a rezolva o ecua ie diferen ialã
este sufficient sã se rezolve ecua ia algebricã (i sã se aplice transformarea Laplace inverse
solu iei ob inute. Cele mai directe aplica ii în studiul ecua iilor diferen iale îl are transformata
Laplace

1.5.1. Transformata Laplace

Transformata Laplace este un operator între douã spa ii de func ii, operator care transformã
derivarea (i integrarea în opera ii algebrice.
Notãm FR = { f : R R} .
Defini ie: Func ia f FR este un original dacã satisface condi iile urmãtoare:
a) f ( t ) = 0 pentru orice t < 0
b) f e derivabilã pe por iuni
c) existã M > 0 *i s > 0 astfel încât | f ( t ) |< M e st pentru orice t > 0 .
Numãrul pozitiv s0 = min {s | | f ( t ) |< M e st , +t > 0} se nume*te indice de cre*tere (sau
abscisã de convergen ã).
Mul imea func iilor original se noteazã OR .
Exemple: Urmãtoarele func ii sunt func ii original:

23
 e kt , t , 0
a) f ( t ) = ( M = 1, s0 = k )
0 , t<0
1 ,t >0
b) - ( t ) = 1/ 2 , t = 0 ( M = 1 , s0 = 0 )
0 ,t<0
Aceastã func ie se nume(te “treapta lui Heaviside” .
c) Dacã func ia f satisface condi iile b) (i c) din defini ia precedentã atunci (t ) = - (t ) f (t )
este un original.

Defini ie : Aplica ia L : OR R definitã de

.
( Lf ) ( p ) = " f (t ) e
pt
dt
0
se nume*te transformata Laplace.
Func ia Lf : ( s0 , .) R este imaginea lui f prin transformata Laplace.

Prin calcul direct se pot ob ine transformatele Laplace pentru multe func ii elementare.

Exemple : Sã se calculeze transformatele Laplace ale func iilor

1) f ( t ) = - ( t ) e kt .
. .
1 1
e(
k p )t t =.
( Lf ) ( p ) = ekt e
"
pt
"
dt = e( k p )t
dt = t =0 = .
0 0
k p p k
2) f ( t ) = - ( t ) sin t
. . .

( Lf )( p ) = " e pt
sin tdt = e pt
cos t |tt =.
=0 " pe pt
cos tdt = 1 p e pt
"
sin t |tt ==.0 + pe pt
sin tdt . Rezultã
0 0 0

1
( Lf )( p ) = 2
p +1
Principalele proprietã ti ale transformatei Laplace sunt listate în tabelul urmãtor.

Numele proprietã ii Formula

1. Defini ie .
Lf ( p ) = " f (t ) e
pt
dt
0

2. Teorema omotetiei 1 p
L ( f ( &t ) ) ( p ) = ( Lf )
& &
3. Derivarea originalului ( Lf ') ( p ) = p ( Lf )( p ) f ( 0)
( Lf '')( p ) = p 2 ( Lf )( p ) p f (0) f ' ( 0)
..................................

( Lf ( ) ) ( p ) = p ( Lf )( p )
n n
pn 1 f (0) p n 2 f ' ( 0 ) ... f(
n 1)
(0)

24
4. Derivarea imaginii (n)
.

( Lf ) = " ( t ) f (t ) e
n pt
dt
0

5. Integrarea originalului t
L f (' ) d' =
( Lf )( p )
"
0
p
6. Integrarea imaginii .
f (t )
" ( Lf )( q ) dq =
p
L
t
( p)
.
f (t ) .
pentru p = 0 "
0
t
dt = " ( Lf )( p ) dp
0

7. Teorema transla iei L e ( p0 t

)
f ( t ) ( p ) = ( Lf )( p p0 )
8. Teorema întârzierii L ( f (t ' )) ( p ) = e pt
( Lf )( p )

9. Imaginea produsului de t

convolu ie L " f (' ) g ( t ' ) dt ( p ) = ( Lf )( p ) ( Lg )( p )

0

Folosind formulele din tabelul de mai sus (toate formulele se demonstreazã prin calcul
direct) se pot calcula transformatele Laplace ale multor func ii elementare.

Exemple : Gãsi i imaginile urmãtoarelor func ii original :

1. f ( t ) = - ( t ) sin(&t )
1 1 &
Se folose*te teorema de omotetie *i rezultã ( Lf )( p ) = = .
& ( p / & + 1) 2 2
p + &2
2

2. f ( t ) = - ( t ) sin 2 t
Se folose*te derivarea originalului. Din f ' ( t ) = - ( t ) 2sin t cos t = - ( t ) sin ( 2t ) *i
2
( Lf ')( p ) = p ( Lf )( p ) f ( 0 ) rezultã ( Lf )( p ) = .
(
p p2 + 4 )
3. g ( t ) = t 2 et
Se folose*te derivarea imaginii pentru f ( t ) = et *i n = 2 . Rezultã

( L (( t ) e )) ( p ) = ( Lf ) ''( p ) =
''
2 t 1 2
=
p 1 ( p 1)2
sin t
4. h ( t ) =
t
. .
sin t 1
Se folose*te integrarea imaginii : L ( p) = " ( Lf )( q ) dq = "q 2
dq = arctgq |qq =.
=p = = arctgp
t p p
+1 2
Imaginile celor mai importante func ii elementare sunt con inute în tabelul urmãtor :

Originalul Imaginea

25
 1 1
p
tn , n N n!
p n +1
t n e& t n!
(p &)
n +1

e&t 1
p &
sin /t /
p + /2
2

cos /t p
p + /2
2

sh (/t ) /
p 2
/2
ch ( /t ) p
p 2
/2
e& t sin /t /
(p & ) + /2
2

e&t cos /t p &

(p & ) + /2
2

t sin /t 2 p/
p2 + / 2
t cos /t p2 / 2
(p )
2
2
+ /2
sin ( t ' ) e p'
p2 + 1
cos ( t ' ) pe p'
p2 + 1
ln t 1 1
ln 0 cu 0 1 0.57722
p p

1.5.2. Inversa transformatei Laplace

Prin transformata Laplace L definitã pe OR se calculeazã imaginile func iilor original

f OR . Prin transformata Laplace inversã L 1 se regãse(te func ia original care corespunde unei
imagini date.
Principalele cazuri în care func ia original poate fi determinatã analitic sunt prezentate
în cele ce urmeazã.

26
 Q ( p)
1. Dacã F ( p ) = este o frac ie ra ionalã atunci ea se descompune în frac ii simple *i
R( p)
se gãse*te originalul fiecãrei frac ii folosind tabelul anterior.
Exemple : Sã se determine originalul urmãtoarelor func ii
1
a) F ( p ) =
(
p ( p 1) p 2 + 4 )
1 11 1 1 1 p 1
Se observã cã = + + . Originalul lui este 1 ( în tabelul
p ( p 1) p + 4 ( 2
) 2
4 p 5 p 1 20 p + 4 p
transformatelor Laplace pe coloana din stânga corespunzãtoare lui 1/ p este scrisã func ia "1" ,
1 p 1 1
originalul lui eate et , originalul lui
este cos 2t iar originalul lui 2 2
este sin 2t .
p 1 p +4 p +4 2
1 1 1 1
Rezultã cã originalul lui F ( p ) este f ( t ) = 1 + et + cos 2t sin 2t .
4 5 20 10
1
b) F ( p ) =
( )
2
p2 + 1
1 1
Se observã cã F ( p ) = 2 2
este imaginea unui produs de convolu ie, adicã
p +1 p +1
t
1 1
F ( p) = 2 2
=L " sin' sin ( t ' ) d' ( p ) = ( Lf ) ( p ) .
p +1 p +1 0
t t
cos ( t 2' ) cos t 1 1
Rezultã cã f ( t ) = " sin ' sin ( t ' ) d' = " d' = t cos t sin t .
0 0
2 2 2

Q( p)
2. Dacã F ( p ) = este o frac ie în care n1 , n2 ,..., nk , 2 atunci
(p )
n2
(p p1 )
n1
p2 ... ( p pk )
nk

descompunerea în frac ii simple este dificilã *i se poate folosi direct formula

( )
k
1 ( ni 1)
f (t ) = 2 ( n 1)! lim F ( p ) e pt (p pi )
ni
p p1
i =1 i

unde exponentul ( ni 1) aratã cã expresia din parantezã se deriveazã de ( ni 1) ori.

p
Exemplu : Sã se determine originalul lui F ( p ) =
(p )
2
2
1
1
Deoarece F ( p ) = se folose(te formula anterioarã pentru p1 = 1, p2 = 1, n1 = n2 = 2 .
( p 1) ( p + 1)2
2

27
Deci
' '
1 p 1 p
f (t ) = lim e pt + lim e pt =
( 2 1)! p 1 ( p + 1)2 ( 2 1)! p 1 ( p 1)2

= lim e pt p2
+
( p + 1) 2 p ( p + 1)
2

+ lim e pt p2
+
( p 1) 2 p ( p 1)
2
1 1
= t (et + e t ) = t sht
p 1
( p + 1)2 ( p + 1)4 p 1
(p 1)
2
( p 1)4 4 2

3. Dacã func ia F ( p ) con ine factorul e &p

se folose*te teorema întârzierii.
2e p
Exemplu : Sã se determine originalul func iei F ( p ) = .
p2

Deoarece F ( p ) = e p 2!
p 2 (
= e p ( Lt 2 ) ( p ) = L ( t 1)
2
) ( p ) , ceea ce s-a ob inut aplicând teorema
întârzierii pentru ' = 1 (i t = t 2 , rezultã cã f ( t ) = ( t 1) - ( t 1) . Inmul irea cu - ( t 1) este
2

necesarã pentru ca f sã fie o func ie original.

1.5.3. Calcul opera ional

Calculul opera ional, numit (i calcul simbolic, a fost introdus la sfâr(itul secolului
XIX de fizicianul englez O. Heaviside. Acesta a pus în eviden ã (fãrã nici o justificare
matematicã) faptul cã este posibilã rezolvarea rapidã a unor ecua ii folosind un operator simbolic,
evitând astfel calcule lungi ce apar în rezolvarea clasicã. Aceastã metodã se justificã par ial
folosinf Transformata Laplace care transformã derivarea în înmul ire cu variabila p (i integrarea
în împãr ire la aceea(i variabilã.
Pentru rezolvarea anumitor tipuri de ecua ii (E) folosind transformata Laplace se
parcurg urmãtoarele etape :
a) Se formeazã ecua ia opera ionalã (EO) prin aplicarea transformatei Laplace celor doi
membri ai ecua iei.
Ecua ie opera ionalã este o ecua ie algebricã de gradul I având drept necunoscutã imaginea (prin
transformata Laplace) a necunoscutei ecua iei.
b) Se rezolvã ecua ia opera ionalã
Solu ia (unicã) a ecua iei este imaginea necunoscutei din ecua ia ini ialã
c) Se determinã originalul func iei solu ie de la b). Acesta reprezintã solu ia ecua iei
ini iale.

Principalele aplica ii ale calcului opera ional sunt :

- calculul inegralelor improprii
- rezolvare ecua iilor diferen iale liniare cu coeficien i constan i
- rezolvarea sistemelor de ecua ii diferen iale cu coeficien i constan i
- rezolvarea unor ecua ii integrale
- rezolvarea unor ecua ii integro-diferen iale
- rezolvarea ecua iilor cu argument întârziat
- rezolvarea unor ecua ii cu derivate partiale

28
1.5.31 Rezolvarea ecua iilor liniare cu coeficien i constan i *i a problemelor Cauchy
ata*ate

Problema Cauchy având necunoscuta y = y ( t ) are forma

an y ( ) + an 1 y ( ) + ... + a0 y = f ( t )
n n 1

(E).
y ( 0 ) = y00 , y ' ( 0 ) =01 , ..., y ( ) ( 0 ) = y0 n
n 1
1

Aplicând transformata Laplace ecua iei (E) se ob ine ecua ia opera ionalã
an ( Ly ( ) ) ( p ) + an 1 ( Ly ( ) ) ( p ) + ... + a0 ( Ly ) ( p ) = ( Lf ) ( p ) .
n n 1

Se noteazã ( Ly )( p ) = Y ( p ) , se folose(te teorema de derivare a originalului (i se ob ine

ecua ia opera ionalã
( )
an p nY ( p ) + p n 1 y ( 0 ) + ... y ( ) ( 0 ) + ... + a1 ( pY ( p ) y ( 0 ) ) + a0Y ( p ) = F ( p )
n 1
(EO).
Se aplicã apoi algoritmul de rezolvare prezentat anterior.
Metoda se poate folosi (i pentru determinarea solu iei generale a ecua iei diferen iale. In
acest caz valorile y ( 0 ) , y ' ( 0 ) . ..., y ( n 1) ( 0 ) reprezintã cele n constante ce apar în solu ia
generalã.

t
Exemple : 1. Sã se determine solu ia generalã a ecua iei y '' 3 y +2 y = e
a) Ecua ia opera ionalã este ( p 2 3 p + 2 ) Y ( p ) py ( 0 ) y ' ( 0 ) + 3 y ( 0 ) =
1
.
p +1
b) Solu ia ecua iei opera ionale este
1 p 1
Y ( p) = + y ( 0) + ( y ' ( 0 ) + 3 y ( 0 )) .
( p 1)( p + 1)( p 2 ) ( p 1)( p 2 ) ( p 1)( p 2 )
Dupã descompunerea în frac ii simple rezultã
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
Y ( p) = + 2 y ( 0) + y '( 0) + + + 5 y ( 0) + 3 y '( 0) = C1 + C2 +
2 p 1 6 p +1 3 p 2 p 1 p 2 6 p +1
.
1
c) Originalul lui Y ( p ) este y ( t ) = C1et + C2e 2t + e t . Aceasta este solu ia generalã a ecua iei
6
liniare.
In aceastã situa ie aplicarea transformatei Laplace pentru rezolvarea ecua iei nu u(ureazã
calculele. Aplicarea ei este justificatã mai ales în rezolvarea problemelor Cauchy.
y ''+ y = 2cos t
2. Sã se rezolve problema Cauchy
y ( 0 ) = 0, y ' ( 0 ) = 1
2p
a) Ecua ia opera ionalã este p 2Y ( p ) py ( 0 ) y ' ( 0 ) + Y ( p ) = .
p2 + 1
2p 1
b) Solu ia ecua iei opera ionale este Y ( p ) = + . Pentru a nu efectua opera ii
(p )
2 2
2
+1 p +1

aritmetice inutile este recomandabil sã nu se aducã frac iile la acela(i numitor.

c) Originalul clui Y ( p ) este y ( t ) = - ( t )( t sin t + sin t ) .

29
Solu ia problemei Cauchy este y ( t ) = ( t + 1) sin t .

1.5.3.2. Rezolvarea sistemelor de ecua ii diferen iale liniare cu coeficien i constan i

Pentru a rezolva astfel de sisteme se ob ine sistemul de ecua ii opera ionale aplicând
transformata Laplace tuturor ecua iilor sistemului.
Solu iile sistemului sunt imaginile func iilor necunoscute ale sistemului ini ial. Prin
aplicarea transformatei Laplace inversã se ob in solu iile cãutate.
x ''+ x + y '' y ' = et
t
Exemplu : Sã se rezolve problema Cauchy x '+ 2 x y '+ y = e .
x ( 0 ) = y ( 0 ) = y ' ( 0 ) = 0, x ' ( 0 ) = 1
1
p 2 X ( p ) 1 + pX ( p ) + p 2Y ( p ) Y ( p ) =
p 1
Sistemul opera ional este . El este un sistem de
1
pX ( p ) + 2 X ( p ) pY ( p ) + Y ( p ) =
p +1
ecua ii liniare cu necunoscutele X ( p ) (i Y ( p ) .
1 1 3 1 1 1
X ( p) = +
8 p 1 4 ( p + 1) 2 8 p +1
Solu ia sistemului este .
3p
Y ( p) =
( )
2
3 p2 1
1 3
x (t ) = sht + te t
4 4
Solu ia sistemului este .
3
y ( t ) = t sht
4

Exerci ii propuse : Aplicând metodele calcului opera ional sã se rezolve urmãtoarele

probleme Cauchy :
1. y ''+ 20 y = 0, y ( 0 ) = 0.5, y ' ( 0 ) = 4 1
R : y t = cos 2t 5 ()
2
( )
2. x '+ x = e t , x ( 0 ) = 1 R : x ( t ) = ( t + 1) e t

3. x ' x = 1, x ( 0 ) = 1 R : x (t ) = 1
4. x '+ 2 x = sin t , x ( 0 ) = 0 R : x (t ) =
1 2t
5
e (cos t + 2sin t )
5. x '' = 1, x ( 0 ) = 0, x ' ( 0 ) = 1 1
R : x (t ) = t + t 2
2
6. x ''+ x ' = 1, x ( 0 ) = 0, x ' ( 0 ) = 1 R : x (t ) = t
7. x ''+ 3 x ' = et , x ( 0 ) = 0, x ' ( 0 ) = 1 1
R : x ( t ) = et +
5
e 3t 2
4 12 3
8. x '''+ x ' = 1, x ( 0 ) = x ' ( 0 ) = x '' ( 0 ) = 0 R : x ( t ) = t sin t

30
9. x '''+ x ' = t , x ( 0 ) = 0, x ' ( 0 ) = 1, x '' ( 0 ) = 0 1
R : x ( t ) = t 2 1 + cos t sin t
2
10. x ''' x '' = sin t , x ( 0 ) = x ' ( 0 ) = x '' ( 0 ) = 0 R:
1
x ( t ) = et t 1
2
11. x '' 2 x ' = e2t , x ( 0 ) = x ' ( 0 ) = 0 R: (1
x ( t ) = 1 e 2t + 2te3t
4
)
12. x '''+ x '' = sin t , x ( 0 ) = 1, x ' ( 0 ) = 2, x '' ( 0 ) = 0 R : 3 t 4 t 1
x ( t ) = e sin 2t e cos 2t
5 5 5
13. x '''+ x '' = sin t , x ( 0 ) = x ' ( 0 ) = 1, x '' ( 0 ) = 0 R: (
1
x ( t ) = 2t + e t + cos t sin t
2
)
14. x ''+ x = cos t , x ( 0 ) = 1, x ' ( 0 ) = 1 1
R: x ( t ) = ( t sin t cos t + sin t )
2
15. x ''+ 2 x '+ x = t 2 , x ( 0 ) = 1, x ' ( 0 ) = 0 R: x ( t ) = t 2 4t + 6 5e t te t

1.6. Aplica ii ale ecua iilor diferen iale în studiul circuitelor electrice

1.6 .1. Descãrcarea unui condensator printr-o rezisten ã

Fenomenul este important pentru cã apare în circuitele folosite la transmisiunile radio,

de televiziune, la radare etc.
Problema : Se considerã un circuit electric format dintr-un condensator cu
capacitatea C *i o rezisten ã R . Se cere intensitatea curentului, i ( t ) *i diferen a de
poten ial v ( t ) la bornele condensatorului în func ie de momentul t la care se face
mãsurarea dacã sarcina ini ialã este Q .
Rezolvare : Considerãm func iile i, q, v :[0, +.) R cate indicaa intensitatea, sarcina
si diferen a de poten ial la bornele condensatorului.
Intre ele existã rela ia q ( t ) = Cv ( t ) .
Intensitatea curentului electric la descãrcare este i ( t ) = q ' ( t ) (i la bornele rezisten ei
v
ea satisface rela ia i = (legea lui Ohm).
R
Rela iile anterioare aratã cã acest circuit este caracterizat de problema Cauchy
q (t )
q '(t ) =
C R (CR)
q (0) = Q
în care q = q ( t ) este func ia necunoscutã iar C (i R sunt constante date în problemã.
Ecua ia diferen ialã poate fi consideratã ca o ecua ie cu variabile separabile sau ca o
ecua ie liniarã (i omogenã de ordinul I. Solu ia problemei Cauchy este
1
q ( t ) = Qe CR .

31
 t
Q CR
Intensitatea curentului (la descãrcare) este i ( t ) = q ' ( t ) = e = I0e t /( CR )
iar
CR
t
Q CR
v (t ) = R i (t ) = e .
C
Momentul începând de la care descãrcarea este practic terminatã se considerã a fi '
'
I0 1
pentru care i (' ) = . Se ob ine e CR = adicã ' = 2 C R ln10 1 4,6 C R
100 100

1.6.2. Incãrcarea unui condensator printr-o rezisten ã în prezen a unei surse de curent
continuu

Problemã : Se considerã un circuit alcãtuit dintr-un condensator cu capacitatea

C , o rezisten ã R *i o sursã de curent continuu având for a electromotoare constantã
E . Se cere sã se determine intensitatea curentului *i diferen a de poten ial la bornele
condensatorului în func ie de momentul la care se face mãsurarea.

Rezolvare : Se considerã func iile i, q, v :[0, +.) R care reprezintã intensitatea curentului,
sarcina condensatorului (i diferen a de poten ial la bornele acestuia.
q (t )
La încãrcarea condensatorului i ( t ) = q ' ( t ) iar v ( t ) = .
C
E v (t )
Legea lui Kirchoff aratã cã i ( t ) = , deci problema Cauchy ce caracterizeazã
R
circuitul este
q (t )
R q '(t ) + =E
C .
q (0) = 0
t
Solu ia generalã a ecua iei (liniarã (i neomogenã de ordinul I) este q ( t ) = CE + Ke CR iar
solu ia problemei Cauchy este
t
q (t ) = C E 1 e CR .

q (t ) t
E
t
Rezultã imediat v ( t ) = =E 1 e CR (i i ( t ) = q ' ( t ) = e CR .
C R
Momentul în care condensatorul este practic încãrcat este cel la care diferen a de poten ial
'
99 99
este v (' ) = E . Din E=E 1 e CR rezultã ' = C R ln100 1 4,6 C R
100 100

1.6.3. Formula fundamentalã a curentului alternativ

Problemã : Se considerã un circuit în care ac ioneazã o for ã electromotoare datoratã

unei varia ii de flux *i con inân o rezisten a R *i o bobinã cu inductan a proprie L
montate în serie. Sã se determine intensitatea curentului electric din circuit.

32
Rezolvare : Pentru a ob ine o varia ie a fluxului electric 3 ( t ) se considerã un cadru cu n
spire de arie S mi(cându-se într-un camp magnetic cu induc ia B , cadru închis printr0un
circuit exterior. Acest cadru se rote(te uniform cu viteza unghularã / .
Fluxul captat 3 ( t ) se descompune în douã pãr i :
- Fluxul 31 ( t ) = n B S sin /t provenind de la polul nord al câmpului magnetic
- Fluxul 3 2 ( t ) = L i ( t ) generat de cadrul parcurs de curentul electric
E (t )
Din rela ia (datã în problemã) E ( t ) = 3 ' ( t ) (i inând cont de faptul cã i ( t ) = se ob ine
R
n B S / L
ecua ia i ( t ) = cos /t i ' ( t ) . Ea se scrie sub forma
R R
L i ' ( t ) + R i ( t ) = n B S / cos /t = E0 cos /t
Pentru rezolvarea acestei ecua ii se poate folosi calculul opera ional.
Ecua ia opera ionalã corespunzãtoare este (pentru i ( 0 ) = 0 )
p
L ( p I ( p ) 0 ) + R I ( p ) = E0 p + /2
2

din care rezultã (notând k = R / L )

p E p E0 1 p 1
I ( p ) = E0 = 0 = k +k 2 + /2 2
( p + / ) ( Lp + R ) L
2 2
(p 2
+/ 2
)( p + k ) (
L k +/
2 2
) p+k p +/ 2
p + /2
.
Intensitatea curentului electric este originalul lui I ( p ) adicã
R
E0 t
i (t ) = R cos /t + L/ sin /t Re L .
R + L2/ 2
2

Aceasta are o componentã periodicã dominantã (anume R cos /t + L/ sin /t ) (i o

R
t
componentã neglijabilã (anume Re L ) atunci când timpul t este mare. Din acest motiv
curentul ob inut se nume(te current alternative.

2. ANALIZA COMPLEXA

2.1. Mul imea numerelor complexe

2.1.1. Defini ie *i structurã algebricã

In mul imea R 2 = {( x, y ) | x R, y R} se definesc douã opera ii (legi de compozi ie

internã)
- adunarea ( x, y ) + ( x ', y ') = ( x + x ', y + y ')
- înmul irea ( x, y ) ( x ', y ') = ( xx ' yy ', xy '+ x ' y )
în raport cu care R 2 este corp comutativ.

33
 Mul imea numerelor complexe este mul imea R 2 dotatã cu aceste douã opera ii. Se
noteazã C .
Obiec ul z = ( x, y ) C se nume(te numaar complex. x este partea realã a lui z (i se
noteazã
Re z , iar y este partea sa imaginarã (i se noteazã Im z .
• Douã numere complexe sunt egale dacã au aceea(i parte realã (i aceea(i parte imaginarã.
Numerele complexe ( x,0 ) , care au partea imaginarã 0 , se numesc numere reale (i se noteazã
x.
Se noteazã i = ( 0,1) . O proprietate importantã a lui i este i 2 = 1 .
1 daca n = 4k
i daca n = 4k + 1
Se poate arãta cã i n =
1 daca n = 4k + 2
i daca n = 4k + 3
Numerele complexe ( 0, y ) = iy ,cu partea realã 0 , se numesc pur imaginare.
• Se scrie z = x + iy deoarece z = ( x, y ) = ( x,0 ) + ( 0,1) ( y,0 ) = x + iy . Aceasta este forma algebricã
a unui numãr complex.
Complex conjugatul numãrului z = x + iy este numãrul z = x iy .
Mul imea numerelor complexe se identificã cu planul geometric R 2 . Numãrul z = x + iy eate
asociat punctului A ( x, y ) care se nume(te afixul lui z .
• Modulul numãrului complex z = x + iy este | z |= x 2 + y 2 .
Modulul lui z = x + iy reprezintã distan a de la punctul A ( x, y ) la punctul O ( 0,0 ) , originea
axelor de coordonate în planul complex.
Propozi ie : Modulul are urmãtoarele proprietã i
1. | z |, 0 oricare ar fi z C
2. | z1 z2 |=| z1 | | z2 | oricare ar fi z1 , z2 C . Rezultã | z n |=| z |n
3. | z1 + z2 |4| z1 | + | z2 | oricare ar fi z1 , z2 C .
z1 | z1 |
4. = oricare ar fi z1 , z2 C , z2 ! 0 .
z2 | z2 |
5. z z =| z |2 oricare ar fi z C
• Argumentul redus al numãrului complex z = x + iy este unghiul pe care segmentul OA îl face
cu sensul pozitiv al axei Ox . Se noteazã arg z (i se calculeazã folosind urmãtoarea formulã
arctg ( y / x ) daca x > 0, y > 0
/2 daca x = 0, y > 0
x =| z | cos
arg z = = + arctg ( y / x ) daca x < 0 . Au loc rela iile
y =| z | sin
3 /2 daca x = 0, y < 0
2 + arctg ( y / x ) daca x > 0, y < 0
• Forma trigonometricã a numãrului complex z = x + iy este z =| z | ( cos + i sin ).
Ea este utilã pentru efectuarea opera iilor cu numere complexe

34
 z1 z2 =| z1 | | z2 | ( cos ( 1 + 2 ) + i sin ( 1 + 2 ))
z1 | z1 |
=
z2 | z2 |
( cos ( 1 2 ) + i sin ( 1 2 ))
z =| z |n ( cos n + i sin n )
• Rãdãcina de ordin n a numãrului z =| z | ( cos + i sin ) este formatã din n numere complexe
+ 2k + 2k
calculate prin zk = (| z |)
1/ n
cos + i sin , cu k {1, 2,..., n} .
n n
Exerci ii rezolvate

1. Sã se detrmine partea realã (i partea imaginarã a numerelor complexe urmãtoare

- z = 1 + 3i . Re z = 1 (i Im z = 3
1 1+ i 1+ i 1+ i 1 1 1 1
- z= . Se scrie z = = = = + i deci Re z = (i Im z =
1 i (1 i )(1 + i ) 1 i 2
2 2 2 2 2
2. Sã se determine modulul (i argumentul urmãtoarelor numere complexe
- z = i . Deoarece z = 0 + 1i rezultã cã | z |= 02 + 12 = 1 (i arg z = / 2
- z = 3 . Deoarece z = 3 + 0i rezultã cã | z |= ( 3)2 + 02 = 3 (i arg z = + arctg 0 =
223 223
- z =1+ i . Deoarece 223 = 4 55 + 3 = 4k + 3 rezultã cã i
= i deci z = 1 i .
1
Atunci | z |= 12 + 12 = 2 (i arg z = arctg = .
1 4
2 2
1 i (1 i) 1 2i + i 2i
= i rezultã cã | z |= 0 + ( 1) = 1 (i
2
- z= . Deoarece z = = =
1+ i 1 i 2 1+1 ( 2 )
arg z = 3 / 2 .

2.1.2. Structurã topologicã

Structura topologicã (geometricã) este legatã de no iunea de distan ã. Aceastã structurã

este necesarã pentru dezvoltarea teoriei func iilor complexe.
Distan a între douã numere complexe z1 = x1 + iy1 (i z2 = x2 + iy2 este
| z1 z2 |= ( x2 x1 ) + ( y2
2
y1 )
2

Cercul C ( z0 , r ) cu centrul în z0 (i raza este este dat de ecua ia | z z0 |= r .

Discul deschis cu centrul în z0 (i raza , notat D ( z0 , r ) este interiorul cercului
C ( z0 , r ) (i este descris de ecua ia | z z0 |< r .
Vecinãtã ile numãrului z0 C sunt mul imi care con in un disc centrat în z0 . Topologia
lui C este de fapt topologia lui R 2 .
Exerci ii rezolvate : 1. Sã se calculeze distan a între z1 = i (i z2 = 1 i .
d ( z1 , z2 ) = ( 0 1)2 + (1 + 1)2 = 5
2. Care este interpretarea geometricã a urmãtoarelor mul imi ?
- A = { z C | Re z > 0} R: semiplanul format din cadranele I (i IV

35
- A = {z C | | Im z |< 1} R: Por iunea din plan cuprinsã între dreptele y = 1 (i y = 1 .
- A = {z C | | z |< 1} R: înteriorul cercului cu centrul in origine (i raza 1
- A = {z C | | z i |> 2} R: exteriorul cercului cu centrul în i (i raza 2
- A = {z C | 1 <| z |< 3} R : coroana circularã dintre cercurile cu centrul în origine cu razele
1(i 3
- A = {z C | | z 1|=| z + i |} R : mediatoarea segmentului ce une(te afixele numerelor z1 = 1 (i
z2 = i

2.1.3. Mul imea extinsã a numerelor complexe

Mul imea extinsã a numerelor complexe este C = C 5 {.} . Obiectul " . " , care
completeazã mul imea numerelor complexe are urmãtoarele proprietã i:
- | . |= +. R
- . .=.
- a . = . pentru orice a C {0}
a
- = . pentru orice a C {0}
0
.
- = 0 pentru orice a C {0}
a
a
- = 0 pentru orice a C
.

.
Nu sunt definite opera iile , . ., 0 . .
.
Mul imea extinsã a numerelor complexe nu are structurã algebricã.
Vecinãtã ile lui . con in exteriorul unui disc cu centrul în origine.
Mul imea {z C | | z 1 > 1|} este vecinãtate a lui . dar mul imea {z C | Re z > 1} nu e
vecinãtate a lui . .

2.2 Func ii complexe elementare

Se nume(te func ie complexã de variabilã complexã o func ie definitã pe o submul ime
D a mu imii numerelor complexe C cu valori în C . Se noteazã f : D C.
Pentru z = x + iy se scrie f ( z ) = f ( x + iy ) = u ( x, y ) + v ( x, y ) .
Func ia u : D R se nume(te partea realã a lui f (i se noteazã Re f ( x, y ) = u ( x, y ) .
Func ia v : D R se nume(te partea imaginarã a lui f (i se noteazã Im f ( x, y ) = v ( x, y ) .
Exemple: 1. Sã se determine partea realã (i partea imaginarã a urmãtoarelor func ii
1. f : C C , f ( z ) = z 2
Putem scrie f ( z ) = f ( x, y ) = ( x + iy ) = x 2 + 2ixy y 2 = ( x 2 )
2
y 2 + 2 xyi . Rezultã cã
Re f ( x, y ) = x 2 y 2 (i Im f ( x, y ) = 2 xy .

36
2. f : C C , f ( z ) =| z |
Putem scrie f ( z ) = f ( x + iy ) = x 2 + y 2 . Rezultã Re f ( x, y ) = x 2 + y 2 (i Im f ( x, y ) = 0 .
Printre func iile complexe existã unele mai importante, cu ajutorul cãrora se ob in alte
func ii complexe. Ele se numesc func ii elementare (i sunt descrise în cele ce urmeazã

2.2.1. Func iile algebrice

Func iile algebrice sunt
- polinoamele f : C C , f ( z ) = an z n + an 1 z n 1 + ... + a1 z + a0 . Toate rezultatele legate de
polinoamele reale
se extind pentru polinoame complexe. Opera iile cu polinoame complexe (adunarea, înmul irea
(i împãr irea) se definesc ca (i cele pentru polinoame reale.
P(z)
- func iile ra ionale f : C {z1 , z2 ,..., zh } C , f (z) = , unde P, Q sunt polinoame complexe
Q(z)
(i z1 , z2 ,..., zh sunt numerele complexe pentru care se anuleazã numitorul frac iei.
az + b
Un caz important îl reprezintã func iile omografice f ( z ) =
cz + d
2.2.2. Func ia exponen ialã
Func ia exponen ialã este f : C C , f ( z ) = e z definitã prin
e z = e x + iy = e x ( cos y + i sin y ) .
Deoarece e x > 0 pentru orice x R (i cos y + i sin y ! 0 pentru oeice y R rezultã cã func ia
exponen ialã nu poate avea valoarea 0 .
Sunt importante urmãtoarele proprietã i ale func iei exponen iale :
z z2 zn
- ez = 1 + + + ... + + ...
1! 2! n!
- e z1 e z2 = e z1 + z2
z 1
-e = z
e
e z1
- z2
= e z1 z2
e
Dacã z = x + 0i este numãr real atunci e z = e x ( cos 0 + i sin 0 ) = e x , deci exponen iala complexã
este o extindere a exponen ialei reale.

2.2.3. Functiile hiperbolice

Func iile hiperbolice complexe sunt definite în mod asemãnãtor cu cele reale.
ez e z
- sinusul hiperbolic este shz =
2
ez + e z
- cosinusul hiperbolic este chz =
2
Aceste func ii au urmãtoarele proprietã i (analoge func iilor hiperbolice reale):
- ch 2 z sh 2 z = 1
- ch ( z1 + z2 ) = chz1 chz2 + shz1 shz2

37
 - sh ( z1 + z2 ) = shz1 chz2 + chz1 shz2

2.2.4. Func iile trigonometrice

Func iile trigonometrice complexe se definesc cu ajutorul func iei exponen iale :
eiz
e iz
- sinusul este sin z =
2i
eiz + e iz
- cosinusul este cos z =
2
sin z
- tangenta este tgz =
cos z
Aceste func ii au proprietã ile cunoscute ale func iilor trigonometrice reale :
- sin 2 z + cos 2 z = 1
- cos ( z1 + z2 ) = cos z1 cos z2 sin z1 sin z2
- sin ( z1 + z2 ) = sin z1 cos z2 + cos z1 sin z2
Intre func iile hiperbolice (i cele trigonometrice existã urmãtoarele rela ii :
cos z = ch ( iz ) , i sin z = sh(iz ) , i tgz = th ( iz ) , chz = cos ( iz ) , i shz = sin ( iz ) , i thz = tg ( iz )

2.2.5. Func ii multivoce

Func iile multivoce (numite (i func ii multiforme) fac sã corespundã fiecãrui element
din domeniul de defini ie mai multe valori.
• Func ia Argument este Arg : C P ( C ) , Argz = {arg z + 2k , k Z }
Aceastã defini ie este justificatã de faptul cã, pentru orice k = arg z + 2k Argz are loc rela ia
z =| z | ( cos k + i sin k ) =| z | e , deci existã mai multe valori ce pot înlocui argumentul lui z în
i k

forma sa trigonometricã.
Se scrie z =| z | ei Argz
1
• Func ia radical f ( z ) = z n asociazã lui z mul imea de valori {z1 , z2 ,..., zn } , unde
1
arg z + 2k arg z + 2k
zk =| z |n cos + i sin . Toate aceste valori satisfac zk n = z .
n n
• Func ia logaritmicã f ( z ) = Lnz este datã de
Lnz = {ln | z | +i Argz} = {ln | z | +i (argz + 2k ), k Z} .
Ea poate fi interpretatã ca fiind inversa func iei exponen iale în sensul cã e Lnz = z .
• Func ia putere f ( z ) = z A , unde A C este definitã prin z A = e A Lnz .
Se definesc de asemenea inversele func iilor trigonometrice (i ale func iilor hiperbolice, dar ele sunt
mai rar folosite în calcule.

k i
Exerci ii : 1. Sã se calculeze : ei , e1+ i , e 2 , cos(i ) , sin i , tg (1 + i )
2
- e =ei 0 +1 i
= e ( cos1 + i sin1) . In aceastã expresie numãrul 1 reprezintã un radian, adicã
0

360
1 57,32 grade.
2

38
- e1+ i = e1 ( cos + i sin )=e
k i
-e 2 = e0 (cos k + i sin k ) (i valorile depend de k
2 2
ei i + e ii
e 1 + e1 e2 + 1
- cos ( i ) = = =
2 2 2
i i i i
/2 /2 /2 /2
e 2 e 2 e e e e
- sin i = = =i
2 2i 2i 2

- tg ( + i ) =
sin ( + i )
=
( e(
i +i )
e (
i +i )
)= e 1+ i
e1 i
=
e 1 ( 1) e1 ( 1)
=
e 1/ e
i.
cos (
(
+ i) i e ( i +i )
+e
i ( +i )
) i (e 1+ i
+e 1 i
) i (e 1
( 1) + e 1
( 1) ) ( e + 1/ e )
2. Sã se rezolve urmãtoarele ecua ii: chz = 0 , sin z = 3 , e z = 1 + i
ez + e z
1
= 0 adicã e 2 z = e ( ) = e2 x ( cos 2 y + i sin 2 y ) = 1 .
2 x + iy
- din chz = = 0 rezultã e z +
2 ez
sin 2 y = 0
e 2 x cos 2 y = 1 x=0
Din sistemul rezultã cos 2 y = 1 adicã . Solu iile ecua iei sunt
e 2 x sin 2 y = 0 2x
y = ( 2k + 1)
e =1

numerele complexe zk = i ( 2k + 1) .
2
e iz eiz
- în ecua ia sin z = = 3 notãm t = eiz ; rezultã t 2 6it 1 = 0 adicã t1,2 = 3 ± 2 2
2i
Din eiz = ei( x +iy ) = e y +ix = e y ( cos x + i sin x ) = 3 + 2 2 rezultã, prin identificarea pãr ilor reale (i
y
imaginare, cos x = 0 , sin x = 1 , e = 3 ± 2 2 . Solu iile ecua iei sunt
4k + 1 4k + 1
(
zk = ln 3 ± 2 2 ) cos
2
+ i sin
2
, k Z

e x cos y = 1
- e z = e x + iy = e x ( cos y + i sin y ) = 1 + i aratã cã . Din împãr irea ecua iilor rezultã
e x sin y = 1

tgy = 1 , adicã y = + 2k (deoarece cos y > 0 (i sin y > 0 ). Atunci e x = 1/ cos = 2 / 2 (i

4 4
x = ln 2 .
Solu iile ecua iei sunt zk = ln 2 + i + 2k .
4

2.3 Elemente de calcul diferen ial

Calculul diferen ial opereazã cu no iunea de func ie derivabilã.
f (z) f ( z0 )
Func ia f este derivabilã în punctual z0 dacã lim = f ' ( z0 ) existã (i este
z z0 z z0
finitã.

39
 O func ie derivabilã în toate punctele unei multimi se nume(te func ie olomorfã pe
mul imea respectivã
Defini ia este analogul complex al defini iei derivatei unei func ii reale. In legãturã cu
derivabilitatea unei func ii într-un punct dat existã un rezultat important, Teorema Cauchy-
Riemann

Teoremã (Cauchy-Riemann) Dacã func ia f ( z ) = f ( x + iy ) = u ( x, y ) + i v ( x, y ) este

derivabilã în z0 = x0 + iy0 atunci u *i v sunt derivabile în ( x0 , y0 ) *i derivatele lor satisfac
#u #v
( x0 , y0 ) = ( x0 , y0 )
#x #y
condi iile (numite condi iile Cauchy-Riemann) .
#u #v
( x0 , y0 ) = ( 0 0)
x , y
#y #x
In cazul în care func iile u (i v au derivate par iale continue în ( x0 , y0 ) (i acestea satisfac
condi iile Cauchy-Riemann, func ia f este derivabilã în z0 .
In punctele în care f este derivabilã, derivata ei se calculeazã folosind formula
#u #v
f ' ( z0 ) = ( x0 , y0 ) + i ( x0 , y0 )
#x #y
Exerci iu : Sã se determine punctele în care func ia f ( z ) = z 2 + z z este derivabilã *i sã se
calculeze derivata ei în aceste puncte.
Func ia f se scrie f ( z ) = f ( x + iy ) = ( x + iy ) + ( x + iy )( x iy ) = 2 x 2 + 2 xyi . Rezultã
2

u ( x, y ) = 2 x 2 (i v ( x, y ) = 2 xy . Cele douã func ii au derivate par iale continue, deci condi ia

necesarã (i suficientã pentru ca f sã fie derivabilã în ( x, y ) este datã de condi iile Cauchy-
Riemann.
#u #v
=
#x #y 4x = 2x x =0
conduc la cu solu ia 0 . Rezultã cã singurul punct în care f este
#u #v 0 = 2y y0 = 0
=
#y #x
#u #v
derivabilã este z0 = 0 + 0i = 0 . Derivata func iei este f ' ( 0 ) = ( 0,0 ) + i ( 0,0 ) = 0 + i0 = 0 .
#x #x
Teorema este verificatã de toate func iile elementare definite în paragraful anterior în toate
punctele domeniului de defini ie. Rezultã cã aceste func ii sunt derivabile pe domeniul lor de
defini ie, adicã sunt olomorfe pe domeniul de defini ie.
Pentru calculul derivatelor func iilor elementare se pot folosi regulile de derivare (i
principalele derivate cunoscute din liceu pentru func iile reale.
Exerci iu : Sã se determine mul imile pe care func iile urmãtoare sunt olomorfe *i sã se
calculeze derivata lor :
1. f ( z ) = 1 + 3z + 9 z 5 ; Func ia este definitã pe C , deci este olomorfã pe C , iar derivata este
f ' ( z ) = 3 + 9 5 z 4 = 3 + 45 z 4

40
 1+ z
2. f ( z ) = ; Func ia este definitã pe C {1} , deci este olomorfã pe C {1} . Derivata ei este
1 z
(1 + z ) ' (1 z ) (1 z ) ' (1 + z ) 1 z + 1 + z 2
f '( z ) = = =
(1 z ) 2
(1 z ) 2
(1 z )2
ez 1
3. f ( z ) = . Domeniul de defini ie al lui f este mul imea punctelor pentru care e z + 1 ! 0 .
ez + 1
Ecua ia e z + 1 = 0 are solu iile zk = ( 2k + 1) i , deci f : C {( 2k + 1) i , k Z } (i este olomorfã pe
aceastaa mul ime. Derivata sa este

f '( z ) =
(e z
)(
+ 1 ' ez 1 ) (e z
)(
1 ' ez + 1 ) = e (ez z
1) (
ez ez + 1 )= 2e z
.
( e 1) ( ) ( )
2 2 2
z
ez 1 ez 1
2.4. Elemente de calcul integral

Func iile complexe f ( z ) = f ( x + iy ) = u ( x, y ) + iv ( x, y ) sunt în esen ã func ii definite pe o

submul ime a lui R 2 cu valori în R 2 . Pentru astfel de func ii se poate calcula integrala
curbilinie de al doilea tip pe o curbã 0 netedã pe pro iuni (i orientatã. De aceea integrala
complexã este de fapt o integralã curbilinie “mascatã” de formalismul complex.

2.4.1. Integrala curbilinie complexã

Dacã 0 : [ a, b ] C , 0 ( t ) = x ( t ) + iy ( t ) este o curbã netedã pe por iuni (are tangentã în toate
punctele sale, cu excep ia unui num finit dintre ele) (i func ia
f ( z ) = f ( x + iy ) = u ( x, y ) + iv ( x, y ) este continuã pe 0 atunci integrala curbilinie complexã este
definitã prin
not

"0 f ( z ) dz = "0 ( u ( x, y ) + iv ( x, y ) ) ( dx + idy ) = "0 ( u ( x, y ) dx v ( x, y ) dy ) + i "0 ( u ( x, y ) dy + v ( x, y ) dx ) .

In practicã se poate folosi direct urmãtoarea formulã
b

"0 f ( z ) dz = " u ( x ( t ) , y ( t ) ) + iv ( x (t ) , y (t ) )
a
x ' ( y ) + iy ' ( t ) dt .

Exerci ii : Sã se calculeze urmãtoarele integrale curbilinii complexe

1. " zdz pe curba 0 : [ 0,1] C , 0 ( t ) = ( t , t 2 ) .
0
1 1

"0 zdz = "(x

0
iy )( dx + idy ) = " (t
0
) "(
it 2 (1 + i 2t ) dt = t it 2 + i 2t 2
0
)
i 2 2t 3 dt =

1 1
t2 t4 t 3 t =1
" ( t + 2t ) dt + i " t dt =
3 2 1
= +2 +i |t = 0 = 1 + i
0 0
2 4 3 3

"0 z dz pe 0 : [0,1] C , 0 ( t ) = t + it 2
2
2.

41
"0 z dz = "0 ( x )
y 2 + 2 xyi ( dx + idy ) = "0 ( x ) "0 ( )
2 2 2
y 2 dx 2 xydy + i 2 xydx + x 2 + y 2 dy =

1 1

" ( 2t t ) ) t3 t5 t 5 t =1 t 4 t3 t 5 t =1
"( ) (
2 4 3 2 2 19
= (t t 1 2t 2t )dt + i 1+ t2 t 4 2t dt = 4 |t =0 +i 2 + |t = 0 = +i
0 0
3 5 5 4 3 5 3 30

2.4.2. Integrala definitã

Dacã func ia f este olomorfã pe un domeniu care con ine curba 0 atunci integrala
curbilinie complexã a lui f pe 0 nu depinde de expresia analiticã a lui 0 ci numai de
extremitã ile sale. In acest caz se poate construi o teorie a integralelor analogã cu teoria
cunoscutã de la func ii reale.
Primitiva func iei f pe domeniul D este func ia F : D C , olomorfã pe D care satisface
F ' ( z ) = f ( z ) pentru +z D .
z
Dacã f : D C este olomorfã pe D atunci, pentru orice z0 D func ia F ( z ) = " f ( z ) dz este o
z0

primitivã a lui f .
Dacã D este un domeniu simplu conex, f : D C este olomorfã pe D , F este o primitivã a sa,
atunci (i z1 , z2 D atunci
z2

" f ( z ) dz = F ( z )
z1
2 F ( z1 ) .

Formula anterioarã este analogul complex al formulei Leibnitz-Newton de la func ii reale.

Pentru calculul primitivelor func iilor elementare se pot folosi formulele cunoscute din liceu.
z3
De exemplu, o primitivã a func iei f ( z ) = z 2 este F ( z ) = .
3
De asemenea, metodele de calcul pentru primitive (integrarea prin pãr i (i schimbarea de
variabilã) pot fi folosite dupã modelul func iilor reale.
Exerci ii : Sã se calculeze urmãtoarele integrale definite
i

" e dz = e
z z z= i i
1. | z =0 = e e0 = cos + i sin 1= 2
0
i i i
e 1 + e1 e 1 e1
2. " z sin zdz = z ( cos z ) ' dz =
" z cos z |zz ==i0 "
+ cos zdz = i cos i + sin i = i( + )
0 0 0
2 2i
i
1 + tgz
i
(1 + tgz ) z =i (1 + tgi ) 2 2
1
3. " 2
dz = (1 + tgz )(1 + tgz ) ' dz =
" | z =0 =
0
cos z 0
2 2 2

2.4.3. Integralele lui Cauchy

Integralele lui Cauchy sunt integrale pentru func ii cu expresia analiticã specialã.
Teoremã (Cauchy) Fie f : D C o func ie olomorfã pe domeniul D (i continuã pe
domeniul D reunit cu frontiera sa. Atunci f este indefinit derivabilã pe D (i derivata sa de
ordinul n în punctul z0 D este datã de formula

42
 n! f (z)
f ( ) ( z0 ) = "
n
dz.
2 i FrD ( z z0 ) n +1

Integralele din membrul drept al egalitã ii de mai sus se numesc integralele lui Cauchy.
Formula este de obicei folositã pentru calculul integralelor, dar poate fi folositã (i pentru
calculul derivatei de ordinul n. Se observã cã valoarea acestor derivate este ob inutã doar cu
ajutorul valorilor lui f pe frontiera domeniului.

Metoda de calcul
- se identificã numerele complexe z care anuleazã numitorul (i care sunt în interiorul
domeniului
- se identificã func ia f (i numãrul n
- se aplicã formula de calcul

Exerci ii : Sã se calculeze urmaatoarele integrale

ch(iz )
1. I1 = "
| z| = 2
2
z + 4 z + 3
dz . Se descompune în factori numitorul (i se ob ine

ch ( iz )
I1 = " ( z + 1)( z + 3) dz
| z|=2

Numitorul se anuleazã în z1 = 1 (i z2 = 3 .
Deoarece | z1 |= 1 < 2 rezultã cã z1 este în interiorul domeniului mãrginit de cercul | z |= 2 .
Deoarece | z2 |= 3 > 2 rezultã cã z2 este în exteriorul domeniului mãrginit de cercul | z |= 2 .
ch ( iz ) ch ( iz )
( z + 3) ( z + 3) dz . In aceastã situa ie f ( z ) =
ch ( iz )
Integrala se scrie I1 = " ( z + 1) dz = " ( z
| z|= 2 | z |= 2
( 1) ) z+3
, z0 = 1

(i n + 1 = 1 deci n = 0 .
ch ( i )
Din teorema lui Cauchy rezultã I1 = 2 i f ( 1) = 2 i .
2
2
ez
2. I 2 = " (z
| z 2| =5
2
6z )
dz . In acest caz numitorul se anuleazã în punctele z1 = 0 (i z2 = 6 .

Deoarece | z1 2 |= 2 < 5 (i | z2 2 |= 4 < 5 rezultã cã amândouã punctele sunt în interiorul curbei

| z 2 |= 5 . Formula din teoremã nu se poate aplica direct, de aceea se deacompune integrala (i
se plicã formula pentru fiecare termen.
2 2 2
ez 1 1 1 ez 1 ez
I2 =
|z
"
2| =5
6 z 6 z
dz =
6 |z "
2| = 5
z 6
dz
6 |z "
2| = 5
z
dz .

Pentru prima integralã f ( z ) = e z , z0 = 6 (i n = 0 iar pentru a doua integralã f ( z ) = e z , z0 = 0

2 2

(i n = 1 .
1 36 1 0
I2 = 2 i e e
6 6

43
 2.4.4. Teorema reziduurilor *i aplica ii

Prin teorema reziduurilor sunt precizate metode de calcul mai simple prntru unele integrale
complexe. Aceastã teoremã poate fi folositã (i în calculul unor integrale reale.
Teorema se bazeazã pe calculul ”reziduurilor ” ata(ate punctelor în care func ia de integrat
nu este definitã, a(a numitele puncte ”singulare ” identificate (i clasificate cu ajutorul
dezvoltãrii în serie a func iei de integrat.
.

2a (z z0 ) = a0 + a1 ( z z 0 ) + a2 ( z z0 ) + ... + an ( z z0 ) + ...
n 2 n
• Seriile Taylor au forma n
n =0

Domeniul de convergen ã al seriei este discul D ( z0 , R ) , unde raza de convergen ã R se

1
calculeazã prin R =
lim n | an |
n .

Teoremã : Dacã func ia f este olomorfã pe discul D ( z0 , r ) atunci pentru orice z D ( z0 , r )

are loc rela ia
f ' ( z0 ) f '' ( z0 ) f ( ) ( z0 )
n
f ( z ) = f ( z0 ) + (z z0 ) + (z z0 ) + ... (z z0 ) + ...
2 n

1! 2! n!
Aceasta este dezvoltarea func iei în serie Taylor.
Urmãtoarele dezvoltãri în serie Taylor sunt foarte importante:
1 1 1
a) e z = 1 + z + z 2 + ... + z n + ... pentru orice z C
1! 2! n!
1 1 3 1 5 1 7
b) sin z = x x + x x + ... pentru orice z C
1! 3! 5! 7!
1 2 1 4 1 6
c) cos z = 1 x + x x + ... pentru orice z C
2! 4! 6!
1
d) = 1 + z + z 2 + z 3 + ... + z n + ... pentru orice z C cu | z |< 1
1 z

Exerci ii: Sã se dezvolte în serie Taylor în jurul punctelor indicate urmãtoarele func ii:
1 1
1. f ( z ) = . Se scrie f ( z ) = (i se aplicã dezvoltarea d).
1+ z2 1 ( z) 2

Rezultã f ( z ) = 1 z 2 + z 4 z 6 + ... , egalitate ce are loc pentru orice z cu proprietatea cã | z 2 |< 1 .

z z 2 z3 z z2 z3
1+ + + ... + 1 + + ...
ez + e z
1! 2! 3! 1! 2! 3!
2. f ( z ) = shz . Deoarece shz = rezultã f ( z ) = ,
2 2
z2 z4 z6
adicã f ( z ) = 1 + + + + ... . Egaliatea are loc pentru orice z C
2! 4! 6!

3. f ( z ) = sin ( 2 z + 1) . Se aplicã dezvoltarea b). Rezultã f ( z ) =

( 2 z + 1) ( 2 z + 1)
3

+
( 2 z + 1)
5

....
1! 3! 5!
1 1
4. f ( z ) = . Se scrie f = = 1 3 z + 32 z 2 33 z 3 + ... . Egalitatea are loc pentru orice z
3z + 1 1 ( 3z )
cu proprietatea cã | z |< 1/ 3 .

44
• Seriile Laurent au forma
+.

2 a (z z0 ) = ... + a (z z0 ) (z z0 ) + a0 + a1 ( z z0 ) + ... + an ( z z0 ) + ...

n n 1 2 n
n n + ... + a 1
n= .
a a a
Expresia 1
+ 2
+ ... + n
+ ... se nume(te partea principalã a seriei.f
(z( z z0 )z0 ) ( z z0 ) n 2

Expresia a0 + a1 ( z z0 ) + ... + an ( z z0 ) + ... este partea întreagã a seriei.

n

Domeniul de convergen ã al seriei este coroana circularã U ( z0 , r , R ) = {z C | r <| z z0 |< R}

1
unde r = lim n | an | (i R = .
n . lim n | an |
n .

Teoremã : Dacã func ia f este olomorfã pe o coroanã circularã U ( z0 , r , R ) , atunci

n =+.
1 f (z)
2 a (z z0 ) , unde an = "
n
f este suma seriei Laurent n dz *i 0 este un cerc
n= . 2 i 0 ( z z0 )n +1
centrat în z0 con inut în coroana U .
Pentru realizarea dezvoltãrii în serie Laurent se calculeazã coeficien ii an folosind formula din
teorema anterioarã (ceea ce e dificil) sau se folosesc dezvoltãri (în serie Taylor) cunoscute deja

Exerci ii : Sã se dezvolte în serie Laurent, în vecinãtatea lui z0 = 0 urmãtoarele func ii :

sin z 1 z z3 z5
1. f ( z ) = 2
. Folosind dezvoltarea func iei sin z ob inem f ( z ) = + + ...
z z 3! 5! 7!
2. g ( z ) = e . Din dezvoltarea în serie Taylor a lui e rezultã
1/ z z

1 1 1
g ( z) =1+ + + ... + + ....
1! z 2! z 2
n! z n
1 1 1 1 z2 1 1
3. h ( z ) = z 4 cos . Avem h ( z ) = z 4 1 + + ... = z 4 + + ...
z 2! z 2 4! z 4 6! z 6 2! 4! 6! z 2

• Un punct z0 se nume*te punct singular izolat pentru func ia f dacã f este olomorfã
pe un disc centrat în z0 , dar nu *i în z0 .
3
Spre exemplu z = 2 este punct singular izolat pentru f ( z ) = .
z 2
De obicei func ia f nici nu e definitã în punctele sale singulare.
Pentru a clasifica punctele singulare considerãm dezvoltarea lui f în serie Laurent în jurul lui
z0
bn b1
f ( z ) = ... + + a0 + a1 ( z z0 ) + ... + an ( z z0 ) + ...
n
+ ... +
(z z0 )
n
(z z0 )
Punctele singulare se clasificã astfel :

- punct eliminabil, dacã bn = 0 pentru orice n N . In aceastã situa ie lim f ( z ) existã (i e

z z0

finitã.
- pol de ordin n dacã bn ! 0 (i bp = 0 pentru orice p > n .

45
 bn b1
In acest caz f ( z ) = + a0 + ... (i lim ( z z0 ) f ( z ) = bn ! 0
n
+ ...
(z z0 )
n
(z z0 ) z z0

-esen ial, dacã existã o infinitate de termeni în partea principalã a dezvoltãrii.

ez 1
Exemple : 1. z = 1 este punct singular eliminabil pentru f ( z ) = deoarece f are
z
1 + z /1!+ z 2 / 2!+ ... + z n / n !+ ... 1 1 z z 2 zn 1
dezvoltarea f ( z ) = = + + + ... + + ... , deci nu existã
z 1! 2! 3! n!
termeni la partea principalã a dezvoltãrii.
sin z
2. z1 = 1 este pol de ordinul 2 (i z2 = 1 este pol de ordinul 1 pentru f ( z ) =
(z 3
+ z2 )
z 1
sin z sin z sin1
deoarece f ( z ) = (i lim ( z 1) f ( z ) = lim = ! 0 (i
( x 1)( x + 1) 2 z 1 z 1
( x + 1) 2
4
sin z sin1
lim ( z + 1) f ( z ) = lim
2
= ! 0.
z 1 z 1 ( x 1) 2
In majoritatea cazurilor ordinul polului este exponentul cu care expresia ( z z0 ) apare la
numitorul func iei studiate.
1
3. z = 0 este punct singular esen ial pentru f ( z ) = e z pentru cã f are dezvoltarea
1 1 1
f ( z) =1+ + 2
+ + ... , deci în partea principalã a dezvoltãrii apare o infinitate de
1! z 2! z n! z n
termini.

1
• Reziduul func iei f în punctul singular izolat z0 este Re z f ( z0 ) = lim " f ( z ) dz .
r 0 2 i C ( z ,r )
0

1
Se poate arãta cã Re z f ( z0 ) = b1 , unde b1 este coeficientul frac iei din dezvoltarea în
(z z0 )
serie Laurent a func iei f în jurul lui z0 .
Practic el se calculeazã folosind urmãroarele formule:
- dacã z0 este punct singular eliminabil atunci Re z f ( z0 ) = 0 .
1 ( n 1)
Dacã z0 este pol de prdinul n atunci Re z f ( z0 ) = (z z0 ) f ( z ) | ( z0 )
n
-
( n 1)!
In aceastã formula exponentul ( n 1) aratã cã expresia din parantezã se deriveazã de n 1
ori iar simbolul | ( z0 ) aratã cã expresia care îl precede se calculeazã în z = z0 .
Formula este u(or de folosit în cazul n = 1 (i n = 2 . Dacã n > 2 e preferabil saa se realizeze
dezvoltarea în serie Laurent (i sã se identifice coeficientul b1 .
Dacã z0 este pol de ordinul I atunci Re z f ( z0 ) = lim ( z z0 ) f ( z ) .
z z0
'
Dacã z0 este pol de ordinul 2 atunci Re z f ( z0 ) = (z z0 ) f ( z ) | ( z0 )
2

- Dacã z0 este punct singular esen ial atunci se folose(te Re z f ( z0 ) = b1 .

46
Exerci ii : Sã se calculeze reziduurile func iilor urmãtoare în punctele indicate.
ez 1
1. f ( z ) = în z0 = 0 . Deoarece z0 = 0 este punct singular eliminabil rezultã Re z f ( 0 ) = 0
z
sin z
2. f ( z ) = în z1 = 1 (i în z2 = 1 .
( x 1)( x + 1)2
z1 = 1 este pol de ordinul 2 deci
' '
sin z sin z ( z 1) cos z sin z sin1 2cos1
Re z f ( 1) = ( z + 1) 2
|( 1) = | ( 1) = | ( 1) =
( z 1)( z + 1) 2
( z 1) ( z 1)2 4

sin z sin1
z2 = 1 este pol de ordinul 1 deci Re z f (1) = lim ( z 1) =
z 1
( z 1)( z + 1) 2
4
1
1 1 1
3. f ( z ) = ez în z0 = 0 . Deoarece f ( z ) = 1 + + 2
+ + ... rezultã cã z0 = 0 este punct
1! z 2! z n! z n
1
singular esen ial (i Rez f ( z0 ) = =1.
1!

Teorema reziduurilor: Dacã f : D C este o func ie olomorfã pe D , iar 0 D este o

curbã simplã, închisã, netedã pe por iuni, care are în interiorul ei un numãr finit de
puncte singulare z1 , z2 ,..., zn ale lui f , atunci
n

"0 f ( z ) dz = 2 i 2 Re z ( z )
k =1
f k

dz
Exerci iu: Sã se calculeze I = " ( z 1) ( z
| z |= 2
2
+1 )
.

Numitorul frac iei se anuleazã în punctele z1 = 1 , z2 = i (i z3 = i

Deoarece | z1 |=| z2 |=| z3 |= 1 < 2 rezultã cã cele trei puncte sunt în interiorul curbei pe care se
calculeazã integrala.
1 1
z1 = 1 este pol de ordinul 1 (i Re z f (1) = lim ( z 1) =
z 1
( z 1) ( z 2
+1 ) 2
z2 = i este pol de ordinul 1 (i
1 1 i i +1 i 1
Re z f ( i ) = lim ( z i ) = lim = = =
z i
( )
( z 1) z + 1 z i ( z 1)( z + i ) ( i 1) 2i 4i 4
2

z3 = i este pol de ordinul 3 (i

1 1 i i 1 i +1
Re z f ( i ) = lim ( z + i ) = lim = = =
z i 2
( )
( z 1) z + 1 z i ( z 1)( z i ) ( i + 1) 2i 4i 4
1 i 1 i +1
Atunci I = 2 i ( Re z f ( z1 ) + Re z f ( z2 ) + Re z f ( z3 ) ) = 2 i + + = (1 + 2i ) i .
2 4 4

47
Existã trei clase de integrale reale calculabile cu reziduuri :
+.
P ( x)
I) " Q ( x ) dx , unde P *i Q sunt polinoame, cu grad ( Q ) , grad ( P ) + 2 iar Q nu are
.
rãdãcini reale.
P(z)
Dacã z1 , z2 ,..., zk sunt polii lui ce au partea imaginarã pozitivã, atunci
Q(z)
+.
P ( x) k

" Q( x) dx = 2 i 2 Re z ( z ) .
p =1
P p
. Q
2
eix + e ix
II) " R ( cos x,sin x ) dx . Pentru calcul se folosesc formulele cos x = (i
0
2
eix e ix
1 1
sin x = (i se noteazã z = eix . Atunci x = ln z (i dx = dz . Avem (i | eix |=| z |= 1 .
2i i iz
Integrala devine
2
z + 1/ z z 1/ z dz
" R ( cos x,sin x ) dx = "
0 | z |=1
R
2
,
2i iz
iar inegrala complexã se calculeazã cu teorema

reziduurilor.

+. +.
III " R ( x ) cos ( µ x ) dx *i " R ( x ) sin ( µ x ) dx , unde R ( x ) este o func ie ra ionalã *i
. .

lim R ( x ) = 0 .
x .
Cele douã integrale se calculeazã înpreunã

48
2. ANALIZA FOURIER

Analiza Fourier este un instrument important în studiul semnalelor cu grad mare de

complexitate (semnale sonore, semnale electrice, unde seismice, etc.)
Problemele fundamentale ce se rezolvã cu ajutorul dezvoltãrii în serie Fourier sunt
- analiza unui semnal periodic, adicã stabilirea semnalelor armonice fundamentale care
îl compun. Din punct de vedere mathematic aceasta înseamnã determinarea coeficien ilor
Fourier în seria corespunzãtoare func iei ce descrie semnalul.
- sinteza unui semnal periodic, adicã stabilirea combina iei de armonici fundamentale
prin suprapunerea cãrora se ob ine semnalul dorit. Din punct de vedere mathematic
aceasta înseamnã studiul convergen ei seriei Fourier ata(atã armonicilor fundamentale
considerate
Tratarea semnalelor neperiodice se face cu ajutorul integralei (i a transformatei Fourier
ata(atã func iei ce descrie semnalul.
Pentru prelucrarea numericã a semnalelor se folose(te transformata Fourier discretã (i
varianta ei mai economicã din punct de vedere al timpului de lucru, transformata Fourier
rapidã.
In acest capitol sunt prezentate rezultate de bazã legate de aceste obiecte (i tehnici
matematice

3.1.Serii Fourier

O func ie f : D C este periodicã cu perioada T dacã f ( x + T ) = f ( x ) pentru orice

x A
Exemple :
1. Func iile f , g : R R , f ( x ) = sin / x (i g ( x ) = cos / x sunt periodice cu perioada 2 / / .
2. Func ia armonicã f : R C , f ( t ) = ei/t = cos /t + i sin /t este periodicã cu perioada
2 // .
3. Suma unor func ii periodice nu este neapãrat o
func ie periodicã.
n
/
Func ia f ( t ) = 2 ak ( cos /k t + i sin /k t ) este periodicã doar dacã raportul i este numãr
k =1 / j

ra ional pentru orice i, j {1, 2,..., n} . Dacã mãcar unul dintre rapoarte este ira ional func ia
ob inutã este foarte complicate.

Se considerã mul imea de func ii L2 ([ l , l ]) = { f : [ l , l ] R | f 2 este int egrabila} .

49
Teoremã : Orice func ie f L2 ([ l , l ]) este suma unei serii trigonometrice , adicã
existã numerele reale a0 , a1 ,... *i b1 , b2 ,... astfel încât

f ( x + 0) + f ( x 0) a0 .
k x k x
2
=
2
+ 2
k =1
ak cos
l
+ bk sin
l
pentru orice x [ l, l ] . (1)

Coeficien ii seriei sunt

l l l
1 1 n x 1 n x
a0 = " f ( x ) dx , an = " f ( x ) cos dx , bn = " f ( x ) sin dx . (2)
l l
l l
l l l
l
Seria (1), cu coeficien ii (2) este seria Fourier asociatã fucn iei f pe intervalul [ l, l ] .

In punctele în care f este continuã are loc rela ia

.
a0 k x k x
f ( x) =
2
+ 2k =1
ak cos
l
+ bk sin
l
l
2 n x
Observa ii: 1. Dacã func ia f este parã atunci an = " f ( x ) cos dx (i bn = 0 , +n N
l 0 l
l
2 n x
2. Dacã func ia f este imparã atunci an = 0 , +n N (i bn = " f ( x ) sin dx .
l 0 l
Exemple: Sã se dezvolte în serie Fourier urmãtoarele func ii, pe intervalele indicate:
1. f : [ , ] C , f ( x ) = x .
1 1 1 n x
a0 = " f ( x ) dx = " xdx = 0 . Folosind formula ( 2 ) rezultã a n = " x cos dx = 0 .

Aceste calcule pot fi evitate observând cã f este o func ie imparã (i folosind observa ia
1.
2 ( 1)
n
1 n x
bn = " x n sin dx =
n
.

2 ( 1)
. . n
2x 3x 4x
Deci f ( x ) = x = 0 + 2 0 cos n + 2 sin n = 2 sin x sin + sin sin + ... .
n =1 n =1 n 2 3 4
Deoarece func ia este continuã pe [ , ] , egalitatea are loc pentru orice x [ , ]
x, daca 0 4 x 4
2. f ( x ) =
0, daca 4 x<0
1 1 1 n ( 1)n 1
a0 = " f ( x ) dx = " xdx = 2 0
; an = " f ( x ) cos "
dx = x cos nxdx =
0
n 2
;

1 ( 1)n +1
bn = " f ( x ) sin n dx = . Rezultã cã
n
2 2 1 sin 4 x
f ( x) = + cos x + sin x sin 2 x + cos3 x + sin 3x + ...
4 9 3 4

50
 2 1 1 1
Pentru x = 0 din formula de mai sus ob inem 0 = 1+ + 2 + ... + + ... ,
4 32
5 ( 2n + 1)2
adicã
2 2
1 1 1
=1+ + + ... + + ... , ceea ce conduce la o aproximare a lui . In multe
8 32 52 ( 2n + 1)2 8
ocazii dezvoltãrile în serie sunt folosite pentru aproximarea unor numere reale.

Observa ie : Deoarece lim an = lim bn = 0 , rezultã cã func ia f poate fi aproximatã

n . n .

folosind primii termeni ai seriei Fourier ata*ate, restul termenilor avãnd o

contrbu ie redusã. De obicei se folosesc primii 32 de termeni.

Seria (1), cu coeficien ii Fourier (2) poate fi scrisã sub formã complexã astfel :
f ( x + 0) + f ( x 0) k =+. ik x

2
= 2c
k= .
k e l ,

1 1 a
unde ck = ( ak ibk ) , c k = ( ak + ibk ) pentru k > 0 *i c0 = 0
2 2 2

Forma spectralã a seriei (1) este

f ( x + 0) + f ( x 0) a0 .
k x
2
=
2
+ 2 A sin
k =1
k
l
+ k

2 2 ak
unde Ak = ak + bk *i k este arcul pentru care cos k = *i
2 2
ak + bk
bk
sin k = .
2 2
ak + bk
Ak se nume*te amplitudinea armonicii de ordinul k iar k este defazajul acestei
armonici.

3.2. Formula integralã Fourier

O func ie f : R K (unde K = R sau K = C ) este derivabilã pe por iuni dacã în orice

interval [ a, b ] existã o mul ime finitã de puncte, x1 , x2 ,..., xn astfel încat
- f este derivabilã pe [ a, b ] cu excep ia punctelor x1 , x2 ,.., xn
- în fiecare din punctele x1 , x2 ,.., xn func iile f (i f ' au limite laterale.

Teoremã (formula integralã Fourier): Dacã f : R K este o func ie derivabilã pe

+.
por iuni *i absolut integrabilã pe R (adicã integrala improprie " f ( x ) dx
.
este

convergentã, atunci are loc rela ia

51
 +. +.
1
f (t ) = " " f (' ) cos & ( t ' ) d' d& . (3)
0 .

Observa ii : 1. Formula (3) poate fi scrisã sub urmãtoarele forme :

+. +.
1 &( t ')
f (t ) = " " f (' ) e
i
d' d &
2 . .
+. +. +. +.
1 1 1
sau f ( t ) = " e i& t " f (' ) e i&'
d' d & = " ei& t " f (' ) e
i&'
d' d & .
2 . .
2 .
2 .

2. Dacã f este o func ie parã atunci formula (3) devine

+. +.
2
f (t ) = " cos & t " f (' ) cos &' d' d&
0 .

3. Dacã f este o func ie imparã atunci formula (3) devine

+. +.
2
f (t ) = " sin &t " f (' ) sin &' d' d&
0 .

3.3. Transformata Fourier (integralã)

Transformata Fourier integralã a func iei f satisfaacând condi iile din

teorema anterioarã este
+.
1
F ( f ): R K , F ( f )( & ) = " f (t ) e
i& t
dt .
2 .
Func ia F se nume(te imaginea lui f prin operatorul de transformare Fourier iar
f se nume(te originalul lui F . Intre f (i F existã urmãtoarele formule de legãturã :
Caz general 1
+.
1
+.
F (& ) = " f ( t ) e dt
i& t
f (t ) = " F (& ) e d &
i& t

2 .
2 .

Pentru functii pare 2

.
2
.
F (& ) = " f ( t ) cos &tdt f (t ) = " F ( & ) cos &td &
0 0

Pentru func ii impare 2

.
2
.
F (& ) = " f ( t ) sin &tdt f (t ) = " F ( & ) sin &td &
0 0

Principalele proprietã i ale transformatei Fourier sunt prezentate în tabelul urmãtor :

Denumirea proprietã ii Formula
Liniaritata F (% f + 7 g ) = % F ( f ) + 7 F ( g )
Omotetia 1 &
F ( f ( at ) ) ( & ) = F( f )
|a| a
Transla ia F ( f (t + a )) (& ) = e i& a
F ( f )( & )

52
 Derivarea originalului
( )
F f ( ) ( & ) = ( i& ) F ( f
n n
)( & )
Derivarea imaginii
( F ( f ) )( ) ( & ) = i n+2 F ( t n f ( t ) ) ( & )
n

Produsul de convolu ie F ( f * g )( & ) = 2 F ( & ) G ( & )

In ulima proprietate produsul de convolu ie a douã func ii f (i g este definit prin
+.

( f * g )( t ) = " f (' ) g ( t ' ) d' .

.
Cu ajutorul transformatei Fourier se pot rezolva unele ecua ii integrale, numite ecua ii de
tip Fourier :
+. +.
1
a) Ecua ia " f ( t ) ei&t dt = g ( & ) , & R are solu ia f ( t ) = " g (& ) e
i& t
d& , t R
.
2 .
+. .
2
b) Ecua ia " f ( t ) cos &tdt = g ( & ) ,
0
& R are solu ia f ( t ) = " g ( & ) cos &td & , t
0
R

+. .
2
c) Ecua ia " f ( t ) sin &tdt = g ( & ) , & R are solu ia f ( t ) = " g ( & ) sin &td & , t R
0 0

Exerci ii: Sã se resolve urmãtoarele ecua ii func ionale (cu necunoscuta f ):

.

" f ( t ) sin &tdt = e g (& ) = e

& &
1. . Notând (i aplicând formula c) ob inem
0
.
2 2t
f (t ) = "e
&
sin &td & = (se integreazã de douã ori prin pãr i)
0 (t 2
+1 )
.
1 1
2. " f ( t ) cos &tdt = &
0
2
+1
. Notând g (& ) =
& +1
2
(i folosind fromula b) ob inem
.
2 1
f (t ) = "& 2
cos & tdt . Aceastã integralã se calculeazã folosind teorema reziduurilor (de
0
+1
eitz
la func ii complexe). Se noteazã g ( z ) = dz .
1 + z2
.
eitz eitz eitz e t
" = 2 i Re z ( i ) = 2 i lim ( z i ) =2 i lim =2 i = .
.
1 + z2
g
z i 1 + z2
( ) z i ( z + i) 2i et
. . . .
eitz cos tz sin tz cos tz 1
Din " 2
dz = 2"dz + i "
dz = t + 0 i rezultã " 1+ z dz = , deci f ( t ) =
.
1+ z .
1+ z .
1 + z2 e .
2
e t
et

3.4. Transformata Fourier discretã

Aceastã transformatã se folose(te pentru analizarea unor semnale discrete, adicã ale unor
func ii x definite pe mul imea numerelor întregi. Valoarea x ( n ) poate fi interpretatã ca
rezultat al unor mãsurãtori realizate la momentul de timp n .

53
 Fie N un numãr natural dat *i x : Z C o func ie periodicã cu perioada N , adicã
x ( n + N ) = x ( n ) pentru orice numãr natural n . Transformata Fourier discretã a
fun iei x este
N 1
1 2 mn 2 mn
X :Z C, X ( m) =
N
2 x (n)
n =0
cos
N
i sin
N
. (4)

Analogia cu transformata Fourier integralã este evidentã.

Observa ii : 1. Func ia X este (i ea periodicã de perioadã N , prin urmare atât x cât (i

X sunt perfect determinate dacã se cunosc valorile lor în punctele 1, 2,..., N .
2. In practicã semnalele nu sunt periodice, dar masurãtorile se realizeazã într-un interval
finit de timp [0, N ] . Pentru a folosi transformata Fourier discretã se considerã semnalul
x :{1, 2,..., N } C prelungit prin periodicitate la mul imea Z . Adicã x ( n + kN ) = x ( n )
pentru orice k Z

Transformata Fourier discretã inversã a semnalului X : Z C , periodic cu perioada N

este
N 1
2 mn 2 mn
x:Z C, x (n) = 2 X (m)
m =0
cos
N
+ i sin
N
. (5)

Formula (4) permite descompunerea semnalului discret într-o sumã de semnale discrete
fundamentale iar formula (5) reconstruie(te un semnal discret atucni când se cunosc
semnalele fundamentale care îl compun.

Exerci iu : Sã se calculeze transformata Fourier discretã a semnalului x ( n ) = a n ,

a > 0 definit pe {0,1,..., N 1} *i prelungit prin continuitate pe Z .
N 1 N 1
1 aN w mN

2 ( aw )
1 2 mn 2 mn 1
2
n
X ( m) = an cos i sin = m
= m
, pentru
N n =0 N N N n=0 1 aw
m {1, 2,..., N 1} (i dacã wm a ! 0.
Dacã w = a atunci se poate arãta cã X ( m ) = 1 .
m

N 1
1
Pentru m = 0 se ob ine X ( 0 ) =
N
2w
n =0
0
=1

3.5. Transformata Fourier rapidã

Transformata Fourier rapidã este o variantã a transformãrii Fourier discrete, caz în

care numãrul de opera ii aritmetice efectuat pentru a calcula expresiile din formulele (4)
(i (5) este minim.
Algoritmul ” Fast Fourier transform ” (transformata Fourier rapidã) a fost propus
de J. W. Cooley (i J. W. Tuckey în 1965. El este acum folosit cu predilec ie pentru
calcului transformatei Fourier discrete din acuza economiei de timp de calcul.
Formulele (4) (i (5) se pot scrie sub formã complexã astfel :

54
 N 1
1
X ( m) =
N
2 x ( n) w
n =0
mn
(4’)
.
x (n) = 2 X ( m) w
m =0
mn
(5’)
2 i
unde w = eN este un numãr complex cu modulul egal cu 1 .
Formulele (4’) (i (5’) necesitã realizarea a N 2 înmul iri de numere complexe,
deoarece m (i n iau toate valorile din {0,1,2,..., N 1} .
Folosind numere naturale de forma N = 2k (i un procedeu special de calcul se
realizeazã N log 2 N = k 2k înmul iri în loc de 22 k înmul iri. Aceastã metodã produce o
reducere semnificativã a volumului de calcul. Spre exemplu, pentru N = 25 = 32 , în mod
normal ar trebui executate 322 = 1024 înmul iri, în timp ce transformata Fourier rapidã
necesitã doar 160 de înmul iri.
Calculul transformatelor Fourier discrete, chiar in varianta lor rapidã, nu poate fi
imaginat fãrã ajutorul unor ma(ini performante de calcul.

4. Transformata Z
Transformata Z este analogul discret al transformatei Laplace.
Ea se folose(te pentru analiza semnalelor discrete neperiodice.
Principala aplica ie a transformatei Z este rezolvarea unor ecua ii (algebrice) recurente.

4.1. Transformata Z directã

O func ie f : Z C va fi identificatã cu (irul valorilor sale ( f n )n Z .

Un (ir ( f n )n Z se nume(te (ir original sau semnal discret dacã îndepline(te urmãtoarele
condi ii
- f n = 0 pentru n < 0
- existã c > 0 (i a , 0 astfel încât | f n |4 c a n pentru orice n > 0
Mul imea (irurilor admisibile se noteazã Q ' (i ( f n ) Q ' aratã cã ( f n ) este un (ir original.
Cu (iruri original se pot face adunãri, înmul iri cu scalari (i produse de convolu ie.
Produsul de convolu ie a douã semnal discrete ( f n ) (i ( g n ) este (irul ( hn ) unde
0 , daca n < 0
hn = n
.
2f
k =0
k gn k , daca n > 0

Existã douã semnale discrete fundamentale :

55
 0, n<0
- (irul treaptã unitate - n =
1, n,0
1 , n=k
- (irul semnal impuls la momentul k , 8 kn =
0 ,n!k
Fie ( f n ) un (ir admisibil (i Ea = {z C | | z |> a} (aici a este numãrul ce apare în defini ia
(irului admisibil.Se nume(te transformata (în) Z a acestui (ir func ia
.
Z ( f n ) : Ea C , Z ( f n )( z ) = 2f z
n=0
n
n
.

Principalele proprietã i ale transformatei Z sunt prezentate în tabelul urmãtor :

Denumirea Formula
Teorema întârzierii Z ( f n k )( z ) = z k Z ( f n )
(transla ia la dreapta)
Teorema depã(irii k 1

(transla ia la stânga) Z ( f n+k ) = z k

Z ( f n )( z ) 2 fn z n m=0

Teorema amortizãrii (
Z fne an
) ( z ) = Z ( f ) ( za )
n
n

Imaginea diferen ei Z ( f n +1 f n )( z ) = ( z 1) Z ( f n )( z ) f0 z
Imaginea sumei n
z
Z 2 f ( z ) = z 1 Z ( f )( z )
k =0
k n

Derivarea imaginii 1
Z ' ( f n )( z ) = Z ( nf n )( z )
z
Imaginea produsului de convolu ie Z ( fn * gn ) = Z ( fn ) Z ( gn )
Ca (i în cazul transformatei Laplace este utilã cunoa(terea transformatei Z
pentru semnalele discrete uzuale. Cele mai importante valori sunt prezentate mai jos :
Semnalul discret ( f n ) Transformata Z Domeniul de defini ie al lui F
F ( z ) = Z ( f n )( z )
8k zk C
-n =1 z | z |> 1
z 1
n z | z |> 1
( z 1) 2

an 1 1 | z |>| a |
z a
a n z | z |>| a |
z a
na n 1 z | z |>| a |
(z a)
2

( n 1) a n 2 1 | z |>| a |
(z a)
2

56
 ( n 1)( n 2 ) ... ( n k + 1)
an k +1
1 | z |>| a |
( n 1)! (z a)
k

sin an z sin a | z |> 1

2
z 2 z cos a + 1
cos an z ( z cos a ) | z |> 1
2
z 2 z cos a + 1
sh ( an ) z sh ( a ) | z |>| e a |
z2 2 z ch ( a ) + 1
ch ( an ) z ( z ch ( a ) ) | z |>| e a |
z2 2 z ch ( a ) + 1
1 1 z!0
ez
n!

Exemplu : Sã se calculeze transformata Z a (irului ( n 2 )

n ,0
Se aplicã teorema de derivare a imaginii pentru (irul f n = n .
'
z ( z + 1)
( )( z) = Z (n
Z n 2
n )( z ) = z
z
=
( z 1) 2
( z 1)3

4.2. Transformata Z inversã

Transformata Z inversã a func iei F : Ea C este (irul definit prin

1
fn = F ( z ) z n 1dz
"
2 i0
unde 0 este o curbã închisã ce con ine toate punctele singulare ale func iei F .
Deoarece acest calcul poate fi complicat, dacã F ( z ) este o frac ie, ea se descompune în
frac ii simple (i se folose(te tabelul anterior.

Exemplu : Sã se determine transformata Z inversã a func iei F ( z ) =

(
z z2 5 ) .
2

(z 3)( z 1)

1 2
Se descompune F în frac ii simple F (z) = z + . Folosind tabelul
z 3 ( z 1)2
transformatei Z rezultã f n = 3n + 2 n 2n 1 = 3n + n 2n .

4.3. Rezolvarea ecua iilor recurente liniare cu ajutorul transformatei Z

Tehnica rezolvãrii acestor ecua ii este similarã cu cea aplicatã pentru rezolvarea
ecua iilor diferen iale liniare cu ajutorul transformatei Laplace :
- se ob ine ecua ia opera ionala aplicând transformata Z în ambii membrii ai ecua iei

57
 - se rezolvã ecua ia operationalã (i se ob ine imaginea F ( z )
- se aplicã transformata Z inversã (i se ob ine (irul sãu original, care este solu ia ecua iei
recurente.

Exemplu : Sã se determine *irul ( yn )n N

care satisface rela iile
yn + 2 4 yn +1 + 4 yn = 3n , y0 = 0, y1 = 2
Ecua ia opera ionalã este Z ( yn + 2 4 yn +1 + 4 yn )( z ) = Z ( 3n ) ( z ) adicã
z
Z ( yn + 2 )( z ) 4 Z ( yn +1 )( z ) + 4 Z ( yn )( z ) = adicã
z 3
z 2z2 5z
z2 Y ( z ) y0 y1 z 1
4z Y ( z ) y0 + 4Y ( z ) = , din care rezultã Y ( z ) = . Pentru a
z 3 (z 3)( z 2 )
2

calcula originalul lui Y ( z ) se descompune acesta în frac ii simple.

1 1 1
Y ( z) = 3 +2 . Folosind tabelul transformatei Z ob inem
z 3 z 2 ( z 2 )2
yn = 3 3n 1
2n 1 + 2 ( n 1) 2n 2

BIBLIOGRAFIE
1. Bãlan T., Sterbe i C :Analizã complexã, Editura MTM, Craiova, 2003
2. Bãlan T., Sterbe i C :Analizã Fourier, Editura SITECH, Craiova, 2001
3. Bânzaru T., Lãzureanu C. :Analizã matematicã 4i ecua5ii diferen5iale, Editura
Politehnica, Timi(oara, 1997
4. Brânzãnescu V., Stãnã(ilã O. :Matematici Speciale, teorie, exemple, aplica5ii. Editura
All, Bucure(ti, 1998
5. Constantinescu D. :Equations differentielles, Editura Universitaria, Craiova, 2003
6. Corduneanu A. :Ecua5ii diferen5iale-aplica5ii în electrotehnocã, Editura Facla,
Timisoara, 1981
7. Demidovitch B : Recqueil d’exercices et problemes d’analyse mathematique, Editura
Mir, Moscova, 1972
8. Kessler P. : Curs de matematici superioare, Reprografia Univ. Craiova, 1976
9. Nãslãu P, Negrea R., Cãdaru L :Matematici asistate de calculator, Editura
Politehnica, Timi(oara,2005
10. Predoi M : Analizã matematicã, Editura Universitaria, Craiova, 1994
11. Teodorescu N., Olariu V. : Ecua5ii diferen5iale 4i cu derivate par5iale, Editura
Tehnicã, Bucure(ti, 1979

58
12. Tudosie C : Probleme de ecua5ii diferen5iale, Editura Dacia, 1990
13. Turcitu G., Sterbeti C. : Analizã complexã 4i ecua5ii diferen5iale, Editura Radical,
Craiova, 2001

59