Pleureziile Purulente Nespecifice

RAICU IULIANA EDUINA PLEUREZIILE PURULENTE NESPECIFICE
UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS” GALAȚI
FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE
SPECIALIZAREA ASISTENȚĂ MEDICALĂ GENERALĂ
PLEUREZIILE PURULENTE
NESPECIFICE
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC,
LECT. UNIV. DR.IȘFAN DUMITRU
ABSOLVENT,
RAICU IULIANA EDUINA
2016
4
Mulțumiri
Adresez mulțumiri domnului doctor Ișfan Dumitru pentru sfaturile și indicațiile prețioase
acordate în vederea realizării acestei lucrări.
De asemenea, adresez mulțumiri cadrelor medicale din secția de Chirurgie Toracică a Spitalului
Clinic Județean de Urgență „Sfântul Apostol Andrei” Galați, pentru permisiunea accesării de
documente medicale și pentru informațiile acordate în sprijinul realizării studiului.
5
CUPRINS
INTRODUCERE……………………………………………………………..………pag.
PARTEA GENERALĂ
CAPITOLUL I
NOȚIUNI GENERALE DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A PLĂMÂNILOR
I. 1.1 Componente ale aparatului respirator……………………………………………pag.
I. 1.2 Principalele organe ale respirației: plămânii……………………………………..pag.
I. 1.3 Configurația externa și raporturile plămânilor…………………………………...pag.
I. 1.4 Organizarea structurală a plămânilor…………………………………………….pag.
I. 1.5 Funcțiile plămânilor……………………………………………………………...pag.
I. 1.6 Etapele respiratorii……………………………………………………………….pag.
I. 1.7 Fenomenele mecanice ale ventilației pulmonare………………………………...pag.
I. 1.8 Volumele pulmonare……………………………………………………………..pag.
I. 1.9 Capacitățile respiratorii…………………………………………………………..pag.
I. 1.10 Debitele respiratorii……………………………………………………………..pag.
I. 1.11 Vascularizația plămânilor……………………………………………………….pag.
I. 1.12 Inervația plămânilor…………………...………………………………………..pag.
I. 2.1 Pleurele…………………………………………………………………………..pag.
I. 2.2 Raporturile pleurei cu plămânii………………………………………………….pag.
I. 2.3 Vascularizația și inervația pleurei………………………………………………..pag.
I. 3.1 Topografia toraco-pleuro-pulmonară…………………………………………….pag.
I. 3.2 Mediastinul………………………………………………………………………pag.
I. 3.3 Fiziologia bronho-pulmonară……………………………………………………pag.
CAPITOLUL II
PLEUREZIILE PURULENTENESPECIFICE
II. 1 Noțiuni generale despre pleureziile purulente…………………………………….pag.
II. 2 Clasificarea pleureziilor purulente………………………………………………...pag.
6
II. 2.1 Criteriul etiologic ……………………………………………………………….pag.

II. 2.2 Criteriul patogenic……………………………………………………………….pag.
II. 2.3 Criteriul clinic…………………………………………………………….......…pag.
II. 2.4 Criteriul funcțional…………………………………………………………....….pag.
II. 3 Pleureziile purulente nespecifice……………………………………………….......pag.
II. 3.1 Pleureziile purulente acute…………………………………………………....….pag.
II. 3.1.1 Etiopatogenia pleureziilor purulente acute nespecifice…………………....…..pag.
II. 3.1.2 Aspecte topografice ………………………………………………………....…pag.
II. 3.1.3 Stadiile anatomo-patologice ………………………………………………...…pag.
II. 3.2 Pleureziile purulente cronice ………………………………………………….....pag.
II. 3.2.1 Diagnosticul de pleurezie purulentă cronică………………………………...…pag.
II. 4 Fiziopatologia pleureziilor purulente…………………………………………...….pag.
II. 5 Tabloul clinic al pleureziilor purulente ………………………………………...….pag.
II. 6 Diagnosticul pleureziilor…………………………………………………....…...…pag.
II. 6.1 Examenul radiologic …………………………………………………………......pag.
II. 6.2 Examenul computer tomograf…………...……………………………….…........pag.
II. 6.3 Examen ecografic…………………………………………………………….........pag.
II. 6.4 Rezonanță magnetică………………………………………………………....…...pag.
II .6.5 Puncția pleurală………………………………………………………………........pag.
II. 7 Diagnosticul stadial …………………………………………………...……….........pag.
II .8 Diagnosticul diferențial……………………………………………...…………........pag.
II. 9 Tratamentul pleureziilor purulente nespecifice………….…………...………..........pag.
II. 10 Tratamentul stadial…………………………………………………..………....…..pag.
II. 11 Evoluție și complicații………………………………………………...…………....pag.
II. 12 Prognosticul pleureziilor purulentenespecifice………………….…...…………....pag.
7
CAPITOLUL III
ÎNGRIJIRILE PACIENTULUI CU PLEUREZIE PURULENTĂ NESPECIFICĂ
III. 1 Pregătirea preoperatorie ……………………………………………………….....pag.
III. 2 Pregătirea postoperatorie în secția de terapie intensivă ………………...………..pag.
III. 3 Pregătirea postoperatorie generală la salon ……………………………………...pag.
III. 4 Nutriția bolnavului chirurgical ………………………………………………..…pag.
III. 5 Complicațiile postoperatorii imediate…………………………………………....pag.
III. 5.1 Complicațiile aparatului respirator………………………………………….....pag.
III. 5. 2Complicațiile aparatului cardiovascular…………………………………..…...pag.
III. 5. 3 Complicațiile aparatului renal ……………………………………………..….pag.
PARTEA SPECIALĂ
CAPITOLUL IV
STUDIUL PERSONAL STATISTIC
IV. 1 Motivație.....................................……………………………………………...…pag.
IV. 2 Scop și obiective.....................................................................................................pag.
IV. 3 Materiale și metodă de studiu.………………………………………………........pag.
IV. 4 Culegerea și prelucrarea datelor statistice din cadrul Spitalului Clinic de Urgență
,, Sfântul Apostol Andrei”,Galați.....................................................................................pag.
CAPITOLUL V
STUDIUL PERSONAL DE CAZURI
V. 1 Caz clinic nr. 1…………………………………………………………....…..…...pag.
V. 2 Caz clinic nr. 2…...………………………………………………………......……pag.
CAPITOLUL VI
CONCLUZII.................................................................................................................pag.
BIBLIOGRAFIE
8
INTRODUCERE
,, MEDICUL ÎNGRIJEȘTE, NATURA VINDECĂ” HIPOCRATE
Pleurezia purulentă este cunoscută sub diverse denumiri:empiem, abces pleural, piotorax
și constă în acumularea de puroi la nivelul cavității pleurale. Pleurezia purulentă a fost clasificată
în două grupe mari:pleurezii purulente nespecifice (netuberculoase)și pleurezii purulente
specifice(tuberculoase). În această lucrare va fi prezentată pleurezia purulentă nespecifică
începând cu generalități de anatomie, fiziologie, etiopatologie, fiziopatologie și până la
diagnosticare pe bază de examene amănunțite, tratament și îngrijire continuă.Pleurezia purulentă
poate fi generalizată, atunci când cuprinde tot spațiul pleural sau localizată pleural, atunci când
ocupă o zonă limitată din acesta. Stadiile evolutive sunt:exudativă, fibropurulentă și de
organizare.Pleurezia poate fi prevenită prin depistarea precoce a diagnosticului bolii cauzale. De
exemplu: tratarea precoce a pneumoniei poate preveni acumularea de fluid pleural.Simptomele
tipice cuprind: tusea, febra, durerea, transpirațiile și dispneea. Această afecțiune apare secundar
unei pneumonii, bronșite, tumori pulmonare sau inflamație tuberculoasă. Pleurezia poate fi
provocatăși de procese patologice din sfera abdominală și cea pelvină (abcese renale, hepatice și
pancreatice) care se răspândesc în cavitatea toracică. Diagnosticul pleureziei se bazează pe
prezența unei pneumopatii la care se adaugă junghiul toracic care nu cedează la tratament și
semnele clinice. Acesta se completează cu ajutorul percuției, auscultației pulmonare, a
radiografiei toracice și a analizei lichidului pleural.
Frecvența pleureziilor purulente a scăzut în ultimii ani, în urma folosirii pe scară largă a
antibioticelor. Germenii cel mai des întâlniți sunt: stafilococul auriu, streptococul, pneumococul
și anaerobii. Alături de antibioterapie, drenajul cavității pleurale trebuie instalat precoce, să aibă
o funcționalitate bună și să fie menținut până la dispariția completă a focarului pulmonar care a
determinat complicația pleurală.
Am abordat această temă de lucru, intenționând să trag un semnal de alarmă privind
compromiterea funcției respiratorii a plămânului afectat, uneori chiar cu răsunet și asupra
funcției plămânului controlateral, pornind de la o simplă pneumonie. Dorind să determin pe cei
din jurul meu să înțeleagă importanța unui consult medical periodic, chiar și atunci când aparent
prezintă semnele unei banale răceli.
„SĂ CERCETĂM CELE CE S-AU PETRECUT, SĂ CUNOAȘTEM CELE

PREZENTE, SĂ APLICĂM CELE ÎNVĂȚATE” HIPOCRATE
9
PARTEAGENERALĂ
CAPITOLUL I
NOȚIUNI GENERALE DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A
PLĂMÂNILOR
I. 1.1 COMPONENTE ALE APARATULUI RESPIRATOR
Aparatul respirator este format din căile respiratorii superioare reprezentate de: cavitățile
nazale, faringe, laringe, trahee și căile respiratorii inferioare reprezentate de bronhiile principale
și cei doi plămâni(stâng și drept).
I.1.2 PRINCIPALELE ORGANE ALE RESPIRAȚIEI: PLĂMÂNII
Fig.1 Plămânii (culoare, formă)
Sursa:https://www.google.ro/search?q=plamanii+omului&espv=2&biw=1920&bih=1017&sourc
e=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwiX0YSO07POAhVIPxQKHX1BBL4Q_AUIBigB
Plămânii sunt așezați în cavitatea toracică, de o parte și de alta a mediastinului, sunt în
număr de doi( drept și stâng) și au forma unei jumătăți de con fiecare. La nivelul plămânilor are
10
loc schimbul de gaze dintre organism și mediul ambiant.Greutatea și dimensiunile plămânilor

variază cu: vârsta, sexul, individul, în expirație sau în inspirație.
Plămânul drept are greutatea de 700 grame, iar cel stâng de 600 grame. Capacitatea totală a
plămânilor, adică cantitatea maximă de aer conținută de cei doi plămâni este de 4500-5000 cmc
aer.
Consistența plămânilor este moale, elastică și spongioasă. Culoarea plămânilor la adulți
devine cenușie. Diametrul vertical măsoară 22 cm, cel anteroposterior la bază măsoară 18-20 cm,
iar diametrul transversal la bază măsoară 9-10 cm. La plămânul drept diametrul longitudinal este
mai mic decât la stângul, iar celelalte diametre sunt mai mari.
I.1.3 CONFIGURAȚIA EXTERNĂ ȘI RAPORTURILE PLĂMÂNILOR
Cei doi plămâni suspendați prin pediculii lor, au forma a două jumătăți ale unui con tăiat
de la vârf la bază. Fiecare plămân prezintă: o bază, un vârf, trei fețe (diafragmatică, costală și
mediastinală) și două margini (inferioară și anterioară).
Baza plămânilor este concavă și vine în raport cu diafragma, fiind numită și fața
diafragmatică. Baza plămânului drept este situată pe un plan mai înalt decât baza celui stâng,
datorită prezenței ficatului și răspunde recesurilor subfrenice și feței diafragmatice a ficatului.
Baza plămânului stâng prin intermediul diafragmei vine în raport cu: splina, fundul stomacului,
parțial și cu lobul stâng al ficatului.
Vârful plămânilor este acoperit de cupola pleurală și părăsește cavitatea toracică depășind
anterior prima coastă cu 4-5 cm și clavicula cu 2-3 cm și se află în raport cu fosa
supraclaviculară mare de la baza gâtului.Fața costală este convexă, rotunjită, privește înainte,
lateral și înapoi, fiind în raport cu coastele și spațiile intercostale. Pe această față, numită și fața
externă a plămânilor, se găsesc șanțuri adânci, numite scizuri, care împart plămânii în lobi.
Plămânul stâng are o singură scizură (scizura oblică) care îl împarte în doi lobi (superior și
inferior). Plămânul drept are două scizuri, una oblică (principală) și una orizontală (secundară)
care începe la mijlocul scizurii oblice. Aceste două scizuri împart plămânul drept în trei lobi:
superior, mijlociu și inferior.Fața mediastinală (medială) este ușor concavă și are raporturi cu
organele din mediastin prin intermediul pleurei: esofagul, traheea, nervii vagi, nervii frenici și
timusul. Această față prezintă o zonă posterioară numită porțiunea vertebrală și realizează
raporturi cu fețele laterale ale corpurilor vertebrelor toracale, extremitatea posterioară a
coastelor, spațiile intercostale, ganglionii simpatici toracali, nervi și vase intercostale. Zona
anterioară numită porțiunea mediastinală este mai largă, realizând raporturi cu organele
mediastinale, unele dintre ele imprimând forma lor pe plămâni.
11
Fig. 2 Aparatul respirator
Sursa:https://www.google.ro/search?q=ap.respirator&biw=1920&bih=1017&tbm=isch&imgil=A
HBOIo1yITTjFM%253A%253B2n6EWlRxtcinM%253Bhttp%25253A%25252F%25252Fwww.
medipedia.ro%25252
Marginea anterioară separă fața costală de fața medială, este ascuțită, la dreapta este ușor
convexă, iar la stânga prezintă o scobitură situată sub nivelul coastei a patra numită scobitură
cardiacă.Această margine se află în raport cu sternul înainte și cu pericardul înapoi, pe care
repauzează.Pe fețele plămânilor se întâlnesc fisuri sau scizuri adânci, care divid organul în
lobi.Marginea inferioară circumscrie baza plămânului, este subțire, tăioasă, convexă și pătrunde
în recesul costodiafragmatic al pleurei parietale.
I.1.4 ORGANIZAREA STRUCTURALĂ A PLĂMÂNILOR
Plămânii sunt constituiți dintr-o componentă bronhială, o componentă parenchimatoasă și

stromă.Componenta bronhială are rolul de conducere a aerului până la nivelul parenchimului
pulmonar și cuprinde totalitatea bronhiilor intrapulmonare provenite din ramificația bronhiilor
extrapulmonare.
Bronhia principală odată cu pătrunderea ei în plămân prin hil, se împarte intrapulmonar la
dreapta în trei bronhii lobare, una superioară, una mijlocie și una inferioară, iar la stânga în două
bronhii lobare, una superioară și una inferioară.
12
Bronhiile lobare se divid în bronhii segmentare, astfel plămânul drept are zece segmente,
iar cel stâng nouă segmente, lipsind segmentul mediobazal.Componenta parenchimatoasă este
reprezentată de totalitatea acinilor al căror rol constă în realizarea schimburilor respiratorii
pulmonare.Ramurile bronhiilor segmentare continuă sa se dividă succesiv în ramuri bronhiale,
iar acestea în bronhiole lobulare sau terminale.
Fig. 3 Configurația internă a plămânilor
Sursa:https://www.google.ro/search?q=schimbul+de+gaze+respiratorii&sa=X&espv=2&biw=19
20&bih=1017&tbm=isch&imgil=qxgVWw_VLadOM%253A%253Bn6vTSeBbisYnfM%253Bh
ttp%25253A%25252
Bronhiolele respiratorii împreună cu ductele alveolare, sacii alveolari si alveolele
pulmonare formează acinii pulmonari. Acinul pulmonar este unitatea morfofuncțională a
plămânului. Totalitatea acinilor pulmonari alcătuiesc parenchimul pulmonar, la nivelul căruia au
loc schimburi de gaze.Stroma plămânilor delimitează și unește celelalte componente ale
plămânilor, vasele și nervii.Țesutul conjunctivo-elastic al stromei formează la suprafața
plămânului o lamă continuă numită membrană subpleurală, acoperită de pleura viscerală. Acest
țesut pătrunde în plămân la nivelul hilului pulmonar împreună cu țesutul conjunctiv mediastinal
și însoțește ramificațiile bronhopulmonare în interiorul lobilor și al segmentelor. Stroma peretelui
alveolar este formată din substanță fundamentală glicoproteică cu conținut de fibre conjunctive,
celule conjunctive și capilare sanguine.
13
Fibrele conjunctive sunt de trei tipuri: fibre se reticulină (contractile), fibre elastice (mențin
forma alveolei în inspir și expir) și fibre colagene într-un număr mic.Stroma mai conține și fibre
musculare netede, situată la nivelul orificiului alveolar, cu rol în ventilația pulmonară.
Fig. 4 Structura plămânului
Sursa:https://www.google.ro/search?q=ap.respirator&biw=1920&bih=1017&tbm=isch&imgil=A
HBOIo1yITTjFM%253A%253B2n6EWlRxtcinM%253Bhttp%25253A%25252F%25252Fwww.
medipedia.ro%25252FArticole%
I.1.5 FUNCȚIILE PLĂMÂNILOR
Plămânii prezintă funcții respiratorii și funcții nerespiratorii.Funcția respiratorie a

plămânului se realizează prin sistemul de conducte aeriene inferioare reprezentat de arborele
bronșic, care asigură transportul și distribuția gazelor respiratorii și schimbul gazos respirator
realizat prin membrana alveolo-capilară.
14
Funcțiile nerespiratorii ale plămânului sunt: apărarea nespecifică fizică și chimică, apărarea
imunologică specifică, apărarea metabolică de tip glucidic, lipidic și protidic, funcția de depozit,
funcția de filtru, cale de administrare a unor substanțe, menținerea echilibrului fluido-coagulant,
funcția endocrină, controlul presiunii arteriale pulmonare și sistemice, menținerea echilibrului
hidro-electrolitic, acido-bazic și termic.
I.1.6 ETAPELE RESPIRATORII
Realizarea procesului respirator are loc în trei etape:Etapa pulmonară sau externă prezintă
două faze: faza mecanică, ventilatorie și faza fizico-chimică, schimburi gazoase la nivel
pulmonar.
Etapa sanguină prezintă două faze: transportul sanguin al oxigenului de la plămân la țesuturi și
transportul sanguin al bioxidului de carbon de la țesuturi la plămâni.Etapa tisulară sau internă
prezintă două faze: schimburi gazoase la nivel tisular și respirația celulară propriu-zisă.
I.1.7 FENOMENE MECANICE ALE VENTILAȚIEI PULMONARE
Respirația este un act complex care începe cu fenomene mecanice de distensie și retracție
a cutiei toracice și a plămânilor, care împreună formează sistemul toraco-pulmonar.Sistemul
toraco-pulmonar este indispensabil ventilației pulmonare și este alcătuit din organe active
(mușchii respiratori) și organe pasive (plămânii și scheletul cutiei toracice). Travaliul respirator
reprezintă produsul dintre volumul aerului deplasat și presiunea exercitată în cursul ventilației și
este exprimat prin formula: lucrul mecanic ventilator egal cu volumul înmulțit cu presiunea.
Mușchii respiratori efectuează lucrul mecanic, în mod normal, în inspirație.
Tipurile respiratorii sunt în funcție de grupele de mușchi care realizează respirația și
modificările care au loc la nivelul coastelor și a diafragmului.Tipul respirator costal (respirația
toracică) este realizat de mișcările musculaturii intercostale, în timp ce diafragmul urmează pasiv
modificarea presiunii intratoracice. Procesul se realizează prin creșterea diametrelor transversal
și anteroposterior și este caracterististicăfemeilor.Tipul respirator abdominal (respirația
abdominală) este determinată de mișcărilediafragmului realizându-se creșterea diametrului
longitudinal, caracteristic bărbaților.Tipurile respiratorii se apreciază cu ajutorul aparatului numit
pneumograf, obținându-se un grafic numit pneumogramă, care înregistrează amplitudinea și
frecvența mișcărilor respiratorii ale toracelui. Spirometria se folosește pentru a măsura cât de
mult aer încape în plămâni și cât de mult aer poate intra sau ieși din plămâni, cu ajutorul unui
aparat numit spirometru.
15
Fig. 5 Spirometria
Sursa:
https://www.google.ro/search?q=respiratia&espv=2&biw=1920&bih=1017&source=lnms&tbm=
isch&sa=X&ved=0ahUKEwiIup__1rPOAhXLPxQKHfodCLEQ_AUIBigB#imgrc=fbmDEFyO
w6lgjM%3A
I.1.8 VOLUMELE PULMONARE
Volumele reprezintă cantități de aer din anumite momente ale ciclului respirator, iar
acestea sunt: volumul curent, volumul inspirator de rezervă, volumul expirator de rezervă și
volumul rezidual.
Volumul curent este cantitatea de aer inspirată sau expirată în timpul unui act respirator
de repaus (500-800 ml).Volumul inspirator de rezervă este cantitatea suplimentară de aer care
poate fi inspirată forțat după o inspirație de repaus (1500-2000 ml).
Volumul expirator de rezervă este volumul de aer ce poate fi expirat forțat după o
expirație de repaus (800-1500 ml).Volumul rezidual este volumul de aer rămas în plămân după o
expirație maximă ( 1000-1500 ml).
16
I.1.9 CAPACITĂȚILE RESPIRATORII
Capacitățile pulmonare sunt combinații de volume, iar acestea sunt: capacitatea vitală
pulmonară, capacitatea inspiratorie, capacitatea funcțională reziduală și capacitatea pulmonară
totală.Capacitatea vitală pulmonară cuprinde cantitatea de aer care poate fi expirată forțat după o
expirație maximă și rezultă din însumarea celor trei volume: volumul curent, volumul inspirator
de rezervă și volumul expirator de rezervă. Valoarea acesteia este de 3500-4000 ml.
Capacitatea inspiratorie cuprinde volumul de aer ce poate fi inspirat forțat și rezultă din
suma volumului curent și volumul inspirator de rezervă, cu o valoare de 3500 ml.Capacitatea
funcțională reziduală cuprinde cantitatea de aer de 2500-3000 ml care rămâne în plămâni după o
expirație normală și rezultă din suma volumului rezidual și a volumului expirator de
rezervă.Capacitatea pulmonară totală cuprinde cantitatea de aer care se găsește în plămâni la
sfârșitul unei expirații forțate și rezultă din suma capacității vitale și volumul rezidual, cu o
valoare de 4500-6000 ml.Volumele și capacitățile sunt cu 20-25% mai reduse la femei,
comparativ cu bărbații de aceeași vârstă.
I .1.10 DEBITELE RESPIRATORII
Debitele respiratorii reprezintă modalitatea de evaluare a performanței pompei pulmonare

și se pot determina prin două manevre: capacitatea vitală forțată și ventilația pe minut.Debitul
respirator de repus cuprinde cantitatea de aer proaspăt care ventilează plămânii într-un minut și
rezultă din produsul volumului curent cu frecvența respiratorie. Valoarea lui este de 8-9 litri pe
minut în condiții de repaus, iar în timpul efortului crește la 30-40 litri pe minut.
Debitul respirator de efort crește până 100-120 litri.Debitul ventilator maxim cuprinde
cantitatea de aer care poate fi ventilată prin plămâni în mod voluntar în unitatea de timp (obișnuit
15 secunde). Se mai numește ventilație voluntară și are o valoare de repaus de 125-170 litri pe
minut.Volumul expirator maxim pe secundă este modalitatea de apreciere a elasticității
pulmonare si a cutiei toracice și permeabilității bronhice.
Determinarea volumului expirator maxim pe secundă se face prin înregistrarea în timp a
unei expirații de maximă amplitudine și rapiditate, efectuată după o expirație profundă. Se
calculează cantitatea de aer expirată în prima secundă din volumul expirat. Valoarea normală
este considerată atunci când acest volum a fost eliminat în proporție de peste 50% în prima
jumătate de secundă.
17
Fig. 6Ventilația pulmonară
Sursa:https://www.google.ro/search?q=ap.respirator&biw=1920&bih=1017&tbm=isch&imgil=
AHBOIo1yITTjFM%253A%253B2n6EWlRxtci-nM%253Bhttp%25253
I.1.11 VASCULARIZAȚIA PLĂMÂNILOR
Plămânii au vascularizație dublă: funcțională și nutritivă.Vascularizația pulmonară o

asigură trunchiul pulmonar prin două ramuri: artera pulmonară dreaptă și artera pulmonară
stângă și cele patru vene pulmonare: două drepte și două stângi. Trunchiul pulmonar pleacă din
ventriculul drept al inimii și duce la plămâni sânge sărac în oxigen, iar venele pulmonare aduc
sângele bogat în oxigen de la plămâni la atriul stâng al inimii. Venele pulmonare împreună cu
trunchiul pulmonar alcătuiesc vasele circulației pulmonare (mici) prin care se asigură schimbul
permanent de gaze astfel:cedarea dioxidului de carbon din sânge în aerul alveolar și trecerea
oxigenului din aerul alveolar în sângele capilarelor perialveolare.Vascularizația nutritivă o
asigură arterele bronșice din aorta toracică și artera toracică internă și de către venele bronșice
(venele branhio-cefalice la stânga și vena azigos la dreapta).Limfaticele plămânilor se grupează
subpleural și intrapulmonar. Limfaticele subpleurale (superficiale) merg în profunzime și
confluează cu limfaticele intrapulmonare, situate perilobular, intersegmentar și
peribronhovascular.
18
I.1.12 INERVAȚIA PLĂMÂNILOR
Plămânii sunt deserviți de fibrele nervoase care formează la nivelul pediculului pulmonar
un plex anterior și altul posterior. Fibrele sunt parasimpatice din nervul vag și cele simpatice din
ganglionii simpatici toracali doi și până la ganglionii simpatici toracali cinci. Ele însoțesc
bronhiile intrapulmonare și arterele.
 Fibrele parasimpatice eferente (motoare) sunt destinate musculaturii bronhiale,
dând bronhoconstricția și glandelor din mucoasa bronhică, determinând secreția
acestora. Ele au pe traseul lor microganglioni intapulmonari unde se realizează
numeroase sinapse.
 Fibrele simpatice sunt vasomotoare și reglează calibrul vaselor, debitul sanguin
pulmonar și acțiunea relaxantă asupra musculaturii bronhice.
 Fibrele aferente (viscero-senzitive) conduc stimulii porniți de la nivelul alveolelor
pulmonare, de la mucoasa bronhiilor și de la nivelul afluenților venoși.
I.2.1 PLEURELE
Plămânii sunt înveliți de două membrane seroase care se numesc pleure.

Rolul pleurelor este de a asigura alunecarea plămânilor pe pereții cavității toracice în care
se află. Pleurele se formează din celule mezenchimale ale somatopleurei și splahnopleurei care
conturează cavitatea celomică în săptămâna a 6-a a vieții embrionare prin apariția septului
pleuro-pericardic și a diafragmei. Cele două pleure corespunzătoare celor doi plămâni, dreaptă și
stângă, nu comunică între ele fiind separate de mediastin.
Fiecare pleură este formată din două foițe sau lame care se continuă una cu cealaltă,
formând un sac închis numit cavitate pleurală. Foița care învelește pereții cavității toracice se
numește pleură parietală și este fixată prin intermediul unei pături de țesut conjunctiv, numită
fascie endotoracică. Foița care învelește plămânii se numește pleură viscerală și este fixată la
suprafața acestora prin intermediul stromei subpleurale. Această foiță este transparentă și
lucioasă, prin ea observându-se conturul poliedric al lobulilor superficiali. Iar la nivelul fisurilor
pătrunde și tapetează fețele interlobare ale plămânilor, aici existând, două foițe pleurale, câte una
pentru fiecare față interlobară. La acest nivel apar aderențe patologice între cele două foițe în
inflamația pleurelor(scizurite).Toate fețele, marginile și vârful plămânului sunt tapetate de foița
viscerală, cu o singură excepție, linia de reflexie de la nivelul hilului pulmonar și a ligamentului
pulmonar.
19
Fig. 7 Spațiul pleural
Sursa:
https://www.google.ro/search?q=pleurele+pulmonare&biw=1366&bih=681&source=lnms
&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwj6_fzH_LTOAhVpSZoKHbNyBY0Q_AUIBigB#imgdii=D
DDLDl2IjWgW3M%3A%3BDDDLDl2IjWgW3M%3A%3BGQAY_smvJ8HukM%3A&imgrc
=DDDLDl2IjWgW3M%3A
Cele două foițe pleurale delimitează cavitatea pleurală care este în mod normal virtuală, în
ea găsindu-se un strat foarte fin de lichid pleural. Lichidul pleural este în cantitate redusă de 1-15
ml, cu o grosime de 20 micrometri, care favorizează alunecarea celor două foițe pleurale.
Lichidul pleural este un transudat care în 24 de ore se formează în cantitate de circa 600-700 ml
și este resorbit prin vasele din structura pleurelor (cca 80-90% prin vene și cca 10-20% prin
vasele limfatice). Presiunea din cavitatea pleurală este negativă comparativ cu cea atmosferică.
Diferențele între presiunea intrapleurală și presiunea intrapulmonară determină modificări
ventilatorii precum distribuția ventilației și a volumelor.
Fig. 9 Foițele pleura
Sursa: https://www.google.ro/search?q=pleurezii+purulente&biw=1920&bih=1017&tbm=is
20
Fig. 8 Pleurele plămânilor
Sursa:
https://www.google.ro/search?q=pleurele+pulmonare&biw=1366&bih=681&source=lnms
&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwj6_fzH_LTOAhVpSZoKHbNyBY0Q_AUIBigB#imgrc=DD
DLDl2IjWgW3M%3A
I.2.2 RAPORTURILE PLEUREI CU PLĂMÂNII
Pleura parietală sau foița parietală este o foiță unică care a fost divizată în raport cu pereții
cavității toracice pe care îi căptușește în: porțiunea mediastinală, porțiunea costală, porțiunea
diafragmatică și cupola pleurală.
Porțiunea mediastinală formează limita laterală a mediastinului, pe care îl separă de
cavitățile pleurale și de plămân. Cele două pleure mediastinale, dreaptă și stângă, sunt situate în
plan sagital și aderă la țesutul conjunctiv al mediastinului.Dispoziția pleurei mediastinale
deasupra pediculului, la nivelul pediculului și dedesubtul pediculului este determinată de
prezența pediculului pulmonar pe fața medială a plămânilor.Astfel deasupra pediculului, foița
mediastinalăeste neîntreruptă și se continuă cu foița costală.
21
La nivelul pediculului învelește rădăcina plămânului, ajunge la fața mediană a acestuia și

se continuă cu pleura viscerală. Iar dedesubtul fiecărui pedicul pulmonar, foița mediastinală se
continuă cu foița viscerală, se prelungește în jos formând ligamentul pulmonar. Reflexia de la
nivelul ligamentului pulmonar și a pediculului are formă de rachetă pe secțiune sagitală.
Pediculul este învelit de manșonul pleural semănând cu ovalul rachetei, iar ligamentul pulmonar
seamănă cu mânerul rachetei.
Fig. 10 Fața costală a plămânilor
Sursa: Fiziologie, Carmina Liana Mușat, Editura Fundației Universitare, Dunărea de Jos,
Colecția Medica, 2007, ISBN 978-973-627-390-2
Ligamentul pulmonar prezintă două foițe, anterioară și posterioară și este de formă
triunghiulară. Pleura formează în porțiunea subbronșică două recesuri inter-aortico-esofagian și
inter-azigo-esofagian. Raporturile pleurelor mediastinale sunt identice cu cele ale fețelor mediale
ale celor doi plămâni, și anume: esofagul, traheea, nervii vagi, nervii frenici și țesutul
timic.Porțiunea costală se întinde de la stern (anterior), la corpurilor vertebrelor toracice
(posterior).Aceasta căptușește fața posterioară a sternului, mușchiul transvers al toracelui, fețele
interne ale coastelor și ale mușchilor intercostali.Anterior și posterior se continuă cu foița
mediastinală, realizând cu aceasta două recesuri costo-mediastinale, iarîn jos, foița costală
formează cu cea diafragmatică un reces costodiafragmatic. Foița costală se continuă cu cea
mediastinală, deasupra vârfului plămânului, realizând cupola pleurală. Raporturile pleurelor
costale sunt aceleași cu cele ale fețelor costale ale plămânilor și anume: fețele laterale ale
corpurilor vertebrale toracice, extremitatea posterioară a coastelor, spațiile intercostale, lanțul
simpatic toracal, nervii intercostali și vasele intercostale.Porțiunea diafragmatică acoperă fața
superioară a diafragmei și se continuă cu foițacostală și cu cea mediastinală.
22
Raporturile pleurelor diafragmatice sunt aceleași cu cele alefețelor diafragmatice ale

plămânilor și anume: cu splina, fundul stomacului, parțial cu lobul stâng al ficatului, respectiv
recesurilor subfrenice și feței diafragmatice a ficatului.
Fig. 11 Pleurele plămânilor-vedere frontală
Sursa: Fiziologie, Carmina Liana Mușat, Editura Fundației Universitare, Dunărea de Jos,
Colecția Medica, 2007, ISBN 978-973-627-390-2
Cupola pleurală sau domul pleural este un reces costo-mediastinal superior. Aceasta
acoperă vârful plămânului și ajunge la baza gâtului, în fosa supraclaviculară, la 2-3 cm deasupra
claviculei și la 3-4 cm deasupra primei coaste. Raporturile cupolei pleurale se realizează cu cei
trei mușchi scaleni: anterior mijlociu și posterior, ei acoperind cupola pleurală ca un cort. Mai
realizează raporturi înainte cu artera toracică internă care coboară și cu artera vertebrală care
urcă, înapoi cu ganglionul stelat, situat în mica fosetă supra-retro-pleurală, medial cu nervul
frenic, cu nervul vag și cu artera subclavie.
Spațiul complementar face parte din cavitatea pleurală și este acea porțiune a recesurilor în
care două porțiuni ale foiței parietale se aplică una peste cealaltă. În inspirație, plămânul
pătrunde în recesul costo-diafragmatic fără însă să îl ocupe în totalitate, iar porțiunea neocupată
de plămâni delimitează spațiul complementar.
23
Acest spațiu este virtual devenind real ca și în restul cavității pleurale, numai în cazul
acumulării unor lichide patologice.Pleurele sunt membrane seroase formate dintr-un strat
reticulino-elastic, învelit de o pătură de celule mezoteliale.
I.2.3 VASCULARIZAȚIA ȘI INERVAȚIA PLEURELOR
Arterele foiței parietale provin din: arterele intercostale, toracică internă și frenică
superioară. Arterele foiței viscerale provin din arterele bronhice, iar sângele venos al celor două
foițe pleurale se varsă în venele omonime care însoțesc arterele. Limfaticele foiței viscerale merg
spre nodurile pulmonare, iar limfaticele foiței parietale sunt drenate astfel: foița mediastinală de
către nodurile mediastinale posterioare, foița costală prin nodurile intercostale și sternale, iar
foița diafragmatică de către nodurile frenice.Inervația foiței parietale este realizată nervul frenic
și nervii intercostali, iar inervația foiței viscerale este realizată de ramurile vagale și simpatice
care deservesc concomitent și plămânii. Foița parietală a pleurelor constituie o zonă reflexogenă
importantă datorită nervilor senzitivi care o deservesc.
Explorarea clinică a pleurelor este asemănătoare cu cea a plămânilor. În pleurita seacă
apare durerea însoțită de dispnee, iar la auscultație se aud frecăturile pleurale. Normal suprafața
pleurelor este netedă și umezită de pelicula de lichid din cavitatea pleurală, iar la auscultație
frecătura pleurală nu există. În pleurita exudativă la percuție apare matitate, datorită lichidelor
acumulate în cavitatea pleurală.
Existența unor procese patologice la nivelul pleurelor este confirmată de explorarea
radiologică, prin apariția de diferite zone de opacifiere. Natura lichidului din cavitatea pleurală
se stabilește în urma efectuării puncției (toracocenteză) exploratorii sau evacuatoare.
În empiemul pleural masiv se practică toracotomia propriu-zisă prin deschiderea cavității
pleurale printr-o incizie in spațiul intercostal. Toracectomia constă din rezecția unor coaste după
delimitarea unui lambou musculocutanat.
II. 3.1 TOPOGRAFIA TORACO-PLEURO-PULMONARĂ
Toracele este format din pereți care închid în interiorul lor cavitatea toracică.
Aceastacuprinde trei regiuni topografice distincte: două regiuni laterale, regiunile pleuro-
pulmonare, care conțin cei doi plămâni înveliți fiecare în pleura corespunzătoare și o regiune
mediană, situată între primele două numită mediastin.
Regiunile pleuro-pulmonare sunt limitate de pleurele parietale și sunt legate de pereții
cavității toracice prin intermediul unei lame conjunctive numită fascia endotoracică.
24
Țesutul conjunctiv mediastinal fixează pleura mediastinală la organele mediastinului și în

special la pericard. Pleurele și plămânii realizează raporturi cu pereții cavității toracice.
Proiecțiile lor pe peretele cavității toracice constituie topografia toraco-pleuro-plumonară.
Fig. 12 Proiecția pleurelor și a plămânilor pe peretele posterior al toracelui
Sursa: Fiziologie, Carmina Liana Mușat, Editura Fundației Universitare Dunărea de Jos,
Colecția Medica 2007, ISBN 978-973-627-390-2 .
Recesul costomediastinal anterior din dreapta pornește de la articulația sternoclaviculară

dreaptă, coboară oblic spre stânga, traversează linia mediosternală și ajunge la nivelul celei de-a
doua articulații sternocostale stângi, merge apoi vertical, paralel cu marginea stângă a sternului
până la nivelul celei de-a patra articulații sternocostale stângi. Se curbează lateral spre dreapta și
ajunge la nivelul celei de-a șaptea articulații sternocostale drepte, de unde se continuă cu recesul
costodiafragmatic drept.
Recesul costomediastinal anterior din stânga pornește de la articulația sternoclaviculară
stângă, merge aproape vertical până la nivelul celei de-a doua articulații sternocostală din stânga.
Își continuă drumul descendent și vertical până la nivelul celei de-a patra articulație sternocostală
din stânga. Coboară lateral descriind o curbă atingând cel de-al șaptelea cartilaj costal stâng,
continuându-se cu recesul costodiafragmatic stâng. Ambele recesuri costomediastinale anterioare
coboară și converg lângă a doua articulație sternocostală stângă. Cele anterioare delimitează un
spațiu triunghiular interpleural superior sau timic. Sub cea de-a patra articulație sternocostală,
ambele recesuri costomediastinale anterioare diverg și delimitează un alt spațiu triunghiular
numit triunghiul interpleural inferior sau pericardic.
25
Recesurile costomediastinale sunt continuate de recesurile costodiafragmatice anterior și

merg în jos, în afară și înapoi, încrucișează a opta coastă pe linia medioclaviculară și a zecea
coastă pe linia axilară mijlocie. Linia de proiecție devine orizontală, încrucișează a unsprezecea
coastă pe linia scapulară și atinge a douăsprezecea coastă pe linia paravertebrală. Se continuă cu
linia de proiecție a recesurilor costomediastinale posterioare (drept și stâng).
Acestea sunt depresiuni puțin adânci și se proiectează paravertebral și urcă vertical până la
a doua, a treia vertebră toracică, unde se continuă prin cupola pleurală. În partea dreaptă urmează
vena azigos, iar în stânga traiectul aortei toracice.
Cupola pleurală continuă recesul costomediastinal posterior, se îndreaptă în sus și înainte
descriind o convexitate superioară în fosa supraclaviculară mare și se termină în dreptul
articulației sternoclaviculare, de unde începe recesul costomediastinal anterior. Recesul
frenicomediastinal este situat între porțiunea mediastinală și cea diafragmatică ale pleurei
parietale, cu aspect de fund de sac puțin adânc,orientat sagital.
Proiecția plămânilor. Recesurile sunt ocupate de plămâni numai în timpul inspirației, însă
recesurile costodiafragmatice și cele costomediastinale anterioare rămân libere chiar și în
inspirația forțată, aici fiind câte un spațiu complementar. Liniile de proiecție ale plămânului sunt
variabile, în raport cu momentele respirației.Margina anterioară a plămânilor în expirație este
situată la o distanță de 10-20 mm de proiecție a recesului, iar în inspirație la circa 5
mm.Marginea inferioară a celor doi plămâni se proiectează în continuarea marginilor anterioare
și se situează cu 30-50 mm deasupra recesului costodiafragmatic al pleurei. Această distanță se
mărește în expiație și se micșorează în inspirație.Vârful plămânului și cupola pleurală au aceeași
proiecție.Fisura oblică a celor doi plămâni începe posterior, la nivelul coastei a treia sau a patra,
și merge oblic în jos sau înainte, până lângă a șasea articulație condrocostală.Fisura orizontală a
plămânului drept pornește din fisura oblică, la nivelul liniei scapulare, merge anterior și se
termină la nivelul celei de-a treia articulații sternocostale din dreapta.
I.3.2 MEDIASTINUL
Mediastinul este regiunea mediană, interpulmonară a cavității toracice și conține organe cu

un important interes medical care sunt înconjurate de țesut conjunctivo-adipos. Mediastinul este
format din șase pereți: lateral (de cele două pleure mediastinale), anterior (de fațaposterioară a
sternului), posterior (de corpurile vertebrale toracice), superior, mijlociu și inferior.
26
I.3.3 FIZIOLOGIA BRONHO-PULMONARĂ
Activitățile fiziologice ale organismului uman necesită un consum permanent de

energie.Energia utilizată provine din substanțe organice care rezultă în urma proceselor de
oxidoreducere la nivel celular și formează dioxid de carbon care trebuie eliminat.
Organele cu rolul de a prelua din aerul atmosferic oxigen necesar acestor procese de
oxidoreducere și de a elimina dioxid de carbon din organism, formează sistemul respirator.
Fig. 13 Mișcările cutiei toracice în respirație
Sursa:
https://www.google.ro/search?q=plamanii+omului&espv=2&biw=1920&bih=1017&source=lnm
s&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwiX0YSO07P
Respirația reprezintă schimbul de oxigen și dioxid de carbon dintre organism și

mediu.Procesele mecanice respiratorii sunt procesele prin care cavitatea toracică își modifică
volumul, în sensul creșterii și micșorării sale ceea ce permite inspirația și expirația
pulmonară.Inspirația este un act motor activ care constă în deplasarea aerului atmosferic în
plămâni prin contracția mușchilor inspiratori care produc mărirea tuturor diametrelor cutiei
toracice: longitudinal, transversal și antero-posterior. Din punct de vedere a expansiunii cutiei
toracice, aceasta poate fi împărțită în două zone: o zonă superioară, cu mobilitate și expansiune
redusă și o zonă inferioară, în care distensia este maximă.
27
La nivelul porțiunii inferioare a toracelui contracția mușchilor ridicători ai coastelor

produce ridicarea extremității anterioare a coastelor astfel încât acestea devin orizontale și în
același timp sunt proiectate în afară, determinând creșterea și a diametrului transversal.Expirația
este un proces pasiv care se produce prin relaxarea mușchilor inspiratori, ceea ce determină
revenirea la poziția inițială a cutiei toracice. La revenirea plămânului in poziția de repaus
contribuie elasticitatea viscerelor abdominale, care odată cu relaxarea diafragmului, vor urca spre
torace și elasticitatea plămânului, a ligamentelor și cartilajelor costale care au fost întinse în
respirație.
28
CAPITOLUL II
PLEUREZIILE PURULENTE
II.1 NOȚIUNI GENERALE DESPRE PLEUREZIILE PURULENTE
Definiție: Pleurezia purulentă (empiemul pulmonar) este o colecție purulentă pleurală

provocată de germeni.
Indiferent de formă și etiologie, pleureziile purulente au tendință să afecteze funcția
respiratorie în raport cu întinderea procesului, precocitatea și corectitudinea tratamentului, de la
pierderi minime, la compromiterea integrală a funcției respiratorii a plămânului respectiv și
uneori chiar cu răsunet și asupra funcției plămânului controlateral. Aceste pierderi funcționale
pot fi provocate de pahipleuritele consecutive, inflamații pleurale, care pot ajunge până la
fibrotorax cu retracție mare a toracelui, tulburări în statica și dinamica toracică și a organelor
mediastinale cât și a funcției respiratorii controlaterale prin scolioza consecutivă. Această situație
este întâlnită în cazul unde vindecarea s-a obținut în urma unor tratamente medicale incorect
aplicate și instituite, cu mutilare funcțională, care mai târziu va avea repercursiuni și asupra
funcției cardiace.
Fig. 14 Cavitate pleurală patologică
Sursa:
https://www.google.ro/search?q=pleurezii+purulente&biw=1920&bih=1017&source=lnms&tbm
=isch&sa=X&sqi=2&ved=0ahUKEwi5iKKd2
29
II. 2 CLASIFICAREA PLEUREZIILOR PURULENTE
II. 2.1 CRITERIUL ETIOLOGIC
Pleureziile purulente se clasifică în:

 Pleurezii tuberculoase primitive sau secundare
 Pleurezii nespecifice, netuberculoase primitive sau secundare
 Pleurezii mixte
II. 2.2 CRITERIUL PATOGENIC
 Pleurezii purulente tuberculoase, complicații a unor leziuni parenchimatoase

 Pleurezii purulente netuberculoase, complicații a unor leziuni parenchimatoase
 Pleurezii purulente, complicații ale traumatismelor toracice
 Pleurezii purulente, complicații ale unor afecțiuni sau intervenții chirurgicale abdominale
sau genitale
 Pleurezii purulente, complicații ale unor intervenții pe torace
II. 2.3 CRITERIUL CLINIC
 Pleurezii purulente benigne

 Pleurezii purulente maligne
 Pleurezii purulente toxico-septice
II. 2.4 CRITERIUL FUNCȚIONAL
 Pleurezii purulente cu insuficiență cardio-respiratorie

 Pleurezii purulente fără insuficiență cardio-respiratorie
30
II.3 PLEUREZII PURULENTE NESPECIFICE

II. 3.1 PLEUREZIILE PURULENTE ACUTE
Se întâlnesc la toate vârstele (la copil și la bătrân), în cele mai diverse forme (atipice și
mai grave), se pot instala și după pneumotorax sau complicații ale traumatismelor toracice
închise sau deschise.
Clasificarea pleureziilor purulente acute după criteriul bacteriologic cu:streptococ,
stafilococ, pneumococ, bacil pioceanic, bacili tifici și paratifici, bacili coli, anaerobi, bacili
Proteus.
Fig. 15 Pneumonie stafilococică (imagini cavitare multiple cu perete fin, pe ambele arii pulmonare). Stafilococie
pleuro-pulmonară, empiem drept. Piopneumotorax drept.
Sursa:
=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjKoNPf0bLOAhUBcRQKHXogDFoQ_AUIBigB#imgrc=HIAY1
A8vYoVo_M%3A
 Pleureziile purulente cu streptococ erau foarte frecvente în trecut, astăzi extrem de rare,
datorită efectelor antibioterapiei și chimioterapiei. Aceste pleurezii sunt provocate mai
ales de streptococul hemolitic și mai rar de streptococul viridans.
31
Mecanismele patogenice de afectare a pleurei pot fi: în cursul uneipneumopatii,ca o complicație

a unor supurații abdominale, ca o complicație a unor maladii supurate sau tumorale a peretelui
toracic sau ca o complicație septică a unor focare supurative situate la distanță.
Pleurezia purulentă cu streptococ se caracterizează prin colecție lichidiană abundentă,
tendință mare de exteriorizare și prognostic mai sever.Clinic seîntâlnesc forme zgomotoase
caracterizate prin gravitatea tabloului clinic și al evoluției complicate cu prognostic sumbru și
forme insidioase la care semnele generale sunt atenuate, secundare unei infecții streptococice
grefată în organism.
Fig. 16 Imagini radiologice de pleurezie închistată dreaptă
Sursa:
https://www.google.ro/search?q=pleurezie+radiologic&biw=1920&bih=1017&espv=2&source=l
nms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjEutaR3rPOAhUCVhoKHXN-
DUMQ_AUIBigB#imgrc=A_E8ik-M4ZSQYM%3A
 Pleureziile purulente cu stafilococ, rare în trecut, mult mai frecvente astăzi, mai ales la
copil (sub formă de stafilococii pleuro-pulmonare), dar și la adult sub formă de
complicații ale unor afecțiuni cutanate (furunculoză, piodermite). Apar mai ales pe unele
terenuri debilitante sau tarate (diabet).
 Pleureziile purulente cu pneumococ frecvente în trecut, fie ca pleurezii para-pneumonice
sau meta-pneumonice, au diminuat astăzi odată cu pneumoniile tipice care au scăzut până
aproape de dispariție.
 Pleureziile purulente cu bacili tifici și paratifici aproape că au dispărut din clinica umană,
de când febra tifoidă a fost aproape eradicată.
32
 Pleureziile purulente cu bacil pioceanic erau aproape necunoscute în etapa pre-

antibiotică. Astăzi au devenit frecvente și foarte grave deoarece bacilul pioceanic, de
regulă saprofit a devenit patogen, rezistent la majoritatea antibioticelor și foarte greu de
tratat.
 Pleureziile purulente cu germeni anaerobi se întâlnesc astăzi tot mai rar, de când
gangrenele pulmonare s-au diminuat foarte mult, ele fiind foarte sensibile mai ales la
penicilină.
 Pleureziile purulente cu bacili coli sunt complicații ale unor afecțiuni la distanță sau ale
unor afecțiuni digestive.
 Pleureziile purulente cu bacil Proteus sunt și ele complicațiile afecțiunilor digestive și a
unor afecțiuni la distanță.
Fig. 17 Imagini radiologice de pleurezie închistată stângă
Sursa:
https://www.google.ro/search?q=pleurezie+radiologic&biw=1920&bih=1017&espv=2&source=l
nms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjEutaR3rPOAhUCVhoKHXN-
DUMQ_AUIBigB#imgrc=BXdPX-tPRsjmrM%3A
II.3.1.ETIOPATOGENIA PLEUREZIILOR PURULENTE ACUTE

NESPECIFICE
33
 Pleureziile purulente primitive sunt forme extrem de rare și se caracterizează prin

însămânțarea seroasei pleurale pe care hematogenă.
 Pleureziile purulente metastatice sunt complicații ale unor afecțiuni de la distanță:
osteo-mielită, furunculoză, piodermite, apendicite gangrenoase, colecistite acute,
abcese pulmonare sub-pleurale, de la nivelul cărora, secundar se însămânțează
seroasa pleurală.
 Pleureziile purulente secundare unor afecțiuni bronho-pulmonare acute, care prind
zonele corticale pulmonare și pot contamina pleura prin două căi, fie prin
microperforația unor leziuni corticale care perforează și însămânțează pleura, fie
prin continuitate, prin intermediul rețelei limfatice.
 Pleureziile purulente posttraumatice sunt frecvent întâlnite, concomitent cu
creșterea numărului traumatismelor toracice (deschise sau închise). Spațiul pleural
poate fi contaminat direct de agentul vulnerant și corpuri străine antrenate la acest
nivel, în cazul traumatismelor toracice deschise.
Fig. 18 Pleurezie purulentă
Sursa:
https://www.google.ro/search?q=pleurezia+purulenta&biw=1920&bih=1017&source=lnms&tb
m=isch&sa=X&ved=0ahUKEwih68zg3bLOAhVHthoKHYe6Co4Q_AUIB
II. 3.1.2 ASPECTELE TOPOGRAFICE
Din punct de vedere topografic, pleureziile purulente pot îmbrăca aspecte foarte variate:
pleurezii purulente ale marii cavități și pleurezii purulente cu topografie atipică.
34
Pleurezii purulente ale marii cavități, situație în care empiemul cuprinde tot spațiul pleural
și îl putem numi empiem generalizat. Se localizează frecvent pe peretele axilar sau regiunea
șanțurilor costo-vertebrale și locurile în care scizurile viscerale vin în contact cu pleura parietală.
Pleurezii purulente cu topografie atipică situație în care empiemul ocupă o zonă limitată
din spațiul pleural, empiem localizat. Localizarea poate fi: supra-diafragmatică, închistat în
scizură, apicală și mediastinală. Empiemul supra-diafragmatic în care colecția este situată între
baza pulmonului și domul diafragmatic. Închistat în scizură în care colecția purulentă se află în
marea sau mica scizură pe dreapta sau în scizura stângă, fiind delimitată de lobii pulmonari.
Localizare apicală în care închistarea are loc între domul plămânului și apexul pulmonar.
Localizarea mediastinală are colecția purulentă situată între pulmon și pleura mediastinală.
II.3.1.3 STADIILE ANATOMOPATOLOGICE ALE PLEUREZIILOR

PURULENTE ACUTE
1. Stadiul de difuziune este caracterizat clinic prin febră mare, deseori junghi toracic,
radiologic prin discretă matitate, iar puncția este negativă.
2. Stadiul de colectare se manifestă cu matitate tipică, opacitate lichidiană caracteristică, iar
puncția este pozitivă.
3. Stadiul de închistare este caracterizat prin amendarea fenomenelor clinice și stabilizarea
procesului care marchează trecerea la cronicizare.
II. 3.2 PLEUREZIILE PURULENTE NESPECIFICE CRONICE
Cauzele cronicizării sunt multiple, dar mai frecvente sunt următoarele:

 Instituirea tardivă a tratamentului (mai ales a celui local) și anume după apariția
complicațiilor.
 Precizarea tardivă a diagnosticului.
 Tratament incorect asociat și incorect condus.
 Încredere prea mare în antibioterapie.
 Corpi străini intra-pleurali retenționați, membrană hidratică, fragmente de tuburi de dren.
 Apariția precoce a fistulelor bronhice.
II. 3.2.1 DIAGNOSTICUL DE PLEUREZIE PURULENTĂ CRONICĂ

Se poate face pe baza următoarelor criterii:criteriul cronologic, peste 30 de zile de
evoluție, cu tratament medical bine condus, timp în care nu se obține dispariția pungii cu absența
35
sechelelor și a mutilărilor funcționale șicriteriul radiologic, cu apariția semnelor de pahipleurită

și semne de retracție.
II. 4 FIZIOPATOLOGIA PLEUREZIILOR PURULENTE

Peste 45% dintre pacienții cu pneumonie bacteriană și 60% dintre cei cu pneumonie
pneumococică dezvoltă pleurezie para-pneumonică. În timp ce tratamentul antibiotic duce la
rezoluție la majoritatea pacienților unii dezvoltă o reacție fibrinoasă cu prezența puroiului franc
în cele mai severe cazuri. Pleurezia purulentă este împărțită în 3 categorii mari, în funcție de
caracteristicile lichidului, care reflectă severitatea și istoricul natural al pneumoniei. Pneumonia
para-pneumonică necomplicată este forma exudativă predominant neutrofilică reflectând pasajul
crescut al fluidului interstițial ca rezultat al inflamației asociate cu pneumonia. Fluidul poate fi
tulbure sau chiar clar fără nici un organism la colorația Gram sau cultură. Se tratează eficient cu
antibiotic adecvat pneumoniei.Pneumonia para-pneumonică complicată apare ca rezultat al
invaziei bacteriene în spațiul pleural conducând la creșterea numărului de neutrofile, scăderea
glicopleuriei, acidoză pleurală și creșterea dehidrogenazei lactice. Aceste pleurezii sunt sterile de
obicei deoarece bacteria este curățată rapid din spațiul pleural, fluidul este tulbure și este
clasificată drept complicată deoarece necesită drenaj pentru rezoluție.
Empiemul toracic se dezvoltă ca acumulare de puroi franc în spațiul pleural. Studiile de
laborator indică că este necesar fluid pleural preexistent pentru dezvoltarea unui empiem
deoarece acesta nu este observat după inocularea direct într-un spațiu pleural uscat. Puroiul este
văzut după toracenteză sau orice procedură de drenaj a spațiului pleural și este caracterizat drept
gros, vâscos și opac. Astăzi empiemul este mai ales asociat cu pneumonia de aspirație cu floră
mixtă conținând bacterii aerobe și anaerobe. Organismul cel mai izolat în empiemul toracic care
complică operațiile anterioare este streptococul aureus.
II.5 TABLOUL CLINIC AL PLEUREZIILOR PURULENTE
Debutul bolii este variabil, fiind adesea mascat de boala primitivă. Simptomatologia
cuprinde: febră mare remitentă cu caracter de supurație, alterarea stării generale, durere toracică
sub formă de junghi toracic rebel la tratament, dispnee, tuse seacă, transpirații și frisoane,
paloare, astenie, anorexie, tahipnee si tahicardie.
36
 Junghiul toracic este atroce, chinuitor, mai ales la debut și este expresia inflamației
seroasei pleurale.
 Tusea seacă declanșată mai ales la schimbarea poziției, accentuează la rândul ei durerea
toracică.
 Dispneea este în funcție atât de mărimea și viteza de constituire a exudatului purulent, cât
și de starea plămânului subjacent.
 Semnele generale cuprind: febră 38-39grade Celsius, frisoane, transpirații, inapetență,
scădere în greutate.
Factorii de risc in dezvoltarea empiemului cuprind: vârsta, mai predispuși sunt copii si
vârstnicii, debilitatea, pneumonia care necesită spitalizare, bolile comorbide precum: diabetul,
alcoolismul, bronșiectazia.
Examenul fizic poate evidenția matitate la baza hemi-toracelui afectat, asurzirea
murmurului vezicular și frecătura pleurală,se pot ausculta raluri bronhice sibilante si ronflante
dacă boala primară este pulmonară, diminuarea transmisiei vibrațiilor vocale. In infecțiile cu
germeni aerobi se întâlnește o stare acută severă,iar in empiemul cu anaerobi debutul este
insidios,putându-se ajunge la o stare toxică severă.In prima fază, exudativăpredomină semnele
clinice generale, pentru ca in cea de-a doua fază semnele locale să fie bine puse in evidență. In a
treia fază, de organizare,semnele si simptomele generale se atenuează, apărând retracția spațiilor
intercostale, chiar a unui hemi-torace. Apariția semnelor de suferință supurativă pleuro-
pulmonară cronică demonstrează osteo-artropatia cronică pneumonică. Când apare o complicație
de tipul empiemului de necesitate este prezentă o colecție fluctuentă, depresibilă, care se
accentueaza la tuse. Această colecție fuzionează sub părțile moi ale toracelui putând fistuliza,
astfel apare fistula pleuro-cutanată prin care se elimină puroi. Erodarea peretelui toracic de către
procesul septic determină empiemul de necesitate,astfel rezultând o fistulă trans-parietală, iar
colecția purulentă este în buton de cămașă endo-toracică si exo-toracică. Deschiderea colecției
pleurale în arborele traheo-bronhic se manifestă prin expectorație abundentă, exteriorizată printr-
o vomică purulentă si o halenă fetidă. Dacă procesul septic diseminează apar semne si simptome
de septicemie cu sau fără localizări septice secundare, precum abcesul cerebral.
37
Fig. 19 Pleurezie purulentă stângă închistată
Sursa:
=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjKoNPf0bLOAhUBcRQKHXogDFoQ_AUIBigB#imgrc=6vb0gK
Lu4R5chM%3A
II. 6 DIAGNOSTICUL PLEUREZIILOR PURULENTE

Diagnosticarea acestei afecțiuni necesită efectuarea de investigații paraclinicece pot
confirma existența puroiului prin toracocenteză si aspirarea puroiului franc sau fluid tulbure din
spațiul pleural. Fluidul pleural conține: organisme infecțioase,leucocitoză,lacticdehidrogenază
crescută si pH acid.
II. 6.1 EXAMENUL RADIOLOGIC
Radiografia toracică evidențiază opacități caracteristice, iar după localizare acestea pot
fi:opacitate fuziformă în pleurezia interlobară, opacitate în bandă în pleurezia mediastinală,
opacitate semilunară în pleurezia diafragmatică și opacitate latero-toracică în pleurezia axilară.
Fig. 20 Examen radiologic. Pleurezie purulentă bilaterală
Sursa:
38
https://www.google.ro/search?q=pleurezii+purulente&biw=1920&bih=1017&source=lnms
&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjKoNPf0bLOAhUBcRQKHXogDFoQ_AUIBigB#imgrc=6v
b0gKLu4R5chM%3A
Radiografia toracică față și profil apare cu imagini în funcție de stadiul evolutiv.În faza de
debut, examenul radiologic poate pune în evidență o opacitate difuză, fără a putea individualiza
colecții sau leziunile pulmonare subiacente. În stadiul de colecție, imaginea radiologică este
clară. Opacitatea poate fi bine reperată, localizată topografic și urmărită în evoluția ei. Marginea
superioară a opacității este în general curbă, prezentănd curba Damoiseau-Ellis, iar pe profil se
situează predominant posterior. În cazul în care cantitatea de lichid este mare, mediastinul apare
deplasat spre partea controlaterală.
Pleurezia purulentă are tendință rapidă la închistare, în acest caz limita superioară a
opacității devine convexă, închistarea producându-se cel mai frecvent inferior și posterior.
Prezența unei fistule bronho-pleurale oferă o imagine hidro-aerică. Aceeași imagine este
obținută dacă examenul radiologic a fost efectuat după o puncție pleurală care a permis intrarea
aerului. Punga pleurală lichidiană poate avea localizări diferite. Examenul radiologic din mai
multe incidențe și tomografiile precizează sediul și dimensiunile fiecărei pungi în parte.
39
Fig. 21 Imagini tomografie computerizată
Sursa:
Lu4R5chM%3A
II.6.2 EXAMENUL COMPUTER TOMOGRAF

Tomografia computerizată arată natura lichidiană a colecției pleurale, prezența închistării
unice sau multiple, apreciază starea pulmonului subiacent, permite diferențierea de abcesul
pulmonar și abcesul subfrenic, de ajutor și în indicațiile terapeutice. Scanarea computer tomograf
a toracelui cu substanță de contrast ajută la detectarea anomaliilor căilor respiratorii si ale
parenchimului precum obstrucția endobronșică sau prezența de abcese pulmonare, dar și
delimitarea suprafeței pleurale și loculațiile fluidului.
Este metoda care poate demonstra pleureziile atipice, astfel apare de-a lungul
mediastinului loculațiile în scizuri, o pleură îngroșată, septări sau bule de gaz.
II.6.3 EXAMENUL ECOGRAFIC

Ecografia este utilizată pentru a localiza fluidul pentru toracocenteză. Acesta permite
diferențierea de pahipleurită sau condensarea pulmonară, ghidează efectuarea în siguranță a
puncției pleurale, evitând lezarea diafragmului. La ecografie fluidul apare închis sau negru, iar
puroiul apare mai dens și cu mai multe umbre. Se poate măsura grosimea lichidului, iar benzile
fibrinoase pot fi văzute plutind în lichid.
II.6.4 REZONANȚA MAGNETICĂ

Examenul de rezonanță magnetică este rar folosit în imagistica empiemului, dar
poate fi util pentru evaluarea îngroșării membranei pleurale, când administrarea substanței de
contrast este contraindicată.
II.6.5 PUNCȚIA PLEURALĂ (TORACOCENTEZA)
40
Puncția pleurală reprezintă stabilirea unei legături între cavitatea pleurală și mediul exterior prin
intermediul unui ac de puncție. Este o tehnică medicală relativ frecvent folosită în unitățile
spitalicești de profil, fiind accesibilă, ușor de efectuat de către un medic de specialitate, în rare
cazuri fiind urmat de complicații minore. Se execută în scop diagnostic, explorator (evidențiază
prezența lichidului pleural și recoltarea acestuia pentru examinarea sa cantitativă și calitativă) și
scop terapeutic (constă în evacuarea lichidului și administrarea medicamentelor în cavitatea
pleurală după spălarea cavității).
Fig. 22 Drenaj pleural
Sursa:
=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjKoNPf0bLOAhUBcRQKHXogDFoQ_AUIBigB#imgrc=E6HVyf
O6LdYZBM%3A
Medicamentele folosite sunt după caz antibiotice sau citostatice. Individualizarea

germenului este obligatorie pentru determinarea sensibilității la antibiotice. Explorarea pungii cu
substanță de contrast introdusă prin puncție este deosebit de utilă mai ales în pleureziile
purulente cronice. Indicațiile toracentezei sunt: în revărsatele pleurale masive care exercită
compresiune asupra plămânului și mediastinului, pentru evacuarea unui empiem și introducerea
de agenți trombolitici pentru a preveni simfizarea celor două foițe pleurale, dar și pentru
stabilirea diagnosticului pozitiv depleurezie infecțioasă.
Lichidul pleural recoltat este supus unor examinări laborioase macroscopic și
microscopic.Examenul macroscopic al lichidului de puncție pleurală urmărește: culoarea
lichidului, prezența flocoanelor de fibrină, prezența hematiilor, leucocitelor și
polimorfonuclearelor.
 Lichidul de culoare galben-pal fără flocoane de fibrină este caracteristic transudatelor din
insuficiența cardiacă, insuficiența renală, ciroza hepatică decompensată, cașexie.
 Lichidul galben-citrin cu flocoane de fibrină poate fi caracteristic pentru pleurezia
tuberculoasă, pleurezii meta și para-pneumonice, din artrita reumatoidă sau neoplazii.
 Lichidul purulent care conține peste10000 de leucocite/mmc poate fi caracteristic
pleureziilor streptococice și stafilococice.
41
 Lichidul hemoragic care conține peste 10000 de hematii/mmc poate fi caracteristic

pleureziei din embolia pulmonară, pleurezia tuberculoasă și mezoteliomul pleural.
Fig. 23 Pleurezie purulentă stângă
Sursa:
Lu4R5chM%3A
 Lichidul de culoare brun murdar, fetid este caracteristic pleureziei cu anaerobi.Lichidul

sanguinolent care conține peste 1000 de hematii/mmc în neoplaziile pleurale și infarctul
pulmonar.
 Lichidul lactescent sau opalescent prin centrifugare se obțin: supernatrat turbid în
pleurezii chiloase, cu concentrația trigliceridelor peste 110 mg/dl, în leziunile canalului
toracic, consecutive invaziei neoplazice, tuberculozei, sclerozei tuberoase, traumatisme
toracice și intervenții chirurgicale și supernatrat clar, cu debridări celulare în empiem
confirmat de examenul citologic prin prezența polimorfonuclearelor.
Examenul microscopic al lichidului de puncție pleurală cuprinde: examenul biochimic,
examenul citologic și examenul microbiologic.
Examenul biochimic. Glicopleuria (concentrații sub 60 mg% în pleureziile tuberculoase,
dar și în cele para-pneumonice). LDH (lacticdehidrogenaza) indicator important al gradului de
inflamație pleurală. Ph-ul lichidului pleural, valori sub 7,20 apare în pleurezia para-pneumonică
și cea tuberculoasă, iar sub 7,00 semnalează transformarea pleureziei în empiem.Valoarea
proteinelor totale pleurale sub 3g/100ml indică un transudat, iar o valoare a lor peste 3g/100ml
42
indică un exudat.Criterii suplimentare: colesterol >60mg%, albumină serică/albumină pleurală

<1,2g%, colesterolul crește în pleureziile tuberculoase cronice.
În urma examenului biochimic, esențială este diferențierea revărsatului pleural în funcție de
natura acestuia, între transudat și exudat, această diferențiere fiind importantă în stabilirea
etiologiei care a determinat apariția pleureziei.
Examenul citologic. Limfocitoza pentru un exudat apărut la o persoană de peste 35 de ani
cu ADA peste 50UI/l semnifică o pleurezie tuberculoasă. Eozinofilia apare în neoplazii și
parazitoze. Neutrofilia cu polimorfonucleare integre sau alterate în proporție de peste 50% apare
în pleurezia purulentă.
Examenul microbiologic. Bacteriologic se realizează un frotiu din sedimentul obținut în
urma centrifugării lichidului pleural recoltat și se colorează Gram și Ziehl-Nielsen. Se
însămânțează lichidul pleural pe medii de cultură obișnuite pentru flora bacteriană banală sau pe
medii de cultură speciale (Lowenstein-Jensen). Lichidul pleural se poate examina virusologic,
parazitologic și fungic.
II. 7 DIAGNOSTICUL STADIAL
Stadiul 1 (exudativ) se caracterizează prin:

 Clinic: febră, stare generală alterată, semne și simptome locale discrete.
 Radiologic: voalare sau opacifiere discretă a sinusului costo-diafragmatic.
 Toracocenteza: exudat pleural limpede, gălbui sau opalescent.
 Determinări din lichidul pleural: leucocite sub 500/microlitri, pH peste 7,3, LDH sub
1000 UI/litru, glicopleurie normală, lichid steril.
Stadiul 2 (fibrinopurulent) se caracterizează prin:
 Clinic: semne și simptome locale, durere toracică, dispnee, tuse, matitate la percuție,
diminuarea murmurului vezicular.
 Radiologic și tomografie computerizată: opacitatea lichidiană caracteristică.
 Toracocenteza: lichid purulent sau puroi franc, urât mirositor.
 Determinări din lichidul pleural: numărul de leucocite peste 500/microlitri, densitatea
lichidului pleural peste 1018, proteinele peste 2,5 g/dl, pH sub 7,2, LDH peste 1000
UI/litru, identificarea germenilor pe frotiu.
Stadiul 3 (de organizare) se caracterizează clinic prin ameliorarea semnelor și simptomelor.
Imaginile radiologice și computerul tomograf indică opacitate lichidiană închistată, cu pereți
groși, afractuoși, retracție a peretelui toracic, triangularizare de arcuricostale, pahipleurită
masivă, încarcerarea pulmonului.
43
II.8 DIAGNOSTICUL DIFERENȚIAL
Diagnosticul diferențial se face cu următoarele afecțiuni: abces pulmonar gigant, chist aerian
supurat, chist hidatic corticalizat, cancer pulmonar excavat, supurații pulmonare difuze,
omezotelioame difuze, hernii și eventrații diafragmatice, tumori mediastinale, pericardite,
mediastinite, diverticul esofagian, hemotorax, chilotorax, hidaticotorax.
II. 9 TRATAMENTUL PLEUREZIEI PURULENTE

Principii terapeutice:
 Diagnostic și tratament precoce înaintea apariției complicațiilor locale și regionale.
 Tratament medical cu antibiotice și reechilibrare hidroelectrolitică.
 Tratament chirurgical al urgențelor și formelor cronice.
 Tratamentul chirurgical ideal vizează recuperarea funcțională prin decorticări sau
toracoplastie.
Criteriile obiective care trebuie urmate sunt: evacuarea lichidului
purulent,desființarea spațiului pleural prin antibioterapie țintită, tratarea bolii generatoare,
recuperarea funcțională a pulmonului subiacent.Selectarea terapiei antibiotice adecvate se
bazează pe colorația Gram și cultura lichidului pleural și totuși, deoarece unui număr mare de
pacienți care au primit deja antibiotic la momentul toracentezei este necesară o selecție empirică
a celor mai indicate antibiotice. Această selectare se face în funcție de cei mai comuni agenți
patogeni care determină pneumonia la vârsta dată a pacientului și zona geografică.Atunci când se
identifică agentul patogen se practică modificarea antibioticului în funcție de sensibilitate.
Durata terapiei antibiotice este de 10 – 14 zile de administrare intravenoasă și peste
această perioadă până când pacientul nu mai este febril, nu mai necesită oxigenoterapie și
răspunde la terapie. Se poate recomanda continuarea antibioticelor orale pentru încă 1 – 3
săptămâni după ameliorare, dar nu este indicată pentru infecții mai puțin complicate. Sunt
utilizate cefalosporinele de a doua generație, precum cefuroximul cu acoperire bună pe
majoritatea organismelor stafilococice, streptococice, agenții cei mai comuni cauzabili, fiind
astfel primul antibiotic selectat. Dacă sunt incriminați germeni anaerobi, atunci este utilizată
clindamicina. Vancomicina se folosește atunci când se suspectează sau confirmă streptococul
aureus meticilin- rezistent.
44
Fig. 24 Etapele toracentezei
Sursa:https://www.google.ro/search?q=pleurezii+purulente&biw=1920&bih=1017&source=lnms
&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjKoNPf0bLOAhUBcRQKHXogDFoQ_AUIBigB#imgrc=E6
HVyfO6LdYZBM%3A
II. 10 TRATAMENTUL STADIAL
I. În faza exudativă( de difuziune) de acumulare a puroiului se recomandă tratament exclusiv

antibiotic pe cale generală, care conduce la o vindecare precoce. În lipsa antibiogramei se
administrează Penicilina G 15-20 milioane UI/zi.
II. În faza fibropurulentă( de colecție) în care se formează pungi de puroi, tratamentul va fi în
funcție de antibiogramă. Antibioticul este administrat pe cale sistemică și injectat local în pleură.
Al doilea timp terapeutic constă în evacuarea puroiului prin puncție, aspirație repetată sau prin
pleurotomie și aspirație continuă. Astfel se evacuează permanent puroiul și se favorizează
simfiza pleurală, procesul reprezentând vindecarea pleureziei.
III. În faza de organizare( de închistare) în care are loc sclerozarea spațiului pleural, care poate
conduce la încărcarea plămânului, se tentează pleurotomia cu aspirație continuă și injectarea
locală a antibioticului.
În caz de eșec datorat rigidității pungii purulente închistate care jenează reexpansionarea
plămânului și simfiza pleurală este necesară o decorticare pleuro-pulmonară ( exereza pungii
pleurale închistate) care reprezintă tratamentul chirurgical de elecție.
Toracocenteza diagnostică și drenajul de tub sunt terapii eficiente in peste 50% dintre
pacienți. Drenajul prompt a unei pleurezii libere previne dezvoltarea de loculații și strat fibrinos.
45
Înlăturarea tubului și încetarea drenajului atunci când plămânul s-a reexpansionat sunt pașii ce
urmează in această metodă. Dacă fluidul nu este liber se efectuează și alte teste imagistice pentru
a defini mai bine afectarea spațiului pleural.
Fig. 25 Toracocenteza și drenajul de tub
Sursa:https://www.google.ro/search?q=pleurezii+purulente&biw=1920&bih=1017&source=lnms
&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjKoNPf0bLOAhUBcRQKHXogDFoQ_AUIBigB#imgrc=E6
HVyfO6LdYZBM%3A
Eficacitatea fibrinoliticelor este documentată de numeroase studii pentru a trata
tuburile de toracostomie blocate, a crește drenajul in pleureziile multioculate și a liza
adeziunile.Cel mai frecvent tratament fibrinolitic actual este activatorul tisular al
plasminogenului. Utilizarea acestuia este bine tolerată, eficientă și mai ieftină decât chirurgia.
Terapia chirurgicală este rar indicată în pleureziile para-pneumonice necomplicate.
În pleureziile multioculate, persistente simptomatice pentru care terapia inițială a fost întârziată
se va indica terapia chirurgicală mai mult decât terapia conservatoare. Tratamentul chirurgical se
impune în caz de eșec după 5 zile de tratament medical și constă în pleurotomie minimă și drenaj
aspirativ continuu în serviciul de chirurgie toracică.
Toracotomia este o metodă de tratament foarte eficientă cu rata de succes de 95% la
pacienții cu pleurezie fibropurulentă. Rămâne tratamentul de elecție al empiemului avansat.
Literatura chirurgicală susține folosirea toracotomiei în înlăturarea stratului fibrinos pleural și în
liza adeziunilor, dacă pacientul nu răspunde prompt la tratament. Astfel morbiditatea de lungă
durată este redusă de această abordare mai agresivă, dar mai scumpă, iar morbiditatea de scurtă
durată mai ridicată. Drenajul prin toracotomie este o metodă definitivă cu eliminarea mecanică a
stratului pleural fibrinos și liza adeziunilor. Pentru empiemul fibrinopurulent studiile de
decorticare și debridare arată eficacitate de 95%.
46
Fig. 26Truse, kit-uripentru drenaj toracic închis
Sursa:
=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjKoNPf0bLOAhUBcRQKHXogDFoQ_AUIBigB#imgrc=E6HVyf
O6LdYZBM%3A
Chirurgia video asistată toracoscopică este o metodă eficientă și mai puțin invazivă
pentru procedura de decorticare limitată. Înlăturarea mecanică a materialului purulent și ruperea
adeziunilor poate fi ușor realizată prin această metodă. Debridarea toracoscopică imită atent
toracotomia deschisă și drenajul. Avantajele acestei proceduri sunt ameliorarea mai rapidă a
simptomelor, eliberarea rapida a puroiului și semnificativ mai puțin disconfort și morbiditate.
Împotriva beneficiilor, un mic procent dintre pacienți vor progresa necesitând toracotomie.
Drenajul deschis al spațiului pleural poate fi folosit când drenajul închis pe tub al infecției este
inadecvat, iar pacientul nu răspunde la agenții trombolitici intrapleurali. Se recomandă utilizarea
acestei metode atunci când pacientul este prea slăbit și nu tolerează decorticarea. Procedura
constă în rezecția a 1-3 coaste de deasupra cavității empiemului și introducerea unui tub larg în
cavitate, care va drena într-o pungă de colostomă. Timpul de vindecare este mai lung față de
decorticare, deoarece acești pacienți au o plagă toracică deschisă pentru o perioadă lungă de
timp.
Regulile drenajului pleural. Acul de abord toracic sau Petzer trebuie fixat bine la
perete, distanța de la peretele toracic la borcan să fie de minim 50 centimetri, tubulatura să nu
facă bule, lichidul din borcan să nu depășească un sfert din volumul borcanului, borcanul să fie
schimbat de 4 ori pe zi sau de câte ori este nevoie și urmărirea frecventă a permeabilității
tubulaturii.
Pleurotomia minimă tip Bulau se execută sub anestezie locală și constă în
introducerea unui tub de dren, prin spațiul intercostal, în cavitatea de empiem, pe linia axilară
medieîn spațiul V sau VI intercostal în pleureziile marii cavități pleurale, iar în cele închistate
după reperaj radioscopic sau ecografic.
47
Pleurezia purulentă necesită pleurotomie minimă imediat ce diagnosticul a fost

stabilit prin toracenteză. Anumiți pacienți cu pneumonie pot avea pleurezie care deși nu îmbracă
un aspect purulent, necesită efectuarea drenajului pleural. Aceste pleurezii para-pneumonice sunt
definite prin prezența bacteriilor la examenul direct pe lamă, leucocite >1500/mm3, prin
glicopleurie <50mg%, pH-ul lichidului pleural < 7.00, lacticdehidrogenază >1000 UI/L.
Fig. 27 Drenajul de tub
Sursa:https://www.google.ro/search?q=pleurezii+purulente&biw=1920&bih=1017&source=lnm
s&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjKoNPf0bLOAhUBcRQKHXogDFoQ_AUIBigB#imgrc=_
DuMN9xO9rNb8M%3A
Drenajul precoce al acestor revărsate pleurale îndepărtează rapid materiile cu

potențial fibrogenetic din spațiul pleural și previne cloazonările, fibroza extensivă
pleurală,încarcerarea pulmonară cu apariția unor tulburări ventilatorii de tip restrictiv. Pentru
drenajul acestor pleurezii trebuie folosite tuburi cu diametre mari de 28 până la 36 Fr. Lichidul
purulent necesită tuburi mai groase de 28-36 Fr, pentru ca drenajul să fie eficient. Tot pentru a fi
eficient drenajul pleural,tuburile trebuie direcționate către posterior și inferior sau inserate exact
în zona de loculație și trebuie conectate la aspirație activă. Extragerea tubului de dren din
cavitatea pleurală se face în momentul în care aspectul drenajului devine seros, sub 50 ml/24 de
ore,iar aspectul radiologic arată expansiune pulmonară completă.
Drenajul pleural are atât rolul de a rezolva tulburările funcționale respiratorii, cât și
de a permite monitorizarea atentă a volumului pierderilor limfatice, în funcție de care atitudinea
terapeutică va fi diferită. Se recomandă utilizarea unui sistem de drenaj pasiv pentru a evita
pierderile limfatice masive. Astfel este împiedicată creșterea presiunii negative intratoracice, ce
reprezintă un factor favorizant în menținerea și chiar mărirea fistulei chiloase.
48
II.11 EVOLUȚIE ȘI COMPLICAȚII
Evoluția pleureziilor purulente va fi întotdeauna spre complicații, atunci când nu sunt

tratate corect și la timp. Complicațiile locale, de ordin mecanic constă în acumularea colecției
purulente determinând insuficiență cardio-respiratorie, fistulă bronho-pleurală cu
piopneumotorax sau perforare pleuro-parietală cu fistulizare la tegumente. Mai pot apare
inundația bronhică, cronicizare, fistulizare în pericard sau esofag. Complicațiile generale se
traduc prin metastazare la distanță în alte seroase( pericard, meninge, peritoneu), septicemie,
afectare hepatică. Pleurezia purulentă nu depășește niciodată diafragmul, datorită diferențelor de
presiune dintre cavitatea toracică( presiune negativă) și cavitatea abdominală( presiune pozitivă)
și a direcției curentului hemolimfatic.
II. 12 PROGNOSTICUL PLEUREZIEI PURULENTE
Recuperarea pacienților este bună pentru cei mai mulți dintre ei, totuși mortalitatea
rămâne în aproximativ 10% din cazuri. O importanță majoră în recuperare o au terapia
antibiotică adecvată și drenajul precoce al fluidului pleural. Aproximativ 25% dintre pacienți
necesită intervenție chirurgicală, incluzând decorticare și drenaj deschis.Profilaxia pleureziilor
purulente se face prin prevenirea bolilor cauzale, tratament corect al insuficienței cardiace, a
cirozei hepatice și tratarea precoce a infecțiilor pulmonare pentru a preveni complicațiile.
Diagnosticul precoce și instituirea tratamentului previn sechelele importante.
Mortalitatea asociată empiemului este legată de insuficiența respiratorie și sepsisul sistemic care
apar când sistemul imun nu răspunde adecvat, iar antibioticele nu controlează infecția. Drenajul
se efectuează pentru a înlătura colecția și a ameliora prognosticul. Intervenția adecvată depinde
de severitatea bolii și variază de la drenajul minim invaziv pe cateter până la decorticare
chirurgicală deschisă. Intervențiile precoce scad rata de mortalitate asociate cu empiemul.
Diagnosticul prompt, tratamentul și terapia adecvată a pleureziei purulente sunt cruciale.
49
CAPITOLUL III
ÎNGRIJIRILEPACIENTULUI CU PLEUREZIE PURULENTĂ
III. 1PREGĂTIREA PREOPERATORIE A PACIENTULUI

CHIRURGICAL
Pacientul beneficiază de pregătire psihică, pregătire biologică și pregătire

chirurgicală. Pregătirea psihică constă în crearea unui regim de protecție pentru pacient, care să
asigure: înlăturarea factorilor care influențează negativ analizatorii vizuali, olfactivi, auditivi,
suprimarea senzațiilor de durere dar și prelungirea somnului fiziologic. Sunt recomandate
discuții cu pacientul pentru lămurirea sa asupra operației, anesteziei, asupra avantajelor aduse de
actul chirurgical asupra organismului său. Pacientul trebuie să de-a dovadă de încredere în
tratamentul primit, încredere adusă de către cel care îl tratează. Pentru realizarea acestor
obiective, personalul care intră în contact cu bolnavul trebuie să demonstreze că are aptitudini de
profesionalism și conștiință profesională. Eforturile depuse de personalul medical ( medic,
asistent medical, infirmieră, brancardier ) pentru realizarea unor relații oneste, de încredere și de
camaraderie cu pacientul vor aduce imense beneficii pe durata spitalizării și implicit pe durata
bolii sale.Psihoterapia este completată de terapie medicamentoasă pentru realizarea unui somn
liniștit înaintea intervenției chirurgicale. Pacientul va fi sfătuit să nu mănânce în dimineața
operației și să își golească vezica urinară. Înainte de a intra în sala de operație cu 30-60 de
minute, bolnavului i se va administra preanestezia.
Pregătirea biologică constă în cercetarea constantelor homeostazice, corectarea unor
dezechilibre nutritive, tulburărilor hidro-electrolitice, tulburări circulatorii și respiratorii, în
funcție de starea și afecțiunile existente. Explorarea sanguină se realizează prin: analize
hematologice(eritrocite, leucocite, trombocite, hemoglobină, hematocrit, formula leucocitară,
VSH), analize biochimice(ureea sanguină, glicemia, ionograma serică, colesterolul, bilirubina,
transaminazele, amilazele), teste de sângerare și coagulare, determinarea grupului sanguin și Rh.
Explorarea tubului digestiv, se realizează prin: ecografie, tomografia computerizată, explorarea
cu izotopi radioactivi. Explorarea cardiovasculară, se realizează prin: electrocardiogramă,
fonocardiogramă, ecografie cardiacă, oscilometrie, probă de efort și poziție, termometria
cutanată, probe cu izotopi radioactivi. Explorarea pulmonară, se realizează prin: radioscopie,
radiografie pulmonară, bronhografie, bronhoscopie, tomografie computerizată,rezonanță
magnetică, ecogafie, scintigrafie, examenul sputei, oximetrie, carboximetrie, rezervă alcalină.
50
Explorarea rinichilor și a căilor urinare se efectuează prin: proba Addis-Hamburger,

acid ureic, uree sanguină, creatinină, ionogramă serică, ecografie, urocultură, determinarea
bacilului Koch în urină. La bolnavul denutrit (hipoproteinemic) cu stenoză digestivă benignă sau
malignă, neoplazic sau cu fistulă postoperatorie, deficitul proteic se corectează prin regim
alimentar hiperproteic, cu carne, ouă și brânză. Dieta va fi echilibrată cu un aport caloric de cel
puțin 3000 calorii pe zi. Se recomandă vitaminoterapie, anabolizante, hidrolizatele de proteine,
albumină umană, aminoacizi esențiali și sintetici, lipide sintetice.
Bolnavului anemic i se administrează: fier, vitaminoterapie, transfuzii de sânge și
masă eritrocitară pentru ca înaintea intervenției chirurgicale hemoglobina să fie maimare de
10%, iar hematocritul mai mare de 30%.
Bolnavului cardiac care necesită o intervenție chirurgicală de urgență i se va efectua
electrocardiogramă și un consult atent de către medicul internist. Bolnavului hepatic i se vor
administra perfuzii cu glucoză, stimulatoare și protectoare ale celulei hepatice, vitaminoterapie,
mai ales vitamina K. Bolnavului cu afecțiune renală acută se recomandă antibioterapie,
reechilibrare hidro-electrolitică, acido-bazică și calorică, vitaminoterapie. Suferința renală
cronică impune drenajul urinar prin sondă vezicală când este stază urinară, reechilibrare corectă
hidro-electrolitică, combaterea hipoproteinemiei, antibioterapie, tratamentul edemelor și a
hipertensiunii arteriale secundare. Pregătirea bolnavului pulmonar constă în reducerea mișcărilor
ventilatorii, suprimarea fumatului, tratarea afecțiunilor pulmonare, interzicerea medicamentelor
care deprimă tusea. Diabeticii compensați necesită tratament medicamentos și regim alimentar.
La cei decompensați se corectează acidoza și denutriția, tulburările hidro-electrolitice și se
instituie terapia cu insulină.Obezii prezintă particularități metabolice deosebite. Aceștia vor fi
investigați preoperator în amănunțime: respirator, cardiovascular, endocrin, teste hepatice,
glicemie, colesterol. Vârstnicii prezintă un risc anestezic și operator deosebit, datorită terenului
arteriosclerotic, deshidratant, anemic, hipoproteic, demineralizant.
Pregătirea chirurgicală constă în aplicarea de măsuri care să asigure desfășurarea
actului operator în condiții optime. Igiena bolnavului se realizează prin baie generală cu o seară
înainte de operație, schimbarea lenjeriei de corp și pat. Anestezia se alege de comun acord cu
medicul anestezist, în funcție de starea biologică a bolnavului, stabilindu-se riscul anestezic,
ținând cont de reacția organismului la agresiune, amploarea actului operator și de existența altor
afecțiuni cu cea chirurgicală.
51
Fig. 28 Drenaj pleural
Sursa:
=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjKoNPf0bLOAhUBcRQKHXogDFoQ_AUIBigB#imgrc=_DuMN
9xO9rNb8M%3A
III.2 PREGĂTIREA POSTOPERATORIE ÎN SECȚIA DE TERAPIE

INTENSIVĂ
În serviciul de terapie intensivă bolnavul este monitorizat continuu de către
personalul medical specializat. Monitorizarea funcțiilor vitale asigură adaptarea continuă a
tratamentului administrat la starea biologică a pacientului, depistarea precoce a unor complicații
și luarea de măsuri terapeutice imediate, aprecierea corectitudinii tratamentului aplicat și
eventualele complicații legate de terapia administrată.
Principalii parametri monitorizați sunt: respirația( frecvența și ritmul respirator,
amplitudinea mișcărilor respiratorii, supravegherea drenajului pleural), aparatul
cardiovascular,(puls, tensiunea arterială,alura ventriculară, presiunea venoasă
centrală,electrocardiograma), aparat urinar( curba diurezei cu debitul urinar, densitatea urinei,
ureea sanguină și urinară), aparat digestiv( starea abdomenului, staza gastrică), curba
febrilă,sistemul nervos central( electroencefalograma, presiunea intra-craniană), probe de
coagulare, echilibrul acido-bazic, ionograma, hematocrit, hemograma. Perioada postoperatorie
poate evolua simplu sau poate necesita îngrijiri deosebite datorită tarelor existente, complexității
actului operator sau apariției unor complicații.
52
III.3 ÎNGRIJIREA POSTOPERATORIE GENERALĂ LA SALON
Poziția bolnavului în pat este de regulă în decubit dorsal, poziție Trendelenburg dacă
circulația cerebrală este deficitară, poziție Fowler în drenaje pleurale și insuficiență respiratorie.
Calmarea durerii postoperatorii se face în funcție de intensitate, având o curbă
ascendentă de intensitate maximă în noaptea de după operație, apoi diminuând progresiv.
Mobilizarea bolnavului trebuie începută cât mai precoce, de regulă a 2-3-a zi postoperator, astfel
prevenind complicațiile (tromboflebitele, bronhopneumoniile, escarele).
Reluarea alimentației are loc treptat, la început i se permite bolnavului să bea
lichide(apă, ceai puțin îndulcit), apoi se recomandă supa de zarzavat strecurată, după care se pot
adăuga iaurtul, laptele, piureul de legume, carnea fiartă, în funcție de reluarea tranzitului
intestinal.
Reluarea tranzitului intestinal are loc în mod normal la 48-72 ore de la operație. Bolnavul va
emite gaze, apoi are primul scaun. Combaterea parezei postoperatorii se realizează prin
administrarea de ulei de ricin sau parafină, supozitoare emoliente și clisme ușoare.
Prevenirea și combaterea complicațiilor inflamatorii: pulmonare, trombo-embolice, urinare.
Supravegherea evoluției plăgii și a drenajului pleural.
III. 4 NUTRIȚIA PACIENTULUI CHIRURGICAL
În perioada postoperatorie nutriția pacientului se realizează prin aport caloric

constituit din cel puțin două din cele trei principii alimentare(proteine, glucide, lipide), la care se
adaugă apa, electroliți, vitamine și oligoelemente. În evoluția postoperatorie, organismul
parcurge pe plan metabolic 4 faze: catabolică, de inversiune, anabolică și de recuperare. Apariția
complicațiilor prelungește faza catabolică, bolnavul ajungând la diferite niveluri de denutriție ce
impun o terapie complexă, în care un rol important îl are nutriția artificială.
III. 5 COMPLICAȚIILE POSTOPERATORII IMEDIATE
III. 5.1 COMPLICAȚIILE APARATULUI RESPIRATOR
53
Complicațiile aparatului respirator cuprind: laringo-traheita, edemul glotei,

atelectazia pulmonară, complicații infecțioase pulmonare, sindromul Mendelson, embolia
pulmonară.
Laringo-traheita este determinată de intubația traheală și se manifestă prin: cianoză,
tahipnee și cornaj. Atelectazia pulmonară este des întâlnită și se produce prin turtirea alveolelor
dintr-un plămân(masiv), lob(lobară) sau segment(segmentară), determinând nefuncționalitatea
zonei respective.
Tratamentul profilactic se instituie preoperator, intraoperator și postoperator astfel: aspirarea
secrețiilor bronșice, suprimarea bronhospasmului, aerosoli, gimnastică respiratorie, interzicerea
fumatului.
Tratamentul curativ constă în: bronhoaspirație, antibioterapie, agenți mucolitci, uneori
traheostomie. Complicațiile infecțioase pulmonare se pot preveni prin intubația traheală în
condiții de asepsie și sterilizare corectă a materialelor folosite.
Sindromul Mendelson(bronho-alveolita de aspirație), este un accident foarte grav apărut în urma
inhalării conținutului gastric și se manifestă prin: dispnee, cianoză, tahicardie.Tratamentul
profilactic constă în golirea preoperatorie a stomacului. Tratamentul curativ constă în: intubație
orotraheală, aspirație traheo-bronșică, antibioterapie, corticoterapie.
III. 5.2 COMPLICAȚIILE APARATULUI CARDIO-VASCULAR
Complicațiile cele mai de temut ale aparatului cardiovascular sunt: edemul
pulmonar acut, embolia pulmonară, boala tromboembolică, infarctul miocardic acut.
Edemul pulmonar acut este rezultatul unui dezechilibru circulator brusc, urmat de
inundarea alveolelor pulmonare, a arborelui bronșic și a interstițiului pulmonar cu plasmă
necoagulată. Manifestările clinice sunt reprezentate de: anxietate, dispnee marcată, tahipnee,
cianoză, tuse, expectorație spumoasă, albă sau roză. Tratamentul se instituie urgent și constă
în:asigurarea libertății căilor aeriene, oxigenoterapie, poziție semișezândă, administrarea de
diuretice, tonicardiace, bronhodilatatoare, ventilație mecanică.
Embolia pulmonară constă în migrarea unui embolus în sistemul arterei pulmonare.
Prezintă mai multe forme: forma letală( moarte subită), forma masivă( tegumente reci, umede,
palide sau cianotice, dispnee, puls filiform) și infarctul pulmonar redus. Tratamentul profilactic
constă în tratamentul corect al trombozelor, profilaxia emboliei pulmonare, evitarea imobilizării
prelungite, efortului de tuse, de defecație.
Boala trombo-embolică prezintă 2 aspecte: procesul de tromboză și potențialul ei
emboligen. Manifestările clinice constau în: febră în jur de 38 grade, accelerarea progresivă a
pulsului, senzația de tensiune sau crampe dureroase la nivelul moletului, edem, agitație.
Profilactic se face o bună pregătire preoperatorie și o mobilizare activă postoperator. Curativ se
54
recomandă medicație anticoagulantă(heparină). Infarctul miocardic acut postoperator prezintă un

risc crescut la coronarieni, diabetici și la pacienți de peste 50 ani. Manifestările clinice constau
în: durere toracică, dispnee, hipotensiune arterială, cianoză, astenie, transpirații, colaps, aritmie.
Tratamentul prezintă o urgență și constă în: oxigenoterapie, menținerea tensiunii arteriale,
heparinoterapie, tratamentul tulburărilor de ritm.
III. 5. 3 COMPLICAȚIILE APARATULUI RENAL
O complicație relativ frecventă este retenția acută de urină, caracterizată prin: durere
în hipocondru, agitație, disurie, polakiurie. Tratamentul constă în sondaj uretero-vezical sau
puncția vezicii urinare la 1 cm deasupra simfizei pubiene.
O complicație mai rar întâlnită este insuficiența renală acută postoperatorie
caracterizată prin: oligo-anurie, scăderea ureei urinare, și creșterea ureei sanguine și a creatininei.
Poate fi: funcțională, asociată altei complicații și adevărată. IRA postoperatorie funcțională poate
să apară după orice operație necomplicată sau cu o complicație minoră și se caracterizează prin
azotemie crescută și oligurie, urmare a unui dezechilibru hidro-electrolitic. Prognosticul este bun
atunci când diagnosticul este instituit precoce, iar tratamentul este corect.
IRA postoperatorie asociată altei complicații este determinată de: stări de șoc,
peritonită, ocluzie intestinală, pancreatită acută, stări septice. IRA postoperatorie adevărată
reprezintă principala complicație postoperatorie iar tratamentul constă în: măsuri de restricție
hidrică, hemodializă, control al balanței hidro-electrolitice, diminuarea catabolismului proteic,
terapie antiinfecțioasă.
55
PARTEA SPECIALĂ
CAPITOLUL IV
STUDIUL PERSONAL STATISTIC
IV. 1 MOTIVAȚIE
Pierderea sau disfuncționalitatea majoră a uneia dintre funcțiile de bază ale

organismului unei persoane reprezintă limitarea la o viață normală, ieșirea definitivă din mediul
profesional și social, dependența zilnică de membrii familiei și la cele mai mici necesități
personale. Datorită creșterii numărului de accidente rutiere și casnice, cei mai frecvenți factori
etiologici în pleureziile purulente sunt traumatismele toracice (deschise sau închise) și totuși încă
mai sunt întâlnite cazuri de pleurezii purulente secundare unor afecțiuni bronho-pulmonare acute
și pleurezii purulente metastatice, complicații ale unor afecțiuni de la distanță, precum:
furunculoză, piodermite, apendicite gangrenoase, colecistite acute. Rolul major în prevenirea
acestei afecțiuni revine medicilor specialiști de medicină internă, chirurgie abdominală și
chirurgie toracică, care trebuie să sesizeze și să înlăture situațiile potențial favorizante.
Dacă în trecut supraviețuirea pacientului cu pleurezie purulentă reprezenta un procent
scăzut, în era antibioticelor și a tratamentului de specialitate din secțiile de chirurgie toracică,
recuperarea plămânului afectat are un procent ridicat.
IV. 2 SCOP ȘI OBIECTIVE
 Evaluarea situației concrete la nivelul județului Galați cu privire la numărul pacienților

diagnosticați cu pleurezie purulentă
 Evaluarea incidenței numărului de pacienți cu pleurezie purulentă în funcție de factorii
etiologici pentru prevenirea acestora la nivelul județului Galați
 Evaluarea eficienței tratamentului medicamentos și chirurgical dar și prevenirea
complicațiilor la pacienții cu pleurezie purulentă
56
IV. 3 MATERIALE ȘI METODĂ DE STUDIU
Cercetarea s-a realizat în secția de Chirurgie Toracică a Spitalului Clinic Județean de

Urgență ,,Sfântul Apostol Andrei” Galați, între anii 1 ianuarie 2012 - 31 decembrie 2015. Studiul
conține informații detaliate privind: vârsta, sexul, mediul de viață, date anamnestice (antecedente
heredo-colaterale, istoric, debut), tipul pleureziei, tipuri de intervenții
chirurgicale,tratamentemedicamentoase,investigații paraclinice, complicații postoperatorii
imediate și tardive, tratamentul complicațiilor, durata spitalizării, evoluția bolii. Acest studiu
evidențiază complexitatea îngrijirilor medicale acordate pacienților operați pentru pleurezie
purulentă, dar și faptul că această afecțiune este întâlnită frecvent, reprezentând % din
cazuistică. Studiul se bazează pe foile de observație a pacienților internați în secția de Chirurgie
Toracică, aflate în arhiva Spitalului Clinic Județean de Urgență ,,Sfântul Apostol Andrei” Galați.
Datele obținute din studiul retrospectiv pe cei 4 ani( 1 ianuarie 2012- 31 decembrie 2015), au
fost centralizate și prelucrate prin întocmirea de tabele și grafice.
În studiu au fost incluse cazurile pacienților pe baza următoarelor criterii:
1. Numărul de cazuri raportat la populația județului
2. Numărul de cazuri diagnosticate
3. Incidența în funcție de mediul de viață
4. Incidența în funcție de sex
5. Incidența pe decade de vârstă
6. Numărul de cazuri în funcție de modul de precizare al examenului chirurgical
7. Numărul de cazuri în funcție de structura operațiilor pleurale și drenajelor, în funcție de
sex
8. Numărul de cazuri operate de pleurezie purulentă din totalul pacienților operați
9. Incidența în funcție de examenul histo-patologic pe sexe
10. Incidența în funcție de tipul intervenției chirurgicale
11. Incidența în funcție de plămânul afectat, pe sexe
12. Numărul de cazuri în funcție de computer tomograf
13. Numărul de cazuri în funcție de aspectele tratamentului
14. Numărul de cazuri în funcție de simptome
15. Numărul de cazuri în funcție de etiologie
În secția de Chirurgie Toracică a Spitalului Clinic Județean de Urgență,, Sfântul Apostol
Andrei’’Galați, în perioada 1 ianuarie 2012-31 decembrie 2015 s-au prezentat un număr de 5269
pacienți, din care 310 diagnosticați cu pleurezie purulentă.
57
IV.3 CULEGEREA ȘI PRELUCRAREA DATELOR STATISTICE DIN

CADRUL SPITALULUI CLINIC DE URGENȚĂ ,,SFÂNTUL APOSTOL
ANDREI”, DIN GALAȚI
Tabelul IStructura cazurilor cu pleurezie purulentă nespecifică din totalul pacienților internați
Anul Nr. de pacienți internați Nr. de pacienți diagnosticați

cu pleurezie purulentă
2012 1406 68
2013 1300 57
2014 1320 87
2015 1243 98
Total 5269 310
Centralizarea cazurilor internate în secția de chirurgie toracică cu pleurezii de origine neprecizată

în perioada 1 ianuarie 2012- 31 decembrie 2015 evidențiază un număr de 5269 de pacienți
internați, în scădere de la un an la altul, din care 68, respectiv 57 pacienți au fost diagnosticați cu
pleurezie purulentă, pentru ca în următorii ani numărul pacienților să fie în creștere, de 87
respectiv 98 de pacienți diagnosticați cu pleurezie purulentă. Incidența acestei afecțiuni se află în
creștere, însumând 310 de cazuri în cei 4 ani retrospectiv.
Graficul I Reprezentarea grafică a cazurilor cu diagnostic de pleurezie purulentă nespecifică
58
310
Pacienți internați în
perioada 2012-2015
Pacienți diagnosticați cu
5269 pleurezie purulentă
Tabelul 2Structura cazurilor de pleurezie purulentă, pe medii de viață
Anul Nr. de pacienți din Nr. de pacienți din Total

mediul urban mediul rural
2012 29 39 68
2013 26 31 57
2014 37 50 87
2015 40 58 98
Total 132 178 310
Din tabelul 1 se observă în perioada 1 ianuarie 2012- 31 decembrie 2013 o scădere a

numărului de cazuri de pleurezii purulente de la un an la altul, dar o creștere în următorii ani,
respectiv perioada 1 ianuarie 2014- 31 decembrie 2015. Reprezentarea grafică arată că în anii
2012- 2013 numărul de pacienți internați cu pleurezie purulentă din mediul rural este
aproximativ același cu numărul de pacienți internați cu același diagnostic din mediul urban,
comparativ cu următorii ani, 2014- 2015 în care numărul pacienților diagnosticați cu această
afecțiune crește semnificativ, cu un număr de 87, respectiv 98 de pacienți. Serviciul de chirurgie
toracică a Spitalului Clinic Județean de Urgență ,, Sfântul Apostol Andrei “ din Galați, internează
pacienți din partea de sud-est a României și anume: Galați, Brăila, Tulcea și Vrancea.
Graficul 2 Reprezentarea grafică a cazurilor de pleurezie purulentă, pe medii de viață
59
70
60 58
50
50
39 40
40 37
31
29
30 26
20
10
0
2012 2013 2014 2015
Mediu urban Mediu rural
Tabelul 3 Structura cazurilor de pleurezii purulente, pe sexe
Anul Număr de cazuri Total

Bărbați Femei
2012 36 32 68
2013 33 24 57
2014 51 36 87
2015 56 42 98
Total 176 134 310
De asemenea, din acest studiu se observă o scădere a cazurilor de pleurezie purulentă la femei
comparativ cu numărul de cazuri diagnosticate la bărbați, în decursul celor 4 ani de studiu
retrospectiv, cu o pondere mai mare la ambele sexe în ultimii 2 ani.
Graficul 3Reprezentarea grafică a numărului de cazuri de pleurezii purulente, pe sexe
60
60 56
51
50
42
40 36 36
32 33
30
24
20
10
0
2012 2013 2014 2015
Bărbați Femei
Tabelul 4Structura cazurilor diagnosticate cu pleurezie purulentă, pe grupe de vârstă
Anul Nr. de pacienți diagnosticați cu pleurezie purulentă, pe grupe de vârstă Total

10-19 20-29 30-39 40-49 50-59 60-69 70-79 80 si
peste
2012 0 1 5 10 14 15 20 3 68
2013 0 0 3 8 9 17 18 2 57
2014 0 5 9 12 21 28 11 1 87
2015 1 2 11 16 25 32 10 1 98
Total 1 8 28 46 69 92 59 7 310
Graficul 4 Reprezentarea grafică a variației de cazuri de pleurezie purulentă, pe grupe devârstă
61
35 32
30 28
25
25
20 21
20 1718 16
15 1415
12 11 11
10 10
10 89 9
5 5
5 3 3 2
01 00 0 1 12 1
0
2012 2013 2014 2015
1o-19 20-29 30-39 40-49 50-59 60-69 70-79 80 si peste
Participarea factorului vârstă la determinarea statisticii este importantă deoarece

gravitatea complicațiilor creăte proporțional cu vârsta bolnavului. Astfel incidența cea mai
ridicată a cazurilor cu pleurezie purulentă o prezintă populația adultă. S-a constatat din cadrul
statisticii preluate din registrul de consultații de la secția de Chirurgie Toracică a Spitalului
Clinic de Urgență ,,Sfântul Apostol Andrei, din Galați, din anii 2012, 2013, 2014 și 2015, că
ponderea mai ridicată a cazurilor cu pleurezie purulentă este întâlnită la persoanele cu vârsta
cuprinsă între 60- 69 ani, dar și 70-79 ani, scăzând semnificativ la grupa de vârstă 80 ani și peste
această vârstă.
Făcând o statistică retrospectivă pe grupe de vârstă a pacienților internați în perioada
1 ianuarie 2012- 31 decembrie 2015 rezultă că pacienții de peste 40 de ani diagnosticați cu
pleurezie purulentă sunt într-un număr crescător în perioada 1 ianuarie 2014- 31 decembrie 2015
și comparativ cu numărul de pacienți diagnosticați cu această afecțiune în perioada 1 ianuarie
2012- 31 decembrie 2013. Din studiul efectuat rezultă că în perioada 1 ianuarie 2012- 31
decembrie 2013 au fost cele mai multe cazuri de pacienți tineri internați cu acest diagnostic
comparativ cu perioada 1 ianuarie 2014- 31 decembrie 2015 când grupele de vârstă cu cele mai
multe cazuri de pleurezii purulente au fost 30- 39, 40- 49, 50- 59 respectiv 60- 69 ani.
Tabelul 5Centralizarea datelor în funcție de modul de precizare a examenului chirurgical
Anul Pacienți internați cu Pacienți cu diagnostic de Pacienți externați cu

diagnostic de pleurezie pleurezie purulentă diagnostic de
de etiologie neprecizată Prin operații Prin drenaj pleurezie purulentă
pleural
62
2012 169 26 42 68
2013 132 21 36 57
2014 154 49 38 87
2015 150 55 43 98
Total 605 151 159 310
Din tabelul de mai sus, se constată o creștere atât a numărului de operaţii, cât şi a
numărului de drenaje pleurale, ca urmare a creșterii de la an la an a numărului de pacienţi
diagnosticaţi cu pleurezie purulentă. Din numărul total de 5269 de pacienţi inernaţi în secţia de
Chirurgie Toracică, în perioada 1 ianuarie 2012- 31 decembrie 2015, pentru precizarea
diagnosticului de pleurezie purulentă prin proceduri diagnostice, s-au realizat 151 de intervenţii
chirurgicale şi un număr de 159 de drenaje pleurale.
După cum se poate constata numărul pacienților internați cu diagnosticul de pleurezie de
etiologie neprecizată a fost aproximativ același în cei 4 ani retrospectivi. În primii 2 ani, 2012
respectiv 2013, s-a înregistrat un număr mai scăzut de pacienți diagnosticați cu pleurezie
purulentă comparativ cu ultimii 2 ani, 2014, respectiv 2015, când se observă o creștere a
numărului de internări cu această afecțiune.
Graficul 5 Reprezentarea grafică a variației nr. de cazuri internate și externate diagnosticate cu pleurezie
purulentă
63
180 169
Pacienți internați cu
160 154 150 diagnosticul de pleurezie
neprecizată
140 132
120 Pacienți cu diagnostic de

pleurezie purulentă- prin
98
100 87 operații
80 68 Pacienți cu diagnostic de
60
57 55 pleurezie purulentă- prin
49
42 43 drenaj pleural
36 38
40 26 21 Pacienți externați cu
20 diagnostic de pleurezie
purulentă
0
2012 2013 2014 2015
Tabel 6Structura drenajelor și operațiilor pleurale
Anul Operații Drenaje Total

pleurale
2012 26 42 68
2013 21 36 57
2014 49 38 87
2015 55 43 98
Total 151 159 310
Pentru precizarea diagnosticului de pleurezie purulentă în acest serviciu se efectuează

numeroase investigații clinice și paraclinice, proceduri diagnostice, precum: puncție pleurală
(toracocenteza terapeutică), drenaj pleural, toracoscopie, toracotomie, toracoplastie, drenaj
pleural deschis.Necesitatea realizării de operaţii şi drenaje pleurale este justificată prin scăderea
numărului de zile de internare și a cazurilor care prezintă complicații.
Graficul 6Reprezentarea grafică a variației numărului de operații și drenaje pleurale
64
60 55
49
50 43
42
36 38
40
30 26
21
20
10
0
2012 2013 2014 2015
Operații Drenaje pleurale
Tabelul 7Structura operațiilor pentru pleurezie purulentă pe sexe, din totalul pacienţilor operați din Secția de
Chirurgie Toracică a Spitalului Clinic Județean de Urgență ,, Sfântul Apostol Andrei” Galați, 2012-2015
Anul Nr. total de Nr. total de pacienți operați pentru pleurezie

pacienți operați purulentă
Femei Bărbați Total
2012 483 7 19 26
2013 327 6 15 21
2014 159 19 30 49
2015 134 20 35 55
Total 1103 52 99 151
Din tabelul 7 observăm că incidența pacienților de sex masculin care au necesitat

intervenție chirurgicală a fost mai mare comparativ cu numărul de pacienți de sex feminin, care a
fost evident mai mic în perioada efectuării situației retospective.
Graficul 7Reprezentarea grafică a operațiilor pentru pleureziile purulente pe sexe din totalul operațiilor din Secția
de Chirurgie Toracică a Spitalului Clinic Județean de Urgență ,, Sfântul Apostol Andrei” Galați, 2012-2015
65
500 483 Numărul total de operații

450
400
Numărul pacienților de sex
350 327 feminin operați de
250 Numărul pacienților de sex
masculin operați de
150 159
100 134
50 7 19
0 6 15 19 30
20 35
2012
2013
2014
2015
Tabelul 8 Structura pacienților operați pentru pleurezie purulentă
Anul Numărul total de Numărul total de Numărul total de

pacienți operați pacienți de sex pacienți de sex
masculin operați feminin operați
2012 26 19 7
2013 21 15 6
2014 49 30 19
2015 55 35 20
Total 151 99 52
Graficul 8 Variația numărului de pacienți operați pentru pleurezie purulentă
66
70 65
60 Numărul total de pacienți

55
operați
49
50 45
40 35 Numărul total de pacienți

30 de sex masculin operați
30 26
19 21 19 20 20
20 15
Numărul total de pacienți
10 7 6 de sex feminin operați
0
2012 2013 2014 2015 Total
Tabel 9Structura pacienților operați pentru pleurezie purulentă din totalul pacienților operați
Anul Numărul total de pacienți Nurărul total de pacienți

operați operați pentru pleurezie
purulentă
2012 483 26
2013 327 21
2014 159 49
2015 134 55
Total 1103 151
Conform tabelului 9 putem concluziona că ponderea operaţiilor în perioada 1 ianuarie 2012- 31

decembrie 2015 cu un număr total de 151 pentru pleureziile purulente din totalul operaţiilor de
1103 efectuate în secţia de Chirurgie Toracică este medie. Astfel putem spune că în primii 2 ani
ai studiului retrospectiv (2012- 2013)numărul de pacienți supuși unei intervenții chirurgicale a
fost mai ridicat, însă operațiile de pleurezie purulentă mai puține, comparativ cu ultimii 2 ani ai
studiului (2014- 2015) când numărul de pacienți operați a fost mai scăzut, însă operațiile de
pleurezie purulentă mai mare.
67
Graficul 9Variația numărului de pacienți operați pentru pleurezie purulentă din totalul paciențiloroperați
483
500
450
400
327
350
300
250
200 159
134
150
100 49 55
26 21
50
0
2012 2013 2014 2015
Numărul total de pacienți operați Nurărul total de pacienți operați pentru pleurezie purulentă
Tabelul 10Structura intervențiilor chirurgicale cu examen histopatologic pe sexe
Anul Numărul de intervenții chirurgicale cu Total

examen Histopatologic pe sexe
Bărbați Femei
2012 19 7 26
2013 15 6 21
2014 30 19 49
2015 35 20 55
Total 99 52 151
Se constată un interes deosebit acordat cazurilor de către cadrele medicale, din tabelul de
mai sus, astfel că numărul intervențiilor chirurgicale atât la femei cât și la bărbați este egal cu
numărul de examene histopatologice.
Dacă la bărbați ponderea afecțiunii este evident mai mare și numărul operațiilor la aceștia
este mai ridicat, adăugându-se același număr de examene histopatologice, se observă o pondere
scăzută, la femei, atât a afecțiunii, cât și a operațiilor și examenelor histopatologice.
68
Graficul 10Variația numărului de intervenții chirurgicale cu examen histopatologic, pe sexe
160 151
140 Numărul de intervenții

chirurgicale la bărbați,
120 cu examen
99 histopatologic la bărbați
100
Numărul de intervenții
80 chirurgicale la femei, cu
examen histopatologic la
55 52 femei
60 49
35 Numărul de intervenții
40 26 30
21 chirurgicale cu examen
19 19 20
15 histopatologic
20 7 6
0
2012 2013 2014 2015 Total
Tabelul 11Structura intervențiilor chirurgicale pe tipuri
Anul Toracotomii Toracoscopie Biopsie Altele Total

Decorticare Drenaj Pleurotomie Drenaj pleurală
pleuro- dublu St Dr St Dr
pulmonară pleural
2012 20 10 7 8 15 17 3 2 1 68
2013 27 7 5 9 13 16 2 2 0 57
2014 35 10 13 21 9 19 2 3 0 87
2015 46 11 23 15 10 22 2 2 0 98
Total 128 38 48 53 47 74 9 9 1 310
Referitor la tipul intervențiilor chirurgicale din datele analizate, se poate constata că

numărul toracotomiilor efectuate este marede la an la an, fapt ce susține concluzia că pacienții,fie
de sex feminin sau masculin, din mediul rural sau urban, se prezintă în serviciul de chirurgie
toracică mult prea târziu, când pentru evoluția lor viitoare, tratamentul este doar paleativ.
69
Evaluarea situației concrete privind tipurile de intervenții în secția de Chirurgie Toracică

arată un număr crescut de drenaje pleurale (simplu și dublu), aproximativ egal cu numărul de
decorticări, respectiv pleurotomii, retrospectiv în perioada 1 ianuarie 2012- 31 decembrie 2015.
Graficul 11Reprezentarea grafică a variației numărului de intervenții chirurgicale pe tipuri
310
128 121
98 101
87
68
57
46 38 38
32 27 29 35 3428 32
20 15 14
10 321 7 10 11 991
220 230 220
Nr de decorticări pleuro-pulmonare Nr de drenaje dublu pleural
Nr de plurotonii(st și dr) Nr de drenaje(st și dr)
Numărul de toracoscopii Numărul de biopsii pleurale
Numărul pentru alte proceduri Numărul total de intervenții chirurgicale
Tabelul 12Structura toracotomiilor pe sexe în perioada 1 ianuarie 2012- 31 decembrie 2015
ANUL Toracotomii cu decorticare pleuro-pulmonară
70
Femei Bărbați Total

Drept Stâng Drept Stâng Femei Bărbați
2012 5 3 8 4 8 12
2013 4 5 10 8 9 18
2014 6 8 12 9 14 21
2015 9 11 15 11 20 26
TOTAL 24 27 45 32 51 77
Din totalul intervențiilor chirurgicale majore, toracotomiile cu decorticare pleuro-

pulmonară, drenajul dublu pleural, drenajul stâng sau drept, pleurotomiile, toate sunt proceduri
cu stres chirurgical intens asupra organismului pacientului, cu pregătiri preoperatorii multiple şi
atentă supraveghere postoperatorie. În serviciul de Chirurgie Toracică aceste intervenții
chirurgicale sunt într-un număr mare, fapt datorat întârzierii pacientului de a se prezenta în acest
serviciu de specialitate, prezentarea la internare cu stadiul bolii mult prea avansat, sau pacienți
care biologic nu pot suporta o intervenție chirurgicală majoră.
Graficul 12Reprezentarea grafică a toracotomiilor pe sexe în perioada 1 ianuarie 2012- 31 decembrie 2015
26
2015
20
21
2014
14
Bărbați
18 Femei
2013
9
12
2012
8
0 5 10 15 20 25 30
Tabelul 13Structura cazurilor în funcție de examenul computer tomograf
Anul Examen paraclinic computer Nr. cazuri care au efectuat

tomograf tomografie computerizată
71
Nr. cazuri Nr. cazuri

pleurezie pleurezie purulentă
purulentă închistată în
multiînchistată pahipleurită
2012 7 3 10
2013 9 6 15
2014 15 8 23
2015 25 10 35
Total 56 27 83
O deosebită importanță o are examenul computer tomograf, fiind cel care evidențiază
frecvent leziuni care nu au putut fi observate la examenul radiologic. În cazul
pleureziilorpurulente, din totalul pacienților de 83 care au efectuat acest examen, 56 au prezentat
pleurezie purulentă multi-închistată, iar 27 pleurezie purulentă în pahipleurită. Putem constata o
pondere ridicată în ultimii 2 ani de studiu retrospectiv, comparativ cu primii 2 ani, în care se
poate observa un număr mai mic , nu numai de examene tomografice, dar și de pleurezie multi-
închistată și pleurezie închistată în pahipleurită.
Graficul 13Reprezentarea cazurilor in funcție de computer tomograf
30
25
25
20
15
15
9 10
10 8
7 6
5 3
0
2012 2013 2014 2015
Nr cazuri de pleurezie purulentă multiînchistată
Nr cazuri pleurezie purulentă închistată în pahipleurită
Tabelul 14Distribuția cazurilor în funcție de aspectele tratamentului
72
Anul Numărul de cazuri Numărul de cazuri Total

tratament medical tratament chirurgical
2012 42 26 68
2013 36 21 57
2014 38 49 87
2015 43 55 98
Total 159 151 310
Din lotul de 5269 de pacienţi internaţi, 310 au fost diagnosticaţi cu pleurezie purulentă, din
care 159 au beneficiat de tratament medicamentos, iar 151 au necesitat tratament chirurgical. Se
evidențiază egalitatea numărului de cazuri care au fost tratate medicamentos, cu numărul de
cazuri tratate chirurgical.
.
Graficul 14Reprezentarea grafică în funcție de aspectele tratamentului
2015 55
43
2014 49
38
2013 21
36
2012 26
42
0 10 20 30 40 50 60
Numărul de cazuri tratament chirurgical
Numărul de cazuri tratament medical
Se poate constata o creștere ușoară a cazurilor tratate medicamentos, față de cele supuse
unei intervenții chirurgicale în anii 2012- 2013 și o scădere a cazurilor tratate medicamentos, față
de cele supuse intervenției chirurgicale în anii 2014- 2015.
Tabelul 15 Structura numărului de pacienți după simptomatologie
DURERE FEBRĂ DISPNEE TUSE STARE TOTAL

TORACICĂ TOXICO-
73
SEPTICĂ
2012 68 30 27 26 4 68
2013 57 27 25 24 2 57
2014 87 85 76 76 1 87
2015 98 88 80 80 1 98
TOTAL 310 230 208 206 8 310
Simptomatologia este motivul prezentării pacienților la medic în timp util, în favoarea unei
evoluții pozitive. Tabelul 15 evidențiază un număr ridicat de pacienți cu durere toracică în toți
cei 4 ani retrospectiv. Pacienții cu simptomele: febră, dispnee și tuse sunt în număr aproape
egal,însă pacienții cu stare toxico-septică sunt în număr semnificativ scăzut.Ameliorarea sau
lipsa simptomatologiei este în defavoarea pacientului care va amâna prezentarea la medic, fapt ce
va întârzia tratamentul de specialitate.
Graficul 15Reprezentarea grafică a numărului de pacienţi după simptomatologie
120
98
100
87 85 88
80 80
80 76 76
68
57
60
40
30
27 26 27 25
24
20
4 2 1 1
0
2012 2013 2014 2015
DURERE TORACICA FEBRĂ
DISPNEE TUSE
STARE TOXICO-SEPTICĂ
Tabelul16Structura numărului de pacienți în funcție de etiologie
CAUZE CAUZE CAUZATE DE TOTAL
74
ANUL BRONHO- TRAUMATICE ALTE

PULMONARE AFECȚIUNI
2012 42 23 3 68
2013 34 20 3 57
2014 50 32 5 87
2015 62 30 6 98
TOTAL 188 105 17 310
Graficul 16Reprezentarea grafică a variației numărului de pacienți în funcție de etiologie
200
180
160
140
120
100
80
60
40
20
0
ANUL 2012 2013 2014 2015 TOTAL
CAUZE BRONHO-PULMONARE CAUZE TRAUMATICE CAUZATE DE ALTE AFECȚIUNI
CAPITOLULV
STUDIUL PERSONAL DE CAZURI
V.1 CAZ CLINIC NR.1
75
H.P. în vârstă de 37 ani, sex masculin, fără ocupaţie, cu domiciliul în mediul rural, se
internează prin serviciul de urgenţă, UPU al Spitalului Clinic de Urgenţă “Sf. Ap. Andrei”
Galaţi, în secţia Chirurgie Toracică, pentru investigaţii şi tratament de specialitate.
Diagnostic de trimitere: Empiem stâng.
Bronhopneumopatie cronică obstructivă.
I.C.C. clasa III NYHA.
Diagnostic de internare: Empiem stâng.
Motivele internării: dispnee, durere hemitorace stâng, fatigabilitate.
ANAMNEZA
Antecedente heredo- colaterale:nesemnificative.
Antecedente personale, fiziologice şi patologice: Bronhopneumopatie cronică obstructivă
Amputaţie bilaterală coapsă post-arteriopatie
obliterantă
Hipertensiune arterială esențială gradul II
Grupa de risc C
I.C.C. CLASA III NYHA
Condiţii de viaţă şi muncă: fără ocupație
Comportamente ( fumat, alcool) : fost fumător, consumator de alcool.
Medicaţie de fond administrată înaintea internării: Tertensif 1 tab. dimineața
Indapamid 1 tab. seara
Miofilin 1 x 3 / zi
Ventolin spray 1 x 3 / zi
Istoricul bolii: Pacient în vârstă de 37 ani, se internează pentru simptomatologia de mai sus cu
debut insidios de aproximativ 3 săptămâni. Pacientul este cunoscut cu: B.P.O.C., H.T.A., I.C.C.
clasa III Nyha, amputaţie 1/ 3 superioară bilateral coapsă post-arteriopatie obliterantă.
EXAMENUL CLINIC GENERAL
Examenul obiectiv:
Stare generală alterată. Talie: 1,60. Greutate: 57 kg, IMC = 17,5
Stare de nutriţie: subponderal. Stare de conştienţă prezentă.
76
Facies, tegumente, mucoase: normal colorate.

Țesut conjunctiv- adipos: sub normal reprezentat.
Sistem ganglionar: nepalpabil superficial.
Sistem muscular: normal clinic.
Sistem osteo- articular: amputaţie bilaterală femur.
Aparat respirator: dispnee, murmur vezicular absent hemitorace stâng, R= 18 respirații/ minut.
Aparat cardiovascular: șoc apexian spațiul V intercostal pe linia medio-claviculară stângă, cord
cu aria matității în limite normale, T. A.= 110/ 65 mm Hg, AV= 78 bătăi/ minut.
Aparat digestiv: normal clinic. Ficat, căi biliare, splină: normal clinic.
Aparat uro- genital: loje renale libere nedureroase, micțiuni fiziologice, urină macroscopic
normală.
Sistem nervos, endocrine, organe de simţ: orientat temporo- spaţial, ROT prezente bilateral.
Examene de laborator( sânge, urină, lichid pleural)
Data și ora: 06/ 03/ 2014, 10:55
Tabelul 17Buletin de analize medicale
DENUMIRE ANALIZĂ REZULTATE INTERVAL DE

REFERINȚĂ
Leucocite( WBC) 19.51 4- 10 ∙ 103/µL (sânge)
Hematii( RBC) 4,25 4,5- 6 ∙ 106 /µL( sânge)
Hemoglobină( HGB) 11,20 13- 17 g/ dL
Hematocrit( HCT) 33,90 39- 51%
Volum mediu 79,80 80- 100,0 fL
eritrocitar(MCV)
Hemoglobină eritrocitară 26,40 26- 33 pg/ s
medie( MCH)
Concentrație medie de HGB 33,00 31- 36 g/ dL
eritrocitară( MCHC)
Trombocite( PLT) 399,00 150- 450 ∙ 103/ µl
Indice de distribuție a 52,60 37,0- 58 fL

eritrocitelor(RDW- SD)
REFERINȚĂ
Indice de distribuție a 18,70 11,5- 16.0%
eritrocitelor( RDW- CV)
Indice de distribuție a 9,10 9.0- 18 fL
trombocitelor( PDW)
77
Volum mediu trombocitar 9,00 6,4- 12 fL

( MPV)
P- LCR 17,20 13,0- 43,0%
Trombocrit( PCT) 0,36 0,15- 0,45%
Neutrofile segmentate 81,80 50- 72%
Euzinofile 0,50 0-5%
Bazofile 0,00 0-10%
Lymphocite 10,80 20- 45%
Monocite 6,90 2- 10%
Limfocite 2,11 1,0- 4∙103/µL
Monocite 1,34 0-1∙103/µL
BIOCHIMIE
REFERINȚĂ
Glicemie 113,oo 70- 105 mg/ dL
Metoda de lucru
(spectofotometrie)
TGP 300,00 0-40 U/L
TGO 110,00 0,37 U/L
Bilirubină totală 0.93 0,3- 1,2 mg/dL
Uree 95.00 15- 40 mg/dL
Creatinină 1,91 0,7- 1,3 mg/dL
Amilază 192.00 15- 100 U/L
Potasiu seric 4,3 3,5- 5,1 mmol/ L
Metoda de lucru
( potențiometrie)
Sodiu seric 130.00 136- 145 mmol/ L
Sursa: Foaia de observație
BULETIN DE INVESTIGAŢII RADIOLOGICE

RADIOGRAFIE TORACICĂ( RADIOGRAFIE CORD- PULMON)
Data și ora: 06/ 03/ 2014, 13:43
78
Rezultat: Opacifierea omogenă a hemitoracelui drept. Opacitate de intensitate medie la nivelul

hemitoracelui stâng, cu excepţia zonei intercleidohilare. Cordul nu poate fi apreciat.
Fig. 29 Radiografie toracică

ECOGRAFIE ABDOMINALĂ( ULTRASONOGRAFIE ABDOMINALĂ)
Data și ora:7/ 03/ 2014, 11:20
Rezultat: Lichid pleural stâng 60 mm și drept 50 mm în decubit dorsal.
Ficat craniocaudal< 140 mm, anteroposterior< 120 mm, lob stâng= 60 mm, lob drept= 150 mm,
ecogenitate crescută, structură microgranulară, vena portă= 10 mm.
Calea biliară principală (CBP), calea biliară intrahepatică (CBIH) nedilatate.
Colecist contractat. Pancreas omogen. Splină cu ax lung de 106 mm, ecostructură omogenă.
Rinichi drept, dimensiuni normale, indice parenchimatos păstrat, fără calculi, fără dilatații pielo-
caliceale.
Rinichi stâng, dimensiuni normale, indice parenchimatos păstrat, fără calculi, fără dilatații pielo-
caliceale.
Vezică urinară în semirepleție, fără modificări.
Cantitate mare de lichid liber intraperitoneal.
CONSULT CARDIOLOGICData și ora: 7/ 03/ 2014, 12.00

La momentul examinării: zgomote cardiace ritmice, șoc apexian spațiul V intercostal pe
linia medi-claviculsră stângă, cord cu aria matității în limite normale, murmur vezicular
hemitorace stâng absent. . Ritm sinusal. T.A.= 125/ 70 mmHg. AV= 72 bătăi/ minut. Pacientul
79
are multiple tare organice.Insuficiență respiratorie acută secundară unei pleurezii importante de
hemitorace stâng. H.T.A. secundară afecțiunii pulmonare.
Fig. 30 Electrocardiogramă
Data și ora: 06/ 03/ 2014, 08:13

Tabelul 18Buletin de analize medicale
Denumire analize Rezultate Interval de referință

Spută- Cultură Floră microbiană fără Floră microbiană nepatogenă
semnificație patogenă ( secreție)
Spută- Frotiu Rare celule epiteliale Negativ( secreție)
scuamoase bucale, frecvente
leucocite polimorfonucleare,
coci gram pozitivi in diplo,
lanțuri și grămezi
Examen microscopic colorat Negativ BAAR Negativ( secreție)
Ziehl- Neelsen( BAAR)-
Spută- Frotiu
CONSULT GASTROENTEROLOGIC
Data și ora: 08/ 03/ 2014, 11/ 30
Rezultat: Ecografic fără semne de hipertensiune portală. INR normal. Trombocite normale.
Ascită prezentă în context cardiac( conform eco- cardiografiei).
80
Recomandări: monitorizare prin serviciul de medicină internă/ cardiologie.

Se decide și se practică pleurotomie minimă stângă cu extragerea de lichid în cantitate de 1500
mililitri. Lichidul scos se trimite către laborator( cultură, antibiogramă, LDH, glucoză, proteine,
colesterol, trigliceride).
CONSULT CARDIOLOGIC PREOPERATOR
Data și ora efectuării: 10/ 03/ 2014, 9:15
EKG în limite normale. TA= 135/ 70 mmHg, AV= 78 bătăi/ minut.
Fig. 31Electrocardiogramă

Intervenție chirurgicală principală: Toracotomie stângă.
Decorticare pleuro- pulmonară stângă.
Drenaj dublu pleural stâng.
Data și ora începerii intervenției chirurgicale: 10/ 03/ 2014, 12:00
Data și ora sfârșitului intervenției chirurgicale: 10/ 03/ 2014, 13:30
Recomandări: Transferul pacientului în ATI.
Monitorizarea funcțiilor vitale.
Îngrijirea plăgii operatorii.
BULETIN DE ANALIZE MEDICALE/ BIOCHIMIE
Data și ora: 08/ 03/ 2014, 12.00
81
Tabel 19Buletin de analize
Denumire analize Rezultate Interval de referință

Lichid pleural- Glucoză 127.00 mg/ dL
Metoda de lucru
(spectrometrie)
Lichid pleural- LDH 191.00 U/ L
Lichid pleural- Proteine 2.80 g/ dL
Lichid pleural- Colesterol 44.00 mg/ 24 h
Lichid pleural- Trigliceride 148.00 mg/ dL
EXAMEN COMPLET DE URINĂ

Data și ora: 08/ 03/ 2014, 10:10
DENUMIRE ANALIZĂ REZULTAT INTERVAL DE REFERINȚĂ

BLD negativ negativ
RBG negativ negativ
BILIRUBINĂ negativ negativ
UROBILINOGEN 0,1 mg/ dL
pH 6,5 4,8- 7,8
DENSITATE 1020 1015- 1025
WBC negativ negativ
EPITELII PLATE Relativ frecvente -
LEUCOCITE rare -
HEMATII rare -
CILINDRI HIALINI Relativ frecvenți -
MUCUS prezent -
Tabel 21Buletin de analize (antibiogramă)
Denumire antibiotic Eficacitate

Amikacina Sensibil
Azitromicina Rezistent
Biseptol Sensibil
Cefoxitin Rezistent
82
Ceftarolină Sensibil
Ciprofoxacin Sensibil
Claritromicină Rezistent
Clindamicină Rezistent
Cloramfenicol Sensibil
Eritromicină Rezistent
Gentamicină Rezistent
Kanamicină Rezistent
Levofloxacin Sensibil
Ofloxacin Intermediar
Oxacilină Rezistent
Rimfampicină Rezistent
EXAMEN COMPUTER TOMOGRAF TORACE
Data și ora: 08/ 03/ 2014, 12:30
Rezultat: Colecție pleurală fluidă închistată postero- bazal stâng( dimensiuni de 60/ 94/ 125 mm)
cu atelectazia parenchimului pulmonar periferic. Colecție lichidiană în marea cavitate pleurală
stângă. Structură solidă, fără iodofilie semnificativă, cu mici zone aerice incluse. Fără modificări
la nivelul parenchimului pulmonar bilateral. Fără adenopatii mediastinale patologice.
Fig. 32Imagine rezonanță magnetică
Sursă: Foaia de observație

EXAMEN MEDICINĂ INTERNĂ
Data și ora efectuării: 09/ 03/ 2014, 10,45
La momentul examinării: conștient, afebril. Tegumente și mucoase normal colorate.
Murmur vezicular absent hemitorace stâng. R= 19 respirații/ minut. TA= 120/ 65 mmHg, AV=
80 bătăi/ minut. Se recomandă: Rp/ Miofilin 100 mg, 1 comprimat/ zi
83
HHC 100 mg, 1 flacon/ zi

Betaloc Zok 50 mg, 1 comprimat/ zi
Furosemid 40 mg, 1 comprimat/ zi
Atacand 8 mg, 1 comprimat x 2/ zi, în funcție de valoareaT.A.
Clexane 0,4 ml, 1 fiolă/ la 2 zile, subcutanat.
Diagnostic: BPOC, HTA, ICC CLASA III NYHA, CPC.
Evaluarea gazelor respiratorii cu aparatul Radiometer ABL 800FLEX
Data și ora: 9/ 03/ 2014, 11:00
Valoarea gazelor Rezultat Interval de referință

pH 7452 7370- 7410
pCO2 30,9 mmHg 36,4- 42,4
pO2 54.0 mmHg 85,0- 109
Valoarea oximetriei
ctHb 11,4g/ dL 12,3- 12,5
sO2 88.0% 95,9- 97,9
FO2Hb 84,1% 91,2- 93,2
Valoarea electroliților
cK+ 4,0 meq/ L 3,6- 4,0
cNa+ 134 meq/ L 137- 145
cCa2+ 3,34 meq/ L 160- 240
cCl- 92 meq/ L 93- 105
Valoarea temperaturii corecte
pH( T) 7,52 -
pHO2(T) 30,9 mmHg -
pO2( T) 54,0 mmHg -
Tabel 23Monitorizare pe perioada internării

DATA ORA TEMP. T.A. PULS OXIMETRIE DIUREZĂ INTERVENȚII
mmHg băt./min %
6/ 03/ 7- 15 38,60C 170/ 100 94 cu O2 pe fiziologică Analize
2014 85 sondă nazală medicale sânge
și spută
84
Radiografie
toracică
15-23 38,00C 165/80 98 94 cu O2 pe fiziologică Administrare
sondă nazală tratament
23- 7 37,50C 140/ 85 93 cu O2 pe fiziologică Monitorizarea
80 sondă nazală funcțiilor vitale
7/ 03/ 7- 15 38,50C 125/ 72 95 cu O2 pe fiziologică ecoografie
2014 75 sondă nazală abdominală
consult
cardiologic
EKG
15-23 38,00C 150/ 75 96 cu O2 pe fiziologică termometrizare

80 sondă nazală
23- 7 37,50C 140/ 80 95 cu O2 pe fiziologică Administrarea
75 sondă nazală tratamentului
8/ 03/ 7- 15 38,40C 160/ 88 94 cu O2 pe fiziologică Analize
2014 90 sondă nazală medicale lichid
pleural
Tomografie
computerizată
15-23 37,90C 155/ 78 95 cu O2 pe fiziologică Administrare
75 sondă nazală tratament
23- 7 37,50C 140/ 70 96 cu O2 pe fiziologică Monitorizarea

mmHg băt./min. %
9/ 03/ 7- 15 38,00C 136/ 90 96 cu O2 pe fiziologică Consult
2014 70 sondă nazală medicină
internă
Evaluarea
gazelor
85
respiratorii
15-23 0
37,6 C 145/ 78 95 cu O2 pe fiziologică Monitorizarea
23- 7 37,40C 130/ 75 94 cu O2 pe fiziologică Administrare
65 sondă nazală tratament
10/ 03/ 7- 15 37,90C 135/ 87 94 cu O2 pe Montare Tocacotomie
2014 70 sondă nazală sondă stângă
urinară Decorticare
pleuro-
pulmonară
stângă
15-23 37,90C 120/ 80 95 cu O2 pe Sondă Drenaj dublu
65 sondă nazală urinară pleural stâng
23- 7 37,60C 125/ 75 95 cu O2 pe Sondă Transfer în ATI
70 sondă nazală urinară
11/ 03/ 7- 15 37,60C 125/ 75 96 cu O2 pe Sondă Monitorizarea
2014 65 sondă nazală urinară funcțiilor vitale
15-23 37,50C 120/ 70 96 cu O2 pe Sondă Drenaj pleural
65 sondă nazală urinară stâng
23- 7 37,60C 125/ 78 96 cu O2 pe Sondă Administrarea
65 sondă nazală urinară tratamentului
12/ 03/ 7- 15 37,40C 125/ 75 97 cu O2 pe fiziologică Transfer în
2014 60 sondă nazală secția de
chirurgie
toracică
15-23 37,20C 120/ 76 97 fiziologică Îngrijirea plăgii
65 operatorii
23- 7 37,00C 130/ 80 96 fiziologică Administrarea
70 tratamentului
13/ 03/ 7- 15 36,80C 125/ 76 97 fiziologică Analize
2014 65 medicale sânge
15-23 36,90C 120/ 67 97 fiziologică Radiografie
65 toracică
23- 7 36,50C 120/ 72 97 fiziologică Administrarea
60 tratamentului
14/ 03/ 7- 15 36,50C 110/ 76 98 fiziologică Îngrijirea plăgii
2014 60 operatorii
15-23 36,70C 120/ 80 98 fiziologică Drenaj pleural
65 stâng
mmHg %
14/ 03/ 23- 7 36,70C 110/ 73 98 fiziologică Administrarea
2014 60 tratamentului
15/ 03/ 7- 15 36,80C 120/ 70 98 fiziologică Analize
2014 60 medicale sânge
15-23 36,50C 125/ 78 98 fiziologică Monitorizarea
86
60 funcțiilor vitale
23- 7 0
36,7 C 110/ 70 98 fiziologică Administrarea
60 tratamentului
16/ 03/ 7- 15 36,50C 110/ 67 98 fiziologică Radiografie
2014 60 toracică
15-23 36,30C 120/ 73 98 fiziologică Îngrijirea plăgii
65 operatorii
23- 7 36,20C 110/ 75 99 fiziologică Monitorizarea
60 funcțiilor vitale
17/ 03/ 7- 15 36,30C 120/ 77 99 fiziologică Externare
2014 65

MEDICAȚIE EFECTUATĂ PE PERIOADA INTERNĂRII
Tabel 23Medicație administrată
DENUMIRE MOD DE DOZAJ MOD DE NUMĂR

MEDICAMENT PREZENTARE ADMINISTRARE DOZE/ ZI
SER FIZIOLOGIC flacon 500 mg Perfuzie 2 flc/ zi
endovenoasă
SOL. RINGER flacon 500 mg PEV 1 flc/ zi
GLUCOZĂ 5% flacon 500 mg PEV 1 flc/ zi
SULCEF flacon 1000 mg intravenos 2 fiole/ 12ore
ALGOCALMIN fiole Per os 1 fiole x 3/ zi
DEXAMETAZONĂ fiole 4 mg intravenos 1 fiolă/ zi
OMERAN comprimate 40 mg Per os 1 cp./ zi
AMLODIPINĂ comprimat 10 mg Per os 1 cp x 2/ zi
TORVALIPIN comprimat 40 mg Per os 1 cp/ zi
CLEXAN Seringă 0,6 mg subcutanat 0,6 x 2 zile
preumplută
ZOMEN comprimate 7,5 mg Per os 1 cp/ zi
SILIMARINĂ comprimate Per os 6 cp/ zi
ASPATOFORT comprimate Per os 4 cp/ zi
FUROSEMID fiole intravenos 1 fiolă/ 12 ore
TADOR fiole intravenos 1 fiolă x 2/ zi
METRONIDAZOL flacon 1 mg intravenos 1 flc.x2/ zi
DENUMIRE MOD DE DOZAJ MOD DE NUMĂR DE
MEDICAMENT PREZENTARE ADMINISTRARE DOZE/ ZI
DORMICUM fiole 1 mg intravenos 1 fiolă
XILINĂ 1% fiole 50 mg intravenos 1 fiolă
PROPOFOL fiole 120 mg intravenos 1 fiolă
SER FIZIOLOGIC flacon 500 mg PEV 1 flc/ zi
TADOR fiole 50 mg PEV 1 fiolă/ 12 ore
ATROPINĂ fiole 1 mg intravenos 1 fiolă
87
BILET DE IEȘIRE DIN SPITAL

Data externării: 17/ 03/ 2014, secția Chirurgie Toracică
Perioada internării: 6/ 03/ 2014- 17/ 03/ 2014
Nume pacient:H. P. Vârstă: 37 ani, Casa de asigurare: CJAS Galați
Loc de muncă/ ocupație: fără ocupație
Diagnostice formulare liberă: EMPIEM PLEURAL STÂNG OPERAT
TORACOTOMIE STÂNGĂ
DECORTICARE PLEURO- PULMONARĂ STÂNGĂ
DRENAJ DUBLU PLEURAL STÂNG
Diagnostic principal: EMPIEM PLEURAL STÂNG
Diagnostice secundare: BPOC, ICC CLASA III NYHA,
HTA ESENȚIALĂ GRUPA DE RISC C,
AMPUTAȚIE BILATERALĂ COAPSĂ
POST- ARTERIOPATIE OBLITERANTĂ
Stadiul la externare: ameliorat.
EPICRIZĂ
Pacient în vârstă de 37 ani, sex masculin, din mediul rural vine în serviciul de chirurgie toracică
prin serviciul de primiri urgențe al spitalului clinic de urgență,, Sf. Apostol Andrei” Galați,
prezentând dispnee, durere hemitorace stâng și fatigabilitate.
Clinic respirator: prezintă murmur vezicular absent hemitorace stâng.
Radiografia pulmonară : opacitate de intensitate medie la nivelul hemitoracelui stâng.
Computer tomograf: colecție pleurală fluidă închistată postero- bazal stâng cu atelectazia
parenchimului pulmonar periferic. Colecție lichidiană în marea cavitate pleurală stângă.
Pentru diagnosticul consemnat se decide și se practică decorticare pleurală Frasser Gourd stângă,
toracotomie stângă, drenaj dublu pleural, biopsie.
Evoluția este favorabilă sub tratament medicamentos perfuzabil, antibiotic, antiinflamator,
protector gastric, anticoagulant.
88
Se externează cu stare generală bună, cu plămân stâng expansionat pe torace de control.

Recomandări la externare:
Tratament conform rețetei.
Evitarea efortului, frigului și umezelii.
Îngrijirea plăgii operatorii și scoaterea firelor de sutură conform programării.
Revenirea la spital pentru aflarea rezultatului histopatologic și îndrumări ulterioare.
Reevaluarea în serviciul nostru ambulator de Chirurgie Toracică peste 1 lună sau la nevoie cu
bilet de trimitere de la medicul de familie, asigurare medicală și card de sănătate.
V. 2 CAZ CLINIC NR. 2

S. S. în vârstă de 60 ani, sex masculin, salariat, cu domiciliul în mediul urban, se internează
cu bilet de trimitere de la medicul de familie, prin serviciul ambulator al Spitalului Clinic de
Urgență ,, Sf. Ap. Andrei”, Galați, în secția de Chirurgie Toracică pentru investigații de
diagnosticare și tratament de specialitate.
Diagnostic de internare: Piotorax fără fistula
89
Diagnostic la 72 de ore: Pleurezie purulentă

Diagnostic la externare: Pleurezie purulentă dreaptă operată
Diagnostice secundare la externare( complicații/ comorbidități): 1. Pahipleurită dreaptă operată
2. Insuficiență respiratorie cronică
Motivele internării: dispnee
durere toracică
tuse slab productivă
stare generală alterată
ANAMNEZĂ
Antecedente heredo- colaterale: nesemnificative
Antecedente personale, fiziologice și patologice: Zona Zoster 2014
Hernie ombilicală operată 1986
Condiții de viață și muncă : bune, salariat.
Comportamente( fumat, alcool): fost fumător, în urmă cu 6 ani, consumator de alcool.
Medicație de fond administrate înaintea internării: neagă.
Istoricul bolii: Pacient în vârstă de 60 ani, cunoscut cu APP de mai sus, se internează pentru
durere hemitorace drept, scădere ponderală, dispnee, stare general alterată, de aproximativ o
lună. Se internează pentru investigații și tratament de specialitate.
EXAMEN CLINIC GENERAL
Examen obiectiv
Stare generală: influențată. Talie 1,82 centimetri. Greutate 90 kilograme.
Stare de nutriție: normoponderal.Stare de conștiență: păstrată.
Facies: normal colorat. Tegumente și mucoase: normal colorate. Fanere: normale.
Țesut conjunctiv- adipos: normal reprezentat.
Sistem ganglionar: superficial nepalpabil.
Sistem muscular: normoton, normokinetic.
Sistem osteo- articular: clinic integru.
Aparat respirator: torace normal conformat, murmur vezicular abolit 1/ 3 inferioară a
hemitoracelui drept, R= 18 respirații/ minut.
90
Aparat cardiovascular: șoc apexian spațiul V intercostal pe linia mediană stângă, cord cu aria
matității în limite normale, zgomote cardiace ritmice, T.A.= 130/ 70 mmHg, A.V.= 92 bătăi/
minut.
Aparat digestiv: abdomen suplu, mobil cu mișcările respiratorii, nedureros spontan și la palpare,
tranzit intestinal prezent. Ficat, căi biliare, splină: normale.
Aparat uro-genital: loje renale libere, nedureroase, micțiuni fiziologice, urină macroscopic
normală.
Sistem nervos, endocrin, organe de simț: orientat temporo- spațial, R.O.T. prezente bilateral.
Investigații paraclinice efectuate în secția de Chirurgie Toracică a spitalului Clinic de Urgență
,,Sf. Ap. Andrei” Galați:
- Analize medicale de laborator( sânge, urină, lichid pleural)
- Radiografie pulmonară , față și profil
- EKG
- CT Torace nativ, cu substanță de contrast intravenos
BULETIN DE ANALIZE MEDICALE
Tabel 24Analize medicale
Leucocite( WBC) 8,47 4 – 10 ∙ 103/ µL

Hematii( RBC) 4,41 4,5 – 6 ∙ 106/ µL
Hemoglobină( HGB) 13,20 13 – 17 g/ dL
Hematocrit( HCT) 38,80 39 – 51 %
Volum mediu eritrocitar 88,00 80 – 100,0 fL
(MCV)
Hemoglobină eritrocitară 29,90 26 – 33 pg/ s
medie( MCH)
Concentrație medie de 34,00 31 – 36g/ dL
hemoglobină eritrocitară
( MCHC)
Sursă: Foaia de observație
Denumire analiză Rezultate Interval de referință

Indice de distribuție a 12,40 37,0 - 58 fL
eritrocitelor( RDW)
DENUMIRE ANALIZĂ REZULTAT INTERVAL DE
REFERINȚĂ
Trombocite( PLT) 414,00 150 – 450 ∙ 103/ µL
Volum mediu trombocitar 10,70 6,4 – 12 fL
( MPV)
Neutrofile segmentate 51,80 50 – 72%
Eozinofile 1,30 0 – 5%
Limfocite 37,40 20 – 45%
91
Bazofile 0,20 0 – 10%

Monocite 9,30 2 – 10%

BULETIN DE ANALIZE/ COAGULARE/ TIMP DE PROTROMBINĂ
Tabelul 25Analize medicale
Denumire analize Rezultat Interval de referință

APTT 22,2 21,0- 35,0 secunde/ plasmă
RATIO 0,77 0,7- 1,17( plasma)
Timp de protrombină 12,80 -
:INR 1,08 -
Activitate protrombinică 88,76 -

BULETIN DE ANALIZE/ BIOCHIMIE
Tabelul 26Analize medicale
DENUMIRE ANALIZĂ REZULTAT INTERVAL DE

REFERINȚĂ
Glicemie 103,00 70- 105 mg/ dL
TGP 28,00 40 U/ L
TGO 25,00 0,37 U/ L
Bilirubină totală 0,67 0,3 – 1,2 mg/ dL
Bilirubină directă 0,20
Uree 28,00 15 – 40 mg/ dL
Creatinină 0,94 0,7 – 1,3 mg/ dL
Rezervă alcalină 24,00 15 – 100 U/L
Clor seric 106,50
Potasiu seric 4,70 3,5 – 5,1 mmol/ L
Sodiu seric 146,00 136 – 145 mmol/L
Sursa Foaia de observație

BULETIN DE ANALIZE/ BACTERIOLOGIE
Clostridium difficile- Toxina A/ B- materii fecale
Tabelul 27Bacteriologie
Analize Rezultat Interval de referință

Toxina A negativ Negativ( materii fecale)
Toxina B negativ Negativ( materii fecale)
92

BULETIN DE INVESTIGAȚII RADIOLOGICE
Tomografia computerizată torace, nativ, cu substanță de contrast intravenos
Data și ora efectuării:27/05/2015, 10:56
Rezultat: Colecție fluidă în cavitatea pleurală dreaptă cu procese distelectatice pulmonar
adiacent. Minime procese de condensare alveolară la nivelul segmentului medial al LMD și
apical la nivelul LIDGGL mediastinal cu diametrul< 14 mm. Splina 123 mm. Ficat omogen.
Pancreas și suprarenale normale.
Fig. 33Rezonanță magnetică

Consult cardiologic preoperator
Data și ora efectuării: 31/ 05/ 2015, 10: 05
EKG în limite normale. Fără semne de afectare cardiacă.
TA= 120/ 70 mmHg. AV= 70 bătăi/ minut.
93
Fig. 34Electrcardiogramă

Radiografie toraco-pulmonară
Data și ora: 30/ 05/ 2015, 15,00
Rezultat: Opacitate de intensitate mare inferior drept. Intensitate pulmonară accentuată bilateral.
Cord mărit în volum.
Intervenție chirurgicală principală: Decorticare pleuro- pulmonară FRASSER- COOURD
Rezecție atipică LID
Toracotomie dreaptă
Drenaj pleural drept
Data și ora începerii intervenției chirurgicale : 31/ 05/2015, 11,00
Data și ora sfârșitului intervenției chirurgicale: 31/ 05/ 2015, 12,30
Examen histopatologic( biopsie- piesă operatorie): Pleură parietală
Examenul lichidului pleural
Data și ora efectuării: 31/ 05/ 2015, 12: 41
94
Cultură bacteriologică/ Antibiograma lichidului pleural

Germeni: Stafilococ coagulazo- negativ.
Frotiu: Relativ frecvente polimorfonucleare.
Relativ frecvente hematii. Nu se observă germeni.
BAAR negativ.
MONITORIZARE PE PERIOADA INTERNĂRII
Tabelul 28Monitorizare pe perioada internării
DATA ORA TEMP. T.A. A.V. OXIMETRIE DIUREZĂ INVESTIGAȚII

mmHg b/min EFECTUATE
27/ 05 7 - 15 37,30C 130/70 77 94% cu O2 pe fiziologică Ex. computer
2015 sondă nazală tomograf
15- 23 380C 130/65 81 95% cu O2 pe fiziologică EKG
sondă nazală termometrizare
23 - 7 37,90C 125/75 84 96% cu O2 pe fiziologică Monitorizarea
sondă nazală funcțiilor vitale
28/05/ 7 - 15 37,90C 130/75 78 95% cu O2 pe fiziologică Analize
2015 sondă nazală medicale
15 -23 37,50C 130/70 80 94% cu O2 pe fiziologică Administrare
sondă nazală tratament
29/ 05/ 7 - 15 37,50C 125/70 73 94% cu O2 pe fiziologică Analize
15- 23 37, 60C 120/65 70 95% cu O2 pe fiziologică Administrare
Sondă nazală tratament
23 - 7 37,70C 115/60 80 95% cu O2pe fiziologică Monitorizarea
30/ 05/ 7 - 15 37,90C 123/65 69 94% cu O2pe fiziologică Consult
2015 sondă nazală cardiologic
15- 23 37,60C 125/65 67 94% cu O2pe fiziologică Analize
sondă nazală medicale
Sondă nazală funcțiilor vitale
31/ 05/ 7 - 15 36,50C 110/60 80 95% cu O2pe fiziologică Decorticare
2015 afebril sondă nazală 1700 ml pleuro-
pulmonară
15-23 36,60C 110/70 75 94% cu O2 Diureză Rezecție atipică
absentă Toracotomie
sondaj Dreaptă
vezical Drenaj pleural
31/ 05/ 15-23 800 ml drept
95
2015
23 - 7 36,60C 115/65 70 95% cu O2 pe Sondă Monitorizarea
sondă nazală urinară funcțiilor vitale
01/ 06/ 7 - 15 36,50C 110/60 73 95% cu O2pe Sondă Drenaj pleural
2015 sondă nazală urinară drept
15- 23 36,50C 107/62 72 96% cu O2 pe Sondă Monitorizarea
sondă nazală urinară funcțiilor vitale
23- 7 36,50C 110/65 70 96% cu O2 pe Sondă Îngrijirea plăgii
sondă nazală urinară operatorii
02/ 06/ 7 - 15 36,70C 138/88 103 97% cu O pe fiziologică Drenaj pleural
2015 sondă nazală drept
15- 23 36,40C 130/70 80 97% cu O2 pe fiziologică Îngrijirea plăgii
sondă nazală operatorii
23 - 7 36.80C 125/65 84 97% cu O2 pe fiziologică Monitorizarea
03/ 06/ 7 – 15 36,70C 107/60 77 96% cu O2 pe fiziologică Analize
04/ 06/ 7 - 15 36,30C 120/60 81 97% cu O2 pe fiziologică Analize
05/ 06/ 7 - 15 36,50C 120/60 82 97% cu O2 pe fiziologică Administrarea
2015 sondă nazală medicației
15-23 36,50C 120/60 80 98% cu O2 pe fiziologică Îngrijirea plăgii
06/ 06/ 7 - 15 36,40C 110/60 74 98% fiziologică Analize
2015 medicale
15- 23 36,50C 115/65 80 98% fiziologică Administrarea
medicației
23 - 7 36,40C 115/65 79 99% fiziologică Monitorizarea
funcțiilor vitale
07/ 06/ 7 -15 36,40C 120/65 77 99% fiziologică Externare
2015

MEDICAȚIE EFECTUATĂ PE PERIOADA INTERNĂRII
96
Tabelul 29Medicație administrată
DENUMIRE MOD DE DOZAJ MOD DE

MEDICAMENT PREZENTARE ADMINISTRARE
SER flacon 500 ml/ zi Perfuzie 3 flacoane/ zi
FIZIOLOGIC endo- venoasă
(PEV)
GLUCOZĂ 10% flacon 500 ml/ zi PEV 1 flacon/ zi
SULCEF flacon 1000 mg PEV 1flacoan/ 12 ore
TADOR fiole 50 mg PEV 1 fiolă/ 12 ore
MIALGIN fiole 50 mg Intravenos lent
FRAXIPARIN Seringă 0,3 ml/ zi subcutanat 1 flacon/ zi
preumplută
FUROSEMID fiole 20 mg/ 12 h intravenos ½ fiolă/ zi
MABRON fiole 50 mg/ 12 h intravenos 1 fiolă/ zi
AMITAL comprimate 200 mg Per os 1 comprimat/ zi
PANTOPRAZOL comprimate 40 mg Per os 1 comprimat/ zi
MEDICAȚIE EFECTUATĂ ÎN SECȚIA ATI
DIAZEPAM fiole 10 mg intravenos 1 fiolă/ zi
LIDOCAINĂ fiole 100 mg intravenos 1 fiolă/ zi
SULCEF flacon 1000 mg PEV 2 flacoane/ zi
PROPOFOL fiole 170 mg intravenos 1 fiolă/ zi
FENTANYL fiole 0,6 mg intravenos 3 fiole/ zi
TRAVERIUM fiole 80 mg intravenos 1 fiolă/ zi
TADOR fiole 50 mg intravenos 1 fiolă/ zi
ATROPINĂ fiole 1 mg intravenos 1 fiolă/ zi
MIOSTIN fiole 2,5 mg intravenos 1 fiolă/ zi
SER flacon 500 mg PEV 3 flacoane/ zi
FIZIOLOGIC
RINGER flacon 500 mg PEV 1 flacon/ zi
ALINDOR Fiole 500 mg intravenos 1 fiolă/ zi
FRAXIPARIN Seringă 0,3 mg/ zi subcutanat 1 flacon/ zi
preumplută

Examen ecografic (ultrasonografie abdominală)
Rezultat:Lichid pleural stâng 50 mm și drept 60 mm în decubit dorsal. Ficat lob stâng= 60 mm,
lob drept= 150 mm, ecogenitate crescută, structură microgranulară.Vena portă= 10 mm, calea
biliară principală, calea biliară intrahepatică nedilatate. Colecist contractat. Pancreas omogen.
Splină cu ax lung de 108 mm, cu ecostructură omogenă. Rinichi drept dimensiuni normale.
Indice parenchimatos păstrat, fără calculi. Fără dilatații pielo- caliceale.
Rinichi stâng dimensiuni normale. Indice parenchimatos păstrat, fără calculi. Fără dilatații pielo-
caliceale. Cu cantitate mare de lichid în cavitatea peritoneală.
97
Evaluare funcție cardiacă- Electrocardiogramă
Figura 35Electrocardiogramă

BILET DE IEȘIRE DIN SPITAL
Data externării: 07/ 06/ 2015, secția Chirurgie Toracică
Perioada internării: 27/ 05/ 2015- 07/ 06/ 2015
Nume pacient: S. S. Vârsta 60 ani. Casa de asigurare CJAS Galați
Loc de muncă/ ocupația: salariat.
Diagnostice formulare liberă: Pleurezie purulentă dreaptă operată
Pahipleurită dreaptă operată
Insuficiență respiratorie cronică
Diagnostic principal: Piotorax fără fistulă
Diagnostice secundare: Placă pleurală fără azbestioză
Insuficiență respiratorie cronică
Supravegherea suturilor și pansamentelor chirurgicale
Alte îngrijiri de control specifice după o intervenție chirurgicală
Convalescență după intervenție chirurgicală
Stare la externare: ameliorat.
EPICRIZĂ
98
Pacient în vârstă de 60 ani, cunoscut serviciului nostru, vine trimis de medical de familie,
prezentând dispnee, durere hemitorace drept, tuse.
Clinic respirator: murmur vevicular diminuat 1/ 3 inferioară hemitorace drept.
Radiografie pulmonară – opacitate bază pulmonară dreaptă
C. T. Torace: colecție fluidă în cavitatea pleurală dreaptă cu procese distelectatice pulmonar
adiacent( anexat).
Pentru diagnosticul consemnat se decide și se practică decorticare pleurală pulmonară FRASSER
GOURD, rezecție atipică LID, toracotomie dreaptă, drenaj dublu pleural, biopsie( PO 138/
31/05/2015).
Evoluție favorabilă sub tratament medicamentos perfuzabil, antibiotic, antiinflamator, protector
gastric, etc.
Se externează cu starea general bună, cu plămân expansionat pe torace de control, cu
recomandările:
Evită efortul, frigul, umezeala.
Tratament conform rețetei: Amoxicilină 3 cp. / zi
Tador 2 tab. / zi
Omez 20 mg. 1 cp. / zi
Novocalmin 3 tab. / zi
Îngrijirea plăgii operatorii și scoaterea firelor de sutură conform programării.
Revenirea la spital pentru aflarea rezultatului histopatologic și îndrumări ulterioare.
Reevaluarea în serviciul nostru ambulator de Chirurgie Toracică peste 4 săptămâni sau la nevoie
cu bilet de trimitere de la medicul de familie, asigurare medicală și card de sănătate.
Concediul medical: 21 zile.
V. 3 CONCLUZII
99
1.De o importanță majoră este prezentarea pacientului în secția de Chirurgie Toracică într-o fază
incipientă a bolii și consimțământul acestuia pentru investigații și tratament chirurgical de
specialitate.
2. Drenajul pleural indicat corect și executat corect într-un moment optim poate obține un
rezultat satisfăcător, acest gest terapeutic având o semnificație majoră. Reexpansionarea
parenchimului pulmonar colabat este un important obiectiv specific drenajului toracic. Prin
evacuarea colecțiilor purulente se urmărește și realizarea unei dezintoxicări rapide a
organismului, dar și cea mai bună profilaxie a fistulei bronșice.
3. Este obligatoriu existența concordanței între execuția corectă a drenajului și supravegherea
dinamicii evoluției, precum și corectarea la timp a deficiențelor în vederea funcționării corecte.
4. Drenajul aduce date valoroase în aprecierea evoluției și prognosticului colecțiilor și reprezintă
un gest terapeutic pregătitor, în vederea unei intervenții chirurgicale ulterioare. Prin intermediul
drenajului, asociat tratamentului general poate fi administrat și un tratament local eficient.
5. Tratamentul bolii de bază rămâne o recomandare de la care nu trebuie să se abată nici medicul
și nici pacientul.
6. Abordarea acestei afecțiuni pe plan terapeutic destul de complex indicând atât tratament cu
antibiotice, în raport cu flora microbiană, cât și corectarea constantelor biologice, în special
proteinice și hidro-electrolitice (plasmă, proteine, lichide), regim adecvat (hiperproteic,
hipercaloric) bogat în vitamine.
7. Sunt obligatorii asocierea kineto-terapiei, a tusei asistate și asigurarea libertății căilor aeriene,
după suprimarea drenajului.
8. Instituit la timp drenajul toracic urmărește realizarea unei simfize pleurale cât mai fiziologice,
astfel imaginea radiologică după extragerea tubului de dren să fie aproape normală și fără răsunet
asupra funcției respiratorii.
Bibliografie
100
1. Anatomia și fiziologia omului. Compendiu, Cezar Th. Niculescu, B. Voiculescu, C. Nita, R.

Carmaciu, . Salaastru, C. Ciornei, Editura Corint, Educaținal, 2014.
2. Anatomie Clinică, Ion Albu, Radu Georgia, Editura All, Cluj, 2010.
3. Anatomia omului. Toracele, Valeriu Ardeleanu, Editura didactică și pedagogică, București,
2008 ISBN 978-973-30-2373-9.
4. Anatomia omului, vol. II, Victor Papilian, Ediția a XI-a, revizuită integral de prof. univ. dr.
Ion Albu, Editura All, Cluj, 2010.
5.Anatomie umană, Dumitru Cristea, Editura Fundației Universitare Dunărea de Jos Galați,
2004, Colecția Medica, ISBN 973-627-191-9.
6. Aparat respirator de la normal la patologic, Alexandru G. Ierima, Editura Evrika, Brăila, 2001,
ISBN 973-8052-77-7.
7. Bolile aparatului respirator, Îndreptar de diagnostic și tratament, M. Cristea, O. Bercea, Al.
Scurei, Editura Medicală, București, 1967.
8. Bolile pleurei, Conf. Dr. C. Ionescu, Editura Junimea, Iași, 1982.
9. Compendiu de Medicină Internă, Leonard Domnișoru, Dumitru Cristea, Nicolae Bacalbașa,
Gheorghe Buceag- Ediția a- II- a, Editura Național București 2004. ISBN 973-659-082-8
10. Chirurgia în semne și simptome, Dorel Firescu, Aurel Nechita, Octavian Maftei, Ghica
Rumina Chebac, Dumitru Iștfan, Valeriu Ardeleanu, Editura Didactică și Pedagogică București
2008. ISBN 978-973-30-2113-1.
11. Elemente Practice de Chirurgie, Gica Rumina Chebac, Valeriu Ardeleanu, Editura Didactică
și Pedagogică București 2009. ISBN 978-973-30-2518-421.
12.Elemente de Patologie Chirurgicală, Volumul I, Dorel Firescu, Laura Rebegea, Octavian
Maftei, Nicolae Bacalbașa, Aurel Nechita, Editura Medicală București 2005.
ISBN 973-39-05-39-9.
13. Fiziologia aparatului respirator, Aurel Nechita, Carmina Liana Mușat, Editura Fundației
Universitare Dunărea de Jos, Galați, 2006, ISBN 973-627-272-9.
14. Fiziologie, Carmina Liana Mușat, Editura Fundației Universitare, Dunărea de Jos, 2007,
Colecția Medica, ISBN 978-973-627-390-2.
15. Fiziologie Umană, I. Teodorescu Exarcu, Gh. Badiu, Editura Medicală, 2014.
16. Fiziologia aparatului respirator, Simona Tache, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1996, ISBN
973-35-0598-6.
101
17. Îngrijiri speciale acordate pacienților de către asistenții medicali, Elena Dorobanțu,
Gherghinica Gal, Monica Seuchea, Lucreția Titircă, Florica Udma, Editura Viața Medicală
Românească București 2008, ISBN 978-973-160-16-1.
18. Medicina Internă, Ghid diagnostic și terapeutic, Dr. Leonard D. Domnișoru, Iași, Editura Gr.
T. Popa, 2005, ISBN 973-7906-61-6.
19. Patologia pleurală, Investigarea imagistică a pleurei, T. Mihăescu, B. D. Grigoriu, C.
Mitrofan, 2002
20. Practica Medicală, Bolile Aparatului Respirator, Tudor Cristian Roșca, vol. I, Editura
Fundația Culturală Antares, 2005, ISBN 973-86319-9-8.
21. Semiologie Medicală pentru asistenți medicali, Mihaela Vasile, Monica Moldoveanu,
Editura All, 2011.
22. Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenții medicali- Ghid de nursing, Vol. II,
Lucreția Titircă, Elena Dorobanțu, Gherghinica Gal, Monica Seuchea, Georgeta Balta, Maria
Zamfir, Mariuca Ivan, Marian Ardeleanu, Maria Pesek, Editura Viața Medicală Românească,
București 2008. ISBN 978-973-160-015-4.
23. Tehnica îngrijirii bolnavului, Carol Mozes, Editura Medicală, 2003, MED973-39-0320-
5spot.ro/2011/07/puncția-pleurală-toracocenteza.html
24.Tehnicaîngrijirii bolnavului( Cartea asistentului medical), Carol Mozaes, Editura medicală
București 2007. ISBN 973-39-0320-5.
25. Urgențe medico-chirurgicale- sinteze pentru asistenți medicali, Lucreția Titircă,
Ediția a- III- a, Editura Medicală București 2006. ISBN 973-973-39-0566-6.
26. Urgențe medico-chirurgicale toracice, G. Gh. Coman, B. C. C. Coman, Editura Medicală,
București, 1989, ISBN 973-39-0079-6.
27.www.boli-medicina.com/aparatul-respirator/boli/PLEUREZIA-PURULENTĂ-BM-COM.php
28. www.medic.ro/toracenteza-toracocenteza-puncția-pleurală
29. www.divahair.ro/sanatate/pneumolog
30.www.med-farm.ro
www.qreferat.com > referate>
31. www.umftgm.ro/centrul de simulare/PLEUROTOMIA ȘI DRENAJUL TORACIC 2014, Dr.
Petre V-H. Boțianu
32. www.ymed.ro/pleureziile-închistate
102
Mulțumiri
Adresez mulțumiri domnului doctor Ișfan Dumitru pentru sfaturile și indicațiile prețioase
acordate în vederea realizării acestei lucrări.
De asemenea, adresez mulțumiri cadrelor medicale din secția de Chirurgie Toracică a Spitalului
Clinic de Urgență „Sfântul Apostol Andrei” Galați, pentru permisiunea accesării de documente
medicale și pentru informațiile acordate în sprijinul realizării studiului.
103

Pleureziile Purulente Nespecifice

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pleureziile Purulente Nespecifice

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

RAICU IULIANA EDUINA PLEUREZIILE PURULENTE NESPECIFICE

UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS” GALAȚI

FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE

SPECIALIZAREA ASISTENȚĂ MEDICALĂ GENERALĂ

II. 2.1 Criteriul etiologic ……………………………………………………………….pag.

,, MEDICUL ÎNGRIJEȘTE, NATURA VINDECĂ” HIPOCRATE

„SĂ CERCETĂM CELE CE S-AU PETRECUT, SĂ CUNOAȘTEM CELE

I. 1.1 COMPONENTE ALE APARATULUI RESPIRATOR

I.1.2 PRINCIPALELE ORGANE ALE RESPIRAȚIEI: PLĂMÂNII

Fig.1 Plămânii (culoare, formă)

loc schimbul de gaze dintre organism și mediul ambiant.Greutatea și dimensiunile plămânilor

I.1.3 CONFIGURAȚIA EXTERNĂ ȘI RAPORTURILE PLĂMÂNILOR

Fig. 2 Aparatul respirator

I.1.4 ORGANIZAREA STRUCTURALĂ A PLĂMÂNILOR

Plămânii sunt constituiți dintr-o componentă bronhială, o componentă parenchimatoasă și

Fig. 3 Configurația internă a plămânilor

Fig. 4 Structura plămânului

I.1.5 FUNCȚIILE PLĂMÂNILOR

Plămânii prezintă funcții respiratorii și funcții nerespiratorii.Funcția respiratorie a

I.1.6 ETAPELE RESPIRATORII

I.1.7 FENOMENE MECANICE ALE VENTILAȚIEI PULMONARE

I.1.8 VOLUMELE PULMONARE

I.1.9 CAPACITĂȚILE RESPIRATORII

I .1.10 DEBITELE RESPIRATORII

Debitele respiratorii reprezintă modalitatea de evaluare a performanței pompei pulmonare

Fig. 6Ventilația pulmonară

I.1.11 VASCULARIZAȚIA PLĂMÂNILOR

Plămânii au vascularizație dublă: funcțională și nutritivă.Vascularizația pulmonară o

I.1.12 INERVAȚIA PLĂMÂNILOR

Plămânii sunt înveliți de două membrane seroase care se numesc pleure.

Fig. 7 Spațiul pleural

Fig. 9 Foițele pleura

Fig. 8 Pleurele plămânilor

I.2.2 RAPORTURILE PLEUREI CU PLĂMÂNII

La nivelul pediculului învelește rădăcina plămânului, ajunge la fața mediană a acestuia și

Fig. 10 Fața costală a plămânilor

Raporturile pleurelor diafragmatice sunt aceleași cu cele alefețelor diafragmatice ale

Fig. 11 Pleurele plămânilor-vedere frontală

I.2.3 VASCULARIZAȚIA ȘI INERVAȚIA PLEURELOR

II. 3.1 TOPOGRAFIA TORACO-PLEURO-PULMONARĂ

Țesutul conjunctiv mediastinal fixează pleura mediastinală la organele mediastinului și în

Fig. 12 Proiecția pleurelor și a plămânilor pe peretele posterior al toracelui

Recesul costomediastinal anterior din dreapta pornește de la articulația sternoclaviculară

Recesurile costomediastinale sunt continuate de recesurile costodiafragmatice anterior și

Mediastinul este regiunea mediană, interpulmonară a cavității toracice și conține organe cu

I.3.3 FIZIOLOGIA BRONHO-PULMONARĂ

Activitățile fiziologice ale organismului uman necesită un consum permanent de

Fig. 13 Mișcările cutiei toracice în respirație

Respirația reprezintă schimbul de oxigen și dioxid de carbon dintre organism și

La nivelul porțiunii inferioare a toracelui contracția mușchilor ridicători ai coastelor

II.1 NOȚIUNI GENERALE DESPRE PLEUREZIILE PURULENTE

Definiție: Pleurezia purulentă (empiemul pulmonar) este o colecție purulentă pleurală

Fig. 14 Cavitate pleurală patologică

II. 2 CLASIFICAREA PLEUREZIILOR PURULENTE

II. 2.1 CRITERIUL ETIOLOGIC

Pleureziile purulente se clasifică în:

II. 2.2 CRITERIUL PATOGENIC

 Pleurezii purulente tuberculoase, complicații a unor leziuni parenchimatoase

II. 2.3 CRITERIUL CLINIC

 Pleurezii purulente benigne

II. 2.4 CRITERIUL FUNCȚIONAL

 Pleurezii purulente cu insuficiență cardio-respiratorie

II.3 PLEUREZII PURULENTE NESPECIFICE

Mecanismele patogenice de afectare a pleurei pot fi: în cursul uneipneumopatii,ca o complicație