1 Suport Curs Montator Pereti Si Plafoane Din Ghips Carton

Investeşte în oameni !
FONDUL SOCIAL EUROPEAN

Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013
Axa prioritară nr. 2 ”Corelarea învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii”
Domeniul major de intervenție 2.3 ”Acces şi participare la formare profesională continuă”
Titlul proiectului: ”Pregătește-te pentru un viitor mai bun”
Contract de finanțare: POSDRU/164/2.3/S/141701
MONTATOR PEREȚI ȘI PLAFOANE DIN

GHIPS CARTON-
CURS DE CALIFICARE
-SUPORT DE CURS-
Asociația Producătorilor de Materiale de Construcții din România;

Asociația Centrul Pentru Formare Profesională și Dezvoltare Regională; SIVECO România S.A.
CUPRINS
I. COMUNICARE SI ORGANIZARE ............................................................ 3

I.1. Comunicare ....................................................................................................... 3
1. Ce este comunicarea? ................................................................................... 3
2. Modelul de comunicare Shannon-Weaver ................................................... 3
3. Ascultarea activa ........................................................................................... 4
4. Comunicarea scrisă ....................................................................................... 7
5. Comunicarea verbala .................................................................................... 11
6. Comunicarea nonverbală ............................................................................. 12
7. Comunicarea organizationala ..................................................................... 15
8. Comunicarea internă .................................................................................... 16
9. Blocajele noastre din comunicare ............................................................... 17
10. Alte probleme in comunicare .................................................................... 18
I.2. Organizare ........................................................................................................ 20
1. Conceptul muncii in echipa ......................................................................... 20
2. 10 pasi de urmat pentru a avea o echipa unita si performanta .............. 20
3. Eficientizarea muncii in echipa ................................................................... 24
II. 25
APLICAREA NTSM SI PSI ............................................................................
II.1. Prevederi generale ……………………………………………………………………….……….…………. 25
II.2. Instruirea in domeniul securitatii si sanatatii in munca …………………………………. 26
II.3. Organizarea locului de munca si activitatilor specifice …………………………….…….. 28
II.4. Echipamentele de munca …………………………………………………………………………….….. 29
II.5. Sarcinile de munca …………………………………………………………………………………………. 35
II.6. Semnalizarea de securitate si/sau de sanatate utilizata la locul de munca …... 36
II.7. Echipamentul individual de protectie ………………………………………………………….….. 38
II.8. Regulile de protectie a muncii care trebuie respectate la manipularea maselor 40
II.9. Depozitarea SDV-urilor si materialelor specifice ……………………………………….…….. 42
II.10. Exploatarea mijloacelor de transport nemecanizate ……………………………….……… 43
II.11. Regulile P.S.I. .......................................................................................................... 44
II.12. Substanţele periculoase (inflamabile, toxice etc.) .............................................. 46
II.13. Incărcarea/descărcarea manuală a mijloacelor de transport ............................ 49
1

II.14. Organizarea şantierului ......................................................................................... 51
II.15. Lucrul la înălţime ................................................................................................... 53
II.16. Montarea pereţilor şi plafoanelor din ghips-carton .......................................... 55
Anexa 1 Panourile de semnalizare utilizate la locul de munca ........................................ 58
Anexa 2 Comunicarea verbală utilizată în locul sau complementar unui gest-semnal 62
Anexa 3 Gesturile-semnal .................................................................................................... 62
Anexa 4 Simbolurile si indicatiile de pericol pentru substantele si preparatele 63
periculoase .............................................................................................................
III. NUMERATIE ..................................................................................................... 70
1. Relaţii matematice simple ................................................................................ 70

2. Unități SI(Sistemul International) fundamentale ........................................... 73
IV. MATERIALE SI PROCEDURI DE EXECUTIE ........................................ 75
1. Intocmirea necesarului de materiale folosite in montajul peretilor si 75

plafoanelor din ghips-carton ................................................................................
2. Aplicarea procedurilor tehnice de executie si de control al calitatii ............. 85
3. Pregatirea lucrarilor de placare ........................................................................ 86
3.1. Pereti si plafoane ............................................................................................. 86
3.2. Tavane casetate din gipscarton ....................................................................... 89
V. EFECTUAREA LUCRARILOR DE PLACARE ........................................... 91
1. Efectuarea lucrarilor de placare la pereti .......................................................... 91
2. Efectuarea lucrarilor de placare la plafoane ...................................................... 100
3. Prelucrarea panourilor ....................................................................................... 108
4. Finisarea rosturilor ............................................................................................. 109
5. Remedierea defectelor ...................................................................................... 114
2

I. COMUNICARE SI ORGANIZARE
I.1. COMUNICARE
1. Ce este comunicarea?
Este o întrebare la care au încercat să ofere răspuns toţi autorii literaturii de specialitate. Definiţiile
sunt numeroase şi diferite. În cele ce urmează vom prezenta două dintre acestea, mai largi ca sferă
de cuprindere. Foarte simplu, comunicarea este definită ca un proces prin care sunt schimbate
informatii sub forma de mesaje, ştiri, semne sau gesturi simbolice, texte scrise ş.a. între două sau
mai multe persoane, numite interlocutori, sau mai formal, emiţători şi receptori.
Comunicarea este un proces dinamic, aflat într-o permanentă transformare. Societatea există
datorită comunicării, ea înseamnă comunitate şi este văzută ca un proces care implică participare
din partea membrilor unei societăţi.
2. Modelul de comunicare Shannon-Weaver
Orice stiinta, orice domeniu de ceretare are nevoie de un model. Si in domeniul comunicarii, s-a
incercat de-a lungul timpului crearea unui astfel de model cat mai complet.
Vom analiza in continuare modelul de comunicare Shannon-Weaver
RASPUNS (FEED-BACK)
3

Indiferent de forma pe care o imbraca, orice proces de comunicare are cateva elemente
caracteristice:
 existentaa cel putin doi parteneri - emitator (cel care trimite mesajul) si receptor (cel care
primeşte mesajul) - intre care se stabileşte o anumita relatie;
 capacitatea partenerilor de a emite si recepta semnale intr-un anumit codcunoscut de
ambii parteneri (de mentionat este faptul ca, in general, in orice proces de comunicare
partenerii „joaca" pe rand rolul de enuntiator si receptor);
 existenta unui mesajce poate fi un sentiment, o idee, un gand. Mesajul are ca scop
informarea, convingerea, impresionarea, amuzarea, obtinerea unui actiuni, etc.
 existenta unui canal/mijloc de transmiterea mesajului.
 existenta unui raspuns - feedback- un mesaj specific prin care emitentul primeste de la
destinatar un anumit raspuns cu privire la mesajul comunicat, fapt care permite
continuarea comunicarii
 se realizeaza intr-un anumit contextspatio-temporar. Contextul este foarte important
pentru caaceleasi cuvinte vor suna
 altfel intr-un birou decat intr-un mediu neoficial.
 este influentat de o serie de bariere de comunicare, perturbatii care intervin in comunicare
si care reduc fidelitatea transferului de mesaj.
În acest context, se impune distincţia dintre informare şi comunicare,termeni adesea

confundaţi.
Altfel spus, termenul de informare se referă la situaţiile în care rolul activ îi revine exclusiv
receptorului, în timp ce comunicarea vizează un sistem de relaţii interactive. Informarea constă
deci, în relaţionarea oamenilor cu faptele, iar comunicarea în relaţionarea interpersonală.
Informarea Comunicarea
- tine exclusiv de transferul de - se refera la schimburile de idei ce vizeaza schimbarea

continut (emisie si receptare); comportamentului celuilalt;
- se refera la situatiile in care - vizeaza un sistem de relatii interactive;
rolul activ ii revine exclusiv - consta in relationarea interpersonala.
receptorului;
Comunicarease realizeaza in mai multe directii, fiecare
Informareafunctioneaza intr-un emitent devenind la randul lui receptor si invers, in
singur sens, de la emitent catre cadrul aceleiasi secvente de comunicare. Comunicarea
receptor. implica existenta feedback-ului.
4

3. Ascultarea activa
Desi poate parea paradoxal, cel mai dificil lucru in procesul de comunicare, fie ca se
desfasoara fata in fata cu cel care poseda sau doreşte informaţia, fie ca il purtam cu mai multi
parteneri deodata in cadrul unor intalniri este ASCULTAREA.
De cele mai multe ori, intelegem ascultarea ca un proces in care rolul nostru este de a gasi
punctele slabe ale celui din fata noastra, de aanticipa ceea ce vreasaspuna, de a pregati un raspuns
imediat. O altaabordare uzualaa procesului este de a consideraapriorii nesemnificativ mesajul si
implicit informatia furnizata de interlocutor.
Nu uitati !: a nu acorda respect partenerului de dialog nu inseamna un punct castigat ci

unul pierdut.
 Ascultati toate cuvintele inainte de a decodifica mesajul
 Percepeti sentimentele si starea partenerului de dialog inainte de a trage concluzii. Uneori
poate spune mai multe decat mesajul in sine.
 Recunoasteti barierele ce se opun comunicarii in acel moment.
 Incurajati dialogul prin comunicare verbala sau nonverbala (expresii si
gesturi).
 Concentrati-vaasupra esentialului dar nu pierdeti total din vedere detaliile. De cele mai
multe ori mesajul este complet doar atunci cand toate detaliile sunt spuse.
 Parafrazati des in timpul conversatiei, pentru a fi siguri caati inteles corect
 Pastrati contactul vizual cu partenerul de dialog
 Folositi cu masura si precautie intonatia si expresia fetei. Dupa terminarea dialogului,
memoria vizuala lasa o amprenta deosebita si de multe ori induce confuzie si deruta.
 Puneti intrebari directe si deschise.
 Nu intrerupeti vorbirea directaa interlocutorului.
 Nu va prefaceti caascultati
 Nu considerati ca detineti monopolul adevarului si ca parerea dvs este cea mai buna.
 Nu faceti presupuneri si nu va impuneti punctul de vedere.
 Nu trageti concluzii pripite.
5

Care sunt calităţile unui bun ascultător?
 Deschiderea, disponibilitatea de a comunica, de a stabili relaţii, si de aasculta.

 Receptivitatea, in sens de manifestare a intersului fata de celalalt, de dorinta de a primi
mesajele sale.
 Empatia. Capacitatea de intelegere si rezonanta emotionala cu cel cu care comunici.
 Acceptarea partenerului de discutie, o pozitie pozitiva lipsita de ironie sau agresivitate.
 Rabdarea, capacitatea de aastepta ca persoana sa se deschida, sa vorbeasca, care este
asociata cu o buna toleranta la frustrare.
 Implicarea si prezenta in relatie, nu doar fizica ci mai ales mentala si emotionala.
 Capacitatea de a oferi feedback-uri interlocutorului, astfel incat acesta sa poata sti ca este
ascultat cu interes si ca celalalt intelege ceea ce spune. Aceste feedback-uri includ
elemente verbale, precum si elemente de mimica si pantomimica si se refera mai ales
laadecvareaacestora la situatie si persoana
Obstacole pentru o bunaascultare:
! mesajul supraincarcat si concentrarea asupra tuturor datelor duce la pierderea ideii

esentiale (din cauza copacilor nu se observa padurea);
! lipsaatentiei - de multe ori ascultatorul pare interesat doar pentru a-i oferi confort
vorbitorului. Atentia poate fi de fapt orientata spre afaceri, preocupari sau probleme
personale etc;
! stimulii fizici - frig, zgomot, o alta conversatie auzita in paralel;
! critica exprimarii si a infatisarii - din cauza prejudecatilor si perceptiilor personale multi
oameni au tendinta sa-i judece spontan pe ceilalti in legatura cu modul in care se
infatiseaza si in care vorbesc. Aceastaatitudine de snobism comunicational creeazaartificial
categorii de persoane pe care merita sau nu merita sa le asculti;
! evaluarea subiectului ca fiind neinteresant - aceasta este o justificare rationala pentru a nu
asculta, insaaprecierea in acest caz este facuta inaintea discursului;
! evitareaascultarii dificile - multe persoane nu sunt obisnuite saasculte intamplari detaliate
care nu ii privesc direct;
6

! gandirea poate prelucra 800 de cuvinte pe minut, iar vorbitorii pot debita maximum 200 de
cuvinte pe minut - din aceasta diferenta rezulta un timp de rezerva pe care unele persoane
o pot utiliza in vederea explorarii viziunii interlocutorului;
! presupunerea falsa caascultarea este o activitate fundamental pasiva - de fapt ascultatorii
buni sunt foarte activi: pun intrebari, parafrazeaza ideile vorbitorului, se asigura caau
inteles sensul. Nici tacerea nu inseamna pasivitate: ascultarea este obositoare, consuma
energie mentala si solicita sistemul nervos in maremasura.
Mijloacele de comunicare(prin ce comunicam?)

Mesajul pe care o persoana vrea si poate sa il transmita
poate fi de natura: scrisă, verbala sau nonverbala.
4. Comunicarea scrisă
Trebuie sa intelegem comunicarea scrisa prin cele trei aspecte ale sale obligatoriu de
urmarit:
Evidenţierea claraa obiectivelor

 Care este scopul unui document
 Care sunt urmarile pe care le avem in vedere
 Redactarea unui document este o forma de comunicare si nu o acoperire
birocratica.
Receptorul mesajului
 Cui se adreseaza mesajul. Este receptorul ales personajul indreptatit sa
primeascaacest mesaj?
 Care este nivelul de cunostinte al receptorului despre informatiile prezentate
in mesaj? Este foarte posibil ca receptorul sa fie format din mai multe persoane
fiecare cu nivelul sau de pregatire profesionala, fiecare cu un set diferit de
abilitati in comunicare.
 Care sunt abilitatile de comunicare ale receptorului?
 Care este gradul de simpatie si sensibilitate existent intre noi si receptor?
 Care este starea profesionala si mentalaa receptorului? (care sunt sarcinile
lui, ocuparea profesionala in general si laacel moment de timp, relatiaacestuia
cu subiectul mesajului, starea de oboseala si de surmenaj, puterea lui de
decizie si influenta in cadrul procesului ce face obiectul mesajului).
Mesajul in sine
7

 Necesitateaacestuia: este necesara transmiterea mesajului in forma scrisa?
Nu trebuie sa omitem faptul ca un mesaj transmis verbal poate realiza o
apropiere suplimentara fata de interlocutor, poate induce o crestere calitativaa
relatiei manager-angajat, poate fi o forma de motivare.
 Respecta procedurile? Avem calitatea ca manager sau angajat sa transmitem
acest mesaj?
 Avem abilitatile necesare pentru a scrie acest mesaj? Uneori trebuie sa
admitem ca un document prost intocmit poate produce mai multe daune decat
un mesaj transmis verbal chiar cu inadvertentele si punctele slabe pe care le
poate avea.
 Trebuie saanalizam foarte exact necesitatea lui profesionala si nu in ultimul
rand trairile noastre emotionale; trebuie mesajul transmis laacel moment de
timp?
Consideraţii generale asupra redactării unui document
 Stabiliti in scris obiectivele documentului

 Stabiliti ideile de baza care vor reprezentaesentadocumentului
 Ordonati ideile in functie de obiective
 Structurati planul in functie de tipul de document pe care il aveti in vedere
 Fiecare fraza sau propozitie trebuie sa fie eficienta. De aceea trebuie sa scrieti scurt si
concis, in termeni intelesi si apreciati de catre receptorul mesajului. Incercati sa gasiti o forma de
comunicare care sa fie inteleasa de cat mai multi dintre receptori. Nu uitati ca cei cu care
comunicati nu sunt o "masa" compacta si reprezinta personalitati distincte.
 Incercati sa nu alterati mesajul prin imixtiunea naturii umane. Pe cat de reala este aceasta,
pe atat subiectivismul pe care il introduce va produce pagube. Cel care receptioneaza mesajul va
privi aspectul sentimental al acestuia ca pe ceva inadecvat care nu poate, in cel mai bun caz, decat
sa scada calitatea procesului de comunicare. Daca simtim imperios nevoia de a "umaniza" mesajul
atunci este recomandat sa pastram forma impersonalaaacestuia si implicit calitatea profesionala si
sa transmitem apoi verbal sentimentele sau gandurile noastre. Oricum hartia nu va reflecta ceea
ce traim.
 Respectati procedurile de adresare si redactare acceptate in cadrul
organizatiei. In acest fel, mesajul va fi analizat prin prisma continutului si calitatii
sale si nu va suporta critici legate de forma.
Gradul de formalism al unui document trebuie sa fie in stransa corelatie cu relatia pe care o
aveti cu cel caruia ii transmiteti mesajul precum si cu obiectivele mesajului.
În cadrul institutiilor este inevitabilă această formă de comunicare. Ea se concretizează în
documente precum:
8

 Procesul verbal - reprezintă un document oficial în care se înregistrează o anumită
constatare sau se consemnează pe scurt discuţiile si hotărările unei anumite adunări
 Minuta- este un document care consemnează

anumite lucruri, asemănându-se cu procesul verbal
de constatare. Se deosebeste de acesta prin
faptul că ea înregistrează si propuneri sau
actiuni întreprinse la un moment dat care
urmează a fi completate ulterior.
 Referatul - este documentul scris în
care sunt prezentate aspecte concrete, date si
aprecieri în legătură cu o anumită problemă,
precum si propuneri de modificare a situatiei
existente.
Structura sa este compusă din:
 prezentarea succintă a problemei abordate;
 concluzii si propuneri;
 semnătura.
Raportul - cuprinde o relatare a unei activităti (personale sau de grup). Se face din oficiu
sau la cererea unui organ ierarhic. Se bazează pe cercetări amănuntite, schimburi de
experientă, diverse documentări.
Structuraraportului:
Introducere:
 este obligatorie chiar daca poate fi structurata intr-o singura fraza poate pune in
evidenta contextul in care este redactat raportul managerial;
 la cerere sau ca urmare a unei initiative proprii precum si contextul in care este realizat
Scopul raportului:
 motivul realizării raportului
 obiectivele raportului
 subiectele atinse sau cele pe care nu isi propune sa le atingamodalitatea de redactare a
documentului: se prezinta pe scurt argumentele
Continutul raportului:
 poate avea exclusiv una dintre formele mentionate anterior (de activitate, situatie,
strategic) sau poate fi un mixt intre acestea
 pentru a evita neclaritati si lipsa de fond este bine sa concluzionam de la bun inceput care
este obiectivul raportului. Este foarte posibil ca un raport initial conceput ca unul de
activitate sau situatie sa se transforme pe parcurs in unul de tipstrategic.In general aceste
transformari ar trebui saaiba loc atuncicand raportul este adresat unui factor de decizie.
9

Din pacate insa, seintampla exact invers. Cu cat destinatarul ocupa o functie mai inalta,
cuatat primeste mai putine sugestii si caiposibile de actiune si cu atat mai putin
recomandari
 in cadrul cuprinsului este mult mai importanta coerenta siabordarea logica decat forma pe
care o ia redactarea
 nu incercati sa eludati sau saalterati informatia in mod constient sauinvoluntar
Concluziile raportului:
 liste de afirmaţii clare si concise care exprima rezumatul cuprinsului
 nu se vor introduce date sau argumente noi
Recomandari:
 este etapa in care este permisa exprimarea opiniei
personale
 se recomanda de catre expeditor alegerea unei anumite cai
de actiune
 recomandarea va fi insotita de argumentele propriise va intocmi o lista cu toate
Persoanele care, in viziuneaautorului, sunt sau vor fi implicate in procesul aferent
subiectului raportului
Memoriul- este o prezentare amănuntită si documentată a unei probleme, a unei situatii.

Structura unui memoriu este următoarea:
 formula de adresare;
 numele, prenumele, functia si adresa celui care l-a întocmit;
 prezentarea si analiza problemei;
 solutii preconizate;
 semnătura;
 functiaadresantului si organizatia.
Darea de seamă- este documentul care cuprinde prezentarea si analizaactivitătii unei
organizatii, într-o anumită etapă sau justificarea unei gestiuni. Se prezintă lunar, trimestrial,
semestrial sau anual de către conducerea în fata salariatilor sau aactionarilor. Materialul prezentat
este critic, evidentiind dificultătile si cauzele lor, propunând totodată si solutii de remediere.
De asemenea, forme ale comunicarii scrise mai pot fi:
 note,
 circulare,
 propuneri,
 decizii,
 scrisori, etc.
Comunicarea scrisaare avantajul unei pregătiri atente a mesajului, care îi conferă claritate,
precizie şi posibilitatea utilizării unor procedee corespunzătoare.
Marele dezavantaj constă în faptul că necesită mult timp pentru reacţie, iar costurile sunt ridicate,
atât cele directe (hârtie, tipar, transmitere), cât şi cele indirecte (arhivare, deteriorarea mediului).
10

Pentru a fi eficientă, comunicarea scrisă trebuie să fie formulata intr-o maniera pozitivă,
care ţine de: politeţe, consideraţie, claritate, concizie, completitudine şi mod de organizare.
Documentele scrise este bine sa fie întocmite cu multa grijă, respectându-se cateva
recomandari:
 redactare îngrijită si estetică;
 limbaj simplu, fără a exagera în acest sens;
 stilul energic pentru a sugera siguranta si încrederea în sine;
 evitareaamănuntelor neimportante;
 evitarea promisiunilor ce nu pot fi respectate;
 evitarea unor critici nefondate.
5. Comunicarea verbala
Foloseşte limbajul oral şi este utilizată pe scară foarte largă, reprezentând aproximativ 70-75% din
timpul destinat comunicării.
O importanţă deosebită o are maniera de adresare, de a transmite mesajul astfel încât acesta să
fie convingător, clar, scurt şi precis pentru a-şi atinge ţinta.
Această modalitate de comunicare prezintă o serie de avantaje:
- schimb rapid de informaţii directe, adeseori sub forma dialogului,
- personalizarea relaţiei şef-subaltern,
- flexibilitatea exprimării, folosirea chiar a jargonului (limbaj specializat al unei colectivităţi),
- costuri mai reduse etc.
Adresarea verbală are şi dezavantaje, legate de faptul că dialogul poate conduce la

pierdere de timp şi nu se încheie întotdeauna cu acordul părţilor, iar în cazul transmiterii
succesive, prin trepte ierarhice, se poate pierde şi o parte a informaţiilor, deoarece sunt filtrate de
fiecare şef ierarhic.
De obicei oamenii când vin în contact cu altii iau o figură serioasă, oficială care provoacă o
impresie rece. Sunt rezervati în discutie, de aceea este greu să comunici cu ei.
Sunt si oameni care zâmbesc de la prima întâlnire si se poartă atât de prietenos încât discutia se
desfăsoară de la sine.
Nu există o retetă perfectă pentru o buna comunicare, însă folosind zîmbetul, tonul
prietenesc, ascultareaatentă, privitul în ochii celuilalt putem rezolva multe probleme încă de la
început.
Printre regulile unei comunicări eficiente se numără:

 orientarea pozitivă a comunicării (pe fapte plăcute, stimulative)
 comunicarea trebuie să fie bilaterală (permite schimbul de mesaje, punerea de întrebări)
 comunicarea sa fie securizată (nu un prilej de abuz afectiv, emotional al unui asupra
celorlalti)
11

 concordanta comunicării verbale cu cea mimico-gesturală
 evitareaambiguitătilor (subîntelegerilor, incertitudinilor)
 evitarea suprapunerilor mesajelor (interventia peste cuvântul celuilalt)
 constituirea de mesaje clare, concise (exprimate cu cuvinte si expresii uzuale)
Nu există un stil de comunicare valabil pentru toti oamenii sau pentru toate situatiile, dar iată
câteva reguli care pot să crească sansa de succes în domeniul comunicării:
 fiecare să-si rezerve timp pentru dialog

 să se asigure o atmosfera favorabila
 să fie obiectivi
 să se evite contrazicerile directe, atacul la persoana si conflictele
 să se dea răspunsuri clare si la obiect pentru a evita neîntelegerea mesajului
 să se evite ca unul din cei implicati in comunicare saacapareze toata discutia
 sa existe disponibilitatea de a lua în considerare punctele de vedere ale tuturor celor
implicati in discutie si de a le accepta dacă sunt bune
 crearea unor ocazii de feedback, oferind ocazia celor in discutie sa să explice si să
argumenteze opiniile sale
6. Comunicarea nonverbală constă în transmiterea mesajelor prin alt

mijloc decât scrisul sau vorbitul, cum ar fi: gesturi, mimică, mişcări ale
corpului etc. şi care sunt de fapt ,,mesaje parţiale sau adiţionale ce
completează conţinutul mesajelor verbale". Poate fi un mijloc eficient
de descifrare a mesajelor pe care le transmite emitentul. Limbajele
neverbale, completate de limbajul paraverbal (forma vocală de limbaj
neverbal precum: inflexiunea şi tonalitatea vocii, ritmul de vorbire,
modul de accentuare a cuvintelor, pauzele între cuvinte etc.)apelează la
toate simţurile noastre şi se bazează pe seturi de simboluri care pot avea
un înţeles clar sau ambiguu. Principalele tipuri de comunicare neverbală
sunt:
 comunicarea senzorială - se bazează pe ceea ce recepţionăm prin intermediul simţurilor;
 comunicarea estetică - prin care se transmit diferite emoţii artistice;
 comunicarea însemnelor (insigne, fanioane, uniforme) şi a simbolurilor (titulatură, decoraţii).
Cele mai utilizate mijloace de transmitere a mesajelor nonverbale sunt: limbajulcorpului
(expresia feţei, a ochilor, poziţia fizică, în special a capului şi a mâinilor),decorul biroului, modul de
folosire a spaţiului şi îmbrăcămintea.
Formele de manifestare ale comunicării neverbale cele mai eficiente suntilustrările (când
se face apel la prezentarea unor obiecte) şi manifestările afective(stări emoţionale, inflexiunea
vocii).
Limbajele neverbale însoţesc şi comunicarea scrisă; ele sunt legate deaspectul grafic al foii,
structura şi formatul scrierii.
12

Specialiştii consideră comunicarea neverbală ca fiind subtilă şi complexă, iar gradul ei de
conştientizare este destul de redus şi de aceea comunicăm adesea neintenţionat. În proporţie de
55% omul se exprimă prin limbaj neverbal, 38% prin limbaj paraverbal şi doar 7% prin limbaj
verbal. Prin urmare, managerii trebuie să acorde atenţie deosebită comunicării neverbale, pentru
a putea comunica eficient cu subalternii. De fapt, eficienţacomunicării depinde de abilitatea
managerului de a combina cuvântul scris şi verbal cu limbajul neverbal şi paraverbal, pentru a
exprima cu claritate sensul mesajului transmis.
Tacerea , departe de a fi lipsita de comunicare,este incarcata profund de seminificatii
comunicative.
Cand suntem stingheriti, nestiind raspunsul la o intrebare, noi comunicam implicit ceva.
Aceasta tacere e deosebita de tacerea omului meditativ sau a omului plictisit sau de tacerea
impusa prin „reducerea la tacere''.
Tacerea se leaga de ascultare si de receptionarea corectaa mesajelor. Folosind-o cu
pricepere, putem stimula comunicarea creand interlocutorului posibilitatea de a-si exprima ideile
sau sentimentele care astfel ar fi ramas ascunse.
Limbajul spaţiului. Ideea de la care se porneste este ca orice individ are tendinta de a-si
revendica un spatial al sau, spatial din jurul trupului sau, pe care-l marcheaza imaginar, il considera
drept spatial sau personal, ca o prelungire a propriului sau trup. Incalcareaacestui spatiu bazeaza
profound individual, creand discomfort, stanjeneala si chiar stari conflictuale. Fiecare individ tinde
sa mentina o distanta intre el si celelalte persoane sau lucruri. In limbaj curent se spune tine la
distanta'' sau ,,prieten apropiat'', ilustrand faptul ca relatiile interumane pot fi exprimate spatial.
In plan mai general, modul in care folosm spatiul de comunicare are determinatii culturale
si sociale specifice. In lumeaafacerilor, de exemplu, spatiul este in relatie directa cu rangul
individului; pe masura ce avanseaza in functie, cresc dimensiunile biroului sau.
In privinta spatiului familial ( cel al casei de locuit) accesul persoanelor straine este extreme
de selective, in functie de relatiile pe care acestea le au cu proprietarul.Unele persoane sunt
primate doar in vestibul, altele in bucatarie, altele in sugragerie sau in dormitor.
Limbajul trupului are si el o semnificaţie aparte. Prin intermediul acestuia putem depista
daca o persoana relateaza un fapt adevarat sau o minciuna. De exemplu, daca in timpul
conversatiei, persoana nun e priveste timp indelungat in ochi, daca isi framanta mainile in mod
constant,daca exercita o frecare asupra ochilor, daca is misca nasul si colturile gurii,este clar
caacea persoana nu este o persoana sincera in ceea ce ne comunica.
Totodata, prin limbajul trupului, putem deduce ocupatia unei persoane dar putem
descoperi si modul ei de viata. O persoana imbracata decent, elegant, mereu ingrijita si care
acorda o atentie modului in care se prezinta in fata celorlalti este clar o persoana care traieste intr-
un ambient intelectual, ocupand o functie importanta.
13

Gesturile, cum ar fi miscarea mainilor si a corpului, pozitia corpului (modul in care suntem
asezati), orientarea ( daca stam cu fata sau cu spatele catre interlocutor) , contactul vizual ( daca
privim spre destinatarul mesajului sau nu) cat si intervalul de timp in care il privim, paralimbajul (
vibratii ale vocii , variatii de inaltimii sunetelor, taria lor si capacitatea vorbirii, calitatea si tonul
vocii).
Pentru a comunica oamenii nu folosesc numai cuvintele. De cate ori comunicam, trimitem
in exterior mesaje si prin intermediul altor mijloace. Chiar atunci cand scriem sau vorbim, noi
totusi comunicam si altceva decat mesajul, uneori involuntar sau inconstient.
Elemente ale comunicării non-verbale
Orientarea corpului: persoanele stau cu spatele la cei pe care doresc sa ii evite;

 Postura: semnalele posturale care arata relaxare sau tensiune sunt corelate cu statutul
persoanei
 Gesturile: frecventa crescutaaanumitor gesturi arata o stare de tensiune si disconfort sau
lipsa onestitatii, de exemplu gesturile prin care se maseaza, freaca, strange, culege, inteapa
o parte a corpului - aceste gesturi sunt descurajate in public
 Privirea:
* privirea directa: onestitate, intimitate, ameninţare;
* privirea intr-o parte: lipsa de interes si răceala;
* privirea evitanta poate transmite nesiguranţa, lipsa increderii in sine etc;
* evitarea privirii: ascunderea sentimentelor, lipsa de confort sau vinovăţie;
* miscarea ochilor in sus: incercarea de a ne aminti ceva;
* miscarea ochilor in jos: tristeţe, modestie, timiditate, ascunderea unor emoţii.
 Zambetul:
* poate exprima o complexitate de informaţii: plăcere, bucurie, satisfacţie, promisiune,
cinism, jena.
 Mimica:
* figura cu comisurile buzelor lăsate poate indica tristeţe marcata;
* fruntea incruntata: preocupare, manie, frustrare;
* sprâncene ridicate: mirare, surpriza;
* nas incretit: neplăcere;
* buze strânse: nesiguranţa, ezitare, ascunderea unor informaţii.
 Postura corpului:
* ţinuta capului: in sus-persoane dominante, in jos- persoane supuse;
* aplecarea corpului:in fata - interes pentru interlocutor, neliniste preocupare;
14
relaxata - detasare, plictiseala, autoincredere excesiva;

 Distanta:
* zona intima (0 - 46 cm);
* zona personala (46 - 122 cm) Corespunde distantei normale la care doi oameni
converseaza pe strada sau intr-o incapere mare. Regula: daca partenerul se retrage sau
face gesturi de distantare, fii sigur caai patruns in spatiul sau personal;
* zona sociala (1,23 - 3.5 m) Este spatiul rezervat contactelor sociale,
negocierilor, vanzarilor, relatiilor profesionale, vanzarilor, relatiilor profesionale;
* zona publica (peste 3.5 m) Este spatiul in care comunicarea si relaţia isi pierd
caracterul interpersonal; este vorba deja de un discurs public, cu caracter oficial, formal, ritual.
 Gestica:
* ridicatul din umeri: neintelegere;
* gestul acoperirii gurii: demascarea unei situaţii de nesinceritate;
* gesturi făcute cu palma;
* strângerea de mana: dominare (cu palma in jos), supunere (cu palma in sus),
egalitatea (cu palma perpendiculara);
* frecarea palmelor: aşteptări pozitive;
* inclestarea mâinilor: frustrare, reprimare aatitudinii negative.
7. Comunicarea Organizationala
Spre deosebire de comunicarea interpersonala, comunicarea organizationalanu este un
proces spontan si natural. Ea trebuie proiectatain asa fel incat sa permita:
 coordonarea: proces ce are in vedere atingerea unui obiectiv prestabilit, necesar pentru
realizarea scopului final al organizaţiei
 armonizarea: activitate ce are drept scop definirea unui obiectiv comun
Comunicarea descendenta urmeaza, de obicei, relatiile de tip ierarhic, derulandu-se de la nivelul

managementului de varf catre nivelurile de executie. Continutul este dat de decizii, reglementari,
instructiuni, transmiterea de sarcini, solicitarea de informatii. Principala problema acestui tip de
comunicare o constituie marea probabilitate ca mesajul sa fie filtrat in timp ce este vehiculat de la
un nivel laaltul, deoarece fiecare nivel poate intera mesajele in functie de propriile necesitati sau
obiective;
Comunicarea ascendenta consta in transmiterea de mesaje de catre subordonati sefilor directi si,
succesiv, nivelurilor superioare ale managementului. Prin ele se vehiculeaza cereri, rapoarte,
opinii, nemultumiri. Rolul comunicarii ascendente este esential pentru eficienta procesului de
comunicare, deoarece atesta receptarea mesajelor transmise de manageri. De asemenea, prin
intermediul ei se informeaza managementul de nivel superior asupra starii morale a personalului,
asupra obstacolelor din calea comunicarii, nivelului si formei abaterilor inregistrate cel mai
frecvent. Faptul ca mesajul circula de la executanti la manageri nu-l scuteste de filtrele cognitive
sau psihologice. Astfel, in cazul transmiterii unor informatii, rapoarte, sugestii privind continutul
muncii si modalitatile de imbunatatire ale acesteia, sefii intermediari pot fi incercati de teama ca
subordonatii lor ar putea fi apreciati de superiori ca fiind mai competenti decat ei; ori, in cazul in
15
care informatia constituie un feedback la un mesaj anterior, seful poate interacomunicarea

subordonatului drept o incercare de a-i testa competenta profesionala ori autoritatea. In
asemenea situatii, se pot instala blocaje cu efecte asupra capacitatii de control si mentinere a
procesului de comunicare;
Comunicarea pe orizontala(sau laterala) se stabileste intre persoane sau compartimente
situate laacelasi nivel ierarhic. Rolul acestui tip de comunicare este de a facilita
coordonareaactivitatilor ce vizeaza obiective comune, excluzand interventia managerilor de nivel
superior;
Comunicareadiagonalaeste practicata in situaţiile in care membrii organizaţiei nu pot
comunica prin celelalte canale. Spre exemplu, in cazul utilizarii managementului prin proiecte,
apar frecvent comunicarile diagonale intre echipa de proiect si restul compartimentelor structurii.
Spre deosebire de comunicarile clasice, acest tip prezintaavantajele economiei de timp si costuri,
ale folosirii unor relatii informale, ale potentarii unui climat bazat pe apreciere reciproca.
8. Comunicarea internă
Are scopul de atrimite către
categoriile de public intern mesajele
potrivite pe care organizaţia doreşte să le
difuzeze în societate. Printre beneficiile
programelor de comunicare internă
trebuie meţionată în primul rand
asigurarea eficienţei. Stabilirea unui
climat de lucru normal, deschis, bazat pe
colaborare şi înţelegere are efect direct
asupra eficientizării activităţii.
Prin comunicarea internă este sprijinită

mai buna performanţă a fiecărui angajat-care are
atât informaţia necesară în realizareaactivităţii cât şi
înţelegereaasupra organizaţiei, asupra direcţiei în care
aceasta se îndreaptă, asupra standardelor la care trebuie să se raporteze. Angajaţii organizaţiei
sunt, de asemenea, membri ai societăţii şi ai comunităţilor locale, citesc zilnic presa, şi sunt - în
unele cazuri - şi "clienţi" ai organizaţiei. În ambele cazuri, aceştia primesc şi transmit la rândul lor
mesaje publicului larg. Opinia lor despre organizaţie reprezintă, în majoritatea cazurilor, o
oglindire a imaginii pe care o are organizaţia în faţa societăţii.
Comunicarea se realizează în cadrul organizaţiei, indiferent dacă sefii încearcă sau nu să o
controleze.
Aşa cum spune Harrison, într-o organizaţie ierarhică tipică, cu managementul situat la
vârful piramidei:
 Comunicarea curge de sus în jos sub formă de instrucţiuni şi informaţii şi
16

 Poate exista şi o comunicare de jos în sus, sub forma propunerilor de proiecte sau aaltor
feluri de feedback adresat conducerii. Fiecare colectiv de muncă are propriul său sistem de
comunicare:
 oamenii care lucrează în acelaşi birou sau în acelaşi departament din organizaţie comunică
între ei.
 Comunicareaare loc între grupuri de laacelaşi nivel
 şi între niveluri ierarhice diferite
 În afară de aceste trasee ale informaţiei din cadrul organizaţiei, există o mulţime alte căi
informale de comunicare între acei indivizi care, întâmplător, sunt în relaţie de prietenie
sau de rudenie cu alţi membri ai personalului.
 Discuţiile informale ("mica bârfă") care înfloreşte în toate organizaţiile este o cale sigură
prin care informaţia, exactă sau nu, ajunge în toate avanposturile.
 Un program de comunicare bun poate crea o echipă bine închegată. Oamenii se cunosc
între ei, ştiu care este obiectivul organizaţiei, cum să lucreze eficient şi cum pot
participaactiv în cadrul organizaţiei fără a se limita doar laa-şi face datoria, ceea ce îi face
mai valoroşi pentru organizaţie.
9. Blocajele noastre din comunicare

Cu siguranta fiecare dintre noi am avut, macar o
data, o problema de comunicare cu seful nostru sau
cu cel pe care il coordonam. Orice problema de
comunicare naste frustrari si framantari, dorinta de
a intelege unde am gresit si ce se poate face
pentru a remedia situatia. Ei bine, situatia nu este
deloc disperata, pentru ca exista cateva remedii
simple.
In primul rand, trebuie sa intelegem ca blocajele in
comunicarea organizationala sunt, pe de o parte, de natura personala (un anumit tip de
personalitate, mod diferit de perceptie, lipsa deprinderii de aasculta) si, pe de alta parte, specifice
functiei ierarhice (de subordonat sau de manager).
In privinta primului tip de blocaje, de natura personala, capacitatea de a-l asculta pe cel de
langa noi se poate invata. Cu totii avem tendinta de a fi pseudo-ascultatori din cand in cand. Acest
lucru este cu siguranta util, pentru ca energia noastra este limitata. In probleme importante insa,
este bine sa ne ascultam interlocutorul, incercand sa eliminam blocajele. Un astfel de blocaj este
comparatia. Avem tendinta ca, in loc sa-l ascultam pe partenerul nostru de discutie, sa ne
comparam cu el, sa incercam sa stabilim cine e mai competent, cine are mai multa dreptate, cine a
gresit sau cat de jigniti ne simtim. Mesajul celuilalt ne trece astfel pe langa ureche. Recapitularea o
practicam atunci cand, in loc sa fim atenti la interlocutor, ne pregatim in minte un raspuns
usturator sau bine construit, cu argumente solide, care sa ne transforme in invingatori in discutia
respectiva.
17

Tendinta exagerata de a vedea dincolo de vorbele partenerului pentru aafla ceea ce
gandeste sau urmareste cu adevarat, de a intera si de aanaliza in detaliu vorbele, tonul, gesturile
sau privirea celuilalt ne impiedica sa intelegem cu adevarat ceea ce interlocutorul tocmai ne
comunica.
Filtrele se refera la tendinta de a selecta doar informatiile care ne convin, care ne

confirmaasteptarile sau care sunt legate strict de domeniile noastre de interes. A pune etichete de
la bun inceput, a emite judecati de valoare, inainte de a intelege cu adevarat mesajul celuilalt, a-l
introduce deja pe interlocutor intr-o categorie pana sa spuna tot ce are de spus este, de
asemenea, nociv pentru ascultare. Identificareaare loc atunci cand povestea pe care ne-o spune
celalalt reactiveaza o insatisfactie personala, o suferinta. Din acel moment, nu mai suntem
disponibili pentru ascultare si pentru povestea partenerului. Visarea cu ochii deschisi in timpul
unui dialog, mai ales atunci cand suntem obositi sau plictisiti, este un alt blocaj in ascultare.
Oricare dintre noi tanjeste dupaaprobare, insaa fi de acord cu absolut orice, incercand sa ne facem
placuti cu orice sau sa evitam conflictul, este o actiune nesanatoasa pentru ascultare.
Nevoia de aavea intotdeauna dreptate ne inchide la critici si la sugestii poate utile. Nu mai
ascultam ceea ce ne comunica interlocutorul. Contestarea, nerabdarea de a-l contrazice, de a ne
manifesta opozitia, ne determina sa nu mai ascultam restul ideilor expuse. Cei care au convingeri
foarte puternice sau care au tendinta de a contestaautoritatea celuilalt sunt cei mai predispusi
pentru acest tip de blocaj. In ceea ce priveste problemele de comunicare specifice ierarhiei
organizationale, in comunicarea managerului poate aparea ca blocaj efectul statutului functiei.
Acesta consta in tendinta sefilor de a nu pune mare pe comunicarea cu subordonatii lor,
de a o investi cu valoare negativa, avand tendinta de a comunica cu cei care au acelasi statut sau
un statut superior. Solicitarile conflictuale ale rolului de lider, adica cerinta de a indeplini sarcini
specifice de serviciu si de a oferi in acelasi timp suport socio-emotional - lucru greu de echilibrat -
poate afecta comunicarea cu subordonatii. Tendinta liderului de a evita comunicarea unor vesti
proaste, de aaborda o atitudine protectoare fata de subordonati, precum si lipsa de timp
reprezinta, de asemenea, obstacole pentru o comunicare eficienta cu subordonatii.
10. Alte probleme in comunicare:

Sistemele de comunicare, la randul lor, pot suferi de anumite patologii, cauzate de o
proiectare defectuoasa. Ele pot fi grupate in trei categorii, fiind de fapt problemele legate de:
Volumul informatiei. Sistemele de informare proceseaza de
obicei o cantitate uriasa de informatie, ceea ce are ca efect
imposibilitatea exploatarii tuturor datelor pe care le emite
/recepteaza organizatia. Se produc de asemenea, blocaje de
informatie sau intermitente in fluxurile comunicationale. La fel
de posibil este sa se produca si cazul invers: sistemele
proceseaza o cantitate insuficienta de informatii sau
privilegiazaanumiti actori din spatiul organizational. Cazul tipic
este cel al directorului care ia decizii de unul singur, pornind de
la informatii partiale.
18

Calitatea foarte scazutaa informatiei. De foarte multe ori datele sunt imprecise sau
irelevante pentru obiectivele sau asteptarile organizatiei. Informatiile sunt foarte greu accesibile,
acest lucru nedatorandu-se neaparat precaritatii tehnologice, ci lipsei de dinamism a rolurilor de
emitator/receptor. O alta problema foarte frecventa este lipsa de adecvare intre momentul in care
este nevoie de anumite date si momentul in care
acestea sunt efectiv furnizate/primite. De obicei, informaţiile ajung prea tarziu la beneficiar, ceea
ce are un impact negativ asupra eficientei organizatiei.
Propagarea defectuoasaa informatiei. Viteza de difuzare a informatiilor este in general
prea lenta. Exista si cazuri in care este prea rapida si atunci anumite date care pot avea o
importanta considerabila sunt iremediabil pierdute. Nu se realizeaza propagarea informatiilor
pe orizontala, ci numai pe verticala. In aceasta situatie, persoanele implicate direct in indeplinirea
scopurilor organizatiei sunt private de accesul la informatie, ceea ce evident, afecteaza
functionarea eficientaa intreprinderii. O alta problema este decodarea incorecta de catre anumite
persoane, care conduce la greseli de interare.
Cel mai important aspect al unui proces este informaţia, iar

comunicarea este modalitatea prin care o obtinem.
19

I.2. ORGANIZARE
1. Conceptul muncii in echipa
Conceptul de munca in echipa este extrem de important atunci cand este vizat succesul
unui proiect sau chiar a unei afaceri. Poti avea un grup foarte bine pregatit, insa daca nu lucreaza
ca un tot unitar, sunt destule sanse sa nu aiba succesul asteptat. O echipa eficienta este formata
din oameni a caror aptitudini se impletesc intr-un mod armonios, pentru a atinge performanta atat
pentru fiecare proiect in parte cat si pentru succesul firmei in care lucreaza.
2. 10 pasi de urmat pentru a avea o echipa unita si performanta.

2.1 Comunicati eficient:
Comunicarea intre membri echipei trebuie sa fie libera si
relaxata. De asemenea, comunicarea intre liderul de echipa si
membrii ei este indicat sa fie buna pentru ca rezultatele sa fie
cele dorite.In ceea ce priveste componenta echipelor, e
necesar sa existe o combinatie de persoane cu abilitati diferite si
caractere diferite. Daca sunt prea asemanatoare, crearea de noi idei va fi
limitata si toata lumea va dori sa joace aceleasi roluri si sa indeplineasca aceleasi sarcini.
2.2 Prezenta unui lider puternic

Cu exceptia unei echipe foarte mici, va fi necesar un conducator.
Trebuie sa ne asiguram ca membrii acesteia sunt tratati
egal, atat in cadrul echipei cat si de persoanele din afara acesteia.
Membrii pot juca roluri diferite, de exemplu, in general exista un
conducator, dar aceasta nu inseamna ca el este mai important
decat oricare alt membru al echipei. Aceasta recunoastere egala
trebuie sa se raporteze si la sex, capacitate intelectuala si oricare din
multele diferente ce caracterizeaza indivizii.
Este importanta prezenta unui lider cu atitudine a carui putere sa influenteze si restul
echipei. O astfel de persoana cunoste interesele colective si le considera mai importante decat ale
lui. De asemenea, el reprezinta ehilibrul in echipa, reusind sa-i mentina pe ceilalti concentrati.
2.3 Delegarea eficienta a sarcinilor

Responsabilitatile nu pot fi asumate de o singura persoana, astfel
delegarea eficienta a responsabilitatilor este importanta pentru a
usura munca intregii echipe.De fapt, munca in echipa pe asta se
bazeaza - fiecare membru sa faca lucrul la care se pricepe cel mai
bine.Atunci când rolurile membrilor sunt bine definite, aceștia își
înțeleg responsabilitățile specifice și sunt capabili să își îndeplinească
sarcinile cu o mai mare eficiență. Nu există niciun fel de confuzie sau
suprapuneri de responsabilități și, prin urmare, probabilitatea de conflict în cadrul echipei este
mult mai mică. Colegii de echipă nu aruncă vina unii pe alții și își asumă în întregime
responsabilitatea propriilor fapte. Dacă așteptările sunt clare de la bun început, membrii echipei
20

se vor simți stăpâni asupra muncii lor și se vor dedica îndeplinirii rezultatelor așteptate.
Obiectivele și așteptările clare vor asigura, de asemenea, o mult mai mare precizie a procesului de
evaluare a performanțelor.
2.4 Rezolvarea conflictelor

Este crucial sa nu existe conflicte intre membri echipei, iar un lider puternic trebuie sa ajute
rezolvarea lor. Orice problema critica trebuie tratata cu maturitate si poate fi
rezolvata cu usurinta fara sa lase urme.De obicei conflictele
provoaca stres , atmosfera neplacuta si ineficienta.
Conflictele au tendinta de a deveni procese care se
alimenteaza singure si care nu iau in considerare
evolutia evenimentelor din jurul nostru . Astfel
ajungem in situatia sa dam la o parte adevaratele
probleme, pentru a gasi cai de a ne depasi
adversarul. Conflictul in echipe se generalizeaza si
polarizeaza membrii. Cel mai des, un conflict
deschis in cadrul unei echipe distruge motivatia si
spiritul de echipa.
Rezolvarea conflictelor depinde de cunostintele pe
care le avem pentru a aplica o regula simpla a medierii
si, cel mai mult , de dorinta de a rezolva conflicteleDaca
membrii unei echipe muncesc impreuna facand dovada de incredere si
respect reciproc si angajandu-se sa atinga obiectivul comun, nu ar trebui sa apara conflicte. Cu
toate acestea, conflictele apar.Va sugeram sa folositi aspectele urmatoare pentru a permite
echipei sa rezolve conflictul. Poate fi necesar sa actionati ca facilitator in acest proces, dar nu ar
trebui sa urmariti sa faceti mai mult de atat. Echipa trebuie sa rezolve singura conflictul.
Identificarea si clarificarea sursei conflictului
Membrii echipei care nu sunt direct implicati in conflict ar trebui sa caute informatii despre
opiniile acelor membri care sunt implicati, astfel incat sa se poata stabili un dialog pe baza datelor
reale ale situatiei. Acesta ar trebui sa continue apoi, pana cand sunt recunoscute si intelese
ambele puncte de vedere.
Stabilirea unor obiective comune
Membrii echipei ar trebui sa stabileasca rezultatele preferate de ceilalti membri ai echipei. In
urma discutarii acestor obiective individuale, ar trebui sa incerce sa gaseasca niste puncte comune
cu care sunt de acord toti membrii.
Identificarea optiunilor
Pentru a sprijini procesul de stabilire a obiectivelor comune, membrii echipei implicati in conflict ar
trebui sa discute ideile lor cu ceilalti membri ai echipei si sa le ceara sugestii si sa exploreze toate
optiunile.
Indepartarea obstacolelor
Membrii echipei ar trebui sa identifice obstacolele si sa stabileasca consecintele posibile in urma
indepartarii lor. Ei ar trebui sa identifice ce anume poate si ce anume nu poate sa fie schimbat.
Pornind de la obstacolele minore, acestea ar trebui sa fie discutate si indepartate cate unul o data,
astfel incat sa se realizeze treptat un acord. Ar trebui sa se faca referire la obiectivele comune
21

identificate anterior, astfel incat sa poata fi identificat un rezultat care satisface dorintele tuturor
acelora implicati in conflict.
Ajungerea la un acord
Membrii echipei ar trebui sa identifice o solutie acceptabila pentru toti membrii echipei si nu
numai pentru aceia care au fost implicati in conflict.
Recunoasterea acordului
Toti membrii echipei trebuie sa recunoasca ca au ajuns la o solutie in urma careia nimeni nu pierde
ci toti castiga. Ei trebuie sa se asigure ca toti inteleg implicatiile acordului pentru ei si modalitatile
lor de lucru. Trebuie apreciati toti membrii echipei care au contribuit la gasirea solutiei in vederea
unei atmosfere pozitive. .
2.5 Incredere reciproca

Increderea este un termen mai des intalnit cand vine vorba de relatii amoroase, insa acest lucru se
aplica usor si la cele profesionale. Intr-o echipa vor exista intotdeauna informatii secrete, detaliile
unui proiect nou, care nu ar trebui divulgate. Prin increderea in membri sai, o echipa va
functiona armonios.Încrederea reciprocă este fundamentul stabilirii
oricărei relații. Membrii unei echipe de succes își acordă reciproc
prezumția de nevinovăție și au întotdeauna încredere în bunele
intenții ale colegilor. Ei își recunosc reciproc potențialul și nu pun
la îndoială abilitățile sau statutul celuilalt. Ei au încredere unul în
celălalt, atât din punct de vedere moral, cât și profesional.
Încrederea reciprocă le dă membrilor echipei curajul de a-și
exprima în mod deschis opiniile, de a pune întrebări și îi ajută să
dezvolte un sentiment de apartenență la echipă. Colegii nu au a se
teme de agende ascunse și se pot concentra în liniște asupra muncii și obiectivelor profesionale.
Membrii unei echipe adevărate își consolidează încrederea reciprocă prin comunicare deschisă,
schimb de opinii, idei și feedback în mod regulat. Dezvoltarea și păstrarea sentimentului de
încredere reciprocă nu este o sarcină ușoară. Dar aceasta ar trebui să fie preocuparea de căpătâi a
oricărui program de team building.
2.6 Obiective comune

O echipa este formata din indivizi cu opinii diferite. De accea
este bine sa fie lasate la o parte interesele subiective si privite
mai cu atentie cele care sunt in interesul proiectului si a
firmei.Obiectivele INTELIGENTE sunt pietrele de temelie ale
succesului unei echipe – obiectivele INTELIGENTE au un adevărat
efect de “team building”, de clădire și consolidare a echipei. Rolul
fiecărui membru al echipei este mult mai bine definit și mult mai coerent atunci când toată lumea
știe exact ce vrea să realizeze, cât de mult trebuie să realizeze, și care este orizontul de timp în
care trebuie să se încadreze. Să luăm un exemplu de obiectiv: îmbunătățirea satisfacției clientului.
Această formulare însă are un caracter general, vag. Un obiectiv INTELIGENT ar suna cam așa:
îmbunătățirea satisfacției clientului cu X procente în următoarele Y luni. O echipă INTELIGENTA va
nota în scris obiective măsurabile și realizabile, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.
Stabilirea unor obiective specifice, măsurabile va facilita, de asemenea, procesul de evaluare a
performanțelor.
22

2.7 Comuniune
O echipa insemana comuniune. Pentru ca ea sa ajunga sa se
priveasca asa, sunt incurajate team building-urile, excursiile si
intalnirile lunare pentru a consolida relatiile dintre
membri.Pentru a fi eficienti oamenii trebuie sa-si cumuleze
eforturile pentru a atinge anumite obiective astfel incat ai
putea spune ca team building-ul este un proces gandit sa
imbunatateasca relatiile si raporturile dintre membrii unui
grup pentru depasirea barierelor in atingerea obiectivelor
comune. Aceste relatii dintre membrii grupului pot viza
imbunatatirea abilitatilor de rezolvare a problemelor, de luare a
deciziilor, de prevenire/gestionare a conflictelor etc. Scopul acestor programe este de a INTEGRA
talentul, abilitatile si creativitatea membrilor grupului. Se sconteaza, astfel, ca atingerea
obiectivelor comune ale echipei se va face prin interactiunea punctelor forte ale membrilor ei.
2.8 Evitarea negativitatii

Aici ne putem referii la discutiile in contardictoriu neproductive
sau geloziile, care ar trebui evitate cu orice .Cand gandesti pozitiv,
inseamna ca reusesti sa vezi intotdeauna partea plina a paharului.
Cand gandesti pozitiv, ai atitudine. O minte pozitiva este o minte
mai sanatoasa.
2.9 Stabilirea unui exemplu semn de urmat

Fiecare membru, prin intermediul muncii sale trebuie sa ofere un
exemplu bun de urmat si de ceilalti. Acest lucru poate fi realizat
prin sugerarea unor noi idei sau chiar prin participarea la
evenimente organizate in cadrul firmei.
2.10 Respect
Un aspect important si nu de neglijat este respectul. Conflictele si diferitele
actiuni vor fi tratate mai cu usurinta atunci cand respectul este reciproc , de
asemenea si productivitatea va fi mai mare.
23

In prezent este acordata o atentie sporita lucrului in echipa din cauza cererii de a realiza la
dead-line cat mai multe proiecte si activitati. Este foarte important pentru orice organizatie sa
functioneze corect, membrii sa nu lucreze ca o adunare amorfa ci sa coopereze in vederea unui
sigur scop comun, acela de a atinge succesul.
3. Eficientizarea muncii in echipa

„De ce esueaza atat de multe echipe?” Daca reflectam asupra aspectului pozitiv al acestei
observatii, ne punem intrebarea „Ce anume face eficienta o echipa?”
Diagrama prezinta unele din trasaturile care se observam in echipele eficiente.
Combinatia corecta de
abilitati
Monitorizare si feedback
Egalitate intre membri
Marimea potrivita
Conflictele sunt tinute
sub control
Instructiuni de lucru si
Greselile si optiunile obiective clare
nerealizabile sunt indepartate de
la inceput
Echipe Viziune clara asupra
eficiente obiectivelor si sarcinilor
Crearea si verificarea ideilor
noi
Consens si responsabilitatea tuturor

privind sarcina
Comunicare buna
Diviziune clara a rolurilor si sarcinilor Sprijin si grija reciproca

pentru indivizi
Impartirea muncii
24

II. APLICAREA NTSM SI PSI
II.1 Prevederi generale

A. Scopul intructiunilor
1. prezentarea riscurilor pentru securitate si santatea lucratorilor prezente la locul de munca;
2. stabilirea masurilor de prevenire si proterctie necesare pentru evitarea sau diminuarea
acestora.
B. Conexiunea cu alte acte normative
dispozitiile cuprinse in prezentele instructiuni proprii se aplica cumulativ cu prevederile actelor
normative din domeniul securitatii si sanatatii in munca.
C. Cadru legal
1. Legea securitatii si sanatatii in munca nr. 319 din 14 iulie 2006;
2. Normele Metodologice din 11 octombrie 2006 de aplicare a prevederilor Legii securitatii si
sanatatii in munca nr. 319/2006;
25

3. HG nr. 1146 din 30 august 2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru
utilizarea in muncade catre lucratori a echipamentelor de munca;
4. HG nr. 1091 din 16 august 2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru locul
de munca;
manipularea manuala a maselor care prezinta riscuri pentru lucratori, in special de afectiuni
dorsolombare;
6. HG nr. 971 din 26 iulie 2006 privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si/ sau
de sanatate la locul de munca;
utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul de munca;
8. HG nr. 1218 din 6 septembrie 2006 privind stabilirea cerintelor minime de securitate si sanatate
in munca pentru asigurarea protectiei lucratorilor impotriva riscurilor legate de prezenta agentilor
chimici;
9.HG nr. 493 din 12 aprilie 2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la
expunerea lucratorilor la riscurile generate de zgomot;
10. HG nr. 1876 din 22 decembrie 2005 privind cerintele minime de securitate si sanatate
referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile generate de vibratii;
11. HG nr. 300 din 2 martie 2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru
santierele temporare sau mobile.
II.2. Instruirea in domeniul securitatii si sanatatii in munca
A. Durata si periodicitatea instruirii
1. durata instruirii introducti-generale este de 8 ore;
2. durata instruirii la locul de munca este de 8 ore;
3. durata instruirii periodice este de 2 ore;
4. durata instruirii suplimentare celei programate (art. 98 din Normele Metodologice) este de 8
ore;
5. intervalul dintre doua instruiri periodice este de 6 luni (in cazul in care conducatorul locului de
munca hotaraste in acest sens, instruirea va fi efectuata la intervale de timp mai scurte);
6. periodicitatea verificarii modului de efectuare a instruirii periodice
– o data la 12 luni.
B. Obligatiile si raspunderile conducatorului locului de munca:
1. sa pregateasca instructajul corespunzator activitatii pe care o vor
desfasura lucratorii instruiti;
2. sa respecte tematicile intocmite in acest sens;
26

3. sa intocmeasca un material orientativ care sa cuprinda extrase din legislatia din domeniul
securitatii si sanatatii in munca si prezentele instructiuni proprii;
4. sa efectueze instruirea la locul de munca si periodica lucratorilor nou angajati, detasati, delegati
sau pusi la dispozitie de ctre un agent de munca temporar, aflati in subordinea directa
5. sa pastreze fisele de instruire in conditii corespunzatoare, in vederea prevenirii sau deteriorarii
acestora
6. sa verifice permanent lucratorii din subordine privind modul in care aplica cunostintele practice
dobandite cu ocazia efectuarii instructajului de protectia muncii, inclusiv indicatiile date in ceea ce
priveste metodele nepericuloase de munca;
7. sa nu admita inceperea unor lucrari noi in cazul in care lucratorii din subordine nu au fost
instruiti in vederea desfasurarii activitatilor respective in conditii de securitate;
8. sa efectueze instruirea periodica suplimentara in urmatoarele cazuri:
a. cand un lucrator a lipsit peste 30 de zile lucratoare;
b. cand au aparut modificari ale prevederilor de securitate si santate in munca privind activitatile
specifice ale locului de munca si/ sau postului de munca sau ale prezentelor instructiuni proprii,
inclusiv datorita evolutiei riscurilor sau aparitiei unoe noi riscuri in unitate;
c. la reluarea activitatii dupa producerea unui accident de munca;
d. la executarea unor lucrari speciale;
e. la intoducerea unui nou echipament de munca sau in cazul modificarii celui existent;
f. la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru;
g. la introducerea oricarei noi tehnologii/ proceduri de lucru.
C. Obligatiile si raspunderile lucratorilor:
1. sa participe la toate instructajele de protectia muncii si la orice actiune initiata in domeniul
protectiei muncii;
2. sa studieze temeinic instructiunile proprii de protectie a muncii si sa le respecte intocmai;
3. sa plice intocmai cunostintele dobandite cu ocazia efectuarii instructajului introductiv general,
instructajului la locul de munca si instructajului periodic;
4. sa semneze fisa individuala de instruire dupa ce si-au insusit temeinic prevederile instructiunilor
proprii de protectia muncii, precum si cele cuprinse in legislatia in vigoare in domeniul securitatii si
sanatatii in munca, asupra carora au fost instruiti.
D. Cu ocazia verificarii modului de efectuare a instrurii se va insista asupra urmatoarelor aspecte:
1. prezenta lucratorilor in ziua respectiva (foile colective de prezenta);
2. daca materialul predat corespunde functiei/ meseriei lucratorilor;
3. cunostintele dobandite de lucratori
27

4. modul de completare a fiselor de instruire
5.modul de pastrare a fislor de instruire
II.3. Organizarea locului de munca si activitatilor specifice

A. Obligatiile si raspunderile conducatorului locului de munca
1. sa nu admita la lucru persoanele aflate in stare de ebrietate, de oboseala evidenta sau bolnave;
2. sa interzica accesul lucratorilor care nu au sarcini de serviciu care sa necesite prezenta acestora
in sectorul de activitate pe care il conduce;
3. sa cultive in constiinta fiecarui lucrator din subordine interesul personal in prevenirea
accidentelor si imbolnavirilor profesionale;
4. sa-l conviga pe fiecare lucrator in parte de eficacitatea masurilor de prevenire si de necesitatea
participarii la asigurarea securitatii intregului colectiv;
5. sa ia atitudine ferma impotriva celor care incalca regulile de protectie a muncii si sa foloseasca
forta colectivului in combaterea acestor manifestari;
6. sa solicite sprijinul lucratorilor din subordine in vederea sesizarii deficientelor ce pot aparea in
activitatea curenta si sa se consulte cu ei in luarea celor mai potrivite masuri de protectie a muncii;
7. sa ia masuri pentru asigurarea ordinii si curateniei la locurile de munca;
8. sa nu permita depozitarea echipamentelor de munca sau materialelor specifice pe caile de
circulatie (indiferent de caracterul temporar sau definitiv al acesteia);
9. sa dispuna mentinerea cailor si iesirilor libere de obstacole ca, in caz de pericol, sa fie posibila
evacuarea rapida si in conditii cat mai sigure a lucratorilor de la toate posturile de lucru (caile si
iesirile de urgenta trebuie semnalizate in conformitate cu prevederile HG nr. 971/2006);
10. sa nu permita incuierea usilor situate pe caile utilizate pentru evacuarea personalului atunci
cand se lucreaza;
11. sa verifice existenta si buna functionarea a aparatelor de masura si control si a dispozitivelor
de protectie a muncii – zilnic, inainte de inceperea programului de munca;
12. sa verifice instalatiile electrice si sa se asigure ca lucratorii sunt protejati in mod adecvat
impotriva riscurilor de accidentare prin atingerea directa si/ sau atingerea indirecta;
13. sa controleze existenta si starea de functionare a echipamentelor de stingere a incendiilor;
14. sa inspecteze sistemele de ventilare (integritatea) si sa se asigure ca acestea functioneaza la
parametrii optimi;
15. sa verifice existenta truselor de prim ajutor si modul de pastrare a acestora;
16. sa asigure marcarea zonelor periculoase si sa interzica accesul lucratorilor neautorizati/
neinstruiti;
17. sa asigure informarea personalului care lucreaza in conditii de izolare cu privire la:
28

a. manevrarea echipamentului de munca, starea acestuia (fiabilitatea si accesibilitate);
b. riscurile de accidentare si modul de actiune in cazul paratitiei acestora;
c. comportamentul adecvat in cazul producerii unei avarii sau al aparitiei unei situatii critice;
d. utilizarea echipamentului individual de protectie;
e. acordarea primului ajutor;
f. utilizarea sistemului de supraveghere si de legatura cu exteriorul.
B. Obligatiile si raspunderilor lucratorilor:
1. sa se prezinte la serviciu in deplina capacitate de munca;
2. sa respecte raporturile ierarhice si functionale;
3. sa utilizeze corect terminologia de specialitate;
4. sa respecte regulile de disciplina la locul de munca, sa nu faca sau sa permita glume;
5. sa evite neintelegerile si conflictele, sa solutioneze, cu calm, divergentele de opinii, evitand
declansarea unor conflicte;
6. sa respecte dreptul la opinie al celorlalti membri ai echipei;
7. sa nu intre in zonele de restrictie sau la locurile de munca pentru care nu au fost instruiti si sa-i
opreasca si pe alti lucratori sa faca acest lucru;
8. sa se deplaseze numai pe caile de circulatie stabilite si marcate in acest sens;
9. sa utilizeze echipamentul individual de protectie;
10. sa mentina locul de munca in perfecta ordine si curatenie;
11. sa depoziteze sculele, dispozitivele si verificatoarele numai in locurile special destinate acestui
scop;
12. sa depoziteze deseurile rezultate in urma activitatilor zilnice numai in locurile special
amenajate;
13. sa nu depoziteze echipamentele de munca sau materialele specifice pe caile de circulatie;
14. sa mentina libere de obstacole caile si iesirile de urgenta pentru ca, in caz de pericol, sa fie
posibila evacuarea rapida si in conditii cat mai sigure a lucratorilor de la toate posturile de lucru;
15. sa nu efectueze interventii la tablourile si instalatiile electrice daca nu sunt calificati in acest
sens, chiar daca acestea nu sunt sub tensiune;
16. sa nu stationeze in raza de actiune a mijloacelor de ridicat;
17. sa nu stationeze pe caile de circulatie pentru mijloacele de transport.
II.4. Echipamentele de munca
A. Obligatiile si raspunderile conducatorului locului de munca
29

1. sa elaboreze fise de lucru pentru echipamentele de munca utilizate la locul de munca; fisele de
lucru trebuie sa cuprinda un numar de date referitoare la conditiile de folosire a echipamentelor
de munca, situatiile anormale previzibile si concluziile care pot fi trase din experienta acumulata in
urma utilizarii echipamentelor de munca;
2. sa furnizeze lucratorilor informatiile
necesare pentru utilizarea echipamentelor de
munca in conditii de securitate (modul de
operare, situatiile anormale previzibile etc.);
3. sa dispuna scoaterea din functiune a
echipamentelor care prezinta un grad avansat
de uzura fizica si morala si favorizeaza astfel
producerea unor accidente;
4. sa controleze daca instalatiile, aparatele si
utilajele lucreaza la parametrii tehnici pentru
care au fost proiectate, construite si avizate si sa interzica suprasolicitarea acestora;
5. sa atentioneze lucratorii din subordine in legatura cu riscurile la care se expun daca nu utilizeaza
corect echipamentele de munca;
6. sa se asigure ca utilizarea echipamentelor de munca este accesibila numai lucratorilor care au
atributii in acest sens;
7. sa nu admita prezenta lucratorilor neinstruiti in aproprierea echipamentelor de munca, daca
acestea pot cauza accidente de munca in timpul functionarii;
8. sa verifice starea de functionare a echipamenteloe de munca la inceperea programului de
munca si pe parcursul desfasurarii lucrarilor;
9. sa controleze daca lucratorii aflati in
subordine si-au insusit regulile privind
exploatarea si intretinerea echipamentelor de
munca;
10. sa verificer existenta, integritatea si starea
de functionare a dispozitivelor de protectie a
muncii la inceperea programului de munca si
pe parcursul desfasurarii lucrarilor;
11. sa nu permita lucratorilor din subordine sa
utilizeze echipamentele de munca daca
acestea nu sunt prevazute cu dispozitive de protectie corespunzatoare;
12. sa nu admita folosirea improvizatiilor la echipamentele tehnice, indiferent de natura acestora;
13. sa solicite efectuarea lucrarilor de mentenenta ori de cate ori este necesar, conform graficului
intocmit in acest sens;
14. sa nu admita efectuarea lucrarilor de mentenanta de catre lucratori fara calificare sau
neinstruiti in acest sens;
30

15. sa le solicite lucratorilor ca, pe durata efectuarii lucrarilor de mentenanta, sa utilizeze placarde
de semnalizare („Nu cuplati! Se lucreaza!”);
16. sa nu accepte punerea in functiune a echipamentelor de munca cu rezerva completarii
ulterioare a masurilor de protectie a muncii.
B. Obligatiile si raspunderilor lucratorilor:
1. sa nu utilizeze echipamentele de munca asupra carora nu au fost instruiti;
2. sa nu utilizeze echipamentele de munca pentru alte lucrari decat acelea pentru care au fost
proiectate;
3. sa controleze starea echipamentelor de munca anterior inceperii activitatilor specifice;
4. sa nu utilizeze echipamentele de munca, daca acestea prezinta defectiuni in functionare sau nu
au montate dispozitivele de protectie a muncii;
5. sa opreasca echipamentele de munca daca acestea prezinta o stare de functionare
necorespunzatoare;
6. sa aduca la cunostinta sefului ierarhic defectele de functionare constatate;
7. sa aduca la cunostinta conducatorului locului de munca defectiunile sau deficientele aparute la
dispozitivele de protectie;
8. sa mentina echipamentele de munca cu care lucreaza in perfecta ordine si curatenie;
9. sa pastreze in perfecta stare dispozitivele de protectie a munii;
10. sa utilizeze placarde de semnalizare („Nu cuplati! Se lucreaza!”) pe durata efectuarii lucrarilor
de mentenanta.
C. Organele de masini in miscare
1. toate partile in miscare ale masinilor vor fi prevazute cu aparatori sau dispozitive de protectie,
indiferent de amplasarea echipamentelor respective;
2. toate dispozitivele de protectie vor fi vopsite in exterior cu aceiasi culoare ca si masina, iar in
interior cu culoare galbena de securitate;
3. nu este permisa desfintarea sau inlaturarea temporara a oricarei aparatori, mijloc de protectie
sau dispozitiv de securitate, cu exceptia cazului cand utilajul sau masina se afla in curs de reparatie
(cu aceasta ocazie se verifica si se repara si toate aparatorile si dispozitivele de protectie);
4. nu este permisa functionarea masinilor, utilajelor etc. fara aparatorile si dispozitivele de
protectie corespunzatoare, inclusiv in cazul probelor mecanice sau tehnologice;
5. este interzisa functionarea masinilor, utilajelor etc. cu dispozitivele si aparatorile de protectie
defecte, incomplete sau montate necorepunzator;
6. dupa efectuarea reparatiilor, aparatorile si dispozitivele de protectie vor fi imediat montate la
locul lor si probate, chiar daca masina sau utilajul nu intra imediat in functiune;
7. toate aparatorile vor fi bine ancorate de masina, de podea, de perete sau de tava.
31

D. Dispozitivele de actionare
1. intrerupatoarele electrice vor avea o forma, o pozitie si un montaj de asa natura incat sa fie
imposibila actionarea involuntara a acestora la contactul cu persoane sau obiecte;
2. este indicat ca butoanele de pornire sa fie protejate sau ingropate, pentru a preveni conectarea
involuntara;
3. in cazul intreruperii curentului, taoate dispozitivele de actionare vor fi trecute in pozitia „oprit”.
E. Dispozitivele de protectie a muncii trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
1. sa asigure o protectie efectiva pe toate partile expuse in mod curent sau accidental, sa previna
accidentele si sa nu constituie ele insele o sursa de pericol (aschii, colturi taioase etc.);
2. sa impiedice orice acces in zona periculoasa pe tot timpul lucrului;
3. sa permita desfasurarea procesului tehnologic in bune conditii, fara sa stinghereasca sau sa
ingreuneze munca operatorului;
4. sa functioneze automat sau sa poata fi manuite cu un efort minim;
5. sa corespunda atat masinii pentru care au fot concepute cat si procesului de munca respectiv;
6. sa faca parte din masina, instalatia etc. pentru care au fost realizate, constituind impreuna cu
acesta un element tehnologic unitar;
7. sa fie durabile si rezistente la solicitarile normale, la socuri, coroziune etc. si sa nu poata fi
scoase usor din functiune;
8. sa poata fi utilizate timp indelungat si sa necesite un minim de intretinere;
9. in situatia defectarii, sa fie posibila inlocuirea lor cat mai usoara;
10. sa permita accesul pentru verificare,a, reglareaa si repararea masinii fara pericol de
accidentare.
F. Regulile referitoare la utilizarea sculelor (uneltelor) de mana:
1. nu vor fi utilizate scule ale caror manere sunt sparte, aschiate sau crapate;
2. nu vor fi folosite scule ale caror manere sunt ascutite sau in forma de carlig;
3. nu se va lucra cu scule mai mari sau mai mici decat o cere fiecare operatie de munca in parte;
4. nu se va lucra cu scule defecte, incomplete, ale caror manere sau articulatii risca sa se rupa in
timpul folosirii;
5. nu se va lucra cu unelte improvizate;
6. in timpul transportului, partile periculoase ale uneltelor de mana (taisuri, varfuri etc.) vor fi
protejate cu teci sau aparatori adecvate;
7. in timpul lucrului cu uneltele de mana, la operatii prin care se pot produce scantei, aschii
metalice etc., muncitorii vor purta ochelari de protectie, iar zona de munca va fi protejata pentru a
impiedica accidentarea personalului din apropriere;
32

8. transportul diferitelor scule la muncitorul care lucreaza la inaltime sau de la acesta la sol nu se
va face prin aruncare (pentru acest scop sculele vor fi asezate intr-o geanta sau trusa ce va fi
transportata de un alt muncitor din echipa sau ridicata cu ajutorul unei franghii);
9. zilnic, inainte de inceperea lucrului, fiecare muncitor va controla daca uneltele din inventarul
personal corespund conditiilor de securitate;
10. uneltele de mana care nu indeplinesc aceste conditii trebuie scoase din uz, reparate sau
casate, prin grija conducatorului locului de munca respectiv.
G. Regulile referitoare la utilizarea echipamentelor de munca electrice:
1. nu vor fi montate cablurile de alimentare direct pe elementele conbustibile ale constructiilor;
2. nu vor fi supraincarcate circuitele electrice (prin racordarea mai multor consumatori decat cei
prevazuti pentru instalatia respectiva);
3. nu se va face racordarea echipamentelor electrice la sursa de curent inainte de a se stabili
sarcina solictata de acestea, rezistenta conductorilor si intensitatea curentului;
4. vor fi utilizate numai cu fise (stechere) cu contact de protectie si conductoare cu izolatie
corespunzatoare mediului de lucru;
5. nu vor fi utilizate legaturi provizorii (introducerea cablurilor electrice fara stecher in priza);
6. nu vor fi intrebuintate dispozitivele de conectare care au capacele deteriorate;
7. nu este permisa expunerea cablurilor de alimentare la solicitari mecanice (tractiune, forfecare,
rasucire si strivire), inspecial la locurile de racordare (la fise si la echipamente);
8. va fi asigurata protectia cablurilor electrice
impotriva deteriorarilor mecanice, corodarii,
vibratiilor, supraincalzirii etc., prin alegerea
unor trasee adecvate;
9. in zona prizelor va exista un psatiu liber
suficient pentru a permite manevrarea fiselor
in conditii de siguranta;
10. nu este permisa scoaterea fiselor din priza
prin tragerea de cordonul de alimentare sa cu
mainile umede;
11. nu vor fi utilizate prizele care au contactele
de protectie indoite, rupte, murdarite sau corodate;
12. nu este permisa folosirea in stare defecta a echipamentelor electrice;
13. nu vor fi utilizate echipamentele electrice daca exista pericolul atingerii partilor aflate sub
tensiune;
14. nu este admisa utilizarea improvizatiilor la exploatarea echipamentelor electrice, indiferent de
natura acestora;
33

15. nu vor fi amplasate materiale combustibile sau usor inflamabile in aproprierea echipamentelor
electrice;
16. caile de acces si spatiile din jurul echipamentelor electrice vor fi pastrate, in permanenta,
libere;
17. nu vor fi utilizate cabluri de alimentare innadite sau deteriorate;
18. in cazul intreruperii tensiunii in timpul lucrului, echipamentul electric va fi deconectat de la
retea;
19. in cazul in care lucratorii simt o actiune oricat de slaba a curentului electric, vor intrerupe
imediat lucrul si vor aduce la cunostinta sefului ierarhic defectiunea produsa;
20. la terminarea programului de lucru, intregul utilaj electric va fi scos se sub tensiune.
H. Instructiuni furnizate de producatorii elchipamentelor de munca
1. nu vor fi achizitionate echipamente de munca daca producatorul (furnizorul) nu pune la
dispozitie instructiunile necesare pentru utilizarea acestora in conditii de securitate;
2. instructiunile furnizate de producator trebuie sa cuprinda cel putin urmatoarele dispozitii:
a. sediu social si adresa completa ale producatorului si ale reprezentatului sau autorizat;
b. denumirea echipamentului;
c. declaratia CE de conformitate sau un document care prezinta continutul declaratiei CE de
conformitate;
d. descrierea generala a echipamentului;
e. planurile, schemele, descrierile si explicatiile necesare pentru utilizarea, intretinerea si
repararea echipamentului;
f. descrierea postului (posturilor) de lucru care trebuie ocupate de operatori;
g. descrierea utilizarii normale a echipamentului;
h. contraindicatiile legate de utilizarea echipamentului;
i. planurile, schemelem descrierea si explicatiile necesare pentru asamblarea, instalarea si
montarea echipamentului de munca;
j. instructiunile referitoare la punerea in functiune si utilizarea masinii si, dupa caz, instructiunile
referitoare la instruirea operatilor;
k. pericolele la care sunt expusi utilizatorii;
l. echipamentul individual de protectie care trebuie purtat de operatori;
m. caracteristicile dispozitivelor care pot fi montate pe masina;
n. procedura care trebuie urmata in cazul producerii unui accident sau aparitiei unei defectiuni;
o. piesele de schimb care trebuie utilizate;
34

p. nivelul de zgomot.
II.5. Sarcinile de munca
A. Obligatiile si raspunderile conducatorului locului de munca:
1. sa asigure amenajarea corespunzatoare a locului de munca, optimizarea fluxului tehnologic si
echipamente de munca care respecta prevederile reglementarilor in vigoare, in vederea eliminarii
pozitiilor fortate, nenaturale, ale corpului lucratorului si asigurarii posibilitatilor de modificare a
pozitiei in timpul lucrului;
2. sa tina seama de aptitudinile fizice si psihice, de nivelul de cunostinte generale si profesional de
specialitate, de vechimea si experienta in activitatea respectiva etc. la repartizarea sarcinilor de
munca;
3. sa aloce resurse suficiente de personal pentru indeplinirea lucrarilor specifice;
4. sa ia masurile necesare in vederea asigurarii unei bune aprovizionari cu materiale, piese de
chimb, scule, mijloace de transport etc.;
5. sa furnizeze toate informatiile necesare indeplinirii sarcinilor de munca (instructiuni de lucru,
proceduri specifice, documentatie tehnica, etc.);
6. sa clarifice impreuna cu lucratorii din subordine prevederile cuprinse in documentatia tehnica;
7. sa controleze daca lucratorii din subordine au studiat documentatia pusa la dispozitie
(instructiuni de lucru, proceduri specifice, documentatie tehnica, etc.), inaninte de inceperea
activitatilor specifice;
8. sa verifice daca lucratorii din subordine respecta prevederile documentatiei tehnice pe
parcursul executarii lucrarilor (alegerea echipamentelor, succesiunea operatiilor etc.);
9. sa dea dispozitii clare si precise si sa urmareasca modul de executare a acestora;
10. sa supravegheze modul in care sunt aduse la indeplinire dispozitiile date;
11. sa urmareasca modul de executare a lucrarilor care presupun un risc ridicat de accidentare si
sa indice metodele nepericuloase de munca;
12. sa urmareasca pozitiile utilizate de lucratorii din subordine pentru indeplinirea sarcinilor de
munca si sa insiste pentru evitarea pozitiilor nenaturale ale corpului sau prea inclinate.
B.Obligatiile si raspunderile lucratorilor:
1. sa preia, cu seriozitate, informatiile privind activitatile curente de munca de la conducatorul
locului de munca;
2. sa respecte atributiile, responsabilitatile si obligatiile stabilite prin fisa postului;
3. sa urmeze dispozitiile si indicatiile date de conducatorul locului de munca, pe linie profesionala
sau de protectie a muncii;
4. sa studieze prevederile cuprinse in documentatia tehnica si sa le aplice pe durata desfasurarii
35

5. sa nu accepte executarea unor lucrari pentru care nu sunt pregatiti profesional si instruiti pe
linie de protectie a muncii, in afara atributiilor de serviciu;
6. sa nu efectueze operatii din proprie initiativa, fara informarea prealabila a sefilor ierarhici si a
colectivului de lucru;
7. sa nu paraseasca locul de munca fara aprobarea sefului ierarhic;
8. sa evite pozitiile nenaturale a le corpului sau prea inclinate, in special inclinarile laterale sau
rasucirile corpului, deoarece acestea sunt extrem de obositoare si au consecinte nefaste asupra
organismului, cu repercusiuni directe asupra sistemului osos, muscular si nervos;
9. sa-si exprime punctele de vedere referitoare la sarcinile repartizate si modul de executare a
acestora intr-o maniera clara, deschisa si politicoasa.
II.6. Semnalizarea de securitate si/sau de sanatate utilizata la locul de munca
1. sa stabileasca modalitatile de semnalizare care vor fi utilizate;
2. sa hotarasca asupra numarului di locului de amplasare a mijloacelor sau dispozitivelor de
semnalizare, in functie de importanta riscurilor, pericolelor si de zona care trebuie acoperita;
3. sa decida asupra modului de combinare a semnalizarilor;
4. sa asigure montarea (lipirea) panourilor de semnalizare la o inaltime corespunzatoare, orientate
in functie de unghiul de vedere si sa tina seama de eventualele obstacole;
5. sa dispuna montarea (lipirea) panourilor de semnalizare numai in locurile bine iluminate si usor
accesibile;
6. sa verifice eficacitatea semnalizarii utilizate (amplasare corespunzatoare, desigh corespunzatoe,
numar suficient, combinare corespunzatoare a mijloacelor de semnalizare);
7. sa evite amplasarea unui numar excesiv de panouri de semnalizare la o distanta prea mica unul
fata de celalalt;
8. sa nu accepte utilizarea concomitenta a doua semnale luminoase care pot fi confundate;
9. sa nu permita utilizarea unui semnal luminos in apropierea altei surse luminoase asemanatoare;
10. sa nu permita folosirea concomitenta a doua semnale sonore;
11. sa asigure inlaturarea panourilor de semnalizare daca situatia care le justifica nu mai exista;
12. sa instruiasca lucratorii din subordine asupra semnificatiei panourilor de semnalizare utilizate;
13. sa instruiasca lucratorii din subordine cu privire la semnificatia celorlalte mijloace de
semnalizare (gesturi-semna, cuvinte-cod, semnale luminoase, acustice etc);
14. sa verifice existenta panourilor de semnalizare;
15. sa dispuna efectuarea operatiilor de curatare, intretinere si reparare a panourilor de
semnalizare;
36

16. sa dispuna inlocuirea panourilor de semnalizare deteriorate;
17. sa propuna sanctionarea lucratorilor vinovati de distrugerea panourilor de semnalizare;
18. sa insiste asupra necesitatii respectarii semnificatiei semnalizarii de securitate;
19. sa asigure semnalizarea suprafetelor, salilor sau incintelor utilizate pentru depozitarea
substantelor sau preparatelor periculoase, prin montarea (lipirea) unor panouri de avertizare
corespunzatoare.
1. sa cunoasca si sa respecte semnificatia panourilor de semnalizare;
2. sa cunoasca si sa respecte semnificatia celorlalte mijloace de semnalizare (gesturi-semnal,
cuvinte-cod, semnale luminoase, acustice etc.);
3. sa nu impiedice vizualizarea panourilor de semnalizare prin depozitarea unor echipamente,
materiale sau piese de mobilier;
4. sa nu distruga panourile de semnalizare;
5. sa aduca la cunostinta sefului ierarhic constatarile personale privind lipsa sau degradarea
panourilor de semnalizare .
C.Caracteristicile panourilor de semnalizare
1. pictogramele trebuie sa fie cat mai simple posibil (trebuie evitate detaliile inutile);
2. panourile trebuie confectionate din materiale cat mai rezistente la socuri, intemperii etc.;
3. panourile de interdictie:
a. forma rotunda;
b. pictograma neagra pe fond alb, margine si banda diagonala rosii (partea rosie trebuie sa
ocupe cel putin 35% din suprafata panoului).
4. panourile de avertizare:
a. forma triunghiulara;
b. pictograma neagra pe fond galben, margine neagra (partea galbena trebuie sa acopere
cel putin 50% din suprafata panoului).
5. panourile de obligativitate:
a. forma rotunda;
b. pictograma alba pe fond albastru (partea albastra trebuie sa ocupe cel putin 50% din
suprafata panoului).
6. panourile de salvare si acordarea primului ajutor:
a. forma dreptunghiulara sau patrata;
37

b. pictograma alba pe fond verde (parta verde trebuie sa acopere cel putin 50% din
7. panourile privind materialele sau echipamentele necesare pentru prevenirea si stingerea
incendiilor:
a. forma dreptunghiulara sau patrata;
b. pictograma alba pe fond rosu (partea rosie trebuie sa acopere cel putin 50 % din
II.7. Echipamentul individual de protectie
1. sa stabileasca necesarul de echipamente individuale de protectie pentru lucratorii din
subordine;
2. sa participe la activitatea de distribuire a echipamentelor individuale de protectie;
3. sa dispuna asupra utilizarii echipamentelor individuale de protectie numai atunci cand riscurile
nu pot fi evitate sau limitate suficient prin mijloace tehnice de protectie colectiva ori prin masurile,
metodele sau procedurile de organizare a muncii;
4. sa instruiasca lucratorii din subordine cu provore la modul corect de utilizare a echipamentelor
individuale de protectie;
5. sa informeze lucratorii din subordine cu privire la pericolele la care se expun daca nu poarta
echipamentul individual de protectie;
6. sa controleze daca lucratorii poarta echipamentul individual de protectie si pe parcursul
7. sa verifice daca echipamentele individuale de protectie se potrivesc persoanelor care le poarta,
dupa toate ajustarile necesare;
8. in cazul in care prezenta unor riscuri
multiple impune purtarea simultana a mai
multor echipamentele individuale de
protectie, sa verifice daca acestea sunt
compatibile si isi pastreaza eficacitatea in
raport cu riscurile respective;
9. daca imprejurarile impun purtarea unui
echipament individual de protectie de catre
mai multi lucratori, sa ia masuri
corespunzatoare in vederea asigurarii ca
aceasta utilizare nu creeaza nicio problema
de sanatate sau de igiena;
10. sa verifice daca echipamentul individual de protectie este corespunzator riscurilor prezente,
fara sa conduca el insusi la un risc marit;
38

11. sa verifice daca echipamentul individual de protectie este corespunzator conditiilor existente
la locul de munca;
12. sa verifice modul in care lucratorii din subordine utilizeaza echipamentul individual de
protectie;
13. sa controleze modul de respectare a regulilor privind pastrarea echipamentelor individuale de
protectie furnizate de producatorul acestora;
14. sa asigure inlocuirea echipamentelor individuale de protectie care nu mai corespund din punct
de vedere al calitatilor de protectie;
15. sa dispuna efectuarea lucrarilor de intretinere si reparare a mijloacelor individuale de
protectie;
16. sa propuna sanctionarea disciplinara a lucratorilor din subordine care refuza purtarea
echipamentului individual de protectie.
1. sa cunoasca modul corect de utilizare si caracteristicile echipamentului individual de protectie
din dotare;
2. sa poarte echipamentul individual de protectie pe durata indeplinirii activitatilor care necesita
acest lucru (stabilite de conducatorul locului de munca);
3. sa verifice starea echipamentului individual de protectie anterior inceperii activitatilor specifice;
4. sa utilizeze echipamentul individual de protectie numai in scopul pentru care acesta a fost
atribuit;
5. sa utilizeze numai accesoriile si piesele de schimb recomandate de producatorul echipamentului
de protectie;
6. sa se preocupe de conservarea calitatilor de protectie ale echipamentelor individuale de
protectie;
7. sa foloseasca numai produsele recomandate de producator pentru curatarea, intretinerea sau
dezinfectarea echipamentelor de protectie;
8. sa depoziteze echipamentul individual de protectie in spatiile special amenajate, stabilite de
conducatorul locului de munca, la terminarea programului de lucru;
9. sa prezinte echipamentul individual de protectie pentru efectuarea verificarilor periodice,
conform graficului intocmit in acest sens;
10. sa predea echipamentul individual de protectie pentru efectuarea lucrarilor de intretinere se
de reparare necesare;
11. sa solicite un nou echipament individual de protectie, atunci cand, din diverse motive, cel avut
in dotare nu mai asigura protectia necesara;
12. sa refuze executarea sarcinii de munca daca nu li se asigura echipamentul individual de
protectie adecvat riscurilor existente.
39

II.8. Regulile de protectie a muncii care trebuie respectate la manipularea maselor
1. sa furnizeze informatii precise lucratorilor din subordine cu privire la modul corect de
manipulare a maselor;
2. sa informeze lucratorii din subordine cu privire la riscurile la care se expun daca nu executa
corect sarcinile privind manipularea maselor;
3. sa instruiasca lucratorii din subordine cu privere la necesitatea pregatirii si planificarii sarcinilor
care presupun manipularea maselor;
4. sa furnizeze informatiile necesare cu privire la greutatea maselor care urmeaza sa fie
manipulate, centrul de greutate sau partea cea mai grea;
5. sa supravegheze modul de respectare a indicatiilor tehnice de lucru privind manipularea si
trasnportul prin purtare de catre lucratorii din subordine;
6. sa repartizeze pentru efectuarea operatiilor de manipulare si trasnport prin purtare numai
salariatii care corespund din punct de vedere fizic;
7. sa se asigure, inainte de a permite inceperea activitatilor specifice, ca obiectele care urmeaza sa
fie deplasate pot fi prinse bine cu uneltele de apucare sau cu mainile;
8. sa nu permita lucratorilor sa transporte masele care nu au sisteme de prindere
corespunzatoare;
9. sa ia masurile necesare pentru prevenirea riscului de alunecare a lucratorilor in zona de lucru;
10. sa nu le permita lucratorilor sa transporte masele care impiedica vizbilitatea;
11. sa stabileasca numarul necesar de salariati pentru efectuarea operatiilor de manipulare si
transport prin purtare a maselor cu centrul de greutate excentric;
12. sa nu permita ca manipularea maselor cu centrele de greutate excentrice sa fie efectuata de
catre un singur salariat;
13. sa nu permita transportul maselor care sunt instabile intre ele, in acelasi timp;
14. sa dispuna fixarea in interiorul ambalajelor a obiectelro ambalate in cutii, lazi etc.;
15. sa nu permita transportul prin purtare a obiectelor nefixate corespunzator in cutii, lazi etc.;
16. sa examineze ambalajele materialelor transportate inainte de inceperea activitatii;
17. sa nu permita efectuarea operatiilor de manipulare a materialelor ale caror ambalaje sunt
deteriorate;
18. sa inspecteze traseul pe care il vor parcurge lucratorii in timpul transportului prin purtare (sa
nu fie cu obstacole, instabil sau alunecos);
19. sa nu permita manipularea maselor in/ din locuri in care nu exista spatiu pe orizontala sau
veritcala corespunzator pentru realizarea acestei activitati, daca nu se iau masuri suplimentare
pentru micsorarea riscurilor de accidentare sau imbolnaviri profesionale.
40

1. sa se pregateasca si sa-si planifice sarcinile care presupun manipularea maselor;
2. sa se asigure, inainte dde inceperea activitatilor specifice, ca obiectele care urmeaza sa fie
deplasate pot fi prinse bine cu uneltele de apucare sau cu mainile;
3. sa nu transporte prin purtare masele care nu au sisteme de prindere corespunzatoare;
4. sa nu se incomodeze intre ei in timpul efectuarii operatiilor de manipulare a maselor;
5. sa ridice si sa coboare numai la comanda celui care supravegheaza activitatea respectiva, in
cazul in care la transportul unei sarcini participa mai multi lucratori;
6. sa ia masurile necesare in vederea prevenirii riscului de alunecare in zana de lucru;
7. sa nu transporte prin purtare masele care impiedica vizibilitatea;
8. sa nu transporte in acelasi timp masele care sunt instabile intre ele;
9. sa fixeze in interiorul ambalajelor obiectele ambalate in cutii, lazi etc.;
10. sa examineze ambalajele materialelor transportte inainte de inceperea activitatii;
11. sa nu efectueze operatii de manipulare a materialelor ale caror ambalaje sunt deteriorate;
12. sa inspecteze traseul pe care il vor parcurge in timpul transportului prin purtare (sa nu fie cu
obstacole, instabil sau alunecos);
13. sa nu manipuleze mase in/din locuri in care nu exista spatiu pe orizontala sau veritcala
corespunzator pentru realizarea acestei activitati, daca nu se iau masuri suplimentare pentru
micsorarea riscurilor de accidentare sau imbolnaviri profesionale
C.Tehnicile corecte de manipulare a maselor:
1. Operatiile necesare privind pregatirea si planificarea sarcinilor care presupun manipularea
maselor:
1.1. sa aleaga traseul (sa se asigure ca stiu unde trebuie sa mearga);
1.2. sa se asigure ca zona in care urmeaza sa se efectueze manipularea este libera de orice
obstacole;
1.3. sa se asigure ca au o buna prindere a masei;
1.4. sa verifice daca mainile, masa si dispozitivele de prindere nu sunt alunecoase;
1.5. daca executa operatia de ridicare impreuna cu o alta persoana, sa se asigure ca fiecare stie cu
precizie cum sa procedeze, inainte de a incepe lucrul.
2. Tehnicile utilizate la ridicarea greutatilor:
2.1. sa pozitioneze picioarele in jurul greutatii, cu trunchiul aplecat deasupra acesteia (daca acest
lucru nu este posibil, sa incerce sa se apropie de greutate cat mai mult posibil);
2.2. la ridicare, sa sprijine grutatea in muschii picioarelor;
41

2.3. sa indrepte spatele;
2.4. sa traga greutatea cat mai aproape posbil de corp;
2.5. sa ridice si sa transporte cu bratele drepte, indreptate in jos.
3. Alte aspecte importante:
3.1. sa impinga si sa traga obiectele folosind greutatea propriului corp, sa se aplece inainte in timp
ce impinge sau sa se aplece inapoi in timp ce trage;
3.2. sa se sprijine suficient de bine de podea pentru a se putea apleca inainte si/sau inapoi;
3.3. sa evite rasucirea sau indoirea spatelui;
3.4. dispozitivele de manipulare sa aiba manere/ dispozitive de prindere adecvate, in vederea
folosirii mainilor pentru exercitarea fortei;
3.5. dispozitivele de manipulare sa fie bine intretinute;
3.6. podelele sa fie tari, nivelate si curate.
II.9. Depozitarea SDV-urilor si materialelor specifice
1. sa furnizeze lucratorilor informatiile necesare (instructiuni de lucru, proceduri nepericuloase)
pentru desfasurarea activitatilor specifice in conditii de securitate;
2. sa nu permita depozitarea materialelor, produselor sau echipamentelor specifice pe caile de
circulatie;
3. sa supravegheze modul de efectuare a operatiilor specifice depozitarii;
4. sa dispuna afisarea la loc vizibil pe rafturile si stelajele unde sunt depozitate materiale a sarcinii
maxime admise, care nu trebuie depasita;
5. la stivuirea materialelor in incaperi, sa nu permita ca greutatea stivelor sa depaseasca sarcina
maxima admisa a planseului si/ sau pardoselii;
6. sa stabileasca locul si modul de stivuire pentru fiecare produs care se depoziteaza;
7. sa dispuna ca stivele sa fie construite din materiale cu aceleasi forme si dimensiuni sau din
ambalaje de acelasi tip si dimensiuni;
8. sa nu permita stivuirea materialelor sau ambalajelor cu forme geometrice diferite;
9. sa nu permita depozitarea materialelor ale caror ambalaje sunt deteriorate;
10. in cazul depozitarii materialelor ambalate in cutii, lazi, butoaie sau alte ambalaje cu forme
geometrice regulate, cand suprapunerea se face direct pe ambalaje, sa verifice daca peretii
ambalajelor rezista presiunii exercitate de materialele situate deasupra;
11. sa stabileasca inaltimea de stivuire a materialelor ambalate in functie de rezistenta mecanica a
ambalajelor;
42

12. sa dispuna efectuarea unor verificari dupa fiecare folosire pentru ambalajele cu mai multe
cicluri de utilizare pentru stabilirea oportunitatii folosirii in continuare a acestora in conditii de
siguranta;
13. sa ia masurile necesare pentru asigurarea stivelor impotriva rasturnarii sau caderii;
14. sa nu permita ca inaltimea stivelor sa depasesca 1,5 ori latura cea mai mica a bazei.
1. sa respecte instructiunile primite de la conducatorul locului de munca (instructiuni de lucru,
proceduri nepericuloase) pentru desfasurarea activitatilor specifice in conditii de securitate;
2. sa nu depoziteze materii prime, materiale si produse specifice pe caile de circulatie;
3. sa depoziteze materialele pe rafturi astfel incat sa nu fie posibila caderea acestora;
4. sa respecte sarcina maxima admisa afisata la depozitarea materiilor prime, materialelor si
produselor finite pe rafturi;
5. sa nu depasasca sarcina maxima admisa a planseului si/sau a pardoselii la stivuirea materialelor
in incaperi;
6. sa respecte locurile stabilite de conducatorul locului de muncapentru depozitarea fiecarui
material in parte;
7. sa aplice tehnicile de stivuire stabilite de conducatorul locului de munca pentru fiecare material
in bucati care se depoziteaza;
8. sa constituie stivele din materiale cu acelesi forme si dimensiuni sau din ambalaje din acelas tip
si dimensiuni;
9. sa nu stivuiasca materialele sau ambalajele cu forme geometrice diferite;
10. in cazul depozitarii materialelor ambalate in cutii, lazi, butoaia sau alte ambalaje cu forme
geometrice regulate, cand suprapunerea se face direct pe ambalaje, sa verifice daca peretii
ambalajelor rezista presiunii exercitate de materialele situate deasupra;
11. sa respecte inaltimea de stivuire a materialelor ambalate, stabilita de conducatorul locului de
munca in functie de rezistenta mecanica a ambalajelor;
12. sa verifice ambalajele cu mai multe cicluri de utilizare dupa fiecare folosire, pentru stabilirea
oportunitatii folosirii in continuare a acestora in conditii de siguranta;
13. sa nu scoata materialele de la baza stivei.
II.10. Exploatarea mijloacelor de transport nemecanizate

A. Obligaţiile si răspunderile conducătorului locului de munca:
1. să furnizeze lucrătorilor informaţiile necesare (instrucţiuni de lucru, proceduri nepericuloase)
pentru desfăşurarea activităţilor specifice în condiţii de securitate;
2. să solicite afişarea (într-un loc vizibil) capacităţii maxime a mijloacelor de transport;
43

3. să verifice starea sistemelor de frânare, siguranţă şi semnalizare;
4. să controleze dacă materialele transportate sunt asigurate împotriva deplasării, răsturnării sau
căderii;
5. să nu permită depăşirea capacităţii maxime a mijloacelor de transport;
6. în cazul materialelor lungi, să dispună ca încărcarea să se facă în aşa fel încât acestea să nu
atingă solul în timpul transportului.
B. Obligaţiile şi răspunderile lucrătorilor:
1.să verifice starea sistemelor de frânare, siguranţă şi semnalizare;
2. să asigure materialele transportate împotriva deplasării, răsturnării sau căderii;
3. să se asigure că nu este depăşită capacitatea maximă a mijloacelor de transport;
4. în cazul materialelor lungi, să le încarce în aşa fel încât acestea să nu atingă solul în timpul
transportului;
5. la oprirea mijloacelor de transport, să asigure blocarea acestora cu ajutorul tuturor
dispozitivelor prevăzute în acest scop;
6. să nu înceapă operaţiile de încărcare sau descărcare a mijloacelor de transport dacă nu au
verificat în prealalbil blocarea sigură a acestora;
7. la deplasarea mijloacelor de transport să păstreze o distanţă de siguranţă între acestea, în
funcţie de tipul acestora, materialele transportate, condiţiile terenului etc.
II.11. Regulile P.S.I.
A. Obligaţiile si răspunderile conducătorului locului de munca:
1. să verifice prezenţa personalului stabilit să acţioneze in caz de incendiu, luând măsuri de
înlocuire a celui lipsă şi de instruire a acestuia asupra sarcinilor ce îi revin;
2. să controleze existenţa şi starea sistemelor, dispozitivelor şi mijloacelor de protecţie împotriva
incendiilor din dotarea locurilor de muncă;
3. să ia măsurile necesare în vederea completării, reparării sau înlocuirii celor necorespunzâtoare;
4. să verifice existenţa documentelor de organizare a activităţii de prevenire şi stingere a
incendiilor;
5. să execute periodic cu personalul din subordine exerciţii practice de intervenţie în caz de
incendiu, avarii, accidente tehnice, calamităţi naturale şi catastrofe;
6. să verifice modul de respectare a normelor, măsurilor şi sarcinilor de prevenire şi stingere a
incendiilor de către lucrătorii din subordine, pe durata îndeplinirii sarcinilor de muncă;
7. să ia măsurile necesare pentru înlăturarea imediată a cauzelor de incendiu şi a altor neajunsuri
şi să informeze conducerea unităţii despre acestea;
8. să asigure menţinerea permanentă în stare de utilizare a căilor de evacuare şi de acces în caz de
incendiu;
44

9. să nu admită reducerea lăţimii căilor de evacuare sau înfundarea acestora prin aşezarea unor
piese, materiale sau echipamente;
10. să nu permită folosirea în alte scopuri a mijloacelor de protecţie împotriva incendiilor;
11. să dispună ca deşeurile şi reziduurile combustibile rezultate din procesul tehnologic să fie
colectate şi depuse în locurile special amenajate;
12. să asigure anunţarea incendiilor, alarmarea personalului şi conducerea operaţiunilor de
stingerea incendiilor şi de evacuare a personalului din subordine;
13. la terminarea programului de lucru, să verifice dacă s-au luat toate măsurile de prevenire şi
stingere a incendiilor;
14.să nu permită fumatul sau utilizarea focului deschis în spaţiile în care se păstrează, se
prelucrează sau se utilizează materiale solide, lichide şi gaze combustibile sau acolo unde există
posibilitatea (chiar accidentală) de formare şi degajare de vapori sau gaze cu pericol de explozie;
15. să verifice dacă locurile în care folosirea focului deschis şi fumatul pot crea pericol de incendiu
sunt semnalizate corespunzător;
16. să controleze dacă spaţiile pentru fumat sunt amenajate corespunzător;
17. când este necesară utilizarea focului deschis în locuri cu pericol de incendiu sau explozii, să
solicite eliberarea permisului de lucru cu foc deschis.

1. sa participe la instructajele şi acţiunile înstructiv-educatîve organizate în domeniul prevenirii
incendiilor; să participe la exerciţiile şî aplicaţiile de stingere a incendiilor şi de evacuare a
persoanelor şî bunurilor; să cunoască şi să respecte normele de prevenire şi stingere a incendiilor,
generale pentru unitate sau specifice locului de muncă;
2. să cunoască şi să respecte regulile de prevenire şî stingere a incendiilor prevăzute în
instrucţiunile de lucru (sau de operare);
3. să cunoască modul de funcţionare şi utilizare a instalaţiilor, aparatelor, dispozitivelor şî a altor
mijloace de protecţie împotriva incendiilor din dotarea locului de muncă;
4. la începerea programului de muncă şî pe parcursul desfăşurării lucrărilor specifice, să verifice
dacă echipa-mentele de muncă utilizate sunt în bună stare de funcţionare şî nu prezintă defecţiuni
care să provoace izbucnirea unor incendii sau producerea unor explozii;
5. să anunţe imediat şefii ierarhici despre existenţa unor împrejurări de natură să provoace
incendii;
6. la începerea programului de lucru precum şî la terminarea acestuia, să verifice locurile de
muncă în vederea
7. depistării şi înlăturării unor eventuale pericole şî cauze de incendiu;
8. să asigure menţinerea permanentă a curăţeniei şî ordinii la locurile de muncă;
45

9. să asigure întreţinerea în bună stare de utilizare a mijloacelor de prevenire şî stingere a
incendiilor de la locul
10. de muncă şi să nu le utilizeze în alte scopuri;
11. să anunţe şefii ierarhici despre incendiile izbucnite;
12. să participe, potrivit organizării activităţii de prevenire şi stingere a incendiilor la locul de
muncă, la stingerea incendiilor şi la evacuarea persoanelor şi bunurilor.
II.12. Substanţele periculoase (inflamabile, toxice etc.)

A. Obligaţiile şi răspunderile conducătorului locului de muncă:
1. să furnizeze toate informaţiile necesare îndeplinirii în condiţii de securitate a sarcinilor de
muncă (instrucţiuni de lucru, proceduri specifice, fişe tehnice, informaţiile furnizate de
producătorul substanţelor respective etc);
2. să verifice dacă lucrătorii aflaţi în subordine utilizează echipamentul individual de protecţie din
dotare atunci când manipulează substanţe periculoase;
3. în cazul împrăştierii accidentale de substanţe corozive pe pardoseală sau pe utilaje, să ia
măsurile necesare în vederea neutralizării şi spălării acestora;
4. la stabilirea locului în care vor fi depozitate substanţele periculoase, să ţină seama de felul
nocivităţii, starea de agregare, presiunea la care se află şi de pericolele generate de contactul
dintre ele;
5. să asigure dotarea locurilor de muncă unde se lucrează cu substanţe toxice cu dulapuri speciale,
bine închise şi sigilate;
6. să nu permită păstrarea unei cantităţi de substanţe toxice mai mari decât cea necesară pentru
un schimb de lucru în sălile de lucru;
7. să numească un responsabil cu primirea şi distribuirea substanţelor toxice;
8. să nu permită păstrarea substanţelor toxice în vase care nu se închid etanş;
9. să asigure dotarea locurilor de muncă cu sistemele necesare pentru absorbţia locală şi
neutralizarea noxelor şi să verifice dacă acestea funcţionează corespunzător;
10. să permită folosirea recipientelor care au conţinut substanţe toxice în alte scopuri numai după
curăţarea acestora în laboratoarele specializate;
11. să nu accepte păstrarea substanţelor toxice în recipiente neetichetate corespunzător;
12. să asigure condiţiile necesare pentru depozitarea substanţelor toxice (dulapuri metalice,
închise cu cheia);
13. în spaţiile unde se lucrează cu substanţe inflamabile, să nu permită pornirea echipamentelor
tehnice a căror temperatură de lucru este apropiată de temperatura de autoaprindere a
substanţelor respective;
46

14. să nu accepte utilizarea focului deschis sau fumatul în spaţiile unde se lucrează cu substanţe
inflamabile;
15. să nu permită utilizarea sculelor şi uneltelor din materiale feroase, care produc scântei prin
lovire, în spaţiile unde se lucrează cu substanţe inflamabile;
16. să interzică depozitarea substanţelor inflamabile sau explozive în spaţiile de lucru în cantităţi
ce depăşesc necesarul pentru un schimb de lucru;
17. să nu accepte transportul, manipularea şi depozitarea substanţelor inflamabile sau explozive în
vase deschise;
18. să nu le permită lucrătorilor care manipulează substanţe inflamabile să poarte îmbrăcăminte
sau lenjerie din fibre sintetice;
19. să nu le permită lucrătorilor să mănânce, să bea sau să fumeze în spaţiile unde se utilizează
substanţe toxice;
20. să verifice modul de respectare a regulilor de igienă.
1. să poarte echipamentul individual de protecţie;
2. să cunoască semnificaţia simbolurilor de pericol;
3. să studieze fişele tehnice de securitate puse la dispoziţie de producătorul/furnizorul
substanţelor periculoase;
4. în cazul împrăştierii accidentale de substanţe corozive pe pardoseală sau pe utilaje, să
procedeze imediat la neutralizarea şi spălarea acestora;
5. să depoziteze substanţele inflamabile şi substanţele corozive-caustice şi substanţele toxice
numai în spaţiile special amenajate;
6. la depozitarea substanţelor periculoase, să ţină seama de felul nocivităţii, starea de agregare,
presiunea la care se află şi de pericolele generate de contactul dintre ele;
7. să nu păstreze o cantitate de substanţe toxice mai mare decât cea necesară pentru un schimb în
sălile de lucru;
8. să nu păstreze substanţe toxice în vase care nu se închid etanş;
9. să verifice starea sistemelor utilizate pentru absorbţia locală şi neutralizarea noxelor;
10. să nu folosească recipientele care au conţinut substanţe toxice în alte scopuri înainte de
curăţarea acestora în laboratoarele specializate;
11. să nu păstreze substanţe toxice în recipiente neetichetate corespunzător;
12. în spaţiile unde se lucrează cu substanţe inflamabile, să nu pornească echipamentele tehnice a
căror temperatură de lucru este apropiată de temperatura de autoaprindere a substanţelor
respective;
13. să nu utilizeze foc deschis sau să fumeze în spaţiile unde se lucrează cu substanţe inflamabile;
47

14. să nu utilizeze scule şi unelte din materiale feroase, care produc scântei prin lovire, în spaţiile
unde se lucrează cu substanţe inflamabile;
15. să nu transporte, să manipuleze sau să depoziteze substanţe inflamabile sau explozive fn vase
deschise;
16. să nu poarte îmbrăcăminte sau lenjerie din fibre sintetice atunci când manipulează substanţe
inflamabile;
17. să nu mănânce, să bea sau să fumeze în spaţiile unde se utilizează substanţe toxice;
18. să respecte regulile de igienă.
C. Ambalarea substanţelor periculoase/fişele tehnice de securitate

1. vor fi achiziţionate numai substanţele periculoase al căror ambalaj îndeplineşte următoarele
cerinţe:
a. este proiectat şi realizat astfel încât să împiedice orice pierdere a conţinutului;
b. materialele din care sunt realizate ambalajul şi sistemele de închidere sunt rezistente la
atacul conţinutului;
c. poate fi închis în mod repetat fără pierderi de conţinut.
2. pe fiecare ambalaj care conţine substanţe periculoase trebuie să fie prezente următoarele
menţiuni:
a. denumirea substanţei;
b. simbolurile de pericol, dacă există, şi indicarea pericolului pe care fi prezintă utilizarea
substanţei;
c. frazele-tip care să indice riscurile speciale cauzate de utilizarea substanţei periculoase
(frazele R);
d. frazele-tip referitoare la utilizarea în condiţii de siguranţă a substanţei (frazele S);
e. numărul CE.
3. fişele tehnice de securitate trebuie să conţină următoarele dispoziţii:
a. termenul utilizat pentru identificarea substanţei sau preparatului;
b. utilizarea substanţei/preparatului (descrierea acţiunii substanţei sau preparatului);
c. descrierea celor mai importante efecte adverse: fizico-chimice, pentru sănătatea umană
şi pentru mediu şisimptomele asociate utilizării şi posibilele utilizări greşite ale substanţei
sau preparatului care pot fi prevăzuteîn mod rezonabil;
d. măsurile de prim ajutor;
e. măsurile care trebuie luate pentru combaterea incendiilor;
f. măsurile care trebuie luate în cazul dispersiei accidentale;
48

g. condiţiile care trebuie asigurate pentru depozitarea în siguranţă a substanţelor sau
preparatelor;
h. modul corect de manipulare;
i. valorile limită de expunere;
j. echipamentul individual de protecţie necesar;
k. proprietăţile chimice şi fizice;
I. stabilitatea şi reactivitatea;
m. efectele periculoase pentru sănătate datorate expunerii la substanţa sau preparatul
respectiv (inhalare, ingerare, contactul cu pielea şi cu ochii).
II.13. Incărcarea/descărcarea manuală a mijloacelor de transport
1. să ia măsurile necesare în vederea amenajării corespunzătoare a locurilor destinate pentru
efectuarea operaţiilor de încărcare/descărcare a mijloacelor de transport;
2. pe timp de iarnă, să ia măsurile necesare în vederea amenajării căilor de acces (curăţarea de
zăpadă şi gheaţă şi presărarea cu nisip, zgură etc);
3. să asigure iluminarea corespunzătoare a locurilor de muncă unde se desfăşoară operaţii de
încărcare/ descărcare a mijloacelor de transport;
4. să supravegheze operaţiile de încărcare-descărcare a mijloacelor de transport şi să stabilească
procedeul de lucru nepericulos;
5. înainte de începerea operaţiilor de încărcare-descărcare, să întocmească un plan de lucru şi de
repartizare a sarcinilor pe muncitori, arătându-i detaliat fiecăruia locul şi obligaţiile ce-i revin;
6. să aleagă mijloacele ajutătoare necesare pentru efectuarea operaţiunilor de încărcare-
descărcare (unelte, cărucioare), în funcţie de felul, volumul şi greutatea materialului, de natura
terenului şi tipul mijlocului de transport;
7. să verifice starea de funcţionare a utilajelor, dispozitivelor şi sculelor ce se vor utiliza;
8. să furnizeze explicaţiile necesare asupra modului de lucru (în cazul executării unor operaţiuni
deosebite, explicaţiile trebuie însoţite de demonstrarea practică a metodelor de lucru ce urmează
a fi aplicate);
9. să dispună începerea lucrărilor numai după ce s-a convins că toţi lucrătorii au înţeles şi şi-au
însuşit obligaţiile ce le revin;
10. dacă în timpul lucrului apar modificări privind condiţiile de manipulare, să instruiască
personalul din subordne asupra noilor condiţii de lucru;
11. înainte de a trece la încărcarea unui mijloc de transport, să controleze starea lui, insistând
asupra platformei pe care se aşează sarcina, obloanelor, încuietorilor şi siguranţelor;
12. să nu admită la încărcare mijloacele de transport necorespunzătoare;
49

13. înainte de începerea operaţiilor de încărcare-descărcare a unui mijloc de transport, să dispună
asigurarea acestuia contra deplasării necomandate;
14. să interzică deplasarea mijlocului de transport în timpul efectuării operaţiilor de încărcare-
descărcare;
15. înainte de a dispune începerea operaţiilor de încărcare-descărcare, să examineze ambalajele
materialelor pentru a evita rănirea mâinilor lucrătorilor;
16. să nu permită încărcarea materialelor ale căror ambalaje sunt deteriorate;
17. să dispună repartizarea uniformă pe platforma mijlocului de transport a materialelor încărcate
şi asigurarea acestora împotriva deplasării, răsturnării sau căderii în timpul transportului;
18. să supravegheze ca aşezarea materialelor să fie făcută în aşa fel încât conducătorul mijlocului
de transport să aibă asigurată o bună vizibilitate;
19. să dispună ancorarea sau legarea materialelor ambalate care depăşesc înălţimea obloanelor,
pentru a nu că¬dea în timpul mersului;
20. să verifice ca materialele în vrac să nu depăşească înălţimea obloanelor şi nici capacitatea de
încărcare a aces¬tuia;
21. să solicite acoperirea materialelor pulverulente în vederea evitării împrăştierii acestora în
timpul transportu¬lui;
22. înainte de începerea dezlegării încărcăturii, să se convingă personal că nu se află persoane în
zona potenţial periculoasă;
23. la descărcarea pe plan înclinat, să nu permită întreruperea lucrului până când materialele nu
au fost complet descărcate de pe acesta şi aşezate la locul de depozitare.
1. să participe la efectuarea lucrărilor de amenajare a locurilor destinate pentru efectuarea
operaţiilor de încăr-care/descărcare a mijloacelor de transport;
2. pe timp de iarnă, să ia parte la efectuarea lucrărilor de amenajare a căilor de acces (curăţarea
de zăpadă şi gheaţă şi presărarea cu nisip, zgură etc);
3. să solicite asigurarea unui nivel de iluminat corespunzător la locurile de muncă unde se
desfăşoară operaţii de încărcare/ descărcare a mijloacelor de transport;
4. să respecte instrucţiunile de lucru primite de la conducătorul locului de muncă;
5. să aleagă mijloacele ajutătoare necesare pentru efectuarea operaţiunilor de încărcare-
descărcare (unelte, cărucioare), în funcţie de felul, volumul şi greutatea materialului, de natura
terenului şi tipul mijlocului de transport;
6. să verifice starea de funcţionare a utilajelor, dispozitivelor şi sculelor înainte de utilizarea
acestora;
7. înainte de a trece la încărcarea unui mijloc de transport, să controleze starea acestuia, insistând
asupra platformei pe care se aşează sarcina, obloanelor, încuietorilor şi siguranţelor;
50

8. să nu încarce mijloacele de transport necorespunzătoare;
9. înainte de începerea operaţiilor de încărcare-descărcare a unui mijloc de transport, să solicite
asigurarea acestuia contra deplasării necomandate;
10. înainte de a efectua operaţia de încărcare-descărcare, să examineze ambalajele materialelor
pentru a evita rănirea mâinilor;
11. să nu încarce materialele ale căror ambalaje sunt deteriorate;
12. să repartizeze uniform pe platforma mijlocului de transport materialele încărcate şi să le
asigure împotriva deplasării, răsturnării sau căderii în timpul transportului;
13. să aşeze materialele în aşa fel încât conducătorul mijlocului de transport să aibă asigurată o
bună vizibilitate;
14. să ancoreze sau să lege materialele ambalate care depăşesc înălţimea obloanelor, pentru a nu
cădea din autovehicul în timpul mersului;
15. să nu încarce materiale în vrac peste înălţimea obloanelor autovehiculului sau capacitatea de
încărcare a acestuia;
16. să acopere materialele pulverulente în vederea evitării împrăştierii acestora în timpul
transportului;
17. să nu stea în faţa materialelor manipulate pe plan înclinat;
18. la deschiderea obloanelor mijloacelor de transport, să se poziţioneze lateral la capetele
obloanelor, la distanţă, pentru a nu fi atinşi de oblon sau de material în cazul unei căderi
accidentale;
19. să aşeze materialele cu forme geometrice regulate sau ambalate în forme geometrice regulate
în stive cu rândurile întreţesute, asigurând o bună stabilitate a acestora;
20. la încărcarea şi descărcarea mijloacelor de transport, să păstreze o distanţă corespunzătoare
între ei astfel încât să nu se lovească cu uneltele de lucru sau cu materialul care este manipulat.
II.14. Organizarea şantierului
1. să interzică accesul lucrătorilor la locurile de muncă situate la înălţime fără centură de siguranţă
sau amenajări corespunzătoare (scări de acces, podini, parapete etc);
2. să interzică trecerea vehiculelor sau a muncitorilor peste liniile de cale ferată prin alte locuri
decât cele special amenajate;
3. să solicite întreţinerea în perfectă stare de curăţenie a pasarelelor, scărilor şi platformelor de
lucru;
4. să dispună ca gropile, scările şi rigolele de pe teritoriul şantierului să fie acoperite, împrejmuite
sau marcate cu indicatoare de avertizare (în timpul nopţii să fie semnalizate cu mijloace
luminoase);
51

5. să nu admită depozitarea materialelor, utilajelor, elementelor prefabricate etc. în spaţiile
rezervate pentru circulaţia lucrătorilor sau vehiculelor;
6. să nu permită lucrul şi circulaţia lucrătorilor în/prin locurile neiluminate corespunzător;
7. să nu accepte depozitarea dezordonată a materialelor, utilajelor, elementelor prefabricate etc;
8. să dispună ca evacuarea molozului şi a deşeurilor de materiale din obiectele de construcţie şi
schelele aferente, de la o înălţime mai mare de 4 m, să se facă numai cu ajutorul jgheaburilor
închise, în lăzi închise sau în containere;
9. să nu admită poziţionarea capătului inferior al jgheabului la o înălţime mai mare de 1 m de la sol
(în cazul în care acest lucru nu este posibil, capătul inferior al jgheabului trebuie să se termine într-
un buncăr de depozitare, pentru a se evita producerea prafului);
10. să dispună ca locurile în care se depozitează molozul şi deşeurile de materiale de construcţii
evacuate de sus să fie îngrădite;
11. să solicite îngrădirea golurilor din pereţi, amplasate cu marginea de jos la o înălţime sub 0,70 m
deasupra planşeului şi care comunică spre exteriorul construcţiilor sau dau spre locuri unde nu
există un planşeu continuu;
12. să nu permită executarea concomitentă de lucrări la două sau mai multe nivele diferite, aflate
în puncte pe aceeaşi verticală, fără dispozitive de protecţie a muncii corespunzătoare;
13. să asigure închiderea provizorie a golurilor de ferestre şi uşi unde nu s-a montat tâmplăria
pentru a feri personalul muncitor de curenţii de aer;
14. să nu permită personalului muncitor să se aplece în afara construcţiei pentru a desprinde
elementele din cârligul mijlocului de ridicat.
B. Obligaţiile şi răspunderile lucratorului:
1. să nu lucreze la înălţime fără centură de siguranţă sau dacă locul de muncă nu este amenajat în
acest sens (scări de acces, podini, parapete etc);
2. să întreţină în perfectă stare de curăţenie pasarelele, scările şi platformele de lucru;
3. să nu depoziteze materialele, utilajele, elementele prefabricate etc în spaţiile rezervate pentru
circulaţia lucrătorilor sau vehiculelor;
4. să nu lucreze sau să circule prin locurile neiluminate corespunzător;
5. să depoziteze ordonat materialele, utilajele, elementele prefabricate etc;
6. să evacueze molozul şi deşeurile de materiale din obiectele de construcţie şi schelele aferente
(de la o înălţi¬me mai mare de 4 m) numai cu ajutorul jgheaburilor închise, în lăzi închise sau în
containere;
7. să nu poziţioneze capătul inferior al jgheabului la o înălţime mai mare de 1 m de la sol (în cazul
în care acest lucru nu este posibil, capătul inferior al jgheabului trebuie să se termine într-un
buncăr de depozitare, pentru a se evita producerea prafului);
52

8. să nu se aplece în afara construcţiei pentru a desprinde elementele din cârligul mijlocului de
ridicat.
II.15. Lucrul la înălţime
1. să repartizeze numai lucrătorii care au fost examinaţi de medicul specialist şi declaraţi ca fiind
apţi din punct de vedere medical pentru asemenea condiţii de lucru;
2. să ia măsurile necesare în vederea amenajării şi dotării tehnice a locului de muncă astfel încât să
se prevină căderea de la înălţime a lucrătorilor;
3. să nu permită începerea lucrărilor dacă locul de muncă nu a fost amenajat şi dotat din punct de
vedere tehnic şi organizatoric astfel încât să se prevină căderea de la înălţime a lucrătorilor;
4. să dispună marcarea şi semnalizarea locurilor de muncă situate la înălţime/ căilor de acces la şi
de la aceste locuri, atât ziua cât şi noaptea;
5.să solicite protejarea sau evacuarea din zona de siguranţă a echipamentelor tehnice care pot fi
afectate de eventualele căderi de obiecte de la înălţime;
6. să ia măsurile necesare pentru ca accesul la şi de la locurile de muncă amplasate la înălţime să
fie asigurat împotriva căderii în gol a lucrătorilor;
7. să aducă la cunoştinţa lucrătorilor din subordine informaţiile furnizate de producător cu privire
la modul co¬rect de utilizare a echipamentelor individuale de protecţie;
8. să verifice dacă lucrătorii poartă echipamentul individual de protecţie specific eliminării
pericolului căderii în gol;
9. să verifice dacă lucrătorii poartă casca de protecţie;
10. dacă, în timpul lucrului la înălţime, există şi alte pericole de accidentare decât pericolul căderii
în gol, să dis¬pună ca lucrătorii să poarte şi EIP specifice acestor pericole;
11. înainte de începerea lucrului, să dispună ca fiecare lucrător din subordine să verifice
integritatea căştii de protecţie şi a curelelor de prindere, starea de funcţionare a sistemului de
amortizare şi posibilitatea de reglare a acestuia;
12. să nu permită folosirea căştilor de protecţie care prezintă spărturi, fisuri ale calotei, defecţiuni
ale sistemului de amortizare etc. şi să dispună scoaterea acestora din uz;
13. să nu admită utilizarea centurilor de siguranţă care prezintă rupturi, pete, destrămări, nituri
lipsă sau slăbite, catarame defecte, răscoacerea pielii, ruginirea pieselor metalice, rosături etc;
14. să nu admită utilizarea centurilor de siguranţă care au fost solicitate dinamic (suspendarea
corpului lucrătorului căzut de la înălţime) sau au fost scurtate prin coasere (bucle);
15. să nu permită înlocuirea sau repararea de către lucrători a componentelor, accesoriilor sau
pieselor metalice ale echipamentelor individuale de protecţie defecte;
53

16. să dispună ca centurile de siguranţă şi frânghiile acestora (cordoanele de legătură) să fie
păstrate într-un loc uscat, fără umezeală sau temperaturi excesive, în conformitate cu
instrucţiunile producătorilor;
17. să se asigure că scările rezemate au o lungime suficientă astfel încât să dea posibilitatea
lucrătorului să lucre¬ze stând pe o treaptă care se află la o distanţă de cel puţin 1 m de la capătul
superior al scării;
18. pentru ca scara să nu alunece, să asigure dotarea capetelor inferioare ale ramelor
longitudinale cu saboţi metalici cu capete ascuţite sau cu saboţi de cauciuc;
19. să verifice dacă scările duble, care se desfac, sunt dotate cu dispozitive cu lanţ care să nu
permită desfacerea lor accidentală în timpul lucrului;
20. când se lucrează la o înălţime mai mare de 2 m, în locurile cu circulaţie intensă sau pardoseli
alunecoase, să repartizeze un al doilea lucrător care va sta la baza scării şi va asigura stabilitatea
acesteia;
21. să supravegheze lucrările desfăşurate în condiţiile lucrului la înălţime;
22. dacă în timpul lucrului la înălţime se produc în mod neaşteptat emanaţii nocive (toxice sau
inflamabile), să oprească imediat lucrările şi să evacueze lucrătorii, luând toate măsurile de evitare
a accidentelor şi a incendiilor, până la îndepărtarea cauzelor care au provocat apariţia emanaţiilor;
23. să interzică accesul la baza locului de muncă unde se lucrează la înălţime, pe o rază de
minimum 3 m, dacă nu sunt montate copertine de protecţie;
24. să nu admită depozitarea materialelor sau circulaţia lucrătorilor pe copertinele de protecţie;
25. să interzică urcarea şi circulaţia pe zidării proaspăt executate, pe elemente de construcţie
înguste, nestabile sau incomplet rigidizate, pe schele fără podini continue şi bine fixate, pe
platforme, podeţe şi podini fără parapete şi borduri, pe scări deteriorate şi pe acoperişuri a căror
înclinare poate provoca alunecarea;
26. să nu permită lucrul la înălţime pe timp de ceaţă deasă, ploaie şi ninsoare abundentă, polei şi
vânt puternic.
1. să respecte instrucţiunile de lucru primite de la conducătorul locului de muncă;
2. să studieze informaţiile furnizate de producător cu privire la modul corect de utilizare a
echipamentelor individuale de protecţie;
3. să poarte echipamentul individual de protecţie specific eliminării pericolului căderii în gol;
4. să poarte casca de protecţie;
5. dacă, în timpul lucrului la înălţime, există şi alte pericole de accidentare decât pericolul căderii în
gol, să poarte şi EIP specifice acestor pericole;
6. înainte de începerea lucrului, să verifice integritatea căştii de protecţie şi a curelelor de
prindere, starea de funcţionare a sistemului de amortizare şi posibilitatea de reglare a acestuia;
54

7. să nu utilizeze căştile de protecţie care prezintă spărturi, fisuri ale calotei, defecţiuni ale
sistemului de amortizare etc. şi să solicite şefului ierarhic scoaterea acestora din uz;
8. să nu utilizeze centurile de siguranţă care prezintă rupturi, pete, destrămări, nituri lipsă sau
slăbite, catarame defecte, răscoacerea pielii, ruginirea pieselor metalice, rosături etc;
9.să nu utilizeze centurile de siguranţă care au fost solicitate dinamic (suspendarea corpului
lucrătorului căzut de la înălţime) sau au fost scurtate prin coasere (bucle);
10. să nu înlocuiască sau să repare componentele, accesoriile sau piesele metalice ale
echipamentelor individuale de protecţie defecte;
11. să păstreze centurile de siguranţă şi frânghiile acestora (cordoanele de legătură) în locuri
uscate, fără umezeală sau temperaturi excesive, în conformitate cu instrucţiunile producătorilor;
12. să se asigure că scările rezemate au o lungime suficientă astfel încât să le dea posibilitatea să
lucreze stând pe o treaptă care se află la o distanţă de cel puţin 1 m de la capătul superior al scării;
13. pentru ca scara să nu alunece, să monteze saboţi metalici cu capete ascuţite sau saboţi de
cauciuc la capetele inferioare ale ramelor longitudinale;
14. să verifice dacă scările duble, care se desfac, sunt dotate cu dispozitive cu lanţ care să nu
permită desfacerea lor accidentală în timpul lucrului;
15. când se lucrează la o înălţime mai mare de 2 m, în locurile cu circulaţie intensă sau pardoseli
alunecoase, să solicite prezenţa unui al doilea lucrător care va sta la baza scării şi va asigura
stabilitatea acesteia;
16. dacă în timpul lucrului la înălţime se produc în mod neaşteptat emanaţii nocive (toxice sau
inflamabile), să oprească imediat lucrul şi să părăsească zona periculoasă.
II.16. Montarea pereţilor şi plafoanelor din ghips-carton
1.să indice metodele de lucru adecvate;
2. să nu admită purtarea de către lucrători a hainelor largi, cordoanelor etc, deoarece acestea pot
fi agăţate de părţile în mişcare ale maşinilor;
3. să nu accepte utilizarea instalaţiilor de ridicat cu carcasele sau capacele de protecţie ale
motoarelor, întrerupătoarelor, cutiilor cu aparataj etc. demontate, îndepărtate sau fixate
necorespunzător;
4. să nu permită folosirea instalaţiilor electrice cu caracter de provizorat pentru alimentarea
instalaţiilor de ridicat;
5. să nu permită efectuarea intervenţiilor la echipamentele de muncă (angrenaje, mecanisme etc.)
înainte de oprirea funcţionării şi scoaterea de sub tensiune a acestora;
6. să repartizeze pentru efectuarea reparaţiilor numai lucrătorii calificaţi şi instruiţi în privinţa
posibilelor riscuri de accidentare;
55

7. să nu permită conectarea maşinilor la reţeaua de alimentare cu energie electrică şi pornirea
acestora înainte de montarea tuturor accesoriilor necesare pentru funcţionare;
8. să nu accepte efectuarea reparaţiilor sau intervenţiilor tehnice de orice natură asupra utilajului
de către lucră¬tori neinstruiţi sau curăţarea acestuia în timpul funcţionării;
9. să nu permită păstrarea obiectelor personale ale lucrătorilor în zona de lucru;
10. să solicite îndepărtarea obiectelor care pot provoca împiedicarea lucrătorilor.
1. să respecte instrucţiunile primite de la conducătorul locului de muncă (instrucţiuni de lucru,
proceduri neperi-culoase) pentru desfăşurarea activităţilor specifice în condiţii de securitate;
2. să poarte echipamentul individual de protecţie specific lucrărilor executate;
3. zilnic, înainte de începerea lucrului, să controleze dacă uneltele din inventarul personal
îndeplinesc condiţiile de securitate (uneltele de mână care nu îndeplinesc aceste condiţii trebuie
scoase din uz sau reparate);
4. să verifice starea SDV-urilor (scule, dispozitive şi verificatoare) înainte de a trece la executarea
operaţiilor specifice (ori de câte ori au fost transportate de la un loc de muncă la altul);
5. să elibereze căile de acces şi să îndepărteze toate obiectele ce ar putea împiedica buna
desfăşurare a lucrului;
6. atunci când există posibilitatea producerii scânteilor sau aşchiilor metalice, să poarte ochelari de
protecţie şi să îndepărteze lucrătorii aflaţi în apropiere;
7. să nu folosească unelte de mână care produc scântei prin lovire sau frecare în spaţiile în care
sunt utilizate substanţe inflamabile sau explozive;
8. să nu utilizeze uneltele de mână cu suprafeţele de percuţie deformate, înflorite sau ştirbite;
9. să nu folosească unelte de mână prevăzute cu articulaţii (cleşte, foarfece etc.) care prezintă
frecări mari sau joc în articulaţie, fapt care duce la eforturi suplimentare pentru acţionare;
10. să nu se folosească de improvizaţii;
11. să solicite înlocuirea pieselor uzate, care nu mai prezintă siguranţă în exploatare;
12. să controleze dacă este asigurată protecţia cablurilor de alimentare împotriva deteriorărilor
mecanice (tăiere, forţare, îndoire, răsucire etc);
13. să nu aşeze obiecte grele pe cablurile de alimentare;
14. să nu expună cablurile de alimentare la surse de căldură;
15. să nu utilizeze alte accesorii şi dispozitive adaptabile în afara celor menţionate în cartea
tehnică a maşinii sau recomandate de fabricant;
16. să evite purtarea unor discuţii cu alţi lucrători în timpul executării operaţiilor specifice;
17. să fie atenţi numai la operaţiile pe care le execută;
56

18. să nu păstreze haine sau alte obiecte personale în zona de lucru;
19. să nu folosească gazolină, benzină, diluant, alcool sau alte substanţe asemănătoare pentru
curăţarea utilajelor;
20. să depoziteze uneltele specifice numai în locurile special amenajate, stabilite de conducătorul
locului de muncă: în dulapuri, lăzi, rastele sau pe suporturi speciale;
21. să aşeze uneltele cu partea de prindere orientată spre exterior, pentru a exclude contactul cu
părţile ascuţite sau tăietoare;
22. în timpul transportului, să protejeze părţile periculoase ale uneltelor de mână cu ajutorul unor
teci sau apărători adecvate.
57

Anexa 1–Panourile de semnalizare utilizate la locul de munca
58

59

60

61

Anexa 2 - Comunicarea verbală utilizată în locul sau
complementar unui gest-semnal
Cuvinte-cod Semnificaţie
1. start pentru a indica începerea comenzii

2. stop pentru a întrerupe sau a termina o mişcare
3. opreşte pentru a opri operaţiunea
4. ridică pentru a ridica o greutate
5. coboară pentru a coborî o greutate
6. înainte
7. înapoi sensul mişcărilor respective trebuie coordonate, când este cazul, cu
8. dreapta gesturile de semnalizare corespunzătoare
9. stânga
10. pericol pentru a solicita oprirea de urgenţă
11. repede pentru a accelera o mişcare, din motive de securitate
Anexa 3 - Gesturile-semnal
62

Anexa 4 – Simbolurile si indicatiile de pericol pentru substantele
si preparatele periculoase
Substanţele şi preparatele explozive - substanţele solide,

lichide, sub formă de pastă sau gelatinoase şi preparatele
care pot să reacţioneze exoterm în absenţa oxigenului din
at¬mosferă, producând imediat emisii de gaze, şi care, în
condiţii de testare determinate, detonează, produc o
deflagraţie rapidă sau care, sub efectul căldurii, explodează,
când sunt închise parţial.
Substanţele şi preparatele sunt clasificate ca explozive şi le
sunt atribuite simbolul "E" şi indicaţia de pericol "Exploziv".
Frazele de risc atribuite: Rl Exploziv în stare uscată
R2 Risc de explozie la şoc, frecare, foc sau alte surse de
aprindere R3 Risc mare de explozie la şoc, frecare, foc sau alte surse de aprindere R4 Formează
compuşi metalici explozivi foarte sensibili R5 Pericol de explozie sub acţiunea căldurii
R6 Pericol de explozie în contact sau fără contact cu aerul
Substanţele şi preparatele oxidante - substanţele şi

preparatele care, în contact cu alte substanţe, în special cu
substanţele inflamabile, produc o reacţie puternic
exotermă. Substanţele şi preparatele sunt clasificate ca
oxidante şi le sunt atribuite simbolul "O" şi indicaţia de
pericol "Oxidant". Frazele de risc atribuite:
R7 Poate provoca incendiu
R8 Contactul cu materiale combustibile poate provoca
incendiu
R9 Exploziv în amestec cu materiale combustibile
Substanţele şi preparatele extrem de inflamabile -

substanţele şi preparatele lichide care au un punct de
aprindere extrem de scăzut şi un punct de fierbere scăzut,
precum şi sub¬stanţele şi preparatele gazoase care sunt
inflamabile în contact cu aerul la temperatura şi presiunea
mediului ambiant.
Substanţele şi preparatele sunt clasificate ca extrem de
inflamabile şi le sunt atribuite simbolul "F+" şi indicaţia de
pericol "Extrem de inflamabil". Fraza de risc atribuită:
R12 Extrem de inflamabil
63

Substanţele şi preparatele foarte inflamabile:
- substanţele şi preparatele care se pot încălzi şi, în final, se
pot aprinde în contact cu aerul la temperatura ambiantă,
fără aport de energie;
- substanţele şi preparatele solide care se pot aprinde cu
uşurinţă după un scurt contact cu o sursă de aprindere şi
care continuă să ardă sau să se consume după îndepărtarea
sursei de aprindere; sau
- substanţele şi preparatele lichide cu un punct de
aprindere foarte scăzut; sau
- substanţele şi preparatele care, în contact cu apa sau aerul
umed, emană gaze foarte inflamabile, în cantităţi periculoase.
Substanţele şi preparatele sunt clasificate ca foarte inflamabile şi le sunt atribuite simbo¬lul "F" şi
indicaţia de pericol "Foarte inflamabil".
Frazele de risc atribuite:
R11 Foarte inflamabil
R15 La contactul cu apa degajă gaze extrem de inflamabile
R17 inflamabil spontan, în aer
Substanţele şi preparatele inflamabile - substanţele şi

preparatele lichide cu un punct de aprindere scăzut.
Substanţele şi preparatele sunt clasificate ca inflamabile.
Fraza de risc atribuită:
R10 Inflamabil
Substanţele şi preparatele foarte toxice - substanţele şi

preparatele care, prin inhalare, înghiţire sau penetrare
cutanată, chiar şi în cantităţi foarte mici, pot provoca
moartea ori afecţiuni acute sau cronice ale sănătăţii.
Substanţele şi preparatele sunt clasificate ca foarte toxice şi
le sunt atribuite simbolul
"T+" şi indicaţia de pericol "Foarte toxic".
R28 Foarte toxic în caz de înghiţire
R27 Foarte toxic în contact cu pielea
R26 Foarte toxic prin inhalare
64

R39 Pericol de efecte ireversibile foarte grave
Substanţele şi preparatele toxice - substanţele şi preparatele

care, prin inhalare, înghiţire sau penetrare cutanată, chiar şi
în cantităţi mici, pot provoca moartea ori afecţiuni acute sau
cronice ale sănătăţii.
Substanţele şi preparatele sunt clasificate ca toxice şi le sunt
atribuite simbolul "T" şi
indicaţia de pericol "Toxic".
R25 Toxic în caz de înghiţire
R24 Toxic în contact cu pielea
R23 Toxic prin inhalare
R39 Pericol de efecte ireversibile foarte grave
R48 Pericol de efecte grave asupra sănătăţii în caz de expunere prelungită
Substanţele şi preparatele nocive - substanţele şi preparatele

care, prin inhalare, înghiţire
sau penetrare cutanată, pot provoca moartea ori afecţiuni
acute sau cronice ale sănătăţii.
Substanţele şi preparatele sunt clasificate ca nocive şi le sunt
atribuite simbolul "Xn" şi
indicaţia de pericol "Nociv".
R22 Nociv în caz de înghiţire
R21 Nociv în contact cu pielea
R20 Nociv prin inhalare
R65 Nociv: poate provoca afecţiuni pulmonare în caz de înghiţire
Substanţele şi preparatele corozive - substanţele şi

preparatele care, în contact cu ţesu-turile vii, exercită o
acţiune distructivă asupra acestora din urmă.
Substanţele şi preparatele sunt clasificate corosive şi le sunt
atribuite simbolul "C" şi indi-caţia de pericol "Corosiv".
R35 Provoacă arsuri grave
R34 Provoacă arsuri
Substanţele şi preparatele iritante - substanţele şi

preparatele necorozive care, în contact
imediat, prelungit sau repetat cu pielea sau mucoasa, pot
provoca o reacţie inflamatorie.
Substanţele şi preparatele sunt clasificate ca iritante şi le
sunt atribuite simbolul "Xi" şi
indicaţia de pericol "Iritant".
65

R38 Iritant pentru piele
R36 Iritant pentru ochi
R37 Iritant pentru sistemul respirator
Substanţele şi preparatele sensibilizante - substanţele şi
preparatele care, prin inhalare sau penetrare cutanată, pot
induce o reacţie de hipersensibilizare, astfel încât, la o expu-
nere ulterioară la substanţă sau preparat, provoacă efecte
adverse caracteristice. Substanţele şi preparatele sunt
clasificate ca sensibilizante şi le sunt atribuite simbolul "Xn" şi
indicaţia de pericol "Nociv".
R42 Poate provoca sensibilizare prin inhalare
R43 Poate provoca sensibilizare în contact cu pielea
Substanţele şi preparatele cancerigene - substanţele şi

cutanată, pot produce cancer sau pot creşte incidenţa lui.
Categoria 1 - Substanţe cunoscute a fi cancerigene pentru om
(Există dovezi suficiente pentru a stabili o relaţie cauzală între
expunerea omului la aceste substanţe şi apariţia cancerului).
Categoria 2 - Substanţe care trebuie considerate cancerigene
pentru om (Există dovezi suficiente pentru justificarea unei
prezumţii întemeiate că expunerea omului la astfel de
substanţe poate determina apariţia cancerului, în general,
bazat pe: studii corespunză-toare pe termen lung, pe animale sau alte informaţii relevante).
Substanţelor clasificate cancerigene din categoriile 1 sau 2 le sunt atribuite simbolul "T"
şi frazele de risc:
R45 Poate cauza cancer
R49 Poate cauza cancer prin inhalare
Substanţele şi preparatele cancerigene - substanţele şi
cutanată, pot produce cancer sau pot creşte incidenţa lui.
Categoria 3 - Substanţe care provoacă îngrijorare pentru om
din cauza efectelor canceri-gene posibile, dar în privinţa
cărora informaţiile disponibile nu sunt corespunzătoare
pentru a face o evaluare satisfăcătoare (Există unele dovezi
provenite de la studii cores-punzătoare pe animale, dar
acestea sunt insuficiente pentru a încadra substanţa în cate-
goria 2).
Substanţelor clasificate cancerigene din categoria 3 le sunt atribuite simbolul "Xn" şi fraza de risc:
R40 Posibil efect cancerigen - dovezi insuficiente
Substanţele şi preparatele mutagene: substanţele şi

preparatele care, prin inhalare, în-ghiţire sau penetrare
66

cutanată, pot produce anomalii genetice ereditare sau pot creşte incidenţa lor.
Categoria 1 - Substanţele cunoscute a fi mutagene pentru om (Există dovezi suficiente pentru a
stabili existenţa unei relaţii cauzale între expunerea omului la aceste substanţe şi anomalii
genetice ereditare).
Categoria 2 - Substanţele care trebuie considerate ca mutagene pentru om (Există sufici-ente
dovezi pentru justificarea unei prezumţii întemeiate că expunerea omului la astfel de substanţe
poate determina dezvoltarea unor anomalii genetice ereditare, bazate pe studii corespunzătoare
pe animale sau alte informaţii relevante).
Substanţelor clasificate mutagene din categoriile 1 sau 2 le sunt atribuite simbolul "T" şi fraza de
risc:
R46 Poate provoca modificări genetice ereditare
Substanţele şi preparatele mutagene: substanţele şi

preparatele care, prin inhalare, în-ghiţire sau penetrare
cutanată, pot produce anomalii genetice ereditare sau pot
creşte incidenţa lor.
Categoria 3 - Substanţele care provoacă îngrijorare pentru
om datorită efectelor muta-gene posibile (Există dovezi
obţinute de la studii corespunzătoare de mutagenicitate, dar
acestea sunt insuficiente pentru a încadra substanţa în
categoria 2). Substanţelor clasificate mutagene din categoria
3 le sunt atribuite simbolul "Xn" şi fraza de risc:
R68 Posibil risc de efecte ireversibile
Substanţele şi preparatele toxice pentru reproducere - substanţele şi preparatele care, prin

inhalare, înghiţire sau penetrare cutanată, pot produce sau creşte incidenţa efecte¬lor adverse
nonereditare asupra urmaşilor şi/sau pot afecta funcţiile ori capacitatea de reproducere masculină
sau feminină.
Categoria 1 - Substanţe cunoscute că alterează fertilitatea la oameni:
 există dovezi suficiente pentru a stabili existenţa unei relaţii cauzale între expu¬nerea
omului la substanţă şi alterarea fertilităţii;
 substanţe cunoscute că provoacă efecte toxice asupra dezvoltării descendenţilor la
oameni;
 există dovezi suficiente pentru a stabili existenţa unei relaţii cauzale între expu¬nerea
omului la substanţă şi efectele toxice ulterioare asupra dezvoltării descen¬denţilor.
Categoria 2
1. Substanţe care ar trebui considerate că alterează
fertilitatea la oameni.
Există dovezi suficiente pentru justificarea unei prezumţii
întemeiate că expunerea omu¬lui la aceste substanţe poate
determina alterarea fertilităţii, pe baza:
 dovezilor clare, de la studii pe animale, de alterare a
fertilităţii în absenţa efectelor toxi¬ce sau a dovezilor de
alterare a fertilităţii, care apare la aproximativ aceleaşi nivele
ale dozei la care se produc alte efecte toxice, dar care nu este
o consecinţă secundară ne¬specifică a celorlalte efecte
67

toxice;
 altor informaţii relevante.
2. Substanţe care ar trebui considerate că provoacă efecte toxice asupra dezvoltării uma-
ne.
Există dovezi suficiente pentru justificarea unei prezumţii întemeiate că expunerea omu¬lui la
substanţă poate provoca efecte toxice asupra dezvoltării, de regulă, pe baza:
 rezultatelor clare de la studii corespunzătoare pe animale, în care au fost observate efecte,
în absenţa semnelor de toxicitate maternă marcată sau la aproximativ aceleaşi nivele ale
dozei la care se produc alte efecte toxice, dar care nu sunt o consecinţă secun¬dară
nespecifică a celorlalte efecte toxice;
 altor informaţii relevante.
Substanţelor clasificate toxice pentru reproducere din categoriile 1 sau 2 le sunt atribuite simbolul
"T" şi frazele de risc:
R60 Poate afecta fertilitatea
R61 Poate provoca efecte adverse asupra copilului în timpul sarcinii
Substanţele şi preparatele toxice pentru reproducere - substanţele şi preparatele care, prin

inhalare, înghiţire sau penetrare cutanată, pot produce sau creşte incidenţa efecte¬lor adverse
nonereditare asupra urmaşilor şi/sau pot afecta funcţiile ori capacitatea de reproducere masculină
sau feminină.
Categoria 3
1. Substanţe care provoacă îngrijorare pentru fertilitatea
oamenilor
De regulă, pe baza:
 rezultatelor de la studii corespunzătoare pe animale
care furnizează suficiente dovezi pentru a determina o
suspiciune întemeiată privind alterarea fertilităţii în absenţa
efecte¬lor toxice sau a dovezilor de alterare a fertilităţii,
care apare la aproximativ aceleaşi nivele ale dozei la care se
produc alte efecte toxice, dar care nu este o consecinţă
secundară nespecifică a celorlalte efecte toxice, atunci când
dovezile sunt insuficiente pentru a încadra substanţa în categoria 2;
 altor observaţii relevante.
2. Substanţe care provoacă îngrijorare pentru oameni datorită efectelor toxice posibile
asupra dezvoltării.
De regulă, pe baza:
 rezultatelor de la studii corespunzătoare pe animale care furnizează suficiente dovezi
pentru a determina o suspiciune întemeiată de toxicitate asupra dezvoltării în absenţa
semnelor de toxicitate maternă marcată sau la aproximativ aceleaşi nivele ale dozei la care
se produc alte efecte toxice, dar care nu este o consecinţă secundară nespecifică a
celorlalte efecte toxice, dovezile fiind, totuşi, insuficiente pentru a încadra substanţa
chimică în categoria 2;
 altor observaţii relevante.
Substanţelor clasificate toxice pentru reproducere din categoria 3 le sunt atribuite simbo¬lul "Xn"
şi frazele de risc:
R62 Risc posibil de afectare a fertilităţii
68

R63 Risc posibil de a dăuna copilului în timpul sarcinii
Substanţele şi preparatele periculoase pentru mediu -

substanţele şi preparatele care, dacă pătrund în mediu,
prezintă sau ar putea prezenta un risc imediat sau întârziat
pen¬tru una sau mai multe componente ale mediului.
Substanţele şi preparatele sunt clasificate ca sensibilizante şi
le sunt atribuite simbolul"N" şi indicaţia de pericol "Periculos
pentru mediu".
R50 Foarte toxic pentru organismele acvatice
R53 Poate provoca efecte adverse pe termen lung asupra
mediului acvatic
R51 Toxic pentru organismele acvatice
R52 Nociv pentru organismele acvatice
R54 Toxic pentru floră
R55 Toxic pentru faună
R56 Toxic pentru organismele din sol
R57 Toxic pentru albine
R58 Poate provoca efecte adverse pe termen lung asupra mediului înconjurător
R59 Periculos pentru stratul de ozon
69

III. NUMERATIE
1. Relaţii matematice simple
Procentul
În matematică, procentul este o modalitate de exprimare a unui număr

sub forma unei fracții cu numitorul 100. Se notează folosind semnul %
(„procent”). De exemplu, 45 % (citit ca „patruzeci și cinci la sută” sau și
„45 de procente”) este egal cu 45⁄100 sau sau 0,45.
Proprietăți
Procentele sunt folosite pentru a exprima cât de mare sau mică este o cantitate în raport cu o altă
cantitate. De exemplu, o creștere cu 0,15 € a unui preț de 2,50 € reprezintă o creștere cu o
fracțiune de 0,15⁄2,50 = 0,06. Pentru a exprima acest raport ca procent, se mută virgula zecimală cu 2
poziții spre dreapta; creșterea va fi atunci de 6 %.
Dacă însă prețul inițial ar fi fost de exemplu de 8 €, atunci aceeași creștere cu 0,15 €, raportată
acum la cei 8 €, ar reprezenta numai 0,15⁄8 = 0,01875 sau 1,875 %.
Noțiunea de procent, reprezentând o evaluare „la sută”, este utilizată pentru obținerea datelor
comparative în operații cu date financiare, economice, demografice, etc.
Procente. Exemple si probleme:(1-25)
1. Efectuaţi: a) 5% + 12%; b) 20% – 5%; c) 30% ∙ 12 %; d) 20% ∙15%; e) 40% ∙ (1 + 5%);

f) 45% ∙ ( 1 – 15%) ; g) 3% ∙ (1 + 20%); h) 12% ∙ (1 – 30%); i) 540 + 32% ∙ 540; j) 600 – 15 % ∙
600.
2. Un caiet costă 4 lei, iar un creion cu 75% mai puţin. Cât costă un creion?
3. Un stilou costă 6 lei, iar un pix cu 5% mai mult, Cât costă un pix?
4. Într-o cutie sunt 50 de napolitane cu vanilie. În altă cutie sunt cu 10% mai puţine napolitane cu
ciocolată decât napolitane cu vanilie. Câte napolitane sunt în cele două cutii, la un loc?
5. O florăreasă are în florărie 100 fire de garoafe, cu 30% mai multe fire de trandafiri decât firele
de garoafe şi cu 50% mai puţine fire de gladiole decât firele de garoafe şi trandafiri, la un loc. Câte
fire de flori se află în florărie?
6. Un comerciant cumpără din depozitul unei fabrici, 5 biciclete, cu 350 lei/ bucata. El aplică un
profit de 30% pentru fiecare bicicletă achiziţionată.
70

a) Cu cât vinde o bicicleta?
b) Ce profit ar obtine comerciantul, daca ar vinde toate bicicletele?
7. Un litru de ulei de tip A costă 7,5 lei, iar un litru de ulei de tip B costă cu 20% mai puţin. Cât
costă trei litri de ulei de tip A şi doi litri de ulei de tip B, la un loc?
8) Un călător parcurge distanţa de 600 km în trei etape: în prima etapă, mergând cu trenul,
parcurge 360 km; în a doua etapă, mergând cu taxiul, parcurge 36% din rest; în etapa a treia,
mergând cu autobuzul, ajunge la destinaţie.
a) Câti km a parcurs cu taxiul?
b) Câti km a parcurs cu autobuzul?
9) La 1 ianuarie 2012 Ionel avea la banca din localitate 300 de lei. Banca acordă o dobândă de
8%/an. Câti lei va avea Ionel la 1 ianuarie 2014?
10. La un magazin se vând ouă cu 0,9 lei/ bucata . În magazin sunt 100 de ouă, achiziţionate de la
un depozit. a) Cu cât a cumpărat patronul oul din depozit, ştiind că a aplicat un
profit de 50% pentru fiecare ou achiziţionat?
b) Câţi lei a încasat proprietarul depozitului, pentru cele 100 de ouă
livrate magazinului.
11. Un frigider de tip A costă 1200 lei. În prima lună preţul frigiderului creşte cu 5%, iar în a
doua lună preţul frigiderului scade cu 10 %.
a) Cu câţi lei a crescut preţul frigiderului?
b) Cât costă frigiderul după scăderea preţului?
12. Află: a) 10% din 750 kg; b) 35% din 700 m ; c) 32% din 50% din 2 m2; d) 4% din 5% din 20 ℓ;
e) 42% din 3% din 72000 cm2.
13. Află numărul, ştiind că: a) 5% din el este 100; b) 32% din el este 250; c) 14% din el este
350; d) 52% din el este 2652; e) 50% din el este 72000; f) 120% din el este 36; g) 25% din el este
2225.
14. Să se afle un număr, ştiind că adunându-l cu 12% din el se obţine 224.
15. Să se afle un număr, ştiind că scazând 20 % din el se obţine 640.
16. Un tractorist, după ce ară 72% din terenul pe care îl avea de arat, constată că mai are de arat
2,24 ha. Ce suprafaţă, în metri pătraţi, avea terenul ?
17. Un patron aprovizionează magazinul cu încă 30% din cantitatea de cartofi pe care o avea în
magazin şi constată că are 79,3 kg de cartofi. Ce cantitate de cartofi avea, iniţial, în magazin?
18. Un biciclist, după ce a parcurs 80% din drumul pe care îl avea de parcurs, constată că mai
are de parcurs încă 3 km până la destinaţie. Ce lungime are drumul?
19. După o scădere cu 25% din salariul brut , un profesor primeste 720 lei, brut. După câteva luni,
salariul brut creşte cu 15%.
71

a) Care a fost salariul brut înainte de scădere?
b) Ce salariu brut are profesorul după creştere?
c) Cu cât la sută trebuie să crească noul brut, astfel încât să ajungă la salariul brut avut
înainte de scăderea cu 25%?
20. După o scumpire cu 12%, preţul unui televizor color este de 481,60 lei. Care a fost preţul
televizorului înainte de scumpire?
21. După o scădere cu 5%, preţul unui kilogram de pere ajunge la 5,70 lei. Care a fost preţul
iniţial?
22. După o scumpire cu 10%, apoi încă o scumpire cu 6%, preţul unui kilogram de fasole este de
6,996 lei.
a) Să se calculeze preţul iniţial.
b) Cât costă kilogramul de fasole după prima scumpire?
23. După o ieftinire cu 15%, apoi încă o ieftinire cu 8%, preţul unei roabe de cărat moloz este de
139,40 lei.
a) Care a fost preţul roabei înainte de prima ieftinire?
b) Care a fost preţul roabei după prima ieftinire?
24. După o scumpire cu 8%, apoi o ieftinire cu 12 %, preţul unui ghiozdan este de 190,08
lei.
a) Care a fost preţul ghiozdanului înainte de scumpire?
b) Care a fost preţul ghiozdanului după scumpire?
25. După o scumpire cu cu 15%, preţul unui kilogram de morcovi este de 2,30 lei. Cu cât la suta
ar trebui sa scadă preţul iniţial, astfel încât preţul unui kilogram de morcovi să fie de 1,6o lei.
72

Unități SI(Sistemul International) fundamentale
SI are șapte unități fundamentale independente, din care se obțin prin analiză dimensională toate celelalte unități, adică unitățile SI derivate.
Unitățile fundamentale sunt considerate independente în măsura în care permit măsurarea mărimilor fizice independente.
Pentru definirea unităților fundamentale ale SI se folosesc fenomene fizice reproductibile. Doar kilogramul este încă definit printr-un obiect
material degradabil. În prezent se fac cercetări pentru a înlocui și această definiție printr-una bazată pe un fenomen fizic. Rezultatul ar putea fi că
kilogramul și-ar putea pierde statutul de unitate fundamentală în favoarea altei unități. Asta deoarece unitățile fundamentale trebuie să poată
permite măsurarea tuturor mărimilor fizice fără definiții redundante, însă alegerea propriu-zisă a acestor unități (actual unitățile de lungime, masă,
timp, curent electric, temperatură, intensitate luminoasă și cantitate de substanță) este arbitrară.

74
IV. MATERIALE SI PROCEDURI DE EXECUTIE
1. Intocmirea necesarului de materiale folosite in montajul peretilor si plafoanelor din ghips-
carton
Din punct de vedere al utilizarii, placile din gips carton () au utilizari multiple in constructii
datorita timpului redus de montaj, au un de cost mic si realizeaza o suprafata pe care se poate
executa un finisaj de calitate. Astfel, placile din gips carton () se folosesc pentru realizarea
compartimentarilor interioare in locul zidariei din caramida, compartimentari la hale metalice, la
mansarde, birouri grupuri sanitare si in multe alte cazuri. Compartimentarea se realizeaza simplu
prin montarea unor profile metalice zincate speciale pentru care se imbina simplu cu suruburi
autoforante, realizandu-se osatura peretelui. Urmeaza imbracarea acestei structuri, pe ambele
fete, cu placi din gips carton, care se fizeaza de profilele metalice direct cu suruburi autofiletante.
Un alt mare avantaj al folosirii placilor din consta in posibilitatea realizarii unor decoratiuni
interioare de mare efect cum ar fi scafele, diverse modele conturate pe tavan, posibilitatea
inglobarii de spoturi luminoase in pereti, realizarea de diferite forme in relief, drepte sau curbe,
posibilitatea ascunderii (mascarii) cablurilor de instalatii sau a conductelor, obtinandu-se astfel
rezultate exceptionale la un de cost foarte mic.
Din punct de vedere al rezistentei la conditii de temperatura si umiditate placile din gips
carton () pot fi de uz normal, sau pot fi tratate pentru a capata rezistenta la umezeala - placile din
verde antiumezeala, respectiv pentru rezistenta la foc - placile din rosu antifoc. Placile normale se
folosesc la incaperile in care conditiile de temperatura si umiditate sunt obisnuite, cele verzi
antiumezeala sunt folosite de obicei in mediile umede cum ar fi in bai, grupuri sanitare, bucatarii
iar placile de culoare rosie cu rezistenta la foc (antifoc) se folosesc la incaperile cu pericol de
incendiu cum ar fi in centralele termice, depozite de materiale inflamabile, in incaperile in care
exista instalatii care se pot supraincalzi in timpul functionarii, la realizarea peretilor despartitori
antifoc (peretii antifoc se realizeaza prin suprapunerea a doua sau mai multe placi din gips carton,
in functie de grosimea placii si de timpul necesar de rezistenta impotriva incendiului - 30 minute,
60 minute, 90 minute sau 120 minute).
In prezent placile din gips carton reprezinta principalul material folosit la realizarea
mansardelor, atat a peretilor despartitori la mansarda (pereti de compartimentare) cat si pentru
realizarea tavanului, in special datorita greutatii reduse /mp de perete, in acest caz placile din
fiind montate fie direct prin fixarea de capriori (in acest caz sustin si saltelele din vata minerala) fie
prin fixarea peste placile din OSB (se monteaza mai intai un strat din placi din OSB si peste acesta
un strad din placi de ).
Din punct de vedere constructiv placile din gips carton pot avea grosimi si dimensiuni
diferite. Astfel, pentru tavane se folosesc cel mai frecvent placi din de 9,5 mm grosime, iar pentru

pereti se folosesc placi de 12,5 mm grosime. Exista si placi de 15 mm si 20 mm grosime. De
asemenea, dimensiunile placilor variaza, insa cel mai des folosite sun placile de 2600x1200 mm.
Tipuri placi din gips carton () :

 normal 9,5 mm grosime pentru tavane
 normal 12,5 mm grosime pentru pereti
 verde rezistent la umezeala 12,5 mm grosime
 rosu rezistent la foc 12,5 mm grosime
Pentru realizarea peretilor despartitori si a tavanelor din sunt necesare unele accesorii
cum sunt : profilele metalice zincate tijele metalice de suspendare, imbinari liniare, suruburi
autoforante si autofiletante pentru , banda de hartie autoadeziva, role de banda de imbinare din
fibra de sticla pentru , bride, coltare drepte sau curbe si bineinteles pasta de mortar adeziv pentru
realizarea imbinarii intre placile din gips carton .
Profile si accesorii pentru : profile metalice zincate, bride, tije, coltare, elemente de sustendare,
prelungiri, imbinari, suruburi si dibluri, banda de imbinare si adeziv pentru imbinare si finisaj
Profile metalice zincate pentru

 profil CD 60
 profil UD 30
 profil CW 50
 profil UW 50
 profil CW 75
 profil UW 75
 profil CW 100
 profil UW 100
 profil UA 50
 profil UA 75
 profil UA 100
 coltar UA
 brida marimea 6-9
 brida marimea 9-12
 brida reglabila
 racord prelungire CD 60
 lamela flexibila dubla prelungire tija (fluturas)
 racord suspendare cu arc CD 60
 racord imbinare simplu CD 60
 racord imbinare dublu CD 60 (incrucisare)
 racord suspendare cu arc CD 60
 tija de suspendare simpla 250 mm
74

 tija de suspendare simpla 1000mm
 coltar perforat din aluminiu
 coltar perforat din tabla zincata
 coltar perforat din tabla zincata pentru exterior
 banda de imbinare din fibra de sticla autoadeziva
 banda de imbinare din hartie autoadeziva
 surub autofiletant 3,5x25
 surub autoperforant 3,5x9,5
 diblu rapid 6x40
 pasta de imbinare super saci de 25 kg
 adeziv rifix pentru lipirea placilor de saci 25 kg
Sculele necesare pentru amenajarea sau modificarea compartimentarilor sunt scule obisnuite
ca:
 sfoara de trasat - se va utiliza creta care se prinde pe finisaje, dar nu le ataca;

 masina electrica de gaurit, cu burghie diverse ;
 fierastrau portabil ;
 ciocan cu varful curbat sau drept ;
 2 bucati scara cu 7-8 trepte ;
 dreptar de tamplarie ;
 mai de cauciuc ;
 ruleta ;
 cleste de sarma ;
 fir cu plumb ;
 suport pentru fierastrau (teaca) ;
 surubelnite de dimensiuni diverse ;
 foarfeca de mana cu taietura dreapta ;
 echere de 30o si 45o de 30 cm lungime ;
 cheie tubulara - set ;
 cheie de piulita
 cutit .
75

Profil CD 60
Profilele pentru gips carton portante tip CD, realizate din
tabla zincata, prin laminare la rece sunt profilele de
sustinere ale plafoanelor false, de ele fiind fixate placile din
gips-carton. In functie de procedeul de suspendare si
incarcare, exista diverse solutii. Dimensiunile acestora se
potrivesc cu dimensiunile profilelor perimetrale in forma de
U cu care se imbina.
Utilizari:
- realizarea plafoanelor false;
- mascara rosturilor de dilatatie;
- realizarea racordurilor la tavan;
- mascari din gips-carton.
Profil UD 28
Profilele pentru gips carton perimetrale in forma de U,
destinate plafoanelor false si peretilor din gips-carton,
sunt elemente metalice realizate din tabla zincata, prin
laminare la rece.
Utilizari:
- realizarea plafoanelor cu schelet de sustinere metalic;
- placarea peretilor;
- montarea bordurilor de margine pentru a prelua
inegalitatile peretelui;
- inglobarea si fixarea de pereti a profilelor de sustinere
la tavanele din gips-carton;
- realizarea racordurilor la tavan;
- confectionarea mastilor si a peretilor pentru instalatii;
- mascarea rosturilor de dilatatie.
Profil CW 50,75,100
Profilele pentru gips carton tip CW, sunt elemente
metalice realizate din tabla zincata, prin laminare la
rece,utilizate la realizarea peretilor despartitori din gips
carton. Acestia se monteaza in ghidajele UW, fiind
montantii verticali ai scheletului peretilor din gips-
carton.
76

Profil UW 50,75,100
Profilele pentru gips carton tip UW(ghidaje) sunt elemente
metalice confectionate din tabla zincata, prin laminare la
rece si utilizate pentru scheletul peretilor despartitori din
gips-carton.
Utilizari:
- primirea si transmiterea incarcarilor din scheletul metalic
de sustinere al peretilor de gips-carton, catre structura de
rezistenta a cladirii;
- realizarea structurilor pentru pereti de compartimentare,
cu fixarea in podea si plafon;
- placarea peretilor.
Profil UA 50,75,100
Profilele metalice pentru gips carton tip UA sunt elemente
metalice fabricate prin laminare la rece din tabla de otel
zincat, cu grosimea de 2 mm, avand astfel o tinuta mai rigida
decat profilele portante de tip C. Se folosesc in locuri unde
este necesara o rigiditate mai mare, ca de exemplu: la
inchiderea golurilor de usi si ferestre, la marginea peretilor,
langa tocurile de usa.
Brida reglabila
Brida reglabilã multiplã este confectionatã prin laminare la
rece din tablã zincatã de otel.
Utilizãri:
 fixarea montantilor în cazul placãrii peretilor;
 reglarea distantei fatã de structura de beton;
 fixarea profilelor metalice sau a sipcilor de lemn la
structura plafoanelor false din gips-carton;
 fixarea montantilor structurii de sustinere a plafoanelor
false din gips-carton, profile metalice sau sipci de lemn.
Piesa suspendare CD
Este elementul de fixare elasticã pentru tijele de sustinere a
profilelor de tip CD ce sustin tavanul fals din gips-carton si au
un grad de încãrcare mediu. Forma capãtului piesei este
conceputã astfel încât sã aibã o prindere mai sigurã decât
piesele simple de ancorare. Tehnica de ancorare poate absorbi
deformãrile sau miscãrile obisnuite ale structurii suport fãrã
deterioarea plafoanelor suspendate.
77

Piesa suspendare tavan casetat
Este elementul de fixare elasticã pentru tijele de sustinere a
tavanelor casetate.
Piesa imbinare liniara CD

Racordul de prelungire este o piesã de legãturã
pentru profilele portante tip CD , confectionatã
prin laminare la rece din tablã zincatã de otel. Se
utilizeazã la prelungirea elementelor de profil
metalic tip CD.
Piesa incrucisare dubla CD

Racordul de îmbinare dublu este o piesã de îmbinare
încrucisatã a profilelor portante tip CD , confectionatã
prin laminare la rece din tablã zincatã cu grosimea de
0.8 mm. Se utilizeazã în nodurile de intersectie ale
profilelor portante tip CD în conditii de încãrcare
normalã.
Prelungitor tija
Lamela flexibilã dublã pentru tija de sustinere de 4 mm, este
confectionatã prin laminare la rece din tablã zincatã de otel.
Aceastã piesã se foloseste pentru prelungirea tijelor de susþinere
la plafoanele casetate. Planul tavanului se poate regla din
aceastã piesã, prin translatarea telescopicã a tijei.
Tija sustinere
Tija de sustinere, confectionatã prin laminare la rece din
sârmã de otel cu grosimea de 4 mm, serveste la suspendarea
plafoanelor false din gips-scarton, împreunã cu piesele de
ancorare. Tija de sustinere este un element de constructie
longitudinal, destinat sã suporte eforturile de întindere, de
78

suspendare, împingeri orizontale ale plafoanelor, boltilor, execuþiilor în formã curbã etc.Acestea
sunt de diferite dimensiuni 125,250,500,750,1000, 1500 mm.
Atunci cand intocmim necesarul materialelor de baza trebui sa tinem seama de

urmatoarele aspecte:
 cerinţe de calitate: respectarea caracteristicilor tehnice ale resurselor materiale indicate în

proiectele de execuţie şi caietele de sarcini, respectarea indicaţiilor privind calitatea
resurselor luate în calcul la întocmirea devizelor, înregistrarea corectă a cantităţilor de
lucrări zilnice, transpunerea exactă a situaţiei din şantier în schiţele lucrărilor realizate,
efectuarea de calcule corecte, înregistrarea completă şi exactă a datelor în fişele de
antemăsurători şi în foile de ataşament etc.;
 tipul lucrării de executat: lucrări de măsurători, calcul matematic al consumurilor specifice

pe lucrări individuale, calcul matematic pentru determinarea cantităţilor de resurse
necesare etc.;
 tipuri de activităţi: măsurare, stabilire baze de preţuri, stabilire cantităţi de lucrări,

completare documente de înregistrare etc.;
 cerinţele tehnologiilor specifice: materiale, echipamente, scule, instrumente de lucru etc.;
 caracteristicile lucrărilor: numărul activităţilor distincte şi tipul acestora, complexitatea

activităţilor etc.;
 indicaţii din documentaţia tehnică de referinţă: etape de lucru, succesiunea activităţilor,

tipuri de materiale puse în operă, cerinţe privind caracteristicile tehnice şi calitatea
materialelor, gradul de finisare al suprafeţelor, grosimi, diametre, profile, tipul şi calitatea
prelucrării profilelor, granulaţii ale materialelor, reţete, compoziţii ale amestecurilor etc.;
 metode de verificare: comparare, analiza rezultatelor etc.;
 tipuri de deficienţe: documentaţie incompletă, calcule incorecte, înregistrări neconforme

cu realitatea, schiţe incomplete, măsurători greşite etc.;
79

 modalităţi de remediere: refacerea măsurătorilor şi a calculelor, reîncadrarea corectă a
cantităţilor de lucrări sau a operaţiilor etc.;
 cauza producerii deficienţelor: diverse disfuncţionalităţi în activitate, erori umane, lucrul

sub presiunea timpului etc.
80

83
84
2. Aplicarea procedurilor tehnice de executie si de control al calitatii
In vederea aplicarii procedurilor tehnice de control al calitatii este necesara indeplinirea

cumulativa a urmatoarelor conditii:
 Identificarea cerinţelor de calitate privind realizarea lucrărilor, cu responsabilitate şi

interes, în funcţie de tipul activităţii desfăşurate, pe baza documentaţiei tehnice de
specialitate, în corelaţie cu tehnologiile specifice şi conform procedurilor interne ale
companiei.
 Aplicarea procedurilor de asigurare a calităţii cu stricteţe şi consecvenţă, în funcţie de
specificul activităţii şi tipul lucrării de realizat, permanent, pe întreaga derulare a
activităţilor, urmărind cerinţele tehnologiilor specifice în funcţie de fiecare material pus în
operă şi caracteristicile lucrării.
 Verificarea din punct de vedere calitativ a lucrărilor proprii executate, în colaborare cu
persoanele responsabile în domeniul asigurării calităţii din cadrul companiei, cu exigenţă,
atenţie şi responsabilitate, verificarea realizându-se în funcţie de specificul activităţii
desfăşurate şi tehnologiile aplicate, prin compararea caracteristicilor tehnice ale lucrărilor
cu indicaţiile din documentaţia de referinţă, utilizând metode adecvate în funcţie de tipul
lucrării executate şi caracteristicile tehnice urmărite.
 Asigurarea remedierii deficienţelor constatate ori de câte ori este nevoie, cu promptitudine
şi seriozitate, pe parcursul derulării lucrărilor, prin modalităţile necesare în funcţie de tipul
acestora şi cauza producerii.
Toate produsele care alcatuiesc plafoanelesi peretii usori de compartimentarevor fi insotite

de agrementul tehnic legal emis de laboratoare autorizate din Romania.
Pentru executie se vor face verificari la :
- aspectul si starea generala ;
- elemente geometrice - grosime, planeitate, pante (unde este cazul) ;
- fixarea panourilor pe suport ;
- rosturi ;
- corespondenta cu proiectul;
- planeitatea, linearitatea rosturilor, uniformitatea nuantei si a texturii la executia
finala;
- placile din care se realizeaza sa fie intregi sau taiate cu scule adecvate;
- densitatea aparenta a materialelor de baza si auxiliare, ca si grosimea placilor sa
corespunda prevederilor din proiect;
- deschiderea rosturilor sa fie minimum 2 mm;
- barierele contra vaporilor sa fie continue (daca este cazul se intocmesc procese
verbale de lucrari ascunse).
Acolo unde prescriptiile, sau datele din proiect nu au fost respectate, sau daca aspectul
compartimentarii nu este corespunzator, se va executa refacerea acestuia, conform prescriptiilor
specificate.

ABATERI ADMISE :
 Devierea de la cota de referinta in planuri pentru panourile montate, este de ± 1,5
mm pe metru.
 Diferenta de planeitate la pardoseala si tavan masurata pe o lungime de 3 m, este de
± 3 mm.
 La receptia lucrarilor de montaj a compartimentarii se vor verifica:
- aspectul si starea generala ;
- elemente geometrice (grosime, planeitate, verticalitate) ;
- fixarea panourilor de suport, corespondenta cu proiectul .
 Denivelarea admisa de la cota de referinta din plan este de ± 1,5 mm/m.
 Diferenta de planeitate admisa intre pardoseala si tavan este de ± 3mm/3m.
 Se vor incheia procese verbale de lucrari ascunse pentru structura de sustinere si
pentru finalizarea peretelui.
3. Pregatirea lucrarilor de placare
Stabilirea procedeului de placare
Inainte de executia izolatiilor se vor termina si verifica toate lucrarile de instalatii sanitare,
de incalzire si electrice, inclusiv strapungerile prin invelitoare.
Vor fi montate definitiv timplariile (usi, ferestre inclusiv geamuri, tabachere), asigurindu-se
o temperatura constanta lipsita de caldura sau umezeala excesiva.
Vor fi executate orice lucrari a caror executie ulterioara ar putea degrada lucrarile de
izolatie si plafoanele false
4. Pereti si plafoane
Pregătirea lucrului
a) Verificarea materialului aprovizionat.
Categorii de plăci de gipscarton folosite:
 Plăci GKB (1200x2600x12.5mm) - plăci realizate din ipsos, cu feţele şi muchiile
longitudinale îmbrăcate cu un carton special aderent la miez utilizate la placarea pereţilor
de compartimentare.
Mijloc de identificare: inscripţionare cu albastru pe partea posterioară a plăcii,cartonul de pe
ambele feţe este de culoare albă.
 Plăci impregnate GKBK1200x2600x12.5mm) - plăci al căror miez de ipsos este impregnat
împotriva acumulării umidităţii,cu feţele şi muchiile longitudinal îmbrăcate cu un carton
special impregnate aderent la miez, utilizate la placarea pereţilor despărţitori în spaţii
umede şi tehnice, respectiv la realizarea pereţilor de instalaţii. Mijloc de identificare:
86

inscripţionare cu albastru pe partea posterioară a plăcii,cartonul de pe ambele feţe este de
culoare verde.
 Plăci gipscarton DE TIP GKFI cu microfibre de sticlă cel puţin 2%(placă tip DFH2 conform SR
EN 520,1200x2600x12,5mm), ignifugate şi hidrofugate, rezistente la foc şi umiditate GKFI-
utilizate la placarea pereţilor antifoc de tip EI-180 la spaţii tehnice şi de serviciu precum şi
la izolarea spaţiilor de explozie (izolarea scării de acces de celelalte spaţii publice)
Mijloc de identificare: inscripţionare cu roşu pe partea posterioară a plăcii, cartonul de pe
ambele feţe este de culoare roz sau alb(depinde de firma producătoare).
Pereţii de compartimentare au grosimi de 10 cm, 15cm respectiv 22 cm, fiind realizaţi pe
schelet simplu(profile UW şi CW) în sistem de placaj simplu sau dublu, respectiv pe schelet dublu
cu sistem de placaj dublu. Pereţii de mascare se realizează pe schelet simplu (profile UD şi CD) cu
placaj pe o singură parte, având o grosime totală de 4,25 cm.
 Profile 75/40mm şi 100/40mm - pentru contur;
 Profile CW 75/50 mm şi 100/50mm - pentru schelet;
 Profile UD 30/30 mm pentru contur, profile CD 60/30mm pentru schelet, în cazul pereţilor
de mascare cu simplu placaj doar pe o faţă;
 Profile UA 75/50, 100/50 -pentru buiandrugi şi golurile de uşi;
 Dibluri pentru fixare contur;
 Bandă de etanşare;
 Vată minerală pentru realizarea termoizolaţiei sau fonoizolaţiei;
 Şuruburi de montaj rapid, TN 25, TN 35;
 Cornier de protecţie a colţurilor, 31/31/0,5;
 Liant pentru acoperire rosturi;
 Accesorii pentru realizarea tocurilor pentru uşi;
b) Pregătire utilaje, dispozitive, mijloace de control, echipamente de lucru şi protecţie:
 maşina de găurit;
 şurubelniţa electrică rapidă;
 nivela cu hula;
 sfoara pentru trasat;
 nivela LASER;
 ruleta;
 cuter;
 schela metalică;
 cablu de alimentare electric
c) Pregătirea locului de lucru, verificări corecţii:
Se eliberează frontul de lucru de resturi materiale. Şapele de nivel turnate anterior trebuiesc să fie
uscate.
Materialele necesare realizării pereţilor se vor depozita la locul de lucru astfel încât să nu
blocheze căile de acces şi să permit condiţii optime de lucru. Se compară datele (cotele) cerute în
proiect cu situaţia existentă (releveu).
87

d) Condiţii de mediu
Se verifică la preluarea frontului de lucru dacă sunt asigurate condiţii de ventilare naturală. Se scot
din zona de lucru eventualele materiale sau substanţe toxice, materiale cu pericol de accidente
sau explozie.
Mod de execuţie şi parametri

 se măsoară şi se trasează pe planşe axele pereţilor, poziţia elementelor autoportante, a
uşilor şi a altor deschideri;
 se transmite axul peretelui pe tavan şi pe pereţii de capăt;
 se montează banda de etanşare între profil şi suprafaţa suport (de prindere);
 se fixează profilele UW la nivelul pardoselii şi al părţii superioare, cu ajutorul diblurilor;
 se introduc profilele CW la capetele peretelui şi se aliniază la verticală. Cele intermediare se
montează ladistanţa de 60 cm;
 se plachează o singură faţă a structurii peretelui (într-un strat sau în două) cu plăci
KB/GKBI/GKFI clasa de combustibilitate A2, după caz prin fixare în TN 25; -urmează
executarea lucrărilor de instalaţii;
 se continuă cu izolarea fonică şi termică. Izolaţia se fixează cu cleme metalice de profilele
CW;
 după terminarea lucrărilor de instalaţii se poate placa cealaltă faţă cu plăcile de gips
carton;
 în situaţiile în care sunt goluri de uşă (în perete) pe podea se vor trasa dimensiunile şi
poziţiile acestora;
 îmbinările plăcilor de scheletul metalic vor fi decalate pe feţele opuse;
 îmbinările între placi se şpăcluiesc cu liant, cu sau fără fâşii de acoperire;
 faţă de cota plăcii de BA de la parter(-0,10 m), placajul cu plăci de gips-carton se duce doar
3,10 m în suspână la cota de +3,00 m (racord cu tavanul casetat de 15 cm); faţă de cota
planşeului de BA al mansardei(+3,40 m), placajul cu plăci de gips-carton se duce doar 3,25
m în sus până la cota de +6,65 m {racord cutavanul casetat de 15 cm);
Protecţia muncii
Se respectă prevederile din N.P.M.C.
Protejarea lucrărilor si condiţii de recepţie

Se interzice lovirea sau străpungerea plăcilor din gipscarton.
Trebuie să fie asigurate cerinţele impuse de documentaţia de execuţie (aliniament, verticalitate,
dimensiuni).
88

5. Tavane casetate din gipscarton
Pregătirea lucrului
a) Verificarea materialului aprovizionat:
 sistem de tavan casetat cu grilă expusă de tip T24 compus din:
 plăci perforate cu o faţă finisată pentru plafoane demontabile casetate tip Casoprano {sau
similar), realizate din gips-carton, material ecologic, uşor şi rezistent, cu muchie A şi
grosime de 8 mm, cu bună absorbţie acustică, clasă de material greu combustibile C, cu
rezistenţă la foc cel puţin 30minute cu dimensiunea de 600x600x8 mm
 profile metalice perimetrale L
300 -profile metalice
principale L 3600 -profile
metalice secundare L1200 -
profile metalice de
compartimentare L600 -tije de
suspendare -dibluri DN 6
b) Pregătire utilaje, dispozitive, mijloace de control, echipamente de lucru şi protecţie:
 maşina de găurit;
 şurubelniţa electrică rapidă;
 nivela cu hula;
 sfoara pentru trasat;
 nivela LASER;
 ruleta;
 cutter;
 schela metalică;
 cablu de alimentare electric
c) Pregătirea locului de lucru, verificări corecţii:
Se eliberează frontul de lucru de resturi material, suprafeţele de ipsos şi ciment trebuie să fie
uscate. Materialele necesare realizării tavanelor se vor depozita la locul de lucru astfel încât să nu
blocheze căile de acces şi să permit condiţii optime de lucru. Se compară datele (cotele) cerute în
proiect cu situaţia existentă (releveu).
d) Condiţii de mediu
Se verifică la preluarea frontului de lucru dacă sunt asigurate condiţii de ventilare naturală. Se scot
din zona de lucru eventualele materiale sau substanţe toxice, materiale cu pericol de accidente
sau explozie. Spaţiul în care urmează a fi montate plăcile de gipscarton in sistem casetat nu
trebuie sa aibe un nivel de umiditate relativă mai mare de 70% la o temperatură mai mare de 20o.
Mod de execuţie si parametri

Ulterior placării cu gipscarton a pereţilor de compartimentare, se demarează realizarea
structurii metalice a tavanului casetat, după cum urmează:
89

Cu un dispozitiv de nivelare potrivit se determină înălţimea tavanului si nivelul la
perimteru, care se marchează cu cretă albastră.(înălţimea liberă între cota pardoselii finisate de la
parter+/-0.00 şi intradosul finit al tavanului casetat va fi de +2,85 m la parter, respectiv de +3,00m
la mansardă).
Se montează profilele metalice perimetrale T24, cu prinderi din 40 în 40 de cm, după care
din 120 în 120 de cm se montează profilele principale ancorate cu tije de suspendare de planşeul
de BA la parter, respectiv de căpriori la mansardă. In continuare se montează principalii suporţi de
ghidaj şi profilele secundare L1200. Se introduce clemele de suspendare în principalul support de
ghidaj şi se lasă să alunece pe lungime. Marginea primului ochi de placă trebuie să corespundă
bine cu direcţia găurii care trebuie aliniată. Toate direcţiile găurilor de prindere trebuiesc aliniate
cu un şnur sau laser, după care se nivelează toţi suporţii de ghidaj şi se conectează la etrierele de
suspendare. La fiecare 60 de cm se conectează un profil secundar în direcţia găurii şi se blochează
funcţie de profilele transversale învecinate. Apoi se poziţionează profilul de compartimentare L600
la 60 cm în direcţia găurilor în centrul profilelor secundare L1200. Astfel se obţine un plan de
ansamblu cu o grilă de 60x60 de cm. In continuare urmează executarea lucrărilor de instalaţii
electrice, termice si de climatizare. După terminarea acestora se trece la închiderea tavanului cu
plăcile din gips-carton de 60x60 cm. Acestea se montează după semnele marcate pe spate iar la
montajul acestora este indicată folosirea unor mănuşi curate, pentru a nu păta faţa gata finisată a
acestora.
90

V. EFECTUAREA LUCRARILOR DE PLACARE
1. Efectuarea lucrarilor de placare la pereti
Prin folosirea pereţilor de montaj pot fi obţinute - în comparaţie cu sistemele

convenţionale de realizare a pereţilor de compartimentare -
avantaje relevante din punctul de vedere al costurilor. Spaţiul
liber din interiorul pereţilor este ideal pentru amplasarea
raţională a diferitelor tipuri de instalaţii, iar suprafaţa
instantaneu uscată a peretelui poate fi vopsită, tapetată sau
lambrisată fără întârziere. Sistemele suportă orice comparaţii şi
din punct de vedere al izolaţiei fonice şi al rezistenţei la foc, iar
greutatea peretelui este de numai 25-50 kg-m2 . Sistemul cel mai
folosit este cel cu montanţi şi structuri de susţinere de metal. Se pot însă folosi şi structuri de
susţinere din lemn, de exemplu montanţi de 6x6 cm. În funcţie de cerinţele fizice şi costructive ale
construcţiei, se pot realiza pereţi simplu, dublu sau triplu placaţi. Calităţile fizice şi statice ale
pereţilor rezultă din conlucrarea structurii de susţinere cu panourile şi cu straturile izolante din
91

interiorul peretelui. În acest fel rezultă elemente de construcţie adaptate la diferite condiţii
constructive. În cazul unei modificări a funcţiunii clădirii, pereţii de montaj se pot demonta fără
mari eforturi.
Trasarea
Mai întâi se desenează traseul peretelui pe pardoseală cu sfoara sau dreptarul. Atenţie la
eventualele goluri de uşi. Apoi se trasează urma peretelui pe pereţii adiacenţi şi pe planşeu, cu
nivela şi dreptarul.
Profilele de racordare
Profilele de racordare UW se prevăd pe o singură faţă cu benzi de

etanşare pentru racorduri şi se fixează cu elemente de prindere
universale, la distanţe de 80 cm unele faţă de altele. Pe pereţii
adiacenţi se realizează racordul prin profile CW. Din motive de
izolare fonică, profilele de racordare trebuie presate cât mai strâns
de elementele de construcţie respective.
Profilele montanţi
Profilele montanţi CW trebuie introduse cel puţin 2 cm în profilele

de racordare cu planşeul. Profilul montant se introduce mai întâi in
profilul de racordare de jos, iar apoi in cel de sus. Apoi profilele
montanţi se dispun la un interax de 60 cm. Ele trebuie sa fie
orientate cu latura deschisă înspre direcţia de montaj, în aşa fel
încât fixarea panourilor sa înceapă de la muchia stabilă.
Panotarea primei feţe a peretelui
Panotarea primei feţe a peretelui începe cu o lăţime întreagă de

panou (120 cm). În acest scop, panourile se fixează de profilele
montanţi cu o şurubelniţă electrică, folosind şuruburi rapide la
distanţe de 25 cm. În cazul unei panotări duble, distanţa dintre
şuruburile primului rând de panotaj este de 75 cm. Din cauza
necesităţii de alternare a rosturilor, al doilea rând se montează
începând cu o jumătate de lăţime de panou (60 cm).
92

Izolarea spaţiului liber
După panotarea primei feţe a peretelui şi montarea instalaţiilor

sanitare şi electrice necesare în spaţiul liber din interiorul viitorului
perete se fixează izolaţia din fibre minerale. Spaţiul liber din interior
trebuie izolat în totalitate, iar materialul izolant trebuie împiedicat să
alunece.
Panotarea celei de-a doua feţe a

peretelui
Prin panotarea celei de-a doua feţe, peretele de montaj capătă

stabilitatea sa finală. Se incepe cu o jumătate de lăţime de panou
(60 cm), în aşa fel încât rosturile celor două feţe ale peretelui să
fie decalate cu lăţimea unui câmp dintre montanţi. Peretele de
montaj este acum pregătit pentru tratarea rosturilor, racordărilor
şi a capetelor de şuruburi.
Tocurile de uşi pot fi introduse

fără probleme în pereţii de gips
- carton. În alegerea tehnicii de
fixare, esenţială este sarcina
produsă de greutatea uşii.
Trebuie luaţi în considerare
următorii factori:
 Înălţimea maximă a
peretelui: 280 cm
 Deschiderea uşii: <90 cm
 Greutatea maximă a foii de uşă: 25 kg.
Dacă toate aceste date corespund, se
poate realiza tocul uşii din profile de
perete UW/CW (grosimea tablei: 0,6 mm,
structura: tip cutie)
Aceste profile pentru montanţii uşii se fixează de
profilele de ghidaj cu pardoseală prin nituri cu
cap ascuns. Profilele de racordare cu pardoseala
trebuie prinse de pardoseală, în stânga şi în
dreapta tocului uşii, cu câte două dibluri. Drept
buiandrug al uşii, se montează în partea
93

superioară a golului un profil UW. Alăturarea panourilor din care se realizează peretele trebuie să
se producă întotdeauna deasupra buiandrugului, şi în nici un caz în dreptul profilelor verticale ale
tocului. În acest scop, în profilul buiandrug se aşează două profile montanţi, care rezolvă problema
rosturilor decalate ale celor 2 feţe de perete. Montarea unor tocuri prefabricate din mai multe
piese de oţel se face conform desenului alăturat. În cazul unor înălţimi de perete mai mari de 280
cm, a unor lăţimi de uşi mai mari de 90 cm sau a unei greutăţi a foii de uşă mai mare de 25 de kg,
trebuie folosite - la montarea unor tocuri de oţel din una sau mai multe piese profile de rigidizare
UA, care vor înlocui profilele de perete normale UW/ CW.
Toc de oţel cu profile de rigidizare UA
Asemenea profile care au grosime de tablă de 2

mm şi care pot fi fixate la roşu de planşeul inferior
şi de cel superior prin dibluri speciale amplasate în
zone speciale de colţ - se fabrică pentru diferite
grosimi ale peretelui. Pentru realizarea unei
legături puternice cu pardoseala, în zona golului
de uşă, profilele UW se decupează. Profilele de
rigidizare UA sunt prevăzute cu unu sau două
rânduri de goluri alungite. Acestea, împreună cu
golurile prevăzute în colţarele de racordare, permit compensarea unor mici diferenţe ale înălţimii
încăperii sau provenite din încovoierea (limitată) a planşeului superior. Fixarea panourilor de
profilele UA se face cu şuruburi rapide tip 221. Acolo unde acest lucru nu este posibil din cauza
lăţimii golului de uşă, se montează lângă profilul UA un profil CW suplimentar, de care apoi se
înşurubează - pe toată înălţimea - panourile.
Toc de lemn
Pentru montarea unor tocuri de lemn sunt valabile

toate condiţiile prevăzute pentru profilele de
perete CW. Se recomandă însă ca profilele-
montanţi CW pentru uşi să fie montate cu partea
deschisă spre toc şi să fie prevăzute cu un
montant de lemn. În acest fel, tocul poate fi
montat în modul obişnuit în care se face această
operaţie.
94

Cerinţele fonice
Cei care se află în încăpere fac diferite zgomote în mişcare, vorbire. Zgomotul paşilor sau al vorbirii
se propagă şi dincolo, prin pereţii despărţitori, şi, acţionează asupra celor aflaţi în alte încăperi. Dat
fiind faptul că cele mai multe zgomote care sunt deranjante, sunt cele cauzate de paşi, aceste
zgomote trebuie împiedicate să se propage. Prin asamblarea unor elemente solide aceste zgomote
se propagă mai bine. Deci vom avea nevoie de includerea unor elemente de izolaţie mai moi,
elastice.
Trecerea instalaţiilor
Instalaţiile se montează în golul pereţilor de gips - carton , după ce s-a

executat panotarea unei feţe a structurii de susţinere. În inima profilelor
-montanţi CW sunt stanţate zone de formă H, care pot fi rupte în vederea
trecerii instalaţiilor. Cu cleştele pot fi realizate goluri rotunde
suplimentare, care pot fi prevăzute cu garnituri de material plastic pentru
protejarea instalaţiilor electrice.
Dozele
Dozele montate în golul interior al pereţilor capătă stabilitate prin

conlucrarea marginii dozei cu aripile metalice aplatizate din interior. Se
montează întâi doza în peretele de montaj , apoi întrerupătorul sau priza.
Racordul cu pardoseala
În cazul unei şape flotante continue de ciment şi al cerinţei unor Dn, T,

w>35dB, trebuie prevăzut un rost în zona legăturii şapei cu peretele.
Pentru ca profilul de racordare să poată fi poziţionat în axul peretelui, acest
rost trebuie realizat în afara acestui ax. Rostul trebuie protejat de praf şi
resturi de materiale de construcţii pentru a rămâne liber.
Racordul cu planşeul
În cazul unui finisajud continuu sau al unui planşeu de beton aparent,

banda de armare se prelucrează cu şpa-clul spre interior. În acest fel se
realizează o separare rectilinie între diferitele materiale. Dacă din motive
optice - de exemplu un finisajde vopsitorie -această separare nu trebuie
să se vadă, trebuie prevăzut un rost chituit cu chit permanent elastic şi
posibil de vopsit. Racordul cu pereţii adiacenţi urmează aceeaşi
95

procedură.
Racordul cu pardoseala
Contactul şapei cu peretele de gips - carton şi cu planşeul de rezistenţă se

va face prin materiale elastice
Racordul cu planşeul
Racordul cu un planşeu la roşu, ce urmează a fi tencuit , se face fără fâşie de

protecţie. De aceea, panourile trebuie acoperite cu un ştraif autocolant de
vopsitorie. Partea vizibilă a acestui ştraif va fi înlăturată după tencuire. Se
poate opta pentru un nut. Suplimentar poate fi prevăzut un rost chituit cu
chit permanent elastic şi posibil de a fi vopsit.
Transmiteri laterale (elemente de construcţie adiacente)
Capacitatea de izolare fonică a unui ele-ment de construcţie depinde şi de influenţele pe care

elementele alăturate le exercită asupra lui - peretele coridorului, faţada, pardoseala, planşeul.
Aceştia sunt factori care, independent de peretele de montaj, pot acţiona pozitiv sau negativ. În
detaliile de racordări care urmează, aceşti factori sunt luaţi în considerare în mare măsură.
Racorduri
Pentru protecţia fonică sunt necesare racorduri etanşe. Este deci strict necesară prevederea unor
benzi de etanşare pentru racorduri, ca şi umplerea rosturilor de la racorduri cu substanţa specială ,
res-pectiv cu chit permanent elastic. Dacă tre-buie îndeplinite condiţii privind protecţia îm-potriva
incendiului, trebuie folosite benzi de etanşare pentru racorduri din clasa de mate-riale A (fibre
minerale din fibră de piatră sau de zgură). Benzile de etanşare pentru racor-duri pot fi folosite
dacă sunt realizate în grosimea panourilor, deci dacă sunt com-plet acoperite de acestea. Dacă din
calcul reiese o încovoiere a planşeului superior mai mare de 10 mm, în zona racordului perete -
planşeu, între panotajul din gips - carton şi planşeu trebuie prevăzut un rost de tasare (racord
glisant la planşeu). Muchiile libere ale panourilor trebuie protejate cu un profil de protecţie din
aluminiu, chituit.
Racord glisant cu planşeul
Din motive de protecţie fonică şi faţă de incendii, în cazul unui rost

glisant, se prind de planşeu fâşii de panouri . Profilele CW şi panourile
trebuie scurtate cu cât prevăd calculele de încovo¬iere. Pentru a permite
96

o glisare li¬beră a profilului de racordare UW, panourile se prind numai de profi-lele - montanţi
CW, păstrând faţă de profilul UW distanţa rezultată din calculele de încovoiere.
Pereţi adiacenţi
Panotarea continuă într-un singur strat se recomandă nu¬mai în cazul unor

cerinţe redu¬se de izolare fonică.
Pereţi adiacenţi
Din punct de vedere acustic, cel mai bine se comportă un ra¬cord realizat
cu profile LW, căci astfel se întrerupe transmiterea în lung a sunetelor. La
prelucra¬rea racordului, ştraiful de pro¬tecţie se aplică peste colt.
Pereţi adiacenţi
Ca o alternativă faţă de figura 8, se poate opta şi pentru o separare

completă a pereţilor.
Colţul
În zona exterioară a colţului, profilele - montanţi CW se montează conform

figurii 11.
Colţul
În cazul pereţilor cu două rânduri de montanţi , trebuie acordată o atenţie

deosebită procesului de execuţie a izolării golului din grosimea pereţilor .
97

Pereti cu montanţi metalici
Pereţii de montaj pot fi adaptaţi la diferite cerinţe fizice fără a se modifica siste-mul de
bază. Astfel, de exemplu, pot fi obţinute valori de izolare fonică Rw de la 45 dB la 65 dB pentru
pereţi cu unul sau două rânduri de panouri, prin mărirea golului interior ( a distanţei între cele
două coji ), şi / sau, prin realizarea unuia, respectiv a două straturi de panotare. Prin folosirea unor
materi¬ale la izolarea golului interior şi prin grosimi diferite ale panotajului se obţin pereţi care se
înscriu din punct de vedere al protecţiei împotriva incendiului de la clasa F30 la clasa F180.
Structurile prezentate în cele ce urmează sunt atestate prin adeverinţe ofici-ale sau prin norme. În
caz că este necesară protecţia împotriva incendiilor trebuie folo-site panouri rezistente la foc. În
cazuri excepţionale, cerinţele F30 pot fi rezolvate cu panouri normale în două straturi.
98

La cerinţe de protecţie împotriva incendiului, folosiţi panouri rezistente la foc, conform
normei austriece B 3410, respectiv DIN 18 189. În plus sunt valabile normele prescrise în fiecare
ţară .
1).1Domeniul de folosire: încăperi cu aglo¬merări reduse de oameni, de exemplu locuinţe,

hoteluri, birouri şi spitale, inclusiv coridoare.
1).2 Domeniu de folosire: încăperi cu aglo-merări mai mari de oameni, de exemplu săli de
întruniri, săli de clasă, săli de audiţii, expoziţii, spaţii comerciale de vânzare, precum şi încă¬peri cu
denivelări mai mari de 50 cm.
3) Înălţimile admisibile pot fi mărite prin folosirea de profile CW cu grosimi mai mari de
tablă- fapt verificat statistic.
3) Este posibilă folosirea de panouri de gips-carton, conform normei austriece B 3410.
4) Material izolator din fibre minerale, con¬form normei austriece B 3480.
5) Cerinţele privind protecţia fonică aeriană între încăperi (norma austriacă B 82115, partea
a doua, tabelul 5) se stabilesc în Dn, T, W. Trans¬miterea sunetului prin cele patru elemente de
construcţie a condiţiilor de transmitere în lung a sunetului (vezi "Protecţia fonică").
Rw = Măsura de izolare normată în laborator
Dn, T, w = Diferenţa de nivel fonic normată
Utilizarea pereţilor curbi
99

Structura de susţinere. Racordarea la pardoseală şi la planşeu, care va da forma peretelui
curb, se realizează din profile de perete U (ştanţate pentru pereţi curbi - 1), care se înşurubează de
planşeu şi de pardoseală, prevăzându-se şi elemente de etanşare. Montanţii profil CW (2) se
introduc în aceste profile din planşeu şi din pardoseală, la distanţe de 300 mm unii de alţii.
Materiale necesare: Elemente prefabricate, profile UW şiCW.
Panotarea. Pentru panotare se vor folosi: panou special de ipsos, grosime 6 mm, capabil de
a fi format în regim uscat, flexibil; prevăzut cu fibre de sticlă încorporate în ambele feţe, are muchii
ascuţite pe patru laturi. Format 120 x 240 cm.Panoul special din ipsos - curbat în stare uscată - se
înşurubează direct de profilele de perete C, pe direcţie transversală. Primul strat de panouri se
înşurubează cu şuruburi rapide (a = 200 mm). Rosturile şi racordările la pereţi (4) se prelucrează cu
şpaclul cu chit Ridurit şi bandă de armare din fibre de sticlă, numai în stratul exterior. Rosturile
panotării interioare se realizează doar prin simpla alăturare.
Umplerea rosturilor dintre cele două elementese realizează prin mai multe faze de lucru
cu ajutorul chitului Ridurit, care este un material special pentru această operaţiune. Elementele
Riflex se asamblează cu ajutorul benzii destinate acestei operaţiuni.
Completarea nişelor, a intervalelor goale se face cu cânepă industrială ca material izolant, cat si
pentru izolarea fonică.
2. Efectuarea lucrarilor de placare la plafoane
Finisarea planşeelor cu structură de

susţinere fixată direct pe planşeul la roşu
Plafon suspendat cu structură de

susţinere din lemn
Plafon suspendat cu structură de

susţinere din metal
100

Finisarea planşeelor cu structură de susţinerefixată la roşu direct de
planşeu realizeazăo suprafaţă de închidere a spaţiului,plană, care poate fi
vopsită sau tapetată. Acest sistem este folosit mai ales la
renovareaplanşeelor care prezintă greşeli de execuţie.În afara unei
acoperiri lipsite de rosturi pesuprafeţe mari se pot realiza folosindu-
secasetele din gips cartonde diferite accente optice.
Plafoane suspendate
Plafoanele suspendate cu structură desusţinere din lemn sau metal
se folosescpentru a reduce înălţimea încăperilor saupentru a ascunde
instalaţiile montate în golulrămas. În plus, prin combinarea
plafoanelorsuspendate cu materiale fonoizolantedin fibre minerale, se pot obţine îmbunătăţiri
suplimentare:
 reducerea costului de încălzire, prinîmbunătăţirea izolaţiei termice ;
 îmbunătăţirea izolaţiei fonice aerienea planşeului existent cu valori de până la 8dB ;
 scăderea nivelului fonic şi reglareaecoului prin panouri cu goluri şişliţuri ;
 creşterea rezistenţei la foc a construcţiei.
În structura plafonului pot fi integratefără probleme şi accesorii existente pe piaţă:sisteme
de iluminat, de ventilaţie şi climatizare.
Plafon suspendat cu structura de

susţinere din lemn
Pentru structura de susţinerese vor folosisipci

de lemn calitatea a doua, cu muchii ascuţite,
prinse cu şuruburi rapide . Şipci portante 40/60
mm.muchie perfect, şipci de montaj 48/24 mm,
sau 50/30 mm.
Panourile vor fi de format mare, grosime de
12,5 mm. Muchii de tip PRO si de vor fixa cu suruburi rapide de 35 mm; alternativ cuie speciale
sau cleme.
Rosturile dintre panouri, precum şi elementele de prindere, trebuie prelucrate cu şpaclul în mai
multe rânduri.
Sistem de
suspendare
panotaj Tijă de suspendare

şipci cu buclă, lungimi de la
portante 12,5 cm până la
1,0 m. Piesă de
şipci de
montaj suspendare rapidă
cu arc pentru
101
structuri de

susţinere din lemn.
Prinderea şipcilor desusţinere de planşeulportant
Mai întâi se trasează pe pereţiiadiacenţi înălţimea plafonuluisuspendat. Se

trasează apoipe planşeul existent poziţiile şipcilor de susţinere, care se fixează
cu dibluri şi şuruburi.
Prinderea sipcilor desusţinere de planşee cugrinzi de lemn
În cazul planşeelor cu grinzi delemn, şipcile de susţinere seprind de grinzile de

lemn, pe câtposibil lateral şi prin intermediulunui şurub cu cap rotund,
cudiametrul de 5mm.
Şipcile portante
Tijele de suspendare se prind depiesele de suspendare rapide, caresunt

înşurubate alternativ la stânga şila dreapta şipcilor portante. Ajustareaînălţimii
se face prin glisarea arcului.
Şipcile de montaj
Astereala de montaj se prinde dereţeaua şipcilor portante în punctele

deintersecţie ale acesteia, prin şuruburirapide de 55 mm. Pentru interaxvezi
descrierea structurii.
Panotajul
De astereala de montaj se prind cuşuruburi rapide de 35 mm panourile de

construcţie.Distanţa dintre şuruburi = 17 cm.Rosturile transversale se
dispundecalat (pentru evitarea rosturilor în
102

Plafon suspendat cu structura de susţinere din metal
Panourile vor fi de format mare, grosime de 12,5 mm si se vor fixa cu suruburi rapide de 25 mm.
Rosturile dintre panouri, precum şi piesele de prindere, trebuie prelucrate cu şpaclul în mai multe
rânduri.
Pentru structura de susţinerese vor folosisipci de lemn calitatea a doua, cu muchii

ascuţite, prinse cu şuruburi rapide . Şipci portante 40/60 mm.muchie perfect, şipci de
montaj 48/24 mm, sau 50/30 mm.
Piesă de legătură
Piesa de legătură a
profilelor CD pentru
alăturarea profilelor.
Ancoră de colţ pentru
încrucişările profilelor
CD.
panotaj
Piesă de siguranţă a
profil montaj legăturilortransversale
profil portant CD pentru structuri cu
înălţime constantă
Sistem de suspendare
Tijă de suspendare cu buclă, lungimi

de livrare de la
12,5 cm până la 1,0 m.
Piesă de suspendare rapidă

tip ancoră, cu arc.
Prinderea sistemelor de suspendare de planşee masive
Mai întâi se trasează pe pereţiiadiacenţi înălţimea plafonului suspendat.Apoi

se trasează poziţiile
103

sistemelor de suspendare, care seprind de planşeul existent cu diblurişi şuruburi.
Prinderea sistemelor de suspendare de planşee cu grinzi de lemn
În cazul planşeelor cu grinzide lemn, sistemele de suspendarese prind de
grinzile de lemn, pecât posibil lateral, prin intermediulunor şuruburi cu
cap rotund, cu diametrulde circa 5 mm.
Profilul portant
Piesa de suspendare rapidă cuarc se introduce în profilul portantşi se
cuplează cu tija de suspendare.Ajustarea înălţimii se face pringlisarea tijelor
de suspendare în cadrul arcului.
Profilul de montaj
Profilul de montaj CD se prindede profilul de bază prin ancore cucolţ.
Pentru dimensiuni admisibilede interax vezi descrierea structurii.
Panotarea
De profilele portante se prindcu şuruburi rapide Rigips de 25 mmlungime,
panourile de construcţieRigips, groase de 12,5 mm. Distanţaîntre şuruburi
= 17 cm. Rosturiletransversale se dispun decalat (pentru evitarea rosturilor
în cruce).
Variante de executie
Profil de plafon "pălărie"
Structura uşoară, de dimensiuni
exacte şi durabil constante, pentru
finisarea planşeelor cu grinzi de lemn.
104

Sistem de suspendare Nonius
Pentru plafoane rezistente la foc sau cele cu greutate mare. Structura se compune din bagheta de
ajustare Nonius şi piesa de suspendare Cd - Nonius, element de suspendare nedeformabil sub
sarcină, din clasa de capacitate portantă 0,4 kN. Legătura între profilele de montaj şi cele portante
se face cu element de legătură rapidă în cruce, clasa de capacitate portantă 0,4 kN.
Piesa de suspendare banda cu slituri

Compus din şină - bandă cu şliţ şi
piesăde suspendare – bandă cu şliţ.
Element desuspendare nedeformabil
sub sarcină, din clasade capacitate
portantă 0,25 kN.
Sistemul de suspendare Nonius

Se compune din bagheta de ajustare şi
piesade suspendare Nonius. Element de
suspendarenedeformabil sub sarcină, din
clasa de capacitateportantă 0,25 kN.
Şine pentru montajul direct al

profilelor CD
Structură de susţinere pentru finisarea
planşeelor cu grinzi de lemn.
Element reglabil de suspendare

directă pentru profile CD
Compus din două părţi, cu două cleme
desiguranţă. Structură de susţinere
pentru finisareaplanşeelor masive sau cu
grinzi de lemn.
105

Utilizarea plafoanelor curbe
Panotarea
Se vor folosi panouri speciale din ipsos, grosime 6 mm, capabile de
a fi montate în re-gim uscat, flexibile, prevăzute cu fibre de sticlă
încorporate pe ambele feţe, muchii ascuţite pe patru laturi. Format
120 x 240 cm.
Panourile speciale din ipsos se dispun transversal şi se adaptează
formei boltirii prin înşurubare. Este posibilă pano-tarea într-unul sau mai multe straturi. Distanţa
dintre şuruburi este a = 200 mm.
Fixarea panourilor se face cu suruburi rapide 3,5 x 25 mm, pentru primul şi al doilea strat de
panotaj.
Izolarea spaţiului liber se face cu vată minerală pentru planşee cu grinzi de lemn. F 30 : 40 mm >=
40 kg/m3
Rosturile (7) se prelucrează cu chit Ridurit şi ştraifuri de protecţie din fibră de sticlă, numai în
stratul exterior al pa-notajului. Rosturile stratului interior de panotaj se realizează doar prin simpla
alăturare.
Structura de susţinere
Structură de susţinere trebuie sa fie din metal pentru plafoane curbe, suspendată.
Profilele boltirii (3) se curbează pe şantier la curbura dorită, cu ajutorul dis-pozitivului special
pentru curbat. Montarea acestor profile curbate de pereţi şi de planşeu se face cu piesa de
suspendare Nonius (2) şi baghete de ajustare (1), la distanţe de maximum 500 mm. Interaxul
profilelor boltirii tre¬buie să fie de maximum 1000 mm. Împreună cu piesa de sus -pendare
Nonius, se înşurubează de profilele boltirii şi piesele de legătură încrucişată CD (5), cu şuruburi M 5
x 16 (distanţa <= 500 mm). Raza de curbură pentru plafoane trevuie sa fie - raza minimă- 600 mm.
Observaţie
Chituirea întregii suprafeţe nu este necesară decât în cazul unor condiţii spe-ciale de iluminare sau
în cazul unor cerinţe speciale privind netezimea, de exemplu în vederea finisării cu lac sau cu tapet
de vinil. În cazul finisării cu lac, trebuie în ge¬neral prevăzută o a doua panotare.
Legenda:
1. Baghetă de ajustare
2. Piesa de suspendare Nonius pentru profile de bolţi
3. Profile de bolţi
4. Profil de plafoane C-CD 60-06
5. Element de legătură rapidă în cruce CD
6. Panou special din ipsos Riflex
106
7. Prelucrarea rostului cu ştraif de protecţie din fibră de sticlă

Plafoane acustice
Materialul
Panourile acustice sunt panouri de ghips -
carton realizate conform normei
austriece B 3410. Panourile acustice sunt
constituite dintr-un miez de ipsos ale
cărui feţe sunt acoperite cu un carton
special si au grosimea de 12,5 mm.
Sistemele sunt casete stratificate pe una
din feţe şi prevăzute cu ţesătură pentru
protecţie acustică pe faţa posterioară.
Suprafeţele
Panourile acustice prezintă suprafeţe
netede (Base), perforate cu goluri
rotunde (Point), pătrate (Quattro),
prevăzute cu şliţuri (Linie) şi pot avea
muchii de forme diferite. În cadrul acestui
design există un număr mare de
variaţiuni, pentru orice tip de concepţie a
plafoanelor. Imaginea de mai jos prezintă
diferitele posibilităţi de design.
Valori lipsite de zgomot şi fum
Panourile perforate sau prevăzute cu şliţuri, de tipurile Linie, Point şi Quattro, sunt caşerate pe
faţa posterioară cu ţesătură pentru protecţie acustică. În consecinţă, structurile de plafoane
acusticeposedă - fără a necesita intervenţii suplimentare excelente - calităţi fonoabsorbante.
Capacitatea ridicată de fonoabsorbţie a fost calculată conform normei internaţionale ISO
354/1984.
Montaj
Sistemele de plafoane acustice se montează uşor şi rapid, în tehnica uscată (prin pozare şi montaj
ascuns). Diferenţele de sistem portant sunt condiţionate de cele trei tipuri diferite de muchii.
În vederea inspectării şi întreţinerii spaţiului liber din spatele plafoanelor acustice, panourile
acestora pot fi demontate rapid : se ridică, se înclină şi se scot.
Finisaj de calitate din fabrică
107

3. Prelucrarea panourilor
Panourile Rigips se
depozitează plan, pe un
suport neted şi se
protejează de umiditate.
Panourile Rigips de
format mare trebuie
transportate numai în
plan vertical, transport ce
poate fi simplificat prin
folosirea pieselor de
transport. La depozitare,
trebuie luată în considerare capacitatea portantă a planşeelor.
Tăieturile simple
Cu ajutorul unui cutter se taie mai întâi cartonul feţei vizibile şi apoi se rupe miezul de ipsos, de-a
lungul tăieturii. Apoi se taie cartonul feţei posterioare. Golurile pentru instalaţii se poziţionează şi
se dimensionează exact şi apoi se execută cu freza pentru doze, cu dornul sau cu fierăstrăul coadă
de şoarece.
Tăieturile precise
Tăieturile de mare precizie se execută cu fierăstrăul coadă de vulpe sau fierăstrăul circular manual.
Golurile pentru instalaţii se poziţionează şi se dimensionează foarte exact şi se realizează cu freza
pentru doze, dornul sau fierăstrăul coadă de şoarece.
108

4. Finisarea rosturilor
Prelucrea rosturilor
Plăcile se montează etanş (bine alăturate ambele laturi), astfel încât să obţinem o suprafaţă
continuă; intervalele mai mari de 3 mm trebuie neapărat închise cu pastă de acoperire a rosturilor,
în caz contrar ele putând influenţa rezistenţa peretelui, dar şi protecţia la incendii şi la zgomote,
ducând la apariţia de crăpături. Suprafaţa peretelui se curăţă de praf şi de mortar. Se astupă cu
pastă de umplere a rosturilor atât găurile sau denivelările, cât şi capetele plăcilor tăiate care
prezintă neregularităţi. Şuruburile nu trebuie să fie ieşite din planul peretelui. În caz contrar ele
trebuie rectificate şi acoperite cu un strat subţire de pastă de umplere a rosturilor. (Sfat: numai 3-5
mm adâncime pentru şurub).
Chituirea reprezintă operaţia finală de lucru în realizarea construcţiilordin gips-carton, care poate
influenţa semnificativ calitatea întregiilucrări. Este recomandat să se efectueze chituirea abia după
finalizarea şi dupăuscarea tuturor proceselor umede ale construcţiei, şi numai latemperaturi de
peste + 5°C. Înainte de chituire trebuie încheiatăcomplet operaţia de placare cu plăci gips-carton,
iar la pereţiidespărţitori de compartimentare placarea trebuie să se efectueze peambele
părţi.Plăcile se montează pe construcţia suport una lângă cealaltă. Dacă cutoate acestea
constatăm existenţa unor spaţii între plăci, acestea se voracoperi cu chit de rosturi pe toată
lăţimea placării, înainte de începerea operaţiei propriu-zise de chituire.
Chiturile:
 Standard - chituri de rosturi pentru plăcile din gips-cartondoar pentru umplere, pentru
chituirea de bază, nu este indicat pentru stratul final
 Super– acest chit este destinat chituirii complete, folosind banda dearmare, el oferă o
chituire economică
 Extra- acest chit este destinat chituirii complete, folosind banda dearmare; are o
elasticitate excepţională şi o capacitate bună de şlefuire; este produsul optim pentru
chituirea plăcilor cumuchie
 Vario– este cel mai solid chit de ipsos, destinat chituirii finalesi poate fi folosit şi în locul
chitului pentru rostuireaplăcilor din gips-carton. Pentru muchiile teşite, la montarea pe
ostructură metalică şi atunci când rostul este situat pe profil, dacă seutilizează chitul Vario,
nu mai este necesară folosirea benzii dearmare. Cu toate acestea, se recomanda utilizarea
benzii de armare,deoarece în acest fel se reduce semnificativ riscul unor eventuale fisuri.
Pastă pentru finisareeste un material sub formă de pastă, pregătitpentru folosire directă. Chitul se
şlefuieşte uşor şi este destinat înspecial chituirii finale, eventual pentru chituirea în prealabil pe
întreaga suprafaţă. În combinaţie cu banda de armare, pasta pentru finisare poate fi utilizata şi la
chituirea de bază.
Pregătirea chitului de rosturi
1. Într-un recipient curat cu apă curată, se presară încet chitul de ipsos,până când praful ajunge
aproximativ la nivelul apei.
109

2.După presărare, se lasă 2 – 3 minute, după care se amestecă manual.Dacă este nevoie,
amestecul se diluează adăugând apă.Nu adăugaţi niciodată o cantitate suplimentarăde praf,
deoarece consistenţa amesteculuinu poate creşte în acest fel.
Amestecarea
Se amestecă cu deosebită atenţie! Aceasta operaţiune are o mare influenţă asupra
comportamentului ulterior al materialului prelucrat!
 pulberea se amestecă în apă, manual sau se presară direct din pungă, până când pe
suprafaţa apei se formează mici insule de pulbere
 se lasă 3 minute după care se amestecă
 masă prea groasă poate fi subţiată cu apă. Se evită adaugarea de pulbere pentru a nu se
forma cocoloaşe.
De retinut!
 a nu se uita de cele 3 minute de dinaintea amestecării, pentru evitarea apariţiei de
cocoloaşe;
 pentru amestecare se recomandă numai recipiente curate şi apă de la robinet; depunerea
şi resturile de material pot duce la formarea de cocoloaşe şi în final la diminuarea calităţilor
produsului.
Benzile de armare
Pentru armarea rosturilor de chituire se folosesc benzi de armare cu fibre de sticlă,
autoadezive
Chituirea rosturilor longitudinale

 muchiile longitudinale
Muchiile longitudinale PRO oferă o modalitate avansată de chituire.Forma muchiilor PRO este
tipică doar pentru plăcile din gips-cartonmarca Rigips. La chituirea
muchiilor longitudinale PRO se folosesc întotdeauna benzile de armare.
 muchiile longitudinale rotunjite
La plăcile din gips-carton, acest tip de muchii au o lăţime de 600
mm.Rosturile se chituiesc la fel ca şi rosturile transversale dintre plăcile cumuchie teşită. La
chituire se folosesc întotdeauna benzile de armare.
110

Chituirea rosturilor transversale
 rosturile transversale dintre plăcile cu muchieperpendiculară (fără ajustare)
Această îmbinare trebuie să fie întotdeauna consolidată cu benzi dearmare.
 b) rosturile transversale dintre plăcile cu muchie teşită saumuchie
prelucrată în formă deschisă
Ajustarea muchiei plăcii din gips-carton pentruforma deschisă se efectuează
cu ajutorul unuicuttert sau rindea de cant; a se vedea figura.Indiferent de tipul de
construcţie suport, estenecesar ca, înainte de orice operaţie, fanteleajustate
să fie chituite cu orice fel de chit derosturi. Chitul trebuie presat în rost în aşa fel încât să-l umple
integral.Muchia transversală ajustată trebuie să fie tăiată întotdeauna pe cca 2/3 din grosimea
plăcii într-ununghi de cca 45° sau se poate folosi în acest scoprindea de cant.Un alt procedeu de
chituire se efectuează folosind benzile de armare.Atunci când nu se folosesc benzi de armare, se
recomandă utilizareachitului Vario, în condiţiile precizate la pagina 12.
Chituirea capului şuruburilor

Capul şuruburilor se chituieşte în doi paşi cu chit de rosturi.
Se lipeste banda de armare autoadezivăpe placa uscată şi
sechituieşte,sau banda de armare cu fibră de sticlăse aşează
pe stratul proaspăt dechit şi se întinde uşor cu şpaclul.
După uscarea primului strat de chit, se aplică gletul, care este
apoi întins cu muchia şpaclului pe toată lăţimea până se obţine un stratuniform,
fără denivelări.
Finisarea finală a suprafeţei se poate realiza fie cu ajutorul unui chitde rosturi
(sub formă de pulbere) sau cu ajutorul chitului sub formă
depastă, care este indicat în special pentru chituirea finală.
Şlefuirea
După uscare, se şlefuieşte chitul şi suprafaţa chituită cu o
plasăabrazivă fixată pe un suport manual. În timpul şlefuirii trebuie să
fimatenţi să nu deteriorăm banda de armare şi nici suprafaţa plăcii dingips-
carton.
Primul şi al doilea strat

Primul strat de pastă de ipsos se aplică cu şpaclul şi se încearcă o cât mai bună netezire. În cazul
pereţilor, banda de protecţie se aplică începând de sus în jos. Cu un şpaclu se fixează banda, după
care se derulează de sus în jos (banda de hârtie sau din fibră de sticla se aplică pe primul strat, iar
hârtia autoadezivă se aplică direct pe placă fără a fi necesară aplicarea acestui prim strat). Cu
ajutorul şpaclului se apasă banda de sus în jos până când aceasta aderă şi intra în pasta de
şpăcluire. Suprafaţa se netezeşte numai cu ajutorul şpaclului. După uscarea primului strat, se
aplică cel de-al doilea care va avea o lăţime mai mare cu circa 10 cm. Se recomandă obţinerea unei
suprafeţe cât mai netede.
111

Aplicarea stratului fin (stratul al treilea)
Abia după ce primul strat s-a uscat bine, se poate trece la următoarele operaţiuni. Al doilea strat
poate sa fie din acelaşi material ca şi primul, dar pentru a obtine o suprafaţa perfect netedă, se pot
folosi paste speciale. Se aplică în straturi lungi peste primul strat şi se netezeşte prin mişcari
laterale. Dacă se lucrează cu atenţie se poate renunţa la activitatea de şlefuire.
Pentru obţinerea unor suprafeţe netede, în unele situaţii speciale, după umplerea rosturilor se va
aplica un strat fin de pastă pe întreaga suprafaţă. În cazul rosturilor de sub straturile ceramice,
umplerea acestora se limitează la rostul însuşi, fără aplicarea pastei în exteriorul lor.
Colţurile interioare între două placi de gips-carton (sau la trecerea
stâlpilor prin plafon).
Colţurile interioare apar la contactul placării cuplăcile din gips-carton
sau între placare şiconstrucţia de care este prinsă. Pentru
chituireacolţurilor interioare există două posibilităţiprincipale:
 Montarea uscată
Plăcile se fixează una lângă alta lăsând între ele un spaţiu de 0 - 2
mm.După fixare, rosturile apărute se chituiesc doar cu un chit
acrilatflexibil.
 Îmbinarea chituită
La colţurile interioare, plăcile se fixează lăsând între ele o distanţă de5 –
10 mm. Pe marginea plăcii alăturate se aplică o fâşie de chit derosturi.
Apoi se umple cu chit rostul din zona colţurilor. Imediat dupănetezirea
chitului aplicat, se introduce la capătul rostului o bandă dearmare cu
fibră de sticlă şi se chituieşte din nou. După şlefuire, serealizează
chituirea de finisare folosind chit acrilat flexibil.
Colţul exterior al peretelui.

Colţurile exterioare sunt cele ale pereţilor de compartimentare,
aletocurilor de ferestre etc. pe care le întărim cu profile pentru
protecţiacolţurilor ALU 25 x 25 mm. Profilul de colţ ALU se introduce în
stratulchitului de rosturi, apoi se uniformizează şi se nivelează chitul
presat.După uscarea primului strat de chit al colţului se aplică gletul,
careeste apoi întins pe toată lăţimea suprafeţei.Profilul pentru protecţia colţurilor ALU poate fi, de
asemenea, fixatprin metoda „uscată”, folosind bride din oţel, după care se aplicăchituirea finală.
În cazul colţurilor unor pereţi mai putin solicitaţi, protecţia poate avea loc cu benzi din hârtie
rezistentă întărită cu două faşii de PVC în lungul benzii.
Colţul exterior al peretelui cu protecţie a muchiilor

112

În cazul unor colţuri de pereţi puternic solicitaţi se va introduce un cornier de protecţie, aplicarea
lui facându-se în primul strat de ipsos, sau fără aceasta se poate fixa în puncte urmând sa fie
acoperit ulterior. Pentru colţuri extrem de solicitate cum ar fi în clinici, se va monta în pereţi o
ramă greade protecţie specială.
Banda de colţ zincată se poate folosi la chituirea colţurilor interioare,precum şi la armarea
colţurilor exterioare. Folosind acest tip de bandă,obţinem o îmbinare cu rezistenţă ridicată.
Se aplică chit de rosturi pe ambele părţi ale colţului.
Banda de colţ zincată se aplică pe colţ în unghiul dorit. Pentru fixareabenzii pe chitul aplicat
anterior se poate folosi gletul sau şpaclul.
Chituirea de finisare pe banda de colţ zincată se realizează întinzândchitul pe ambele feţe pe o
lăţime de cca 15 cm. Alt doilea strat deacoperire se întinde mai mult decât cel de bază. De regulă,
estesuficient să aplicăm două straturi de chituire. După uscarea perfectă achitului, se şlefuieşte cu
grijă suprafaţa.
Putem folosi banda de colţ zincată şi pentru armarea colţurilorexterioare. Procedăm la fel ca la
colţurile interioare. Introducembanda în stratul de chit cu firele metalice dedesubt. Nivelăm banda
şipresăm surplusul de chit de sub bandă. Banda aplicată este apoichituită şi şlefuită.
Colţ interior cu tencuială

Banda de armare a îmbinării din fibră de sticlă sau din hârtie va fi introdusă în timpul lucrului, în
rosturile dintre placi. Înainte de această operaţiune se va aplica o bandă de hârtie autoadezivă
care va oferi o linie de separatie uniforma a diferitelor materiale. După activitatea de şpacluire va
fi înlăturata partea vizibilă a benzii autoadezive.
Atentie!
Înaintea activităţilor de vopsire se va aplica neapărat un strat de grund, aceasta pentru a echivala
capacitatea diferita de absorbţie a vospelei pe care o are pasta de umplere a rosturilor faţă de
placa de gips-carton. Dacă nu se aplică stratul de grund, atunci rosturile umplute vor ieşi în
evidenţă faţă de restul suprafeţei plăcilor şi vor conduce la dificultăţi în uniformizarea ulterioară a
vopselei sau zugrăvelii.
Verificarea prelucrarii rosturilor.
Recepţia pe faze de lucrări se va face pe baza următoarelor verificări la fiecare tronson în parte:
 rezistenţa mortarului;
 numărul de straturi aplicatşi grosimea respectivă(determinate prin sondajeîn numărul
stabilit de
 comisia de recepţie), dar cel puţin 1 la 200 mp;
 aderenţa la suportşiîntre straturi;
 planeitatea suporturilor şi linearitatea muchiilor (bucatăcu bucată).
Aceste verificări sefacînaintea zugrăvirii sau vopsitoriei, iar rezultatele seînscriuîn registrele de
proceseverbale de lucrări ascunse.
113

Verificarea aspectului generalse va face prin:
 verificarea aspectului general al tencuielilor, forma muchiilor, scafelor şi profilurilor.
 verificarea suprafeţelor tencuite care trebuie sa fie uniforme, sănu aibădenivelări,
ondulaţii, fisuri,împuşcături provocate de granule de var nestins.
Se recomandăcaîn câmpurile mari sa se realizeze tencuieli din aceeaşi cantitate de mortar
preparatăînprealabil pentru a nuîntrerupe lucrulîn mijlocul unei suprafeţe ceea ce ar duce la
diferente de nuanţasupărătoare.
Verificarea planeităţiisuprafeţelor tencuite se face cu dreptarul de 2 m prin aşezarea lui în orice

direcţie pesuprafaţa tencuităşi măsurarea goluluiîntre dreptarşi tencuiala.
Verificarea orizontalităţiişi verticalităţiise face cu boloboculşi cu firul cu plumb.

Se verificăaderenţa straturilor de tencuialăla stratul suport prin ciocănirea cu un ciocan de lemn;
în sunetde "gol" aratădesprinderea tencuielilorşi necesitatea refaceriiîntregii suprafeţe.
Grosimea stratului de tencuialăse va verifica prin baterea unor cuieîn zonele respective sau prin
sondajespeciale în locurile mai puţin vizibile pentru a nu strica aspectul.
Abaterile admise:Umflături,împuşcături sau fisurinuse admit la tencuielile drişcuite.Neregularităţi
ale suprafeţei ( la verificarea cu dreptarul de 2 m lungime).
tencuieli drişcuite: max. 2 nereg./m.p. în orice direcţie, având adâncimea sauînălţimea
pânăla1mm.
Abateri pe verticală:tencuieli drişcuite, interioare: max. 2 mm/m
5. Remedierea defectelor de suprafaţă ale plăcilor din gips-carton

În cazul deteriorării pe o suprafaţă mai mare a plăcii din gips-carton, dacă nu se reuşeşte repararea
prin simpla chituire a locului respectiv, placarea se poate repara în modul următor:
1.Se ia o bucată de placă din gips-carton marca Rigips de aceeaşi
grosime cu cea a plăcii care necesită reparaţii. Dimensiunea va fi
ceva mai mare decât cea a locului deteriorat. Pe locul deteriorat
din zona placată se marchează conturul noii bucăţi de placă.
2.Se taie sau se ajustează placa în funcţie de conturul marcat

al noii bucăţi şi se îndepărtează cu grijă porţiunea deteriorată.
Muchiile bucăţii tăiate deteriorate şi muchiile noii bucăţi se
aranjează în aşa fel încât să creeze o fantă în formă de V.
3.În cavitate se introduc şi se fixează de placa din gips-carton profile

CD, eventual de şipci de lemn. Pentru fixarea profilelor sau a şipcilor
se folosesc şuruburi de lemn de tip 212.
114

4.Bucata nouă de placă din gips-carton se fixează cu ajutorul unor
şuruburi de tip 212 de profilele CD sau de şipcile de lemn.
5. Fanta se umple cu chit de rosturi Rigips (Extra, Vario, Super) sau

cu pastă de finisare ProFin Mega care se lasă să se usuce. Apoi, în
zona fantei se aplică chit, în care se introduce apoi banda de
armare şi se efectuează chituirea de
finisare.
6.La sfârşit locul reparat se chituieşte la rândul său cu stratul de
finisare şi după uscarea chitului se şlefuieşte. Pentru chituirea de
finisare este bine să se folosească un şpaclu de dimensiuni mai mari.
Locul astfel reparat nu va mai fi recunoscut de nimeni după zugrăvire.
115

BIBLIOGRAFIE
http://www.optimhs.ro/
http://ro.scribd.com/doc/105231465/Curs-Montator-Rigips
http://www.rigips.ro/
http://www.amenajarile-interioare.ro/wp-content/uploads/tehnici-montare-rigips.pdf
http://www.conestiasi.ro/proiect/cursuri/INSTALATOR.pdf
http://www.conestiasi.ro/proiect/cursuri/ASFALTATOR.pdf
Casetă tehnică
Titlul programului: Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-
2013
Titlul proiectului: «Pregătește-te pentru un viitor mai bun » - contract POSDRU/164/2.3/S/141701
Editorul materialului: Asociația Centrul Pentru Formare Profesională și Dezvoltare Regională
«Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene
sau a Guvernului României»
116


1 Suport Curs Montator Pereti Si Plafoane Din Ghips Carton

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1 Suport Curs Montator Pereti Si Plafoane Din Ghips Carton

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Investeşte în oameni !

FONDUL SOCIAL EUROPEAN

MONTATOR PEREȚI ȘI PLAFOANE DIN

Asociația Producătorilor de Materiale de Construcții din România;

I. COMUNICARE SI ORGANIZARE ............................................................ 3

Asociația Producătorilor de Materiale de Construcții din România;

1. Relaţii matematice simple ................................................................................ 70

IV. MATERIALE SI PROCEDURI DE EXECUTIE ........................................ 75

1. Intocmirea necesarului de materiale folosite in montajul peretilor si 75

Asociația Producătorilor de Materiale de Construcții din România;

2. Modelul de comunicare Shannon-Weaver

Vom analiza in continuare modelul de comunicare Shannon-Weaver

Asociația Producătorilor de Materiale de Construcții din România;

În acest context, se impune distincţia dintre informare şi comunicare,termeni adesea

- tine exclusiv de transferul de - se refera la schimburile de idei ce vizeaza schimbarea

Asociația Producătorilor de Materiale de Construcții din România;

Nu uitati !: a nu acorda respect partenerului de dialog nu inseamna un punct castigat ci

Asociația Producătorilor de Materiale de Construcții din România;

 Deschiderea, disponibilitatea de a comunica, de a stabili relaţii, si de aasculta.

Obstacole pentru o bunaascultare:

! mesajul supraincarcat si concentrarea asupra tuturor datelor duce la pierderea ideii

Asociația Producătorilor de Materiale de Construcții din România;

Mijloacele de comunicare(prin ce comunicam?)

Evidenţierea claraa obiectivelor

Asociația Producătorilor de Materiale de Construcții din România;

Consideraţii generale asupra redactării unui document

 Stabiliti in scris obiectivele documentului

Asociația Producătorilor de Materiale de Construcții din România;

 Minuta- este un document care consemnează

Asociația Producătorilor de Materiale de Construcții din România;

Memoriul- este o prezentare amănuntită si documentată a unei probleme, a unei situatii.

Asociația Producătorilor de Materiale de Construcții din România;

Adresarea verbală are şi dezavantaje, legate de faptul că dialogul poate conduce la

Printre regulile unei comunicări eficiente se numără:

Asociația Producătorilor de Materiale de Construcții din România;

 fiecare să-si rezerve timp pentru dialog

6. Comunicarea nonverbală constă în transmiterea mesajelor prin alt

Asociația Producătorilor de Materiale de Construcții din România;

Asociația Producătorilor de Materiale de Construcții din România;

Elemente ale comunicării non-verbale

Orientarea corpului: persoanele stau cu spatele la cei pe care doresc sa ii evite;

relaxata - detasare, plictiseala, autoincredere excesiva;

Asociația Producătorilor de Materiale de Construcții din România;

Comunicarea descendenta urmeaza, de obicei, relatiile de tip ierarhic, derulandu-se de la nivelul

care informatia constituie un feedback la un mesaj anterior, seful poate interacomunicarea

Asociația Producătorilor de Materiale de Construcții din România;

Prin comunicarea internă este sprijinită

Asociația Producătorilor de Materiale de Construcții din România;

9. Blocajele noastre din comunicare

Asociația Producătorilor de Materiale de Construcții din România;

Filtrele se refera la tendinta de a selecta doar informatiile care ne convin, care ne

10. Alte probleme in comunicare:

Asociația Producătorilor de Materiale de Construcții din România;

Cel mai important aspect al unui proces este informaţia, iar

Asociația Producătorilor de Materiale de Construcții din România;

2. 10 pasi de urmat pentru a avea o echipa unita si performanta.

2.2 Prezenta unui lider puternic

2.3 Delegarea eficienta a sarcinilor

Asociația Producătorilor de Materiale de Construcții din România;

2.4 Rezolvarea conflictelor

Asociația Producătorilor de Materiale de Construcții din România;

2.5 Incredere reciproca

2.6 Obiective comune