Introducere.............................................................................................................................

CAPITOLUL I . ABORDAREA GENERALĂ A TURISMULUI RURAL

1.1 Analiza conceptului de turism rural și dezvoltarea sa (definiții, unde și cum sa dezvoltat
turismul rural )..........................................................................................................................3
1.2 Trăsăturile specifice turismului rural (sunt pe internet ).................................................... 6
1.3 Rolul marketingului în dezvoltarea turismului rural (rolul promovării în turismu rural)...9

CAPITOLUL II. IDENTIFICAREA DEZVOLTĂRII TURISMULUI RURAL ÎN

REPUBLICA MOLDOVA
2.1 Analiza resurselor naturale și antropice pentru dezvoltarea turismului rural...................13
2.2 Motivațiile turistice pentru vizitarea spațiului rural ........................................................16
2.3 Structuri de cazare în turismul rural (pensiune ce le avem, hanuri,)................................18

CAPITOLUL III. IMPACTUL SERVICIILOR PRESTATE ÎN TURISMUL RURAL

3.1 Identificarea serviciilor principale în turismul rural (cazare, alimentație, suplimentare)..22
3.2 Analiza serviciilor de agrement practicate în turismul rural (drumeții, plimbări cu caii,
trăsură, Meșteșugurile practicate).............................................................................................23
3.2 Rolul serviciilor de agrement în dezvoltarea turismului rural ...........................................25

Concluzie...............................................................................................................................28
Bibliografie .............................................................................................................................30

1
 Introducere:
,, Lumea este o carte, iar cei care nu calatoresc nu pot citi decat o pagina din ea. ’’
(Sfantul Augustin)

Republica Moldova, ca destinatie turistica, dispune de un bogat potential pentru

vizitatorii sai. Turismul are toate sansele de a ameliora balanta de plati a statului prin majorarea
exportului de servicii turistice. Produsul turistic al tarii reprezinta un ansamblu complex de
mediu, atit natural, cit si creat de oameni (patrimoniu, cultura, activitati, servicii pentru
vizitatori).

Republica Moldova dispune de un valoros potential turistic natural, care se impune prin
atractii de un pitoresc deosebit, constituind unul dintre cele mai bogate resurse turistice.
Elementele reprezentative ale potentialului natural, care pot conferi o calitate necesara
dezvoltarii turismului sint: relieful republicii, potentialul turistic hidrografic, vegetatia si fauna,
relief si geologie, ariile naturale protejate, monumente ale naturii – hidrologice, rezervatiile
naturale,
rezervatiile peisagistice,silvice,patrimoniul cultural etc. Valorificarea acestor resurse turistice se
realizează în cadrul tupurilor de turism practicate ca :

- Turism de recreiere

- Turism religios

- Turism vitivinicol

- Turism de sănătate şi recreiere

- Turism pentru umparaturi

- Tursim rural

Pe parcursul acestei lucrari vreau să analizez Turismul Rural din Republica Moldova şi
tipuri de turism rural practicate în domeniului turismului rural importanţă şi puncte slabe.

2
CAPITOLUL I . ABORDAREA GENERALĂ A TURISMULUI RURAL

1.1 Analiza conceptului de turism rural și dezvoltarea sa.

Turismul rural este un fenomen de data recenta. In ţări europene se practică de cateva
decenii spontan sau organizat. Ceea ce este nou însă, se referă la dimensiunea fenomenului in
spaţiul rural.Aceasta expansiune este determinata de existenta a doua motivatii pentru turismul
rural ; pe de-o parte este vorba de relansarea si dezvoltarea domeniului rural, iar pe de alta parte
de o forma de turism alternativa, la turismul de masa, traditional .

In ansamblul economiei globale a turismului, turismul rural se defineste ca fiind

valorificarea turistica :

 a spatiilor rustice;

 a resurselor naturale;

 a patrimoniului cultural;

 a imobilelor culturale;

 a traditiilor satesti ;

 a produselor agricole ;

Prin intermediul unor produsee de marca (consacrate) ilustrative ale identitatii regionale,
care sa acopere nevoile consumatorilor in materie de primire, alimentatie, activitati recreative,
divertisment si diverse servicii, in scopul unei dezvoltari locale, durabile si a unui raspuns
adecvat la nevoile de recreere din societatea moderna, intr-o noua viziune sociala oras- sat.

Desi actioneaza in spatiul rural, agroturismul si turismul rural sunt doua concepte care
pentru unii autori reprezinta acelasi lucru iar pentru altii sunt doua notiuni diferite.Practica arata

3
ca aceste doua categorii se identifica pana la un moment dat, care scoate in evidenta elemente de
identitate, incluziune, cat si elemente diferite care le conduc la departajare/diferentiere.Turismul
rural este un concept care cuprinde activitatea turistica organizata si condusa de populatia locala
si care are la baza o stransa legatura cu mediul ambient, natural si uman.

Termenul de turism rural are intelesuri diferite in tari diferite.Exemple:

 in Finlanda – inchirierea unor cabane, sau oferireaa de servicii in mediul rural de tip
hrana sau transport;

 in Ungaria – “turism la sat”- presupune activitate si servicii in sate; cazare la preturi

mici, implicarea in activitati agricole.

 in Slovenia – “turismul la ferma” – oaspetii locuiesc cu familiile de fermieri.

 in Olanda- camparea la fermeunde majoritatea serviciilor sunt legate de activitati precum

ciclismul, plimbari cu cai, etc.

 in Grecia - cazare in camere mobilate in stil traditional, cu mic dejun traditional de multe
ori preparat din produse realizate in casa.

In Republica Moldova Turismul rural este o forma de turism care se desfasoara in mediul rural,
valorificand resursele turistice locale (naturale, culturale, umane) ca si dotarile si echipamente
turistice, inclusiv pensiunile si fermele agroturistice.

Aceasta activitate turistica are un caracter ocazional.Spre deosebire de agroturism,

turismul rural are un caracter permanent si dispune de o structura de primire eterogena
reprezentata nu numai prin gospodariile taranesti ci si prin campinguri, sate taranesti. In acest
caz activitatea de baza a persoanelor implicate este prestarea de servicii turistice iar veniturile
realizate au un caracter permanent.

Atributele caracteristice turismului rural

Agroturismul prezita mai multe trasaturi care il diferentiaza de turismul clasic prin :
 consumul turistic se petrece in mediul rural unde esentiale sunt : calitatea pensiunii,
serviciilor de primire (ferme) ;

 oferta turistica este autentica condusa de oamenii locului ;

 este o activitate complementara activitatii agricole si nu alternativa acesteia ;

4
  ofera populatiei cu venituri reduse posibilitatea de odihna, de recreere in vacante, week-
end-uri, in peisajul mediului rural cu valori culturale educative si cu o ospitalitate
specifica ;

 nu necesita investitii foarte mari pentru amenajari de infrastructura sau suprastructura

turistica ;

 se evita marile aglomerari turistice de pe litoral sau din statiunile balneae sau montane ;

 este un sistem difuz prin specificul ofertei sale diversificate si marea diseminare in
spatiu ;

 nu aduce prejudicii prea mari mediului natural sau a celui construit insa trebuie sa se tina
cont de un anumit plan ecologic si fizic ;

 nu este compatibil pentru turismul de masa.

Tipuri de turism rural

Turismul în mediul rural constituie un remediu benefic pentru a evada din stresul urban
şi de a beneficia de facilităţile care le oferă. Mediul rural din Republica Moldova, cu
comunitatile agricole si satele sale pitoresti, constituie o sursa importanta pentru:

 prestarea serviciilor de cazare traditionala de tip rural;

 oferirea unor posibilitati pentru vizitatori de a se incadra in activitatile si preocuparile

rurale;

 familiarizarea cu folclorul, distractiile si traditiile locale;

 prezentarea mestesugurilor cu posibilitatea de participare la procesul de lucru ca atare;

oferirea unor posibilitati de procurare a produselor mestesugaresti.

In mediul rural din Republica Moldova exista multe cladiri construite in stil traditional,
care, dupa o eventuala reconstructie, ar putea fi utilizate pentru cazarea turistilor.
Mediul rural cu comunitatile sale, cu o bogata cultura si traditii populare, desfasurind activitati
agricole specifice, reprezinta elemente esentiale pentru dezvoltarea turismului rural. In Republica
Moldova practicarea acestei forme de turism poate sa aduca beneficii directe comunitatilor
rurale, unde salariile populatiei sint sub nivelul mediu, creind noi locuri de munca si venituri
suplimentare pentru fermieri. Satenii pot oferi servicii de cazare in gospodariile proprii. De
mentionat , insa, ca nu exista nici o evidenta a acestor structuri de cazare si nu este elaborat
cadrul legislativ necesar pentru a incuraja dezvoltarea turismului rural.

5
Dintre tipurile de turism care pot fi practicate in mediul rural sunt

- Turism de vacanţă

- Turism de sănatate şi frumuseţe

- Turism cultural

- Turism de aventură

- Turism de afaceri

Şi alte forme în dependenţă de dornţele şi necesitaţile turistului.

Caracteristicile tipurilor de turism rural in Moldova

Turismul de vacanţa

Constituie o oportunitate deosebita de apetrece timpul liber destinat vacanţei întrun mediu
linistitde recreere şi de eliberare de stresul urban. Aceasta forma de turism este motivata de dorinta
de intoarcere la natura, la viata si obiceiurile traditionale si presupune sederea in gospodaria
taraneasca.
Turismul de sanatate si frumusete

In Republica Moldova functioneaza statiuni balneoclimaterice si de odihna care ofera

prestatii in cadrul turismului de sanatate si frumusete. Ele sint amplasate in locuri atractive
pitoresti, oferind diferite servicii de tratament.

1.2 Trăsăturile specifice turismului rural

Turismul rural nu este un fenomen recent. Interesul pentru petrecerea timpului liber la tara
s-a dezvoltat înca din secolul XIX în tari precum Franta, Marea Britanie, Germania s.a., ca o
reactie fata de stressul si conditiile sordide ale oraselor aflate în plina expansiune în contextul
dezvoltarii impetuoase a industriei

Un factor care a marcat decisiv promovarea turismului rural în tarile Europei Occidentale a
survenit în în deceniul 5 al secolului nostru când, în majoritatea legislatiilor europene, s-a adoptat
sistemul concediilor de odihna platite de catre angajatori. Acest fapt a generat o cerere turistica fara
precedent care a stimulat, la rândul ei, afirmarea unor forme inedite de prestatie turistica în mediul
rural, sensibil diferentiate de la o tara la alta. În scurt timp, activitatea turistica desfasurata în

6
mediul rural a capatat ponderi notabile în tari precum Franta, Marea Britanie, Elvetia, Austria,
Italia, Germania, Irlanda s.a.

În tara noastra, turismul rural, desi capatase contur în perioada interbelica, el s-a dezvoltat în
forme "sui generis" (binecunoscute) impuse de originea rurala directa si de "dependenta" economica
(în raport cu acest mediu) a unei bune parti din populatia stabilita în mediul urban în conditiile
procesului accelerat de industrializare si urbanizare din perioada comunista

Noile realitati politice si socio-economice ale tarii noastre sunt de natura sa permita
dezvoltarea acestei forme de activitate într-o maniera sistematica si organizata. Acest fapt este
deosebit de semnificativ întrucât promovarea si dezvoltarea turismului rural poate constitui o
modalitate de solutionare a unora dintre numeroasele si inerentele dificultati ale perioadei de
tranzitie care se resimt implicit în mediul rural. Ea consta în principal în conturarea unor oferte
turistice inedite, atractive si accesibile (în conditiile în care oferta furnizata de prestatorii consacrati
de servicii turistice a devenit inaccesibila pentru un segment important al clientilor potentiali,
evident afectati de recesiunea economica) si într-o serie de mutatii benefice pe care acest fenomen
le poate genera în spatiul specific de desfasurare.

CONCEPTUL DE TURISM RURAL - consideratii generale

Fiind un fenomen socio-economic relativ recent, preocuparile de a defini turismul rural

sunt relativ sporadice si eterogene, ele avându-si sursa în interesul acordat acestei problematici de
catre diverse categorii de specialisti: sociologi, economisti, geografi, specialisti în amenajarea
teritoriului, psihologi etc. În acest context, în ceea ce priveste definirea si continutul conceptului de
turism rural, pot fi sesizate mai multe acceptii dintre care mentionam:

 acceptia psihologica, potrivit careia turismul rural poate fi definit ca o forma particulara de
turism bazata pe o anumita "arta" a primirii turistului si a unui comportament diferit de cel
practicat în mod obisnuit în cadrul altor tipuri de turism. Din aceasta perspectiva, turismul
rural este o "stare de spirit" care implica deopotriva ospitalitate din partea comunitatii
rurale si respect si consideratie pentru mediul rural, din partea turistului. Turistul nu este
un client anonim, ci un oaspete primit ca un prieten, atât de catre persoanele care îl
gazduiesc, cât si de catre întreaga comunitate rurala a satului respectiv. Chiar daca aceasta
acceptie nu pierde din vedere elemente precum puritatea aerului, naturaletea si calitatea
peisajului s.a., accentul se pune asupra contactelor umane, dialogului, schimbului de
impresii. Nu este mai putin adevarat ca acest tip de relatii poate fi cultivat în aceasi maniera
si în cadrul satelor si cluburilor de vacanta sau a altor unitati de primire care functioneaza
în statiunile balneare moderne.
7
  acceptia sociologica, potrivit careia turismul rural se practica în sânul societatilor rurale
întelese ca spatii de viata cotidiana în care turistul descopera taranul, folclorul rural,
sarbatorile traditionale etc. Turismul rural trebuie sa ramâna un produs al societatii rurale;
amenajarea spatiului, implementarea echipamentului de recreere trebuie realizate de catre
comunitatea rurala însasi, singura în masura sa creeze o atmosfera lipsita de artificialitate în
care turistul poate descoperi un mod de viata traditional care îi creaza treptat sentimentul
apartenentei si înradacinarii în comunitatea respectiva. Prin urmare, se presupune insertia
turistului în societatea rurala potrivit dorintei sale de a descoperi un mod de viata autentic si
inedit.

 acceptia geografica, aparent mai putin restrictiva, care relationeaza turismul rural cu
existenta spatiului rural corespunzator

Turismul rural este definit ca fiind forma de turism care se manifesta în spatiul rural,
indiferent care sunt caracteristicile fizico-geografice si demografice ale acestuia. În pofida
simplitatii sale, aceasta definitie atrage dupa sine probleme redutabile rezultate din necesitatea
ruralitatii si a delimitarii sale spatiale. Determinarea gradelor de urbanizare si ruralizare în vederea
delimitarii lor spatiale este o problema traditionala, abordata intens, de multi ani, de numerosi
geografi, economisti, sociologi, specialisti în amenajarea teritoriului s.a.

În legatura cu aceste criterii, prezentam succint câteva consideratii:Zonele rurale tipice

prezinta densitati reduse ale populatiei, gospodarii de talie mica, în general relativ distantate între
ele, suprafete agricole si/sau forestiere sunt mai extinse decât cele construite. Evident, densitatile
medii ale populatiei rurale variaza mult de la o tara la alta în functie de numerosi factori fizico-
geografici, sociali, economici, istorici, ceea ce explica variabilitatea dimensionala a unitatilor
administrative. Exemplificam, în acest sens, criteriile statistice utilizate în câteva tari pentru
definirea asezarilor rurale:

In Balti -asezarile rurale de tipul satelor au un numar de locuitori care variaza de la 110-
090 pâna la 140-057 de locuitori în cazul satelor foarte mari.

In Rezina grupari de populatie mai mici de 1000 de persoane, cu exceptia unor anumite
zone precum statiunile de vacanta.

Evident ca si la nivelul diferitelor Orase si Sate din Moldova exista diferente notabile de la
o regiune la alta, principalii factori de variatie fiind relieful, conditiile climatice, resursele naturale
si umane, etc.

8
 Majoritatea opiniilor definesc zonele rurale ca fiind cele în care suprafata ocupata de
constructii reprezinta 10-20 % din suprafata totala. Acest fapt are trei implicatii majore: activitatea
economica a zonelor rurale este dominata de agricultura si silvicultura; zonele rurale conserva într-
o masura apreciabila mediul natural; zonele rurale ofera vizitatorului senzatia si satisfactia unei
economii traditionale, neindustrializate.

Urbanizarea rapida din ultimele doua secole a generat noi structuri sociale, diferite de
societatile traditionale de la tara. Conservarea vechilor moduri de viata si gândire este importanta
pentru pastrarea "caracterului" rural. Specificul rural traditional conjugat cu interesul pentru peisaj
si cu posibilitatile de recreere pe care le ofera mediul satesc sunt principalele argumente care atrag
turistii din mediul citadin.

Având în vedere complexitatea mediului rural, o serie de autori au considerat oportuna

introducerea conceptului de continuu rural si urban, pentru a putea aborda complexitatea diverselor
situatii si pentru compararea zonelor care sunt considerate rurale însa poseda numeroase
caracteristici care le detaseaza de ruralul propriu-zis. Utilizând acest concept, comunitatile rurale se
pot fixa pe o scara mobila, având la o extremitate polul zonelor rurale profunde, slab populate, iar
la cealalta extremitate, concentratiile urbane de tip metropolitan, expresii elocvente ale urbanizarii.
Între aceste doua extreme se desfasoara o varietate de situatii, esential rurale sau esential urbane,
trecerea între acestea corespunzând unei zone centrale de tranzitie care îmbina trasaturile esentiale
ale tipurilor de baza în cadrul zonelor de populare suburbana (zone periurbane). Din punct de
vedere economic, zona rurala evidentiaza trei tipuri de baza:

1) ruralul periferic sau ruralul profund, caracterizat prin populatie mai putin numeroasa, cu
grad ridicat de îmbatrânire, activitati industriale cu intensitate redusa, bazate pe
îndeletnicirile traditionale, nivel scazut al serviciilor si al productivitatii economice.

2) zone rurale integrate din punct de vedere economic, situate în apropierea oraselor,
caracterizate prin activitati agricole de tip intensiv, economie relativ diversificata si
prospera, standard mai ridicat al serviciilor.

3) ruralul intermediar care evidentiaza o stare medie a caracteristicilor mentionate anterior.

1.3 Rolul marketingului în dezvoltarea turismului rural

1. Dezvoltarea marketingului turistic.Etapele dezvoltarii :

9
 a. preistoria turismului ce dureaza pina in sec.19.Oamenii calatoreau cu scopul de
comert,religie,invatamint.Trasaturile distincte sunt:1.primitivismul mijloacelor de
transport,deplasarea pe distante mai mici,calatoreau,de rugula,oamenii cu statut
privilegiat.

b. Turismul de elita-sec.19-20.Se caracterizeaza prin faptul ca apare odhna ca motiv de

calatorie.are loc perfectionarea mijl.de transport,apar hotelurile,birouri de turism.

c. Formarea turismului in masa-sec 20-al doliea razboi mondial-se caract.prin formarea

turismului popular.Apar calattorii in grup.Destinatia Europa

d. Etapa turismului de masa-45 pina in prezent-are loc formarea industiriei

turistice,dezv.turismului international,diferentierea si specializarea turismului.

Evolutia mk.turistic are 4 etape: 1.et. preMk-anii’50-70; 2.et mk tur instrumental-anii 70-
80;3.et Mk conceptual- anii 80-85.; 4.et Mk contemporan- 85-prezent.

2.Particularităţile marketingului turistic

a. Caracterul institutional bine exprimat-in domeniul turismului necesitatea participarii

statului este obligatorie,de aceea prestarea serv.ale unei agentii depinde de finantarea
statului a infrastucturii,determinarea formalitatilor turistice si utilizarea valorilor culturale
nationale.

b. in domeniul turismului activitatile de mk.au o importanta deosebita in perioada

extrasezoniera.Factorul sezonier impune diversificarea serv.turistice si utilizarea
diferitelor tehnici de mk. In perioada extrasezoniera.

c. rolul central al factorilor psihologici,comportamentali si sociali ai consumatorilor in

alegerea produselor turistice.Acesti factori sunt deseori mai importanti decit aspectele
materiale,deaceea trebuie de tinut cont de ei in org.activ.de mk.

d. pentru mk.turistic este importanta dirijarea cererii si nu stimularea ei.Cererea la

serv.turistice este crestere continua si industria turismului depinde de oscilatiile
conjuncturii economice mult mai putin decit decit alte ramuri.

e. Elaborarea activitatii de mk.pe etape.Deoarece in domeniul turismului exista diferente de

timp si loc in procurarea si consumul prod.turistic intreg mixul de mk.trebuie organizat in
3 etape:

1. et.potentiala
10
2. et.proces(cons.turistic)

3. et.rezultativa

3. Funcţiile marketingului turistic.

Avem functii la nivel micro:elaborarea programelor turelor,reclama intr.si a

prod.turistic,elaborarea politicii de pret si ofertelor turistice,implimentarea mk.direct si
participarea la diferite manifestari de mk.(expozitii)

La nivel macro:cercetarea pietei turistice la nivel national si international,perfectionarea

prod.turistice(infrastructura),elaborarea politicii de promovare nationale(formarea si promovarea
imaginii tarii).organizarea si expozitii saloane turistice,asigurarea competitiei loiale in domeniul
turismului.

4. Oferta turistică. Producţia turistică. Particularităţile ofertei turistice.

Piata turistica-sfera economica de interferenta a ofertei turistice materializata prin

productia turistica si cererea turistica materializata prin consumul turistic.

Oferta turistica-ansamblul elementelor,patrimoniului turistic si activitatile de valorificare

a acestor elemente in scopul satisfacerii cererii turistice.

Productia turistica-e formata din serv.prestate in realitate de catre firmele turistice intr-o
anumita per.de timp.Particularitatile:

 e perceputa in forma de imagine

 nu poate fi stocata din cauza perisabilitatii

 turistice ii este caracteristica efectul de substituire

 turistica e rigida

 turistica are o structura eterogena.E compusa din 2 tipuri de elemente atractive si

functionale

 turistica poate avea 2stari:reala,potentiala.

5.Baza tehnico-materiala: particularităţi si clasificări

BTM este reprezentata de cladiri si echipamente turistice ce contribuie la materializarea

resurselor naturale si antropice ale teritoriului.BTM determina capacitatea de productie a ofertei
turistice si are urmatoarele particularitati:
11
  intre baza tehnico-materiala,resursele materiale turistice si segmentul cererii turistice
trebuie sa existe corespondenta pen plan cantitativ si calitativ.

 investitiile in BTM ca volum absolut sunt direct proportionale cu dimensiunea si calitatea

resurselor naturale.

 pe unitate de echipament(loc de cazare)efortul investitional este invers proportional cu

calitatea resurselor naturale.Poate fi clasificat:

a. BTM.a cazarii(in ftie de principiile deservirii,deservirii personalului,calitatea

serv.prestate,tipul clientelei.

b. .BTM.a alimentatiei(in ftie de amplasare,extensiunea meniului,stilul meniunlui,metoda

deservirii,specializarea meniului.

c. BTM.a transportului(in ftie de tipul de transport).

 BTM a agramentului(in ftie de tipul agrementului)

6.Baza tehnico-materiala a cazării şi a transportului

BTM a cazariipoate fi clasificata:

 In ftie de principiile deservirii:a.unitati hoteliere:hotele si moteluri,b.unitati

extrahoteliere(pensiunea)

 In ftie de regimul functionarii:1.permanente,b.nepermanente

 In ftie de calitatea serv.prestate:a.unitati omologate,b.unirari neomologate

 In ftie de tipul clientelei:a.hotel turistic,b.contrul de congrese,c.casa d odihna si

tratament,d.hotel ptru persoane in tranzit,e.hotel ptru spoetivi,e.hotel ptru
alpinisti,g.motelurile

BTM a transportului:

 In ftie de tipul de transport:tren,automobil,autocar,avion,alte forme netraditionale

7. Baza tehnico-materiala a alimentaţiei şi agrementului.

BTM a alimentatiei:

 in ftie de amplasare:a.comerciala,b.institutionala,c.industriala,d.in cadrul hotelurilor

12
  in ftie de extensiunea meniului:a.unitati cu meniu limitat,b.unitaticu meniu
deplin,c.unitati cu meniu extins

 in ftie de stilul meniului:a.meniu complet,b.meniu a la carte

 in ftie de metoda deservirii:a.servire de catre chelneri,b.autoservire,c.servire automatizata

 in ftie de specializarea meniului:a.bucate traditionale,b.bucate nationale,c.bucate

dietetice,d.meniu de produse ale marii,e.meniu vegetarian

BTM a agrementului:

 In ftie de tipul de agrement:teatre,cinema,Sali sportive,discoteci,circ,gradini zoologice.

CAPITOLUL II. IDENTIFICAREA DEZVOLTĂRII TURISMULUI

RURAL ÎN REPUBLICA MOLDOVA

2.1 Analiza resurselor naturale și antropice pentru dezvoltarea turismului

rural.

Aspecte generale si trăsături ale hazardelor naturale

Începutul acestui mileniu se caracterizează printr-un impact tot mai accentuat al
activităţilor umane asupra Terrei, care determina modificări globale ale mediului.
Modificările accentuate ale mediului pe Terra , presiunea crescânda a societăţii asupra
elementelor de mediu generează o serie de crize dintre care unele au devenit globale, cum ar fi
tendinţele de încălzire a climei, datorate efectului de sera, apoi reducerea stratului de ozon,
ridicarea nivelului Oceanului Planetar, despăduririle si procesele de degradare a solurilor,
poluarea crescândă si deşertificarea.
Omul are insă si un impact pozitiv asupra mediului prin extinderea teritoriilor protejate(in
parcuri si rezervaţii naturale), prin ocrotirea unor specii de plante si animale pe cale de dispariţie,
a unor obiective geomorfologice, geologice si paleontologice, precum si prin numeroase lucrări
de inginerie a mediului.
Hazardele naturale sunt manifestări extreme ale unor fenomene naturale, precum
cutremurele, furtunile, inundaţiile, secetele, care au o influenta directa asupra vieţii fiecărei
persoane, asupra societăţii si a mediului înconjurător. Atunci când hazardele produc distrugeri de
mare amploare si pierderi de vieţi omeneşti, ele sunt denumite dezastre sau catastrofe naturale.

13
 Vulnerabilitatea pune in evidenta gradul de expunere a omului si a bunurilor sale fata de
diferite hazarde, indicând nivelul pagubelor pe care le produce un anumit fenomen.
Riscul reprezintă nivelul probabil al pierderilor de vieţi omeneşti, al numărului de răniţi,
al pagubelor aduse proprietăţilor si activităţilor economice de către un anumit fenomen natural
sau grup de fenomene intr-un anumit loc şi intr-o anumită perioadă.II. Hazarde endogene si exogene

Hazarde naturale pot fi clasificate in funcţie de diferite criterii, în funcţie de geneză,

hazardele naturale se diferenţiază in:
 Hazarde endogene, a căror acţiune este generată de energia provenită din interiorul
planetei, in această categorie fiind incluse cutremurele si erupţiile vulcanice.
 Hazarde exogene, generate de factorii climatici, hidrologici, biologici etc., de unde
categoriile de: hazarde climtice, hazarde hidrologice, hazarde geomorfologice, hazarde
oceanografice, hazarde biologice, hazarde biofizice si hazarde astrofizice.

Hazarde endogene
Cutremurele de pământ sunt mişcări bruşte ale scoarţei care produc unde elastice
reflectate in trepidaţii cu un impact puternic asupra aşezărilor umane.
Cele mai numeroase si mai puternice cutremure sunt generate de dinamica internă a
Terrei, fiind numite cutremure tectonice.
Şocurile seismice se produc ca urmare a unor procese de fracturare si frecare intre
compartimentele scoarţei terestre, in această situaţie fiind eliberată o cantitate mare de energie,
care se măsoară in ergi si este utilizată pentru calcularea magnitudinii cutremurului.
Magnitudinea se măsoară cu ajutorul unei scări logaritmice, numită scara Richter, cuprinsă între
0,3 şi 9 grade.
Hazardele climatice cuprind o gamă variată de fenomene şi procese atmosferice care
generează pierderi de vieţi omeneşti, mari pagube şi distrugeri ale mediului înconjurător.
Ciclonii tropicali sunt furtuni violente, formate între 5-150 lat. N şi S, având viteze ale
vântului de peste 118 km/h. Acestea poartă denumiri diferite de la o regiune la alta:
„uragan”(hurricane) în Oceanul Atlantic, taifun în Oceanul Pacific şi „ciclon tropical” în
Oceanul Indian şi în lungul coastelor Australiei.
În cadrul ciclonilor, care pot să aibă în diametru cuprins între 500 şi 1000 km, mişcarea
maselor de aer are un caracter circular şi prezintă, uneori, traiectorii neaşteptate şi intensificări
locale greu de anticipat. În partea centrală, numită „ochiul ciclonului”, vântul este slab şi
predomină timpul senin; coroana principală cu un diametru de până la 200 de km, este

14
caracterizată prin violente şi ploi abundente. Spre exterior viteza vântului şi cantităţile de
precipitaţii tind să se diminueze treptat.
Cel mai distrugător ciclon tropical cunoscut sub aspectul pierderilor de vieţi omeneşti a
fost cel din noiembrie 1970, când, în Bangladesh, în aşezările din delta fluviilor Gange şi
Brahmaputra şi-au pierdut viaţa circa 1 milion de persoane(după alte surse numărul a fost fie
mai mic, fie mai mare), alte câteva milioane rămânând fără adăpost şi hrană.
Tornadele sunt hazarde climatice foarte periculoase datorită forţei deosebite a vânturilor,
care au un caracter turbionar. Acestea se produc pe continente între 20o şi 60o lat. N şi S. În
cadrul unei tornade, care are aspectul unei coloane înguste sau al unei pâlnii întoarse, viteza
vântului este cuprinsă între 60 şi 400 km/h, iar diametrul poate să ajungă la câţiva km. Aerul în
mişcare antrenează cantităţi mari de praf care dau tornadelor o culoare cenuşie, distinctă.
Hazardele oceanografice cuprind hazardele generate de valurile de vânt sau de
cutremure(tsunami), de banchiza de gheaţă şi de deplasarea aibergurilor, de producerea
fenomenului El Niňo, de ridicarea nivelului Oceanului Planetar.
Valurile eoliene puternice produse de furtuni sunt periculoase pentru navigaţie şi au un
impact însemnat asupra coastelor. În unele situaţii este realizat un spectru de interacţiune în care
se combină energia mai multor valuri, cu înălţimi de 8-10 m, a căror rezultantă este deosebit de
periculoasă pentru ambarcaţiuni si pentru platformele petroliere marine( de ex. cele din Marea
Nordului).
Tsunami sunt valuri uriaşe produse de cutremurele puternice, erupţii vulcanice şi
alunecări submarine. Denumirea acestor fenomene este de origine japoneză şi are înţelesul de
„valuri de port”. Cele mai numeroase asemenea valuri se produc în Oceanul Pacific, dar se
întâlnesc şi în Oceanul Indian, Oceanul Atlantic şi în Marea Mediterană.
Valul tsunami generat de cutremurul din Chile din 23 mai 1960, cu magnitudinea de 8,6
grade pe scara Richter, a înaintat 500 metri în interiorul uscatului şi a produs peste 1000 de
victime. Pe ocean s-a propagat pe o distanţă de 10000 km, până în insulele Hawaii, unde au fost
înregistrate 62 de victime şi pagube de peste 60 milioane de dolari.
Banchiza de gheaţă, a cărei grosime poate să ajungă la 3-4 m, devine un hazard pentru
navigaţie atunci când se extinde rapid şi pune în dificultate, datorită pericolului de blocare,
navele de cercetări sau de pescuit oceanic.
Aisbergurile sunt fragmente uriaşe de gheaţă desprinse din calotele glaciare sau de
gheţari polari, care plutesc împinse de vânturi ori de curenţi oceanici. Aisbergurile pot fi întâlnite
de nave pe circa 20% din suprafaţa oceanelor, fiind un pericol pentru circulaţia maritimă şi
pentru platformele marime de foraj şi de exploatare a petrolului.

15
 Oscilaţia Sudică – El Niňo este un fenomen complex de interacţiune între apele
Oceanului Planetar şi atmosferă, care se produce în zona tropicală a Oceanului Pacific. Acest
fenomen se manifestă prin încălzirea anormală, la suprafaţă, a apelor Oceanului Pacific, care se
deplasează dinspre partea vestică spre partea estică sub impulsul unor mase de aer cu aceeaşi
direcţie de mişcare. În acest fel sunt perturbate vânturile alizee, fenomen care generează
modificări climatice majore, în special în zonele tropicale.
Ridicarea nivelului Oceanului Planetar este legată de tendinţa generală de încălzire a
climei şi reprezintă un hazard global, de lungă durată cu numeroase consecinţe grave pentru
zonele de coastă. Această ridicare este datorată aportului tot mai mare de apă dulce de pe
continente, provenită din topirea gheţarilor şi din apele subterane utilizate de om pentru irigaţii.

2.2 Motivatiile turistice pentru vizitarea spatiului rural

Turismul rural are drept scop ridicarea nivelului de trai în regiunile rurale, ajuta la
pastrarea culturii mostenite si în acelasi timp sa reduca fenomenul de migratie.Deci turismul
rural este o componenta principala în dezvoltarea teritoriala a tarii.

Bazele turismului si motivatiile sale

Se poate porni de la premisa ca turistul are nevoie de turism rural, dar si satul are nevoie
de turism rural. Dupa viata agitata si stresul marilor orase, turistul strain îsi doreste o vacanta
linistita în contact cu natura, cu traditionalul (un european din patru îsi petrece vacanta la tara).
Pe de alta parte, satul are nevoie de turism rural.Acest tip de turism prezinta o scrie de avantaje:
valorifica spatiile agricole, resursele naturale, patrimoniul cultural, traditiile satesti, produsele
agricole, realizeaza schimburi între veniturile urbane si cele rurale, creaza direct si indirect locuri
de munca, îmbunatateste infrastructura. Exista o serie de motive economice, sociale si culturale
care recomanda dezvoltarea initiativelor turistice în zone rurale ca si stimulator al economiei
rurale.

Turismul rural nu s-a nascut într-o forma spontana, ci a fost creat în urma cercetarilor si
proiectat de catre Guvernele si Ministerele Agriculturii si Turismului din tarile Comunitatii
Europene pentru a da raspunsuri la o serie de probleme create de situatia zonelor rurale si anume:

 reducerea puternica a veniturilor agrare

16
  îmbatrânirea si abandonarea agriculturii

 noua cerere privind mcdiul

 stabilitatca populatiei

Motivatiile principale ale turismului rural sunt cele de ordin social, cultural si economic,
putând fi sintetizate astfel:

Motive sociale

 criza agriculturii: noile conditii economice si legislative din Europa determina tendinta de
disparitie pe care o manifesta gospodariile mici si traditionale

 abandonarea pamânturilor de cultura, precum si a sarcinilor cu specific rural

 cresterea somajului în rândul tinerilor exodul rural: familiile taranilor pleaca la oras
pentru a-si cauta de lucru.

Motive culturale

 cresterea numarului de case din spatiul rural care nu sunt ocupate sau întretinute

 slaba folosire a claidirilor traditionale

 disparitia mestesugurilor

 distrugerea mostenirii de arta locala

 pierderea traditiilor

 abandonarea grijii si preocuparii fata de locurile frumoase din natura care sunt oferite de
spatiul rural

Motive economice

 veniturile foarte mici provenite din agricultura

 dificultati în comercializarea produselor agricole furnizate de gospodariile taranesti

 evolutia preturilor

 surplusul de produse agricole

17
 Însa, motivatiile nu se opresc aici, dintre factorii care stimuleaza afirmarea tot mai
sustinuta a turismului rural, remarcându-se:

Cresterea duratei timpului afectat pentru recreere

Cresterea timpului afectat pentru recreere reprezinta în general un factor important al

dezvoltarii turismului rural. Un aspect particular care are consecinte asupra turismului rural este
multiplicarea perioadelor scurte de timp alocate recreerii. La acestea se adauga si posibilitatea
efectuarii esalonate a concediilor de odihna. Corelând acest fapt cu alti factori, precum durata
perioadei de transport, costul sejurului, deficitul de solutii turistice de scurta durata, rezulta ca
perspectivele selectarii mediului rural ca spatiu de vacanta sunt tot mai mari, cel putin pentru
perioadele scurte de timp.

Cresterea interesului pentru mentinerea sanatatii.

Cresterea interesului pentru mentinerea sanatatii înregistreaza o crestere spectaculoasa.

Chiar daca în prezent, în tara noastra, modul de obtinere a alimentelor este, din fericire mai putin
artificializat comparativ cu tarile puternic industrializate, nu este mai putin adevarat ca factorii
de stres generati de precaritatea economica, hipertrofierea, disfunctionalitatea si poluarea marilor
orase, afecteaza tot mai evident starea de sanatate a populatiei. Orientarea tot mai vadita a
scopului sejurului spre activitati de recreere, sportive, de decuplare de la tensiunea cotidiana este
fireasca si se înscrie într-o strategie mai mult sau mai putin deliberata de mentinere a sanatatii .

Linistea si confortul psihic

Linistea si confortul psihic sunt elemente tot mai cautate de numerosi turisti, fapt deloc
surprinzator, dat fiind nivelul de stres, specific majoritatii lucratorilor. Mecanismele care stau la
originea deplasarii sunt diverse si adeseori subtile. Survine frecvent aspiratia voluntara de a
parasi cadrul de viata citadin. Ideea de evadare în natura se regaseste aproape unanim între
dorintele citadinului de azi, iar materializarea ei se produce adeseori în mediul rural. Omul
doreste de obicei o alternare a trairilor calme cu cele animate si, ca atare, nu este surprinzator
abandonul domiciliului în favoarea posibilitatii de a se putea regasi cu placere într-un mediu
linistit, nepoluat, departe de constrangerile activitatilor citadine, mediul rural fiind cel care îi
poate raspunde la toate aceste dorinte.

2.3 Structuri de cazare în turismul rural ( pensiune ce le avem, hanuri)

18
 Cazarea la locuitorii din mediul rural.Consideraţii generale. Cazarea la sătean rămâne
simbolul şi prima formă de primire a turiştilor la ţară, deoarece imaginea săteanului sau
fermierului, deschizând uşa casei sale, conferă puterea de evocare a ospitalităţii ancestrale de
care se bucură prietenul sau turistul; este întâlnirea dintre locuitorul satului şi turist.

În prezent, în ceea ce priveşte cazarea în mediul rural, se constată anumite evoluţii şi

inovaţii, care pun următoarele probleme:

- în multe ţări europene se manifestă o diminuare şi o îmbătrânire a populaţiei, care riscă

să diminueze dezvoltarea locală şi să reducă efectele economice ale cazării turiştilor în spaţiul
rural;

- programe de reconstrucţie şi renovare a caselor ţărăneşti, pentru primirea turiştilor,

propun, pentru o productivitate optimă, regrupări de locuinţe şi o ofertă colectivă pentru
serviciile locale (cunoscute sub denumirea de “adăposturi”, fără să fie prevăzute neapărat pentru
activitatea de primire a turiştilor, personalizate pentru fiecare locuitor al satului în parte);

- aplicarea şi folosirea acestor denumiri de “adăpost” pentru locuinţe mobilate, care nu

fac obiectul nici unui control sau standardizări (etichetări), comportă un risc de diminuare a
importanţei numelui şi a garanţiilor sale de calitate, ce decurge din folosirile injuste (neadecvate)
ale acestuia;

- iniţiativele sunt adoptate de către de organizaţiile turistice teritoriale, pentru a regrupa

ofertele turistice sub o etichetă unică, în vederea aplicării unei singure strategii, pentru a
promova un produs turistic global, ceea ce poate conduce la o banalizare a ofertei turistice, în
detrimentul mijloacelor de primire specifice mediului rural, dar şi la o standardizare a satelor din
punct de vedere turistic;

- o multitudine de strategii şi etichete pentru oferta turistică rurală există în diverse ţări
vesteuropene, fiecare regiune dorind să-şi singularizeze produsele proprii, în raport cu alte
produse regionale similare. Aceste activităţi îşi găsesc justificarea în căutarea unei “identităţi
turistice ” regionale, însă sunt totodată, surse de confuzie pentru consumatori.

Conceptul de primire la locuitor se regăseşte în ansamblul spaţiului Uniunii Europene şi

este fundamentat pe trei constante de bază:

1) prestaţie turistică, fondată (bazată) pe un “adăpost privat”;

19
 2) contactul direct între persoana care primeşte (gazda) şi persoana care este primită
(oaspetele). Aceasta se referă la bivalenţa ospitalităţii tradiţionale, care este în acelaşi timp,
oferită şi acceptată;

3) nevoia turistului de a descoperi ţări noi (peisajele lor, obiceiurile lor, produsele,
tradiţiile, cultura, locuitorii lor).

De menţionat că, datorită diversităţii datelor geografice, ale spaţiului comunitar,

conceptul rural nu acoperă complet, întotdeauna, realităţile geografice ale unei ţări în raport cu
alta, ceea ce face complexă o definire unică a spaţiului rural; pe de altă parte, datele economice şi
socio-culturale, permit degajarea constantelor care singularizează turismul rural.

Hotelăria rurală, ca formă a ofertei turismului rural (agroturismului), se poate arăta că, în
cele mai multe ţări din Uniunea Europeană (mai ales în sudul Europei), dispoziţiile reglementare
sunt luate în favoarea hanurilor şi hotelurilor rurale, considerate ca “locuri ale vieţii sociale şi
nuclee ale dezvoltării locale”.

Aceste reglementări sunt propice schimburilor şi cooperării între hotelierii rurali din
aceste regiuni, din regiunile limitrofe şi/sau mai îndepărtate.

Spaţiul rural devine, din ce în ce mai mult, spaţiu privilegiat pentru echipamentele
hoteliere tradiţionale de înaltă clasă. Dezvoltarea diferitelor forme de restaurante în spaţiul rural,
de la “table d’hotels”, la fermele tip hanuri şi la hanurile săteşti, impune stabilirea şi respectarea
unor norme tehnice pentru fiecare formulă, în scopul evitării supracomercializării şi a
concurenţei anarhice, care nu poate decât să prejudicieze pe fiecare în parte sau în cel mai rău
caz, dezvoltarea turistică globală.

Din analiza comparativă privind oferta în turismul rural (agroturism), semnificaţia

grupurilor sau lanţurilor voluntare, se disting unele de altele, prin criterii sau elemente specifice
diferite cum sunt:

- identificarea prin cuvinte şi imagini, ce evocă satul şi patrimoniul rural: casa veche,
conacul, castelul, moara etc.;

- împrăştierea în spaţiu, pe ansamblul zonelor rurale şi repartiţia geografică a datelor

economice; - vocaţia regiunii, afirmată prin asamblarea identităţii regiunii respective, care este
de asemenea, un factor de promovare;

20
 - integrarea structurală în dezvoltarea rurală, prin parteneriatul cu colectivităţile locale; -
vocaţia genealogică în căutarea unei promovări mai bune, astfel încât să rezulte un efect “de
lanţ” şi o comercializare colectivă a produselor turistice;

- identificarea prin caracteristica de întreprindere hotelieră familială, ataşată promovării

produselor.

Caracteristici ce trebuie evaluate:

Exterior

- poziţia unităţii de primire, accesibilitatea (mijloacele de transport în comun sau private),

starea clădirilor;

- modul în care clădirile se integrează în cadrul regional;

- amenajări exterioare, grădini.

Interior

- cum sunt amenajate încăperile? Ce s-a urmărit la amenajare?

- impresia generală asupra spaţiului de locuit;

- domeniul alimentaţiei; - sala de mese, spaţiile pentru petrecerea timpului liber în

unitatea de primire;

- camerele de oaspeţi şi grupurile sanitare.

Oferta “Hotel rural, pensiune rurală”. În acest caz, se oferă servicii de tip hotelier, însă
în unităţi cu caracter familial, nu în hoteluri mari sau în unităţi care fac parte din reţele hoteliere.
În continuare, se prezintă oferte pentru anumite segmente de populaţie vizate.

Oferta “Echitaţie”. În cazul acestei oferte, principala activitate se referă la echitaţie şi la

lecţii de călărie, cu condiţia să existe spaţii optime de cazare, asistenţă profesionistă şi cai buni.

Oferta “Vacanţă pentru copii”. Activităţile trebuie gândite de aşa natură, încât să ofere
condiţii optime pentru copii, atât în ceea ce priveşte cazarea, cât şi existenţa asistenţilor de
specialitate pentru cei mici.

Oferta “Satul de vacanţă”. Unităţile de primire oferă facilităţile necesare pentru familii,
iar activităţile sunt gândite în aşa fel încât să vină în întâmpinarea familiilor care îşi petrec
vacanţa în acest cadru. De regulă, satele de vacanţă sunt administrate de organizaţiile bisericeşti
şi de structurile instituţionale.
21
 Oferta “Camping”. Se referă la locuri de campare în gospodăria ţărănească şi în spaţiul
rural, în general. Campingurile mari, profesioniste, îşi desfăşoară activitatea conform ordinii
interioare proprii, precum şi corespunzător normelor, emise de autorităţi şi de Asociaţia
Administratorilor de Campinguri.

CAPITOLUL III. IMPACTUL SERVICIILOR PRESTATE ÎN TURISMUL

RURAL

3.1 Identificarea serviciilor în turismul rural ( cazare, alimentație, suplimentare)

Unul din serviciile de baza care asigura existenta si eficienta turismului este cazarea.
Pentru a oferi servicii de cazare în mediul rural se pot construi hoteluri, case de oaspeți sau care
rurale. Pentru a construi este nevoie de bani și de o afluenta regulata de turisti in scopul de a
asigura returnarea investitiei. Aceasta alternativa nu este intotdeauna la indemâna oricarui
locuitor sau persoana care doreste sa investeasca intr-o potentiala destinatie in care, intr-o
proportie de 100% sunt intreprinzatori cu intreprinderi mici.

O alta alternativa mai comoda si mai practica este renovarea, amenajarea sau
reamenajarea unei case amplasate la țară, conservând structura traditionala autohtonă a
comunitatii unde este situata. Poate fi o casa pe care proprietarii au construit-o pentru a satisface
nevoia de locuinta familiala, o locuinta cu utilizare multipla pentru a imparti activitati agricole si
de crestere a vitelor etc. Aceasta este o alternativa viabila, insa presupune multi factori:

 Amplasarea strategica;

 Interactiunea cu resurele naturale-culturale;

22
 Sa ofere turistilor oportunitatea de a se bucura de frumusetea, natura si cultura locala.

Planificarea activitatii de turism implica si recuperarea design-ului original al

locuintelor, si de asemenea design-ului interior al casei. Ferestrele si usile trebuie sa fie astfel
orientate, incât peisajul si resurele imprejurimilor sa fie vazute in prim plan. Nu trebuie uitat
ca peisajul este una din principalele atractii pentru turisti.

Principalele forme de cazare sunt:

- Hanuri rurale;

- Care rurale de vacanta;

- Camere de oapseti;

- Campingul rural;

- Case taranesti;

- Satele recuperate;

- Cabanele turistice;

- Adaposturile .

Si bineinteles, o valoare suplimentara este data de cunoasterea de catre proprietari de

locatii de turism rural a zonei in care sunt situate, pentru a putea sugera excursii, vizite,
resturante etc.

Rentabilitatea unei locatii de turism rural depinde de tipul si locul unde este situata
aceasta locatie.

Pe lânga serviciie de baza, ca cazare existenta serviciilor suplimentare, ca informare,

servicii sanitare maresc randamentul de functionare a turismului intr-o anumita zona.

Restaurantul este un proces care implica pregatirea, prezentarea si servirea de

mâncaruri si care poate fi oferit integral in locatia rurala sau independet de acesta. In
restauranul rural, utilizarea produselor autohntone va da o valoare suplimentara ofertei
turistice si va contribui la promovarea traidiilor legate de ara culinara specifice zonei.

3.2 Analiza serviciilor de agrement practicate în turismul rural

23
 Turismul de agrement este călătoria realizată în scopul recreerii , odihnei sau petrecerii
timpului liber. Dezvoltarea unor activități /servicii care să răspundă acestor cerințe este
determinată, pe de o parte, de sensurile evoluției în conținutul vacanțelor care, astăzi, nu se mai
poate rezuma la a oferi turiștilor doar condiții de ședere și servire a mesei și, pe de altă parte, de
reconsiderare a valorii timpului liber. Preocupările pentru organizarea unei odihne active, îi face
pe organizatorii pachetelor turistice să întreprindă unele acțiuni, pentru găsirea soluțiilor de
antrenare a turiștilor în diverse activități distractive care să contribuie la petrecerea plăcută a
timpului liber cu impresii deosebite.
Agrementul ocupa un loc important in ocuparea timpului liber intr-un sejur turistic.
Resursele turistice variate ale unui sat turistic pot genera numeroase forme de petrecere a
timpului, prin amenajarea sau organizarea de diverse dotari si actiuni turistice corespunzatoare
unora dintre cele mai diferite motivatii si segmente de clientela. In zonele montane se pot
amenaja astfel, partii de schi dotate cu mijloace de transport cu cablu (teleschi si telescaune),
terenuri de sport multifunctionale (tenis, volei), patinoare, lacuri pentru agrement nautic, plaja si
inot, locuri de picnic, poteci marcate pentru drumetie.
Agroturismul este o formă de organizare a petrecerii timpului liber al oaspeților în zonele
rurale, în gospodăriile cu metode tradiționale de producere agricolă. Turiștii pot consuma toate
resursele acestor gospodării în timp ce se odihnesc, pot participa la toate lucrările agricole sau
meșteșugărești, la fel ca și în viața rurală. Acest gen de turism este prețuit îndeosebi de familiile
cu copii, ca o formă de educație și revenire la talpa țării. Însă agroturismul, spre deosebire de
turismul rural, nu presupune practicarea tuturor acțiunilor de turism care au loc în mediul rural.
Acesta este strâns legat cu viața gospodăriei rurale, agropensiunea fiind atracția turistică
principală. Agroturismul, fiind adresat în mare parte către turiștii individuali, familiile sau
grupurile mici, nu are nevoie de o bază dezvoltată de cazare și alimentare, poate cu succes să se
dezvolte utilizând locuințele existente din gospodăriile rurale, precum și spațiile de agrement în
raza gospodăriei individuale
Agrementul este reprezentat sub forma unor mijloace si echipamente oferite de catre
unitatile si statiunile turistice turisilor pentru asigurarea unei bunei dispozitii, unei impliniri si a
unor impresii si amintiri placute.
Manifestarile cu scop de agrement a timpului de vacanta nu cer investitii costisitoare,
cadrul simplu si neformalizat fiind mai bine apreciat de turisti decat orice alta manifestatie
sofisticata. Impulsul de participare al turistului sporeste gradul de satisfactie resimtit in urma
consumarii acestor servicii.

24
 În ceea ce priveste baza de servicii comerciale, satele turistice trebuie sa dispuna de
produse agroalimentare locale: lactate, carne, legume, fructe care pot fi cumparate de catre
turistii sositi pentru sejur, cat si de cei aflati in tranzit prin localitate.
Pot fi organizate excursii pentu vizitarea fortaretelor medievale, a manastirilor construite
in stil bizantin, cu picturi murale exterioare, si case taranesti decorate in functie de specificul
fiecarei regiuni, iar castelul lui Dracula este doar unul dintre numeroasele castele si palate
impresionante care pot fi vizitate.
In diferite zone turistice sunt organizate festivaluri populare care reprezinta o manifestare
autentica a obiceiurilor locale, si nu doar un spectacol special destinat vizitatorilor. Sculpturile in
lemn sau obiectele de ceramica pe care le cumpara si sunt facute pentru a fi folosite cu placere,
ele nu reprezinta simple suveniruri lipsite de valoare. Unul dintre aspectele extraordinare care
caracterizeaza aceasta tara este patrimoniul ei folcloric.
Participarea turistului la diversele programe de agrement, va fi apreciata de catre aceste
ca o experienta traita intr-o colectivitate mult diferita de cea in care el traieste, de care isi va
aduce aminte cu placere si dupa intoarcerea sa din statiune. Acesti turisti multumiti de ceea ce au
vazut si au experimentat acolo vor povesti si altor prieteni indemnandu-i sa mearga acolo, dar si
ei, la randul lor vor reveni cu placere in acele locuri.
Turistii pot trai experiente unice prin activitatile desfasurate, lasand in urma lor amintiri
placute ca: fotografiile, filmari in zonele vizitate si a participarii lor la actiunile intreprinse alaturi
de localnicii, mestesugarii locurilor. Suvenirurile achizitionate pe tot parcursul sejurului
amintesc turistilor de localitatea in sine, dar si de activitatile de agremet la care ei au luat parte.
Agroturismul se deosebește de alte forme de turism prin:

• accentul pe cazarea în agropensiune și aprofundarea în ritmul ei de viață rurală

cotidiană, posibilitatea de a locui împreună cu familia gazdei dintr-o destinație anume,
contactarea cu comunitatea locală și practicarea unor meserii sătești agricole;

• spațiul unei gospodării agricole oferă o libertate și un contact firesc cu natura,

puritatea apei și aerului, peisaje naturale și culturale deosebite, posibilitatea de a face excursii
pe potecile satului, participarea la evenimente locale sau munci agricole, pescuit sau
colectarea de pomușoare etc.;

• locația agropensiunii este unică prin amplasamentul în peisajul irepetabil al unei

regiuni anume și specială prin relațiile stabilite dintre gazdă și comunitatea de oameni care
știu să facă bine ceva tradițional locului;

25
 • sejurul este mai ieftin, pentru că turistul folosește produse și servicii direct de la
săteanul primitor, care mai și propune o gamă diversă de oferte la prețuri negociabile.

Agroturismul este o afacere. O afacere din valorificarea ospitalității tradiționale și

atracției satului. Iar satul moldovenesc este captivant prin peisajul domol, istoria locului,
oamenii prietenoși și primitori. Tradiția păstrată și transmisă cu grijă din generație în
generație face din localitățile noastre destinații pentru „revenirea la bunicuța”, „înfruptarea
cu bunătăți din camară”, ”plimbatul prin crângurile copilăriei”... Fiecare din noi are mii și
mii de motive de a reveni la sat… cu prieteni sau cu parteneri.

3.3 Rolul serviciilor de agrement în dezvoltarea turismului rural

Agrementul reprezinta orice activitate sau preocupare care are rolul de a deconecta şi a
relaxa turistul .

- rolul agrementului este unul destul de important, din moment ce, în ultimul timp, odihna
pasivă nu mai asigură individului recuperarea necesară după efortul şi oboseala muncii depuse.

-În schimb, formele de odihnă activă sunt din ce în ce mai diverse, ele fiind de
faptrezultatul mutaţiilor intervenite în structura profesiilor şi a locurilor de muncă,diminuării
eforturilor fizice şi a creşterii stresului.

Toate acestea conduc la o mărire a ponderii activităţilor de agrement în totalul

preocupărilor din timpul liber şi determină o corelare a activităţilor de agrement pr a cticate de
un individ şi categoria sa socio- profesională, vârsta, nivelul de educaţiei etc.

- legătura dintre industria turismului şi agrement este foarte puternică, mai ales
încondiţiile în care agrementul poate fi soluţia uneia dintre cele mai importante probleme cu care
se confruntă turismul, şi anume sezonalitatea.

- pentru recreeare şi relaxare nu exisă sezon sau extrasezon, fiind cunoscute la nivel
internaţional o serie de destinaţii turistice care au un caracter permanent datorităactivită tilor de
agrement.

Agrementul constituie mijlocul principal de individualizare a ofertei turistice, de

diversificare a produselor firmelor şi destinaţiilor aflate într-o permanenta competiţie, devenind o
importantă sursă de încasări, de creştere a eficienţei economice.

Organizaţia Mondială a Turismului (O.M.T.) defineşte turistul de agrement ca fiind

persoana ce călătoreşte sau locuieşte în locuri din afara zonei lor de reşedinţă permanentă pentru
26
o durată de minimum douăzeci şi patru de ore, dar nu mai lungă de un an consecutiv, în scop de
recreere, odihnă sau diferite activităţi de agrement. Turismul de agrement este călătoria realizată
în scopul recreerii, odihnei sau petrecerii timpului liber. În prezent putem vorbi despre o
adevărată industrie a agrementului în turism. Termenul de industrie atribuit agrementului este
determinat de dimensiune şi rolul pe care îl deţine în economia multor state cu tradiţie în turism.

Omul în societatea joacă mai multe roluri şi trebuie, astfel să desfăşoare multiple
activităţi. Se disting următoarele activităţi umane: munca profesională, obligaţiile familial,
obligaţiile socio-spirituale şi socio-politice, activităţi diferite de obligaţiile instituţionale orientate
cu prioritate spre realizarea personal.

Timpul liber este definit ca fiind intervalul de timp care rămâne după ce se scade din
timpul fizic total timpul legal de muncă (muncă, transport), timpul fiziologic de bază (odihnă,
somn, alimentaţie) timpul dedicat activităţilor gospodăreşti şi alte secvenţe de timp.

Agrementul turistic este asociat cu timpul liber şi în cadrul acestuia, cu odihna activă. În
societatea contemporană creşte rolului turismului în realizarea unei noi calităţi a vieţii prin
crearea condiţiilor de odihnă activă - caracteristică fundamentală a vacanţelor de azi. Societatea
are nevoie de indivizi sănătoşi, echilibraţi care să aibă posibilitatea de a-şi petrece cât mai plăcut
timpul liber.

Agroturismul face referire la diferitele forme de turism aflate in legatura directa cu

activitatile agricole. Acesta asigura in cadrul gospodariei taranesti atat activitatea turistica
propriu-zisa, cat si activitatile practicate de gazdele turistilor in propria gospodarie, de regula
cele agricole pe care acestia le comercializeaza.

Practicarea agroturismului in zonele rurale conduce la realizarea unor dezvoltari majore

in zonele satesti, atat prin incasarile aduse din cazare, cat si prin valorificarea produselor agricole
locale incluse in consum. O parte din veniturile realizate in activitatea de agroturism sunt
utilizate pentru investitii si modernizari, contribuind astfel la dezvoltarea gospodariei taranesti si
a zonei respective.

27
 Concluzii

Avantajele şi priorităţile enumerate în favoarea dezvoltării industriei turismului sunt

evidente şi promiţătoare, însă succesele în acest domeniu depind şi de politica statului, de
eforturile de a exploata potenţialul natural, istorico-cultural şi uman de care dispune.

Este important să reţinem că asupra evoluţiei industriei turismului, în afara celor

menţionate, o mare influenţă o au indicatorii: numărul populaţieisatului, raionului, adică factorul
demografic; factorul economic – nivelul de dezvoltare, condiţiile de trai şi de activitate a
populaţiei; factorul cultural – gradul de cultură al populaţiei ce determină în mare parte, mărimea
şispecificul cerinţelor pentru serviciile turistice; factorul social - folosirea timpului liber; nivelul
de organizare şi propagare a serviciilor turistice; factorul ecologic; factorul politic – stabilitatea
sistemului politic din regiune. Experienţa arată că factorii menţionaţi nu pot fi ignoraţi sau
ierarhizaţi după importanţă. Toţi sunt influenţi şi în egală măsură pot spori sau diminua eficienţa
unităţilor/centrelor turistice.

28
 După cum am observat anterior, dezvoltarea turismului nu depinde de mărimea
teritoriului, de asigurarea cu resurse naturale, de numărul, densitatea şi structura populaţiei.
Important este ca raionul/municipiul/localitatea sădispună de monumente turistice naturale sau
antropice şi să creeze condiţii favorabile pentru primirea şi deservirea turiştilor. În toate cazurile,
prin activitatea unităţilor/agenţiilor turistice valorile trecutului istoric sau geologic sunt puse la
dispoziţia prezentului.

Se poate aprecia ca turismul rural este o stare de spirit specifica locuitorilor rurali, care
implica foarte mult respect fata de oaspeti. Ca urmare, turistul nu este un anonim, ci un oaspete
de seama, un prieten al familiei, care revine mereu cu placere la pensiune. Se poate observa o
mare diversitate a schimbului de impresii intre turisti si gazda, cultivandu-se continuu relatii care
duc in cele din urma la intensificarea fluxului turistic din zona. Prin turismul rural, turistii
descopera viata la tara, gospodaria proprietarului si mai ales obiceiurile si traditiile practicate in
mediul rural. Pentru a se pastra originalitatea mediului rural este necesara contributia intregii
societati rurale pentru amenajarea si intretinerea spatiului rural.

Gospodaria este structura de primire turistica cea mai reprezentativa pentru turismul
rural, aici intalnindu-se primirea si gazduirea turistilor cu serviciile de servire a mesei, care
includ oferirea unor alimente prospete si bauturi din surse proprii, locale, precum si cu elemente
legate de arta si creatia populara, de manifestarile etnofolclorice, traditii, sarbatori.Turismul rural
constituie o alternativa la turismul traditional, clasic, desfasurat in statiuni si centre turistice,
precum si la oferta turistica “standard” - de tip industrial.

29
Bibliografie
http://www.creeaza.com/afaceri/turism/Definirea-turismului-rural616.php

http://agrotvmoldova.md/turismul-rural-oportunitate-de-afaceri-pentru-fiecare-sat-invitat-
stanislav-rusu-director-general-al

http://www.uaiasi.ro/ro/files/doctorat/2009_feb_BUSUIOC_ro.pdf

http://www.scrigroup.com/afaceri/turism/REFERAT-TURISM-Asociatia-Natio21539.php

http://irim.md/wp-content/uploads/2018/02/IRIM_7_turismul-rural-%E2%80%93-domeniu-
important..._RRIP_2012_1_01_p85-95.pdf

https://moldovainprogres.com/turismul-rural-in-moldova/

http://www.moldova.md/ro/content/turism-rm

https://biblioteca.regielive.ro/referate/turism/turism-rural-si-agroturism-117092.html

http://www.creeaza.com/afaceri/turism/Definirea-turismului-rural616.php

30
31