Sunteți pe pagina 1din 3

Avangardismul se manifesta, în perioada interbelică, sub forma unei

radicalizari a modernismului, un modernism extrem. Denumirea derivă de


la termenul militar avangardă, care este „o mică trupă de şoc, o unitate de
comando, de mare iniţiativă, curaj şi energie, care se strecoară spre liniile
inamicului, înfruntând multe riscuri şi obstacole, pentru a deschide drum
armatei în înaintare” [Adrian Marino].
Avangarda artistică se coagulează în jurul ideii de ruptură totală de tradiţie
şi a ideii de
cultivare a unor forme estetice noi. Aceasta a inclus următoarele orientări
artistice:
fauvismul (fovismul), cubismul, futurismul, expresionismul, dadaismul,
constructivismul, suprarealismul, integralismul. Orientările avangardiste
s-au manifestat în literatură, artele plastice, muzică, cinematografie, dar şi
arhitectură.
În esenţă, trăsăturile avangardei sunt următoarele:
- negarea ideii de literatură şi a oricăror constrângeri formale
- proclamarea subiectivităţii absolute a artistului
- dinamismul
- libertate absolută de creaţie, care permite orice abatere, atât de la
estetica tradiţională, cât şi de la normele gramaticale şi de punctuaţie
- tehnica dicteului automat
- supremaţia visului în procesul de creaţie artistică
— Una dintre primele mişcări de avangardă este Futurismul (il futuro –
viitorul), iniţiată de poetul italian Filippo Tomasso Marinetti (1876-1944),
în 1909, la Paris. Arta, literatura şi pictura, înseamnă pentru futurişti:
respingerea formelor tradiţionale de artă (distrugerea muzeelor şi
bibliotecilor), glorificarea curajului, e revoltei şi chiar a războiului, şi, în
special, cultul maşinismului, al vitezei. Mişcarea futuristă se va extinde şi în
artele plastice, în cinematografie, în modă chiar. În anul 1910 rusul Wassily
Kandinsky pictează prima acuarelă abstractă, în care îşi propune să nu se
mai inspire în nici un fel din realitatea înconjurătoare, ci să pună în prim-
plan rigoarea intelectuală, regula geometrică. Î se vor alătura olandezii
Piet Mondrian, Theo Van Doesburg (atât poet, cât şi arhitect şi critic de
artă).
— În 1910, la Berlin începe să se manifeste Expresionismul, mai întâi în
literatură, mai apoi în cinematografie şi în artele plastice. Adepţii acestei
mişcări considerau că este necesar să extragă din viaţă inspiraţia creatoare şi
că opera de artă se naşte din transpunerea totală a ideii personale în lucrare.
Între iniţiatori se numără pictorii: Ernst Ludwig Kirchner, Emil Nolde, Otto
Müller, cărora li se vor adăuga Edvard Munch, James Ensor, Georges
Rouault, etc., iar în Rusia debutează poeţii: Osip Mandelştam, Anna
Ahmatova, Vladimir Maiakovski.
— Dadaismul, un curent avangardist conceput de un grup de tineri boemi,
refugiaţi în Elveţia în timpul Primului Război Mondial, a fost iniţiat la
Zürich (în Elveţia) în 1916, prin contribuţia decisivă a poetului român
Tristan Tzara (pe numele adevărat Samuel Rosenstock, născut la Moineşti
în 1896 şi mort la Paris în 1963). Denumirea orientării a fost stabilită prin
hazard, deoarece Tristan Tzara a găsit acest termen din limbajul colocvial
francez, într-un dicţionar Larousse. Iniţiatorii intenţionau să decorseteze (să
elibereze) poezia de o serie de rigori: sintactice, gramaticale, de punctuaţie.
În general, au avut intenţia de a nega, de a „demola” tot ce a însemnat
literatură până atunci.
Este memorabil Manifestul lui Tristan Tzara – cel mai reprezentativ poet
al orientării avangardiste. El a conceput un text literar prin care incită la
instituirea unei modalităţi şocante de a scrie poezie:
„Luaţi un ziar.
Luaţi nişte foarfeci.
Alegeţi în ziar un articol care să aibă lungimea pe
care doriţi s-o daţi poeziei dumneavoastră
Decupaţi articolul.
Decupaţi şi fiecare cuvânt ce intră în articol
şi puneţi toate cuvintele într-o pungă.
Agitaţi uşor.
Scoateţi cuvintele, unul după altul, dispunându-le
in ordinea în care le veţi extrage.
Copiaţi-le conştiincios.
Poezia vă va semăna.”
Mişcarea dadaistă nu a durat mult, s-a autodizolvat. Scriitorii precum
Tristan Tzara, Paul Eluard, Louis Aragon, André Breton au aderat la
suprarealism.
— Constructivismul, este o mişcare artistică influenţată de futurism,
apărută în Rusia. Direcţia constructivismului este reprezentată de revista
CONTIMPORANUL, care apare în 1922, sub îndrumarea lui Ion Vinea şi
Marcel Iancu. În această revistă se publică Manifestul activist către
tinerime, în 1924, redactat de Ion Vinea. În paginile revistei apar şi câteva
poezii ale lui Ion Barbu. Altă revistă constructivistă este PUNCT (1924),
care va fuziona cu CONTIMPORANUL în 1925. Constructivismul propune o
nouă formulă estetică prin care se încearcă armonizarea artei cu spiritul
contemporan al tehnicii moderne.
— Suprarealismul (fr. surréalisme= supra+realitate), o altă orientare
avangardistă, a fost iniţiat
de poetul francez, Guillaume Apollinaire, şi denumeşte o mişcare literar-
artistică, promovată apoi de poeţii Lautréamont şi Alfred Jarry. În artele
plastice suprarealismul a fost reprezentat de pictorul Salvador Dali. Pe plan
artistic, suprarealismul propune o tehnică a surprizei prin sabotarea
(=împiedicarea) universului imagistic şi metaforic, „hazard obiectiv”, „delir
metodic”, exploatarea fenomenelor onirice, iar în pictură metoda
„paranoia-critică” (a lui Salvador Dali). În anul 1924, Breton publică
primul Manifest al suprarealismului.
În literatura română, suprarealismul a avut mai mulţi adepţi şi a fost
cultivat cu succes de către: Urmuz, Ilarie Voronca, Saşa Pană, Geo Bogza
(primul scriitor român, autor de reportaje literare), Tristan Tzara, ulterior
au aderat Gellu Naum şi Virgil Teodorescu. Direcţia suprarealismului
poate fi remarcată în 1928, în revistele: URMUZ, condusă de Geo Bogza şi
UNU, editată de Saşa Pană.
Termenul suprarealism presupune ceva ce transcende realitatea (visul), fiind
influenţaţi de psihanaliza lui Freud. Scriitorii au apelat la tehnica dicteului
automat (procedeu care presupune notarea necenzurată a oricăror gânduri ce
ne trec prin minte în legătură cu subiectul abordat, scrierea spontană, jocul
absolut liber al imaginaţiei), dar şi la promovarea visului, a stărilor
halucinatorii, sondarea subconştientului, spiritismul, hipnoza. Poeziile
suprarealiste ilustrează atotputernicia visului şi puterea de creaţie a
autorului.
Cele două direcţii, constructivismul şi suprarealismul, se unesc în
Integralism sau Sintetism (în denumirea lui Ilarie Voronca), ilustrat prin
revista INTEGRAL, apărută în 1925 şi condusă de Ilarie Voronca.
Alte reviste avangardiste: 75 H.P (1924, cu un singur număr), ALGE
(1930), LICEU (1932), VIAŢA IMEDIATĂ (1933, număr unic), etc.
Fără îndoială că scriitorii români care prin scrierile lor avangardiste au
modernizat literatura română rămân: Tristan Tzara, Ion Vinea, Geo Bogza,
Virgil Teodorescu, Saşa Pană, Gellu Naum, Ilarie Voronca.
(multumiri dnei prof. Barna Oana)