Simultan, toți și toate câte se întâmplă în jurul meu par a fi fost dintotdeauna prin

preajmă, doar că s-a-ntâmplat să le uit, apoi mi-am amintit. Suntem așezați într-o grădină
înconjurată din toate părțile de munți sălbatici, o grădină cu cerceluși și cu păsări colibri într-o
vale care coboară înspre oceanul de la apus și unde pescărușii se adăpostesc de furtună.
Cândva pe la mijlocul secolului XX, într-o după amiază de vară, ne-am așezat în jurul unei
mese pe o terasă, mâncând pâine neagră făcută în casă și bând vin alb. Și totuși, pare că
suntem aici dintotdeauna, deoarece oamenii din jurul meu nu mai sunt persoanele banale și
necăjite având nume, adresă și CNP, muritori precis identificabili, așa cum ne prefacem cu
toții a fi. Ei apar, mai degrabă, ca arhetipurile lor nemuritoare, fără a-și pierde, totuși,
umanitatea. Doar că diferitele lor caractere par a conține, precum vocea preotului, istoria
întreagă; ei sunt în același timp unici și eterni, bărbați și femei, dar, de asemenea, zei și zeițe.
Căci acum, că avem timp să ne privim unul pe altul, devenim atemporali. Forma umană
devine nespus de prețioasă și, vrând parcă să simbolizeze acest lucru, ochii devin nestemate
inteligente, părul aur țesut iar carnea fildeș translucid. Între cei care pătrund în această lume
există o dragoste de tip euharistic, o totală acceptare a firii celorlalți cu binele și răul din
fiecare.
Ella, femeia care a plantat grădina, este o Circe benefică – vrăjitoare, fiică a lunii,
preferată a pisicilor și a șerpilor, cunoscătoare a ierburilor de leac și vindecătoare – cea mai
tânără față de bătrână pe care ai văzut-o vreodată, superb ridată, cu păr negru-argintiu ondulat
precum flăcările. Robert este o manifestare a lui Pan, dar a unui Pan al taurilor, nu a unui Pan
al țapilor, cu păr scurt și cârlionțat, încâlcindu-se precum niște coarne boante – un om numai
mușchi, sudoare și trup, întruchiparea bucuriei exuberante. Beryl, soția lui, este o nimfă care
tocmai a ieșit din pădure, o sirenă a uscatului, cu păr unduitor și cu un trup care dansează,
părând a fi gol și când este înveșmântat. Pâinea pe care o mâncăm este făcută de ea și are
gustul Pâinii Originare, în comparație cu care pâinea făcută de mama era o imitație nereușită.
Și apoi mai este Mary, îndrăgită în prăfuita lume obișnuită, dar în această lume devenind o
întruchipare a luminii și aurului, fiică a soarelui, cu ochi alcătuiți din cerul de seară – creatură
de toate vârstele, nou-născută, copilă, fecioară, matroană, babă și cadavru, trezind dragostea
pentru toate aceste vârste.