CAPITOLUL 3

DEZVOLTĂRI ȘI CONTRIBUIRI TEORETICE PRIVIND DISPONIBILITATEA

UNOR ECHIPAMENTE DIN INDUSTRIA PETROLIERĂ

Problema creșterii disponibilității echipamentelor specifice industriei petroliere

reprezintă o continuă preocupare a tuturor specialiștilor din proiectarea și exploatarea acestora.
De aceea orientarea specialiștilor trebuie să se facă pe direcția cunoașterii posibilității
echipamentelor și a găsirii metodelor adecvate de organizare a activităților lucrătoare din
exploatare pentru a mări productivitatea, a reducerii costurilor și a micșorării timpului de
mentenanță a echipamentelor.
Ca urmare, autorul lucrării consideră de o importanță evidentă tratarea unor aspecte ca cele ce
urmează.

3.1. Analiza teoretică privind influența preciziei formei geometrice și

microgeometriei suprafețelor asupra funcționarii elementelor în mișcare de rotație
relativă din componența pompelor de foraj și extracție

Din cele prezentate în capitolul 1.4.6, una din cauzele principale ale defecțiunilor la
pompe de foraj și extracție, o reprezintă uzarea și abatereile macrogeometrica și
microgeometrica ale lagărelor, care conduc la funcționarea necorespunzătoare a acesotra.
Problema influenţei abaterilor de formă geometrică şi a rugozităţii suprafeţelor asupra
funcţionarii asamblărilor cu elemente în mişcare, relative de rotaţie a făcut obiectivul unor
ample cercetări, ale căror rezultate sunt prezentate succinct în diferite lucrări de specialitate
[X,X,X,X].
Aspectele abordate fac referiri asupra comportării în exploatare a lagărelor cu
alunecare funcţionând în regim hidrodinamic, respective a lagărelor aerostatice. [X,X].
Aici se evidenţiază influenţă abaterilor de formă geometrică a fusului unui lagăr radial
şi a rugozităţii suprafeţelor lagărului, respective fusului, asupra jocului dintre aceste două
elemente.
Aceste tipuri de abateri conduc la poziționări necorespunzătoare a elementelor
asamblării, care poti fi cauze ale uzării si scăderii durabilității acestora, respectiv la
oportunitatea proceselor de mentenanță a lagărelor pompelor.
În acest sens, se consideră schemele de calcul prezentate în fig. ... şi fig. ..., în care fusul
se roteşte în lagăr cu viteză unghiulară ω, având excentritate "e" în raport cu centrul geometric
al lagărului.
Fiecare dintre elementele asamblării au rugozitate maximă 𝐻𝑚𝑎𝑥 (lagăr) şi ℎ𝑚𝑎𝑥 (fus).
Jocul minim dintre fus-lagăr se determina cu relaţia:
𝑅 ∗ −𝑒 ∗
𝑥
𝐽𝑚𝑎𝑥 =𝑅 ∗ − 𝑟 ∗ − 𝑒 = 𝑒( − 1)
𝑒
unde 𝑅 ∗ , 𝑟 ∗ reprezintă razele efective ale acelor două elemente și
1 1
𝑅 ∗ = 𝑅 − 2 𝐻𝑚𝑎𝑥 și 𝑟 ∗ = 𝑟 + 2 ℎ𝑚𝑎𝑥 , unde:
R,r – razele ale lagărului, respective fusului.
Vom nota:
𝑅 ∗ −𝑟 ∗ 𝐽𝑒𝑓
= =𝜀 (jocul relativ)
𝑒 2𝑒

in care 𝐽𝑒𝑓 reprezintă jocul efectiv dintre fus-lagăr, iar relația devine :
∗ 𝑅 ∗ −𝑟 ∗ 𝑅∗ −𝑟 ∗ 𝐽𝑒𝑓
𝐽𝑚𝑖𝑛 = 𝑒( − 1) = (𝜀 − 1) = (𝜀 − 1)
𝑒 𝑒 2𝑒

Pentru asigurarea unei bune funcționări, în regim de frecare fluidă impune respectarea
condiției:
∗
𝐽𝑚𝑖𝑛 > 𝐾𝑚 (𝐻𝑚𝑎𝑥 + ℎ𝑚𝑎𝑥 )
unde 𝐾𝑚 este un coeficient de material cu valori intre 0,6...0,8 în funcție de cuplu de material
ale fusului și lagărului (cuzinetului). Înlocuind relațiilor rezultă condiția:
2𝜀𝐾𝑚
𝐽𝑒𝑓 > (𝐻𝑚𝑎𝑥 + ℎ𝑚𝑎𝑥 )
𝜀−1

Sau:
𝜀𝐾𝑚
𝑅∗ − 𝑟 ∗ > (𝐻𝑚𝑎𝑥 + ℎ𝑚𝑎𝑥 )
𝜀−1

Respectiv,
1 1 𝜀𝐾𝑚
𝑅 − 𝐻𝑚𝑎𝑥 − (𝑟 + ℎ𝑚𝑎𝑥 ) > (𝐻𝑚𝑎𝑥 + ℎ𝑚𝑎𝑥 )
2 2 𝜀−1

Și
1 𝜀𝐾𝑚
(𝑅 − 𝑟) − (𝐻𝑚𝑎𝑥 + ℎ𝑚𝑎𝑥 ) > (𝐻𝑚𝑎𝑥 + ℎ𝑚𝑎𝑥 )
2 𝜀−1

Valoarea R-r reprezintă jocul calculat (𝐽𝑐𝑎𝑙 ) devine:

 2𝐾𝑚 𝜀+𝜀−1
𝐽𝑐𝑎𝑙 > (𝐻𝑚𝑎𝑥 + ℎ𝑚𝑎𝑥 )
𝜀−1

Pentru 𝐽𝑐𝑎𝑙 ≡ 𝐽𝑝𝑟𝑜𝑏𝑎𝑏𝑖𝑙 (jocul probabil), de exemplu în cazul unei producții de unicate sau
serie mică, se poate scrie ca:
1 1 1 1
Jprobabil = Dprobabil − dprobabil = Dmin + TD − (dmax − Td ) = Dmin − dmax + (TD + Td ) = Jmin + Taj
3 3 3 3
unde 𝑇𝐷, 𝑇𝑑, 𝑇𝑎𝑗 reprezintă toleranțele dimensionale ale lagărului și fusului, respectiv toleranța
ajustajului format;
𝐷𝑝𝑟𝑜𝑏𝑎𝑏𝑖𝑙, 𝑑𝑝𝑟𝑜𝑏𝑎𝑏𝑖𝑙 – diametrele probabile ale lagărului și fusului.
Înlocuind relațiile rezultă:
2𝐾𝑚 𝜀+𝜀−1 1
𝐽𝑐𝑎𝑙.𝑚𝑖𝑛 > (𝐻𝑚𝑎𝑥 + ℎ𝑚𝑎𝑥 ) − 𝑇𝑎𝑗
𝜀−1 3

respectiv
2𝐾𝑚 𝜀+𝜀−1 1
𝐽𝑐𝑎𝑙.𝑚𝑖𝑛 > 𝐻𝑚𝑎𝑥.𝑎𝑗 − √𝑇𝐷2 + 𝑇𝑑2
𝜀−1 3

Pentru producția de serie:

Dacă fusul prezintă în secțiune transversala abateri de forma de ovalitate (fig.2) și
considerând că forma pe direcția transversală este ovală (eliptica) în acest caz ecuația generală
a elipsei devine:
𝑥02 𝑦02
𝑎0 2 + 𝑏02
=1

Unde 𝑎0 , 𝑏0 reprezintă semiaxele efective ale elipsei, în care:

𝑎0 = 𝑎 + 1⁄2 ℎ𝑚𝑎𝑥 și 𝑏0 = 𝑏 + 1⁄2 ℎ𝑚𝑎𝑥

Față de un system de coordinate 𝑥0 𝐵𝑦0 se poate considera:
𝑥0 = (𝑅 ∗ − 𝑒 ∗ ) cos 𝛼 = ∆𝑅 cos 𝛼
{
𝑦0 = (𝑅 ∗ − 𝑒 ∗ ) sin 𝛼 = ∆𝑅 sin 𝛼
Unde 𝑅 ∗ se consider egal cu :
1
𝑅∗ = 𝑅 − 𝐻𝑚𝑎𝑥
2
∗
În care 𝑒 reprezintă excentricitatea limită a fusului.
Prin înlocuirea relațiilor rezultă:
𝑐𝑜𝑠 2 𝛼 𝑠𝑖𝑛2 𝛼
∆2𝑅 ( + ) = 1 𝑠𝑎𝑢 ∆2𝑅 (𝑎02 𝑠𝑖𝑛2 𝛼 + 𝑏02 𝑐𝑜𝑠 2 𝛼) = 𝑎02 𝑏02 , 𝑟𝑒𝑠𝑝𝑒𝑐𝑡𝑖𝑣:
𝑎02 𝑏02
𝑎0 𝑏0
∆𝑅 = 𝑅 ∗ − 𝑒 ∗ =
√𝑎02 𝑠𝑖𝑛2 𝛼+𝑏02 𝑐𝑜𝑠 2 𝛼
 1 1
Deoarece 𝑠𝑖𝑛2 𝛼 = 2 (1 − 𝑐𝑜𝑠2𝛼) ș𝑖 𝑐𝑜𝑠 2 𝛼 = 2 (1 + 𝑐𝑜𝑠2𝛼)

După transformări, relația devine:

𝐴
𝑒 ∗ = 𝑅 ∗ − √1−𝜃2
𝑐𝑜𝑠2𝛼

unde:
𝑎0 𝑏0 √2 𝑎02 𝑏02
𝐴= ș𝑖 𝜃 2 =
√𝑎02 +𝑏02 𝑎02 𝑏02

𝑐02
Considerând 𝑎02 − 𝑏02 = 𝑐02 rezultă 𝜃 2 =
𝑎02 +𝑏02

Din relații rezultă că:

1 𝐴
𝑒 ∗ = 𝑅 − 𝐻𝑚𝑎𝑥 − √1−𝜃2
2 𝑐𝑜𝑠2𝛼

Sau
1 1 1 1
𝑒 ∗ = 𝑅 − 𝐻𝑚𝑎𝑥 − 𝐴(1 − 𝜃 2 𝑐𝑜𝑠2𝛼) − ≅ 𝑅 − 𝐻𝑚𝑎𝑥 − 𝐴 (1 − 𝜃 2 𝑐𝑜𝑠2𝛼) = 𝑅 −
2 2 2 2
1 𝐴
𝐻𝑚𝑎𝑥 − 𝐴 + 𝜃 2 𝑐𝑜𝑠2𝛼 = 𝐶1 + 𝐶2 𝑐𝑜𝑠2𝛼𝑛 (19)
2 2

Această relație reprezintă curba descrisă de centrul fusului (lemniscată) unde pentru
𝑐1 = 0 se obține ecuația lemniscatei lui Bernoulli.
Deoarece 𝛼 = 𝜔𝑡, 𝑢𝑛𝑑𝑒 𝜔 reprezintă viteza unghiulară, rezultă:
𝑒 ∗ = 𝑐1 + 𝑐2 𝑐𝑜𝑠2𝜔𝑡 (20)
În fig. 1 avem: 𝑟0 = 𝑅𝑖 ∆𝑟 , 𝑑𝑒𝑐𝑖:
𝑎0 𝑏0
𝑟0 = 𝑅 − √𝑎2 (21)
𝑠𝑖𝑛2 𝛼+𝑏2 𝑐𝑜𝑠 2 𝛼

Având in vedere greutatea (G) a fusului, apare și o dezechilibrare suplimentara ∆𝐺 care se

exprimă prin relația:
𝑎0 𝑏0
∆𝐺 = 𝐺 ∙ 𝑟0 = 𝐺(𝑅 − √𝑎2 ) (22)
𝑠𝑖𝑛2 𝛼+𝑏2 𝑐𝑜𝑠 2 𝛼

Din cele prezentate mai sus, se constată influența combinată și nefavorbailă a

rugozității suprafețelor lagărului și fusului, respectiv a abaterilor de forma geometrica a
acestora, asupra comportării în funcționare a lagarelor, în particular a celor aerostatice.
Ca urmare a celor menționate se poate afirma că rugozitatea suprafeței lagărului
poate fi un factor important la funcționarea acestuia, având o influență deosebită asupra
fiabilității utilajelor din care fac parte.
 3.2. Analiza influenței microgeometriei suprafețelor in contact, asupra fiabilității
asamblarilor cilindrice prin strangere din componența utilajelor petroliere
În prezent, aceste tipuri de asamblări cunosc o largă utilizare, deoarece oferă
durabilitatea şi fiabilitatea strângerii reciproce a pieselor cu precizia prescrisă.
Asamblările prin strângere, din categoria celor demontabile sunt realizate prin contactul
direct pe suprafeţe cilindrice ale elementelor asamblării (arbore şi alezaj) şi utilizează pentru
această numai diferenţele dintre dimensiunile efective ale pieselor respective.
Ca urmare acest tip de asamblare este utilizat atât că tehnologie de fabricaţie şi montaj
a unor elemente cu valoare ridicată; asigurarea unei centrări bune a pieselor; prin neutralizarea
unor piese intermediare se obţin avantaje economice privind greutatea, volumul şi un preţ de
cost redus.
Ca dezavantaje ale acestor asamblări se pot preciza următoarele: unele dificultăţi la
montare şi demontare, care conduc uneori la deteriorarea suprafeţelor de contact.
Problema calculului asamblărilor prestate este pe larg abordată în diferite lucrări de
referinţă din literatură de specialitate [X;X;X] şi în care sunt prezentate aspecte ale calculului
strângerilor efective, eforturile unitare din piese că efect al strângerii, presiunea limitată de
contact, deformările rezultate din strângere, respectiv temperatura de montare.
Studiul durabilităţii şi fiabilităţii asamblărilor cu strângere este prezentat în lucrările
[X;X], în care este menţionată influenţă separată a tolerantelor elementelor asamblării asupra
modificării caracterului ajustajului prescris, fără a fi precizată durabilitatea asamblărilor
considerate că un tot unitar.
În condiţii de regim, funcţionarea asamblării este influenţată de procesul de tesire a
microneregularitatilor R(x,y) suprafeţelor în contact (fig. 1), respectiv de valoarea suprafeţei
reale de contact (𝑆𝑟𝑐 = ∑ 𝐴𝑗) , considerate la distanţă 𝑈1 în raport de referinţă 𝑆𝑟 .

Fig. 1 Funcționarea asamblarilor în funcție de procesul de teșire a microneregularităților

 Astfel, în timpul funcționării există probabilitatea schimbării caracterului ajustajului,
ca de exemplu din ajustaj presat usor sa devină ajustaj intermediar.
Pentru nivelul (U), în raport cu suprafața de referință, aria de contact se poate determina
cu relația[4]:
1
𝜂(𝑢) = 𝐴 ∬ 𝜉(𝑅, 𝑛)𝑑𝑥 𝑑𝑦 (1)

unde: A - reprezintă aria regiunii Ω a suprafeței luată în studiu;

U – nivelul secțiunii suprafeței studiate în raport cu suprafața de referință;
𝜉(𝑅𝑢 ) – funcție care depinde de marimea rugozității și de nivelul “u”, putând lua valorile:
0 𝑑𝑎𝑐ă 𝑅(𝑥, 𝑦) ≤ 𝑢
𝜉 (𝑅, 𝑛) = { (2)
1 𝑑𝑎𝑐ă 𝑅(𝑥, 𝑦) > 𝑢
În cazul asamblărilor cu strângere, la care arborelui și alezajului cu toleranțele 𝑇𝑑 ,
respectiv 𝑇𝐷 , schema ajustajului cu strângere este cea prezentată în figura urmatoare, unde:
𝑇𝑑 = 𝑆𝑚𝑎𝑥 − 𝑆𝑚𝑖𝑛 − 𝑇𝐷 = 𝑇𝑎𝑗 − 𝑇𝐷 , (3)
unde 𝑇𝑎𝑗 reprezintă toleranța ajustajului cu strângere.

Fig. 2 Schema ajustajului cu strângere

Din rezistența materialelor se cunoaște că [ ]:
𝑆𝑚𝑎𝑥 = 𝑝0 , 𝑁𝐷 , 𝑑[𝑘1 /𝐸1 + 𝑘2 /𝐸2 ] (4)
unde:

𝑁 𝐷
1+ 𝐷,𝑑 1+ 𝑖𝑛𝑡
𝑑𝑒𝑥𝑡 𝑁𝐷,𝑑
𝐾1 = 𝑁𝐷,𝑑 + 𝑚1 𝐾2 = 𝐷 − 𝑚2
1− 1− 𝑖𝑛𝑡
𝑑𝑒𝑥𝑡 𝑁𝐷,𝑑
𝑚1 , 𝑚2 – coeficienții Poisson;
𝑝𝑐 – presiunea superficială de contact;
𝐷𝑖𝑛𝑡 , 𝐷𝑒𝑥𝑡 – diametrul interior al alezajului, respectiv diametrul exterior al arborelui.
Deoarece distribuția rugozității pe suprafața de contact este aleatoare, pentru calculul
presiunii minime de contact se poate utiliza relația [ ] :
𝑃𝑚𝑖𝑛.𝑐 = 𝑝𝛿𝑆𝑐 [1 − 𝜙(𝑡)] (5)
unde:
𝑝𝛿𝑆𝑐 – reprezintă diferența dintre presiunile de solicitare ale arborelui și alezajului;
𝑆𝑐 = 𝜋𝑁𝐷,𝑑 𝑥𝐿 - suprafața nominală de contact: 𝑁𝐷,𝑑 și L sunt diametrul, respectiv lungimea de
contact dintre arbore și alezaj.
𝜙(𝑡) – funcția normată a erorilor Gauss-Laplace a distribuției aleatoare a rugozității pe
suprafața reala de contact.
Considerând o secțiune longitudinala prin asambalrea cu strângere, interacțiunea dintre
rugozitățile suprafețelor elementelor apare sub forma redata in fig 3.
Se poate considera că dispunerea microneregularităților are loc după o lege de repartiție
normal [2,4] deoarece rugozitatea maximă este de 1…5μm , pentru asamblarea prin strângere.

Fig. ... Interacțiunea dintre rugozitățile suprafețelor elementelor

Dacă se noteaza cu 𝛿𝐴 (𝐻𝐴 ) și 𝛿𝑎 (𝐻) , funcțiile densității de repartiție a
microneregularităților alezajului și arborelui, pentru asamblarea prin presare, rezultă:
+∞
𝜙𝐻𝐴 + 𝐻𝑎 = 𝜙𝐴 𝐻𝐴 𝑋𝜙𝑎 (𝐻𝐴 ) ≡ ∫−∞ 𝜙𝐴 (𝐻𝐴 )𝑋𝜙𝑎 (𝐻 − 𝐻𝐴 )𝑑𝐻𝐴 (6)
unde:
1 1
𝜙𝐴,𝑎 (𝐻𝐴,𝑎 ) ≡ 𝜙 exp[− 2 (𝐻𝐴,𝑎 − Ĥ𝑨,𝒂 ) (7)
𝐴,𝑎 √2𝜋

In care 𝜙𝐴,𝑎 reprezintă media practică a înalțimii microneregulatirăâilor alezajului și arborelui.

Ĥ𝑨,𝒂 = 0,5H𝐴,𝑎
Din relațiile (6) și (7) rezultă:
1 1 𝐻−Ĥ
𝜙𝐻 + 𝐻𝑎 = 𝜙 exp[− 2 ( 𝜙 )] (8)
𝐻 √2𝜋 𝐻

unde:
𝜙𝐻 = √𝜙𝐴2 + 𝜙𝐴2 ; Ĥ = Ĥ𝑨 + Ĥ𝒂
Pentru asigurarea contactului între cele doua suprafețe conjugate este necesară
îndeplinirea condiției:
𝐻𝐴 (𝑡) + 𝐻𝑎 (𝑡) ≥ 𝜆, 𝑢𝑛𝑑𝑒 𝜆 = 𝐻𝐴𝑚𝑎𝑥 + 𝐻𝑎𝑚𝑎𝑥 − 𝜀 (9)
In care 𝜀 reprezintă gradul de apropiere între suprafețele în contact ca urmare a
deformațiilor plastice.
Probabilitatea de asigurare a contactului dintre cele doua elemente ale asamblării prin
strângere este:
𝑃[𝐻𝐴 (𝑡) + 𝐻𝑎 (𝑡) ≥ 𝜆] ≡ 𝑝(𝐻 ≥ 𝜆) (10)
Din punct de vedere al fiabilității ajustajului , ne intereseaza posibilitatea funcționării
fără defecțiuni a fiecărui element component, pe o anumită durată de exploatare prescrisa (T),
deci:
𝜇𝑚𝑎𝑥 −𝑚0 −𝛾𝑚𝑒𝑑 𝑥 𝑇
𝑃𝐴,𝑎 (𝑇) = 0,5 + 𝜙 ( √𝜎2 +𝜎𝛾2 𝑇2
) (11)
𝐴,𝑎

unde:
𝜇𝑚𝑎𝑥 – reprezintă uzura maximă a elementului considerat;
𝑚0 – valoarea mediei statistice a uzurii elementelor;
𝛾𝑚𝑒𝑑 – valoarea medie a intensității de uzare;
𝜎𝑚 – abaterea medie pătratică a uzurii inițiale din perioada de rodaj;
𝜎𝛾 − abaterea medie pătratică a intensității uzării de frecare.
Probabilitatea funcționării asamblării cu strângere considerate se determina cu relația:
𝑃𝐴,𝑎 (𝑇) = 𝑃𝐴 (𝑇)𝑥𝑃𝑎 (𝑇) (12)
Din cele prezentate mai sus rezultă că din punct de vedere al calităţii asamblării prin
strângere, respectiv al fiabilităţii şi durabilitatii acesteia, apare că oportunitate luarea în
considerare a rugozităţii elementelor din asamblare, precum şi a procedeului de prelucrare a
arborelui şi alezajului.
În acest fel, se garantează funcţionarea la parametrii de calitate prescrişi, a ajustajului
prin strângere considerat.