Süket L.

-Mátyás:
Arheologie, An.:II , Linia: Ma.

In timpul invaziei Asiei Minore de către Demetrius din 287-286, o multitudine de orașe erau
subjugate. Priene se afla printre acele puține orașe care au rezistat atacurilor lui Demetrius până
când trupele lui Lysimach au reușit să rezolve situația. Pentru a mulțumi ajutorul autocratului,
Priene a dedicat un cult religios pentru Lysimach.
Textul este un decret fragmentar, în care demosul prienean transmite promisiuniile și
gândurile de mulțumire adresate regelui, căci erau protejate prin bunavoința acestuia de pericolul
reprezentat de armata magnesiană. Decretul pare a fi compus din două părți. Prima parte ține până
coronarea regelui în urma voinței demosului întruchipat de cei 10 bărbați trimiși. A doua parte,
adică restul textului, are în vedere stabilirea modului și circumstanțelor de adulare al regelui
asemuit unei deitatăți.
Putem observa o relație foarte interesantă între oraș și rege. Mai întâi de toate trebuie să
remarcăm că orașul oferă o sumă imensă de aur regelui în forma cunuanei. Un stater din aur fiind în
jur de 8 grame rezultă o cantitate de 8 kg de aur. Din perspectiva religiei, următoarea parte este
chiar mai importantă:
„De asemenea, Poporul va ridica o statuie de bronz a regelui în agora şi vor ridica lîngă ea (...) şi
un altar pentru el. De asemenea, vor fi aduse în fiecare an sacrificii de către toţi preoţii şi toate
preotesele din oraş. „
Stabilirea locul cultului este tocmai în agora orașului. Așadar cultul autocratul divin ocupă terenul
central din viața orașului. Iar faptul că la procesiunile anuale toți preoții și pretosele diferitelor zei
trebuie să facă sacrifici, ne sugerează că Lysimachos a preluat locul divinități protectoare al
orașului.
Un alt lucru important este că în text nu se stabileștre formarea unei preoțimi noi. Acest fapt
ar putea însemna de ce trebuia să fie prezent întreaga preoțime al orașului la sacrificii. În opiniea
mea nu au încercat să alcătuiască o preoțime pentru rege, căci acesta ar fi fost fără precedent. Pur și
simplu nu a existat o tradițe religioasă care ar fi solicitat o preoțime proprie. Putem trage și acea
concluzie, că au alcătuit un cult în care anual întreaga comunitate lua parte ca la o procesiune
comparabilă cu sărbătoriile lui Dionusos, știut fiind că și acestea erau anuale și toți cetățenii luau
parte la ele. „ şi toţi cetăţenii vor purta cununi, şi atît preoţii cît şi magistraţii vor conduce o
procesiune a tuturor cetăţenilor de ziua de naştere a regelui Lysimachos“.
 Ne putem întreba, de ce nu s-a pus ziua de sărbătoare al lui Lysimachos pe data salvării
orașului?
Oare răspunsul nu este acela, că dacă sărbătoriile ar fi fost puse pe data respectivă, ele ar fi
comemora salvarea orașului, și nu ar fi fost consacrate adorării regelui?
În cocluzie, putem remarca patru indicii care ne relatează despre importanța noului cult regal
în viața polisului: cunuana extravagantă; spațiul cultic este plasat în centrul social al orașului; nu
este alcătuit o nouă preoțime, ci preoțimea întreagă ia parte în procesiuni iar alegerea „ zilei de
naştere a regelui Lysimachos” ca ziua a sărbătorii. Acestea ne indică importanța și specificul noului
cult în viața orașului Priene.